Decizia penală nr. 136/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.136/R/2012
Ședința publică din 26 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. G. - judecător JUDECĂTORI: D. P.
V. C. GREFIER : D. S.A
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul S. I. A. împotriva sentinței penale nr.484 din 21 decembrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Valea R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care contestatorul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul contestatorului arată că acesta a solicitat, prin contestația formulată, recalcularea pedepsei raportat la dispozițiile L. nr.202/2010, prin care au fost introduse disp.art.320/1 C.pr.pen. și la starea sa de sănătate, care a suferit o constantă degradare în condițiile de detenție din penitenciar. Petentul a solicitat a se examina și legalitatea pedepsei aplicate, raportat la faptul că același rest de pedeapsă dintr-o condamnare anterioară, a fost de 3 ori contopit pe parcursul operațiunilor de aplicare a pedepsei rezultante. Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, admiterea contestației la executare în măsura în care se apreciază că se poate aduce atingere autorității de lucru judecat și dacă se apreciază că motivele invocate se circumscriu cazurilor prev.de art.461 C.pr.pen. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de contestator ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Contestatorul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor formulate de apărătorul său.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.484 din 21 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art. 461 lit. d din Codul de procedură penală a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul S. I. A., deținut în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Mocean M. Ana) ce s-a avansat din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție instanța a constată că petentul S. I. A. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare prin sentința penală nr.
152/2007 a T.ui Maramureș pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată prev. de art. 26 rap. la art. 211 alin. 2 lit. a, b și c și alin. 21 lit. a cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal.
Cu aceeași ocazie a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 93/2000 a
Judecătoriei Sighetu Marmației și a fost contopit restul de 354 zile rămas de executat cu pedeapsa stabilită pentru tâlhărie, inculpatul urmând să execute în detenție 15 ani închisoare.
Așadar, cu privire la susținerea privind greșita contopire a aceluiași rest de pedeapsă de 3 ori, aceasta nu are suport real. Pe de altă parte, contestația la executare pentru acest motiv este inadmisibilă deoarece pe calea prevăzută de art. 461 lit. d din Codul de procedură penală nu se poate aduce atingere puterii de lucru judecat, iar instanța ce judecă contestația nu poate efectua contopirea pedepselor într-o altă modalitate decât a făcut-o instanța de fond.
Tot inadmisibilă este contestația la executare și în ceea ce privește contactarea virusului hepatitei C în detenție și agravarea stării de sănătate a condamnatului prin îmbolnăvirea de ciroză hepatică. Sintagma „orice alt incident ivit în cursul executării"; nu se referă la eventualele boli care survin pe parcursul executării pedepsei ci, de exemplu, la constatarea executării unei părți din pedeapsă în străinătate și computarea acesteia din pedeapsa aplicată în România sau la apariția, pe parcursul executării pedepsei, a unei legi de dezincriminare sau a unei legi care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută. Dacă petentul este nemulțumit de medicamentația primită sau de condițiile de detenție, poate formula o plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar în cazul în care este nemulțumit de rezultatul acesteia, o plângere la instanța în raza căreia se află penitenciarul în care i s-au încălcat drepturile, temeiul plângerilor aflându-se în Legea nr.
275/2006.
De asemenea, pe calea contestației la executare nu se pot formula apărări de fond sau invoca nelegalitatea procedurilor din faza de urmărire penală, sentința de condamnare fiind definitivă.
În ceea ce privește motivul de contestație ce vizează reducerea pedepsei ca urmare a apariției L. nr. 202/2010, care introduce art. 3201 în Codul de procedură penală, ce prevede reducerea limitelor pedepselor cu o treime în caz de recunoaștere necondiționată a comiterii infracțiunilor, menționăm că această reducere se aplică doar în ipoteza în care dosarul de fond se mai află încă pe rolul instanțelor, nefiind pronunțată o sentință definitivă. Cu alte cuvinte, textul art.
3201 din Codul de procedură penală, articol care are denumirea marginală
„judecata în cazul recunoașterii vinovăției";, se referă la o judecată, iar aceasta durează până la rămânerea definitivă a sentinței de condamnare. Ori, contestația la executare are ca obiect sentințe definitive. În plus, nu limitele de pedeapsă ale infracțiunii de tâlhărie s-au modificat - situație în care s-ar fi putut discuta de o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. d din Codul de procedură penală, iar petentul nici măcar nu a recunoscut în totalitate vinovăția sa.
Față de cele de mai sus, contestația la executare urmează a fi respinsă, iar în temeiul art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală petentul a fost obligat la plata în favoarea statului a cheltuielilor judiciare ce includ și onorariul apărătorului din oficiu.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs condamnatul S. A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza să fie admisă contestația formulată prin recalcularea pedepsei, raportat la dispozițiile art.3201 C. și la starea sa de sănătate, care a suferit o degradare constantă în condițiile de detenție din penitenciar.
Contestatorul a solicitat să fie examinată și legalitatea pedepsei aplicate, raportat la faptul că același rest de pedeapsă dintr-o condamnare anterioară, a fost de trei ori contopit pe parcursul operațiunilor de aplicare a pedepsei rezultante.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de contestator, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod întemeiat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în dispozițiile art.461 C. potrivit cărora contestația contra hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva unei alte persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedecare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Contestatorul în cererea formulată de acesta a arătat că un rest de pedeapsă a fost contopit de trei ori în aplicarea unor pedepse rezultante, însă prin sentința penală nr.152/2007 a T.ui Maramureș prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art.26 raportat la art.211 alin.2 lit.a,b și c și alin.21 lit.a cu aplicarea art.37 lit.a C.p., s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.93/2000 a Judecătoriei Sighetu Marmației, iar restul de pedeapsă rămas de executat de 354 zile a fost contopit cu pedeapsa de 15 ani închisoare , urmând să fie executată această pedeapsă.
Nici susținerea contestatorului referitoare la împrejurarea că starea sa de sănătate s-a agravat în perioada executării pedepsei în regim de detenție nu este întemeiată, întrucât disp. art.461 C. nu prevăd acest motiv de contestație întemeiat pe motive medicale.
Tot neîntemeiată este solicitarea contestatorului de reducere a pedepsei aplicate acestuia în baza art.3201 C. potrivit căruia până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, situație în care limitele de pedeapsă se reduc cu o treime.
Dispozițiile art.3201 C. se referă la judecata cauzei, respectiv judecata în fond, iar contestatorul solicită aplicarea acestor dispoziții după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare, ceea ce nu este posibil.
Având în vedere că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din temeiurile prevăzute de art.461 C., sens în care instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea formulată de acesta, motive pentru care în baza art.38515 pct.1 lit.b C. recursul formulat de condamnatul S. I. împotriva sentinței penale nr.484 din 21 decembrie 2011 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 C. condamnatul urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul S. A., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 484 din 21 decembrie 2011 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe condamnat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. G. D. P. V. C.
GREFIER D. S.A
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...) Jud.fond. S. T.
| ← Decizia penală nr. 873/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 933/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
