Decizia penală nr. 204/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 204/A/2012
Ședința publică din 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTOR : I. M.
GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare apelul declarat de partea civilă A. - D. G. a F. P. B. N., împotriva sentinței penale nr. 128/F/(...) pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. G.-A., trimis în judecată prin R. P. de pe lângă T. B.-N., dat în dosar nr. 159/P/2009, pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av.Capătă A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind partea responsabilă civilmente SC T. C. SRL și părțile vătămate S. R. - D. B. și S. R. prin A. B.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a apelului.
Reprezentantul P., solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat și obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea apelului părții civile ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate. Consideră că prima instanță în mod corect a admis în parte acțiunea civilă formulată, obligând inculpatul la plata sumei de
151.235 lei din care 8.299 lei TVA și 69.136 lei impozit pe profit. În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă și un supliment la raportul de expertiză care au evidențiat aceeași pagubă. Susține că un prejudiciu material trebuie probat însă, în cauză, acesta nu are un suport probator, sens în care solicită respingerea apelului. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 128 din 10 octombrie 2012 a T.ui B. N., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost condamnat inculpatul M. G. A., fiul lui G. și V., născut la data de (...) în S., jud. Bihor, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, fost administrator la SC"; T. C. B., domiciliat în B., str. S., nr. 9, ap. 1, jud. B. N., fără forme legale în localitatea S., str. L., nr. 38, bl. 1, ap. 15 , jud. Bihor, fără antecedente penale, CNP 1., la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II și lit b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea
241/2005 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și art.3. Cod procedură penală.
S-a făcut aplic. art.71 rap. la art. 64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Conform art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind, în baza art. 86/2 Cod penal, un termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 8. alin. (1) lit. a)-d) Cod penal, respectiv: a) să se prezinte trimestrial la S. de P. de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. A fost atenționat inculpatul asupra disp. art. 86/4 Cod penal.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) Cod penal.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S. R., prin A. N. de A. F., cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5 - D. G. a F. P. B.-N. cu sediul în municipiul B., str. 1
Decembrie, nr. 6, județul B.-N. suma de 151.235 lei cu titlul de despăgubiri civile, precum și majorări și penalități ce se vor calcula conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată, până la plata integrală a debitului.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului hotărârii de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001 republicată.
A fost obligat inculpatul să plătească 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. nr. 159/P/2009 din 19 iulie 2011 al P. de pe lângă T. B.-N., înregistrat la această instanță sub numărul de mai sus, inculpatul M. G. A., fiul lui G. și V., născut la data de (...) în S., jud. Bihor, cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, fost administrator la SC"; T. C. B., domiciliat în B., str. S., nr. 9, ap. 1, jud. B. N., fără forme legale în localitatea S., str. L., nr. 38, bl. 1, ap. 15 , jud. Bihor, fără antecedente penale, CNP 1., a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal, constând în aceea că, în calitate de administrator și reprezentant al SC"; T. C. B., în cursul anilor 2007-2008 nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății veniturile realizate din patru facturi fiscale, cu consecința producerii prejudiciului total de 151.235 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, părții civile A.- D. G. a F. P. B. -N.
La termenul de judecată din 19 septembrie 2012, prezent în instanță și asistat de apărătorul său ales, inculpatul a arătat că recunoaște comiterea faptelor solicitând ca judecarea sa să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit procedurii prev. de art. 3. C.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut în fapt următoarele.
Inculpatul M. G.-A., a preluat prin cesiune, cu titlu gratuit, conform contractului de cesiune autentificat notarial nr.418/7 iunie 2007(de la fostul administrator M. Aurelia), toate părțile sociale ale SC T. C. SRL B., care avea ca obiect de activitate principal, comerțul cu amănuntul al bunurilor de ocazie vândute prin magazine, iar ca obiect de activitate secundar, pescuitul, piscicultura și alte activități de comerț de produse din carne și pește.
Cu aceiași ocazie, acesta a devenit unic administrator și reprezentant, schimbând la ORC B.-N., sediul societății din localitatea Livezile, în municipiul B., str. S., nr.9, ap.l, unde domicilia martorul L. A. R. și unde începuse să locuiască și inculpatul.
Începând cu data de 23 mai 2008, SC T. C. SRL B., a fost cedată prin contract de cesiune în favoarea numiților H. M. A. AL S. și H. AL S. (cetățeni irakieni), de la această dată fiind numit administrator și reprezentant numitul H. M. A. AL S..
Prin urmare, în concret, în decursul timpului, administrarea SC T. C. SRL a fost realizată după cum urmează:
- în perioada (...)-(...) de către numita M. A.
- în perioada (...)-(...) de către inculpatul M. G.-A.
- începând cu data de (...), funcția de administrator și reprezentant al societății a fost îndeplinită de cetățeanul irakian H. M. A. AL S..
De menționat este că în perioada 2007-2008, de la SC T. C. SRL B., s-au depus la organele administrației fiscale următoarele:
- raportarea contabilă la data de 30 iunie 2007, înregistrată sub nr. 2483/01/(...);
- decontul de TVA pentru luna martie 2007, înregistrat sub nr.38245/ 04/(...);
- decontul de TVA pentru luna iunie 2007, înregistrat cu nr.3. 04/(...).
În cursul anului 2009, la nivelul societății menționate, s-a efectuat verificare financiar contabilă, de către D. G. a F. P. B.-N., pentru perioada (...)-(...), din Raportul de I. F. nr. 1401/(...), rezultând că în cadrul SC T. C. SRL B., au fost derulate activități comerciale, constând în vânzarea de bunuri (anul 2007), și respectiv prestarea de servicii (anul 2008), pentru care s-au încasat cu ordine de plată, prin bancă, diverse sume de bani, ce nu au mai fost contabilizate de către inculpat, ceea ce a avut drept urmare, necalcularea și sustragerea de la achitarea către bugetul de stat, a obligațiilor fiscale corespunzătoare.
În concret, s-a procedat după cum urmează:
În anul 2007 în evidențele contabile ale SC T. C. SRL B., nu s-a înregistrat, factura fiscală nr.000071/(...), reprezentând livrarea unui buldo-excavator, în valoare de 95.200 lei (din care TVA-15.200 lei), emisă către SC L. C. L. IFN SA G., cu producerea unui prejudiciu de 15.200 lei, reprezentând TVA și 12.800 lei, reprezentând impozit pe profit.
Din declarația administratorului P. L.-G.-reprezentantul SC L. C. L. IFN SA G., rezultă că a fost contactat de un „." al societății administrate de inculpat, care s-a prezentat la sediul SC L. C. L. IFN SA G., și care i-a propus să-i vândă un buldo-excavator ce urma să fie adus din Italia, de la o firmă de leasing financiar.
Considerând că prețul propus era avantajos și având client pentru a-1 revinde (persoană din orașul G., cu care discutase în urmă cu 4 zile tocmai sub aspectul menționat), martorul P. L.-G. a fost de acord cu cumpărarea utilajului, astfel că a achitat către SC T. C. SRL B., suma de 95.200 lei, cu ordinele de plată nr.7/(...) și 12/(...).
Numitul P. L.-G. nu a putut preciza dacă inculpatul a fost cel care s-a prezentat ca reprezentant al SC T. C. SRL B., arătând doar că cel cu care a purtat discuțiile, era o persoană „cu accent specific de vorbitor al altei limbi". Cert este însă, faptul că suma menționată a ajuns în contul societății administrate de inculpat, singurul cu specimen de semnătură în bancă și care în calitate de administrator al acestei societăți, putea scoate banii din cont, și dispune asupra acestora. De asemenea, inculpatul era cel care avea obligația de a înregistra venitul în evidența contabilă a societății.
Factura fiscală a fost adusă completată, la sediul societății, de către „." SC T. C. SRL B., fiindu-i lăsată martorei P. D., soția administratorului P. L.-G., cei doi nerecunoscând din fotografiile judiciare prezentate, pe inculpat sau pe numitul M. A.
De menționat este faptul că, deși s-a plătit utilajul, acesta nu i-a fost adus nici până în prezent cumpărătorului P. L. G., care a luat legătura telefonic cu ofertantul, însă acesta a susținut că „erau probleme în Italia, la firma de leasing financiar, cu actele utilajului".
Din expertiza grafică a cauzei, rezultă că factura menționată nu a fost completată și semnată de către inculpatul M. G. A., deși poartă ștampila și o semnătură, specifică numelui acestuia.
Din procesul verbal al organelor de poliție din data de 30 iunie 2011, rezultă că factura fiscală menționată a fost înregistrată în contabilitatea SC L. C. L. IFN SA G..
Inculpatul M. G. A. a precizat că totul s-a datorat numitului M. A., pe care îl cunoscuse în Italia și cu care după întoarcerea în R.ia, au făcut afaceri împreună, implicându-i și pe cetățenii irakieni H. M. A. AL S. și H. ALL S. (care urmau să primească societatea prin cesiune), unul din aceștia putând fi cel care s-a prezentat la SC L. C. L. IFN SA G., în vederea vânzării utilajului. A recunoscut că fiind ajutat în relațiile comerciale ale SC T. C. SRL B. de numitul M. A., la solicitarea sa a scos din conturile bancare ale societății, în mai multe rânduri, diverse sume de bani, pe care însă i le-a lăsat în majoritate acestuia pentru a continua afacerile societății, inculpatului revenindu-i de fiecare dată, sume foarte mici de bani, pe care le-a utilizat în interes personal.
În anul 2008, în evidențele contabile ale SC T. C. SRL B., nu s-au înregistrat facturile fiscale nr.138/(...), nr.139/(...) și nr. 140/(...), emise către SC TUR(...) S. M., reprezentând prestări servicii de consultanță, în valoare totală de 419.000 lei (din care TVA-66.899 lei), cu cauzarea unui prejudiciu de 66.899 lei, reprezentând TVA și 56.336 lei, reprezentând impozit pe profit.
Din declarația administratorului T. Zoltan-reprezentant al SC TUR(...) S. M., rezultă că operațiunile derulate cu societatea administrată de inculpat sunt reale, și că pentru acestea a luat legătura cu acesta, cu care a și încheiat contractul de consultanță nr.20/(...), însă nu-i mai reține semnalmentele dar poate afirma că „. trăsături europene".
Obiectul contractului îl reprezenta asigurarea de către SC T. C. SRL B. de servicii de consultanță în favoarea SC TUR(...) S.-M., în „reproiectarea sistemului actual de la obiectivul C. C. P. C., din Constanța și de obținere a autorizațiilor de la organele competente". Termenul contractului era (...)-(...), iar prețul acestuia era de 419.000 lei (inclusiv TVA).
Cert este faptul că valoarea facturilor a fost achitată cu ordinele de plată nr.61/(...) și nr.62/(...), sumele intrând în conturile societății administrate de inculpat, la care doar acesta avea specimen de semnătură, și care în calitate de administrator avea dreptul de a scoate sumele de bani și de a dispune de acestea. De asemenea, inculpatul era cel care avea obligația înregistrării veniturilor în evidenta contabilă a societății.
Din expertiza grafică a cauzei rezultă că cele 3 facturi fiscale au fost completate, scrise de mână, ștampilate și semnate de către inculpatul M. G. A.
Prin referatul din data de 15 mai 2008, semnat și ștampilat de către consultantul SC T. C. SRL B. și beneficiarul SC TUR(...) S. M., s-a confirmat faptul că în perioada 2 martie
2008-23 mai 2008, s-au efectuat serviciile de consultanță (prin oferirea de consultanță, deplasări în zonă la solicitarea constructorului, luându-se legătura cu furnizorii și efectuându-se demersuri de obținere de avize și autorizații).
Inculpatul M. G. A. a precizat de asemenea, că totul s-a datorat numitului M. A., care ajutându-1 la afacerile societății, împreună cu cetățenii irakieni H. M. A. AL S. și H. ALL S. (care urmau să primească societatea prin cesiune), i-a solicitat întocmirea și semnarea de acte, fiindu-i dictate de acesta la un moment dat, cu ocazia unei deplasări în S. M., în timp ce se aflau într-un mijloc de transport, învinuitul nefiind lăsat să coboare din autoturism si realizând modalitatea frauduloasă de întocmire a facturilor. A recunoscut și că la solicitarea numitului M. A. a scos din conturile bancare ale societății, și aceste sume de bani, din care i-au revenit părți reduse, pe care le-a utilizat în interes personal.
Așa fiind, inculpatul a acționat în cunoștință de cauză, în situațiile menționate, atâta timp cât a avut la cunoștință despre faptul că o altă persoană, cu acordul său, efectuează afaceri în numele societății sale, de pe urma cărora a încasat sume de bani prin ordine de plată, pe care le-a scos personal din conturile bancare, dar fără a înregistra aceste sume cu titlu de venituri ale societății. Faptul că a acționat la cererea numitului M. A., în toate situațiile, inclusiv în momentul completării și semnării de facturi fiscale, nu îl disculpă, numitul M. A. fiind la rândul său, un participant la faptă.
Din adresa nr. 8468/(...) și actele anexe (f.289-325), întocmită de către B. T. rezultă că SC T. C. SRL B., avea deschis pe baza cererii nr.1915/(...), la B. T.-S. B., contul bancar nr. (...)L 0060 1202 D 86632XX, la care doar inculpatul M. G. A. avea acces, fiind singurul cu specimen de semnătură în bancă; sumele de 45.000 lei și de 50.200 lei, plătite cu cele
2 ordine de plată, de către SC L. C. L. IFN G., la R. B. A. G., au fost ridicate parțial, cu chitanță, în numerar, la aceiași dată de (...), de la B. T.-S. B. (unde a fost transferată suma de 45.000 lei-cu denumirea "cv fact.071/(...)"), de către inculpat, cu titlu de „. materii prime", în valoare de 30.000 lei, chitanța purtând ștampila societății și semnătura sa.
Sumele de 154.000 lei și de 164.993 lei, plătite cu cele 2 ordine de plată de către SC TUR(...) S. M., la OPT B. S. S. M., au fost ridicate cu ordine de plată, la datele de (...) și (...), de la B. T.-S. B. (unde au fost transferate), de către inculpatul M. A. G., cu titlu de „. aport patron", pe acestea fiind aplicată ștampila societății și semnătura învinuitului.
De asemenea, după înregistrarea din luna august 2007, a documentelor aferente până în luna iunie 2007 (inclusiv), inculpatul nu a mai depus documentele necesare, la organele administrației fiscale, în vederea stabilirii obligațiilor fiscale, acesta fiind singurul care le putea semna, în calitate de administrator, ceea ce dovedește că personal, cunoștea faptul că activitatea comercială a societății nu era contabilizată (indiferent ce persoană derula faptic activitatea societății), și deci că sumele de bani încasate cu titlu de venit nu erau înscrise în evidențele contabile, sustrăgându-se astfel intenționat, pentru perioada următoare, de la plata obligațiilor fiscale ce îi reveneau.
Esențial este că potrivit art.10 din Legea contabilității nr.82/ 1991(rep), răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la societăți comerciale, îi revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane, care are obligația gestionării unității respective.
Din verificarea A.-D. G. a F. P. B.-N., rezultă că prin neînregistrarea veniturilor rezultate din facturile fiscale menționate, încasate cu ordine de plată bancare, s-au cauzat pagubele de: TVA: 66.899 lei si 15.200 lei, total TVA=82.099 lei și impozit pe profit:
56.336 lei și 12.800 lei, total 69.136 lei, TOTAL GENERAL=151.235 lei.
In cauză s-a efectuat și o expertiză contabilă și un supliment la raportul de expertiză contabilă, rezultând același prejudiciu, de 151.235 lei, aferent celor 4 facturi fiscale, neînregistrate contabil.
Inițial, S. român, prin A. reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma totală de 572.759 lei, în această sumă fiind incluse pe lângă suma totală de 151.235 lei și alte obligații fiscale, de 421.524 lei, rezultate din importuri intra- comunitare (f.20), cu privire la care cercetările penale au fost disjunse.
Ulterior, partea civilă și-a precizat pretențiile arătând că raportat la prejudiciul cauzat prin neînregistrarea în evidența contabilă a celor 4 facturi se constituie parte civilă cu suma totală de 255.638 lei din care 151.235 lei reprezintă TVA și impozit suplimentar și diferența de 104.403 lei majorări și penalități calculate până la data de (...), solicitând acordarea de majorări și penalități și în continuare ( f.30).
Partea civilă a mai solicitat aplicarea unui sechestru penale asigurător asupra unor bunuri ale inculpatului, ca și introducerea în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente a SC T. C. SRL (f.20-21).
Din adresa Primăriei municipiului B. (f.42) a rezultat însă că inculpatul nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri impozabile, iar pe de altă parte potrivit adresei O.ui registrului C. de pe lângă tribunalul B.-N. (f.49) societatea menționată a fost radiată din data de 14 decembrie 2011.
În drept, fapta inculpatului M. G. A., în calitate de administrator și reprezentant al SC T. C. SRL B., de neînregistrare în cursul anilor 2007-2008, a veniturilor rezultate din cele 4 facturi fiscale, cu consecința producerii prejudiciului total de 151.235 lei, repre- zentând TVA și impozit pe profit, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin. 1 lit.b din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al.2 Cp.
În baza textelor de lege mai sus arătate văzând și disp. art. 72 Cod penal și făcând și aplic. art. 3. Cod procedură penală tribunalul l-a condamnat pe inculpatul M. G. A. la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit a teza II și lit b Cod penal pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin 2 Cod penal și art.3. Cod procedură penală, făcând aplic. art.71 rap. la art. 64 lit a teza II și lit b Cod penal.
Având în vedere concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză, ca și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea faptei tribunalul a apreciat că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat ce nu va mai săvârși alte infracțiuni chiar și fără executarea pedepsei astfel că, în baza art. 86/1 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, potrivit art. 86/2
Cod penal, un termen de încercare de 4 ani.
Conform art. 8. lit. a-d Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte trimestrial la S. de P. de pe lângă Tribunalul Bihor; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
Totodată, inculpatul a fost atenționat asupra disp.art. 86/4 Cod penal referitoare la condițiile revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, iar conform art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În latura civilă a cauzei, în baza art. 346 rap. la art. 14 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S. R., prin A. N. de A. F., cu sediul în B., str. A., nr. 17, sector 5 reprezentat de D. G. a F. P. B.-N. cu sediul în municipiul B., str. 1
Decembrie, nr. 6, județul B.-N. suma de 151.235 lei cu titlul de despăgubiri civile, precum și majorări și penalități ce se vor calcula conform art. 119 și urm. din O.G. nr. 92/2003 republicată, până la plata integrală a debitului, incluzându-se, implicit și sumele ce au fost calculate cu acest titlu doar până la data de 19 noiembrie 2008.
Conform art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus comunicarea, la data rămânerii definitive a hotărârii, a dispozitivului sentinței de condamnare la Oficiul Național al Registrului Comerțului, precum și la cazierul fiscal, conform art. 6 din O.G. nr. 75/2001 republicată.
Văzând și disp. art. 191 Cod procedură penală,
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel partea civilă A. N. de A. F. B. prin D. G. a F. P. B. N., criticând solutia instantei de fond ca netemeinică si nelegală sub aspectul solutionării laturii civile a cauzei si a solicitat desfiintarea sentintei atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea în totalitate a actiunii civile si obligarea inculpatului la plata prejudiciului în sumă de 255.638 lei indicat în constituirea de parte civilă formulată în fata instantei de judecată.
Partea civilă a motivat apelul arătând în esență că suma solicitată cu titlu de despăgubiri este cea care asigură repararea integrală a prejudiciului cauzat de inculpat deoarece astfel se asigură atât acoperirea pagubei, cât și a câștigului nerealizat.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Astfel, prima instanță a stabilit corect că în cursul anilor 2007-2008, în calitate de administrator și reprezentant al SC"; T. C. B., inculpatul M. G.-A. nu a înregistrat în evidențele contabile ale societății veniturile realizate din derularea de activități comerciale constând în vânzarea de bunuri și prestarea de servicii, ceea ce a avut drept urmare, necalcularea și sustragerea de la achitarea către bugetul de stat, a obligațiilor fiscale corespunzătoare, cu consecința producerii prejudiciului total de 151.235 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, părții civile A.- D. G. a F. P. B. -N.
În concret, este vorba de neînregistrarea a patru facturi fiscale, respectiv factura nr. nr.000071/(...), reprezentând livrarea unui buldo-excavator, în valoare de 95.200 lei (din care TVA-15.200 lei), emisă către SC L. C. L. IFN SA G., cu producerea unui prejudiciu de
15.200 lei, reprezentând TVA și 12.800 lei, reprezentând impozit pe profit si facturile fiscale nr.138/(...), nr.139/(...) și nr. 140/(...), emise către SC TUR(...) S. M., reprezentând prestări servicii de consultanță, în valoare totală de 419.000 lei (din care TVA-66.899 lei), cu cauzarea unui prejudiciu de 66.899 lei, reprezentând TVA și 56.336 lei, reprezentând impozit pe profit.
Având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, instanta de fond a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu normele de incriminare incidente, respectiv infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin 1 lit b din Legea 241/2005 cu aplic. art.
41 alin 2 Cod penal.
Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea retine că potrivit art.998-999 cod civil (în vigoare la data comiterii faptei) orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșală s-a ocazionat, a-l repara. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat este angajată și atunci când acesta s-a produs prin neglijența sau imprudența autorului.
Așadar din interpretarea acestui text legal se deduc condițiile angajării răspunderii civile delictuale, respectiv: existența unei fapte ilicite (delict civil), a prejudiciul, raportul de cauzalitate între cele două și vinovăția.
Aceste elemente au fost identificate și supuse atenției cu ocazia analizării infracțiunii sub aspectul elemenelor sale constitutive.
Prejudiciul ca element esential al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a comiterii faptei ilicite. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite anumite conditii, si anume: să fie cert si să nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privinta existentei, cât si în privinta posibilitătii de evaluare.
În cauză partea civilă a dovedit că prin neînregistrarea veniturilor realizate inculpatul a omis să achite obligatiile fiscale stabilite prin actele normative în vigoare.
Cu privire la cuantumul prejudiciului, în cauză s-a probat prin administrarea de probe (din care proba stiintifică constând în expertiza contabila are forța probantă determinantă) că acesta s-a ridicat la suma de 151.235 lei, din care TVA în sumă de 82.099 lei și impozit pe profit în sumă de 69.136 lei.
Ca atare, instanta de fond în mod corect a obligat inculpatul la plata sumei de mai sus deoarece numai în aceste limite s-a făcut dovada prejudiciului, neexistând motive care să justifice majorarea cuantumului acestuia astfel cum a pretins apelanta în cererea adresată instantei de fond.
Curtea observă că prima instanta a admis corect solicitarea apelantei în sensul obligării inculpatului si la plata accesoriilor ce se aplica la suma retinută ca si prejudiciu, sediul materiei fiind art. 119 din O.G. nr. 92/2003, accesorii care se calculează potrivit art.
120 si 120/1 din acelasi act normativ până la achitare.
Pentru aceste motive Curtea constată că solutia atacată este legală si temeinică, neexistând motive de desfiintare astfel că în baza art. 379 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză, iar sentinta instantei de fond se va mentine în totalitate.
Inculpatului i s-a asigurat asistenta juridică din oficiu astfel că în baza art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
În temeiul art. 192 al. 2 C. se va obliga partea civilă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A. N. de A. F. B. prin D. G. a
F. P. B. N. împotriva sentinței penale nr. 128 din 10 octombrie 2012 a T.ui B. N.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M.ui
Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. I. M.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. P. L. E.
| ← Decizia penală nr. 1351/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 873/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
