Decizia penală nr. 1393/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 1393/R/2012
Ședința publică din 10 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. R., judecător
JUDECĂTORI : A. D. L.
: V. C.
GREFIER : L. A. S.
Ministerul Public reprezentat prin A. C. - procuror, din cadrul P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Justiție - P. de pe lângă Judecătoria Dej și de inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 7 decembrie 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosar nr. (...), privind pe inculpatul P. C. C. trimis în judecată pentru pentru săvârșirea infracțiunilor de braconaj prev. de art. 42 alin.1 lit. h și i, art. 44 lit. b din Legea 407/2006 și uz de armă letală fără drept, prev. de art. 136 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art.33 lit. a Cod penal.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.
Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 03 octombrie 2012, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursurilor, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.78 din data de 1 martie 2012 a Judecătoriei D. , pronunțată în dosarul nr.(...) a fost condamnat inculpatul P. C. C.- fiul lui V. și M., născut la data de 24 februarie 1969 în D., județul C., domiciliat în comuna D. nr.68, județul Sălaj, posesor al CI seria SX nr.1.,CNP 1., căsătorit, studii liceul, ocupația referent, fără antecedente penale,pentru infracțiunea de braconaj prev de art.42 alin.1 lit.h din Legea 407/2006 la pedeapsa de 7000 lei amenda.
În temeiul art.11 pct 2 lit.a și art 10 lit.c Cod proc. Pen. s-a achitat inculpatul pentru infracțiunea de uz de armă letală fără drept,prev. și ped. de art.136 din Legea nr.295/2004 și infracțiunea prev de art 44 lit.b din Legea
407/2006.
În temeiul art.11 pct 2 lit.a și art 10 lit.a Cod proc. Pen. s-a achitat inculpatul pentru infracțiunea prev de art 42 lit.i din Legea 407/2006.
În temeiul art.346 cod proc. pen. și art. 998 cod civil s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat.
În conformitate cu prevederile art. 118 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea armei de vânătoare a inculpatului P. C. C. marca TASCO,calibru 30-
06,seria P.9105.015.,cu luneta aferentă.
În temeiul art.47 din Legea 407/2006 s-a retras permisul de vânătoare al inculpatului și s-a dispus anularea acestuia.
În temeiul art.191 cod procedură penală, s-a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 700 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că fiind audiat inculpatul a declarat că nu se considera vinovat pentru comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecata deoarece în cadrul partidei de vânătoare organizată pe fondul de vânătoare D. au fost împușcate cele doua exemplare de vânat ce au fost ridicate de pe pășunea situată în intravilan C.. Precizează că personal nu a executat foc de armă asupra acestor exemplare însă a recuperat cei doi porci mistreți din apropierea caselor situate în C., în condițiile în care nu cunoștea exact limita ce desparte fondul de vânătoare D. de fondul de vânătoare P.-f.151.
M. T. A. și V. M. O., audiați în calitate de martori în instanță au declarat că în data de (...) au fost invitați să participe la o partidă de vânătoare organizata de inculpat pe fondul de vânătoare D., s-a organizat o goană în urma căreia au ieșit mai multe exemplare de vânat-porci mistreți, s-au tras mai multe focuri de armă însă după ce au încetat au constatat că nu era nici un animal căzut. Inculpatul a afirmat că a observat un porc mistreț rănit, căzut în apropiere astfel că la inițiativa acestuia s-au deplasat cu mașina condusă de V. M. O. cca 500 m și au constatat că în locul respectiv erau căzuți 2 porci mistreți la o distanță de cca 10 m unul de celălalt. M. afirmă că ei nu au cunoscut limitele fondului de vânătoare aparținând comunei D., întrucât anterior nu au mai fost în zonă, că nu au tras focuri de armă asupra exemplarelor căzute, armele fiind în mașină,au ridicat vânatul și l-au transportat la locuința inculpatului .f.159,160
Martorul Moșuț Aurel- paznic de vânătoare a fondului P. a relatat că a fost sesizat cu privire la faptul că pe raza fondului P. s-au tras focuri de armă în data de (...) în condițiile în care pentru ziua respectivă nu era emisă o autorizație valabila. S-a deplasat la locul în care-i fusese indicat și a constatat că pe sol erau urme de sânge situate la cca 700 m de limita ce desparte cele două fonduri de vânătoare și urme care atestau rulajul unei mașini.f.161.
M. Văscan L. Constantin și C. C. au declarat că în apropierea casei au văzut o mașină de teren din care au coborât trei persoane,una din cele trei persoane a tras 2 focuri cu arma asupra celor doi porci mistreți ce s-au refugiat in gradina casei lor cei trei au încărcat vânatul în mașină și au plecat. În instanță martorii nu au identificat persoana care a tras cele doua focuri de arma ca fiind inculpatul.
L.r E. M. a declarat în instanță că la (...) un polițist din P. s-a deplasat la domiciliul martorei și i-a cerut să semneze declarațiile de la filele 44 și 45 din dosar, declarații care erau completate fără ca scrisul să-i aparțină martorei, deoarece aceasta nu știe să scrie și să citească, nu i-au fost citite aceste declarații însă martora a semnat declarațiile în prezența polițistului.
În instanță, cu privire la starea de fapt martora a precizat că în data de
(...), în jurul prânzului era în curtea imobilului situat în C. nr.88. La un moment dat a auzit un zgomot puternic, a intrat în casă iar după un timp când a ieșit în curte, a constatat că în apropiere nu era nici o persoană. A luat la cunoștință despre infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, atunci când polițistul a venit la domiciliul său și i-a cerut să semneze declarațiile. M. a susținut că, nu a văzut atunci când cei trei bărbați au coborât din mașină, nu a văzut ca vreunul din ei să tragă vreun foc de armă, nu a văzut ca acei bărbați să fi luat un porc mistreț și să-l pună în mașină(f.176).
În cursul urmăririi penale, martora a declarat că la (...) în jurul orei 14 era la domiciliu și a sesizat că prin grădină au venit în fugă mai mulți porci mistreți, că din direcția Dealul Luncii se deplasa un autoturism de teren cu viteză mare, a auzit mai multe focuri de armă, s-a speriat, a intrat în casă împreună cu copiii, după care atunci când a ieșit din casă, la scurt timp a constatat că în grădina casei sale la aprox. 50 metri de casă era o mașină de culoare albastră, din care au coborât trei persoane, iar unul din bărbații care au coborât din mașină - respectiv cel mai în vârstă a tras un foc de armă asupra unui porc mistreț, ce era căzut în grădină, împreună cu ceilalți doi bărbați au pus porcul mistreț în mașină, și împreună s-au deplasat în direcția județului Sălaj. M. a relatat că de fapt cei trei bărbați au tras mai multe focuri de armă din mașină în timp ce cobora dealul spre grădina casei ei.
Având în vedere contradicțiile existente între cele două declarații s-a dispus confruntarea martorei cu Z. C. I. iar din procesul verbal a rezultat că martora i-a relatat personal polițistului starea de fapt, acesta a consemnat-o în cuprinsul declarației de la fila 45, în prezența sa, având în vedere că martora nu știe să scrie și să citească, i-a fost citită declarația după care a semnat-o(f.197).
Față de cuprinsul declarațiilor date de martoră în cursul urmăririi penale(f.44,45) și a celor date în instanță(f.176,196) în temeiul art.221 Cod proc. penală a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Dej pentru a efectua actele de cercetare necesare, pentru a verifica în ce măsură fapta martorei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 al.1 Cod penal.
În aceste condiții declarația martorei L. E. M. a fost luată în considerare ca mijloc de probă în prezenta cauză.
Martorul P. Aron audiat în instanță a declarat că în data de (...) fiind în C. la domiciliul fiului său a auzit mai multe focuri de armă la circa 500 metri de locul în care era și a observat o mașină de teren care urca în direcția Dealul
Luncii. Martorul a menținut declarația dată la fila 47 în cursul urmăririi penale conform căreia mașina a oprit în apropierea locuinței fiului său, o persoană din mașină a tras un foc de armă după care, martorul nu a mai avut vizibilitate asupra acțiunilor celor trei persoane care erau inițial în mașină.
Martorul Văscan L. a declarat în instanță că, a văzut efectiv când două persoane din mașină au tras câte un foc de armă asupra celor două exemplare de porc mistreț care erau rănite în grădina casei din C. nr.88, au urcat vânatul în mașină, s-au deplasat circa 150 metri, au executat foc de armă asupra unui alt porc mistreț rănit și căzut, au încărcat cele două exemplare de vânat în mașină și au plecat. Fiind întrebat martorul dacă recunoaște în persoana inculpatului pe cel care a executat foc de armă asupra vânatului, acesta a declarat că nu poate confirma identitatea celor două persoane(f.193). Aceeași stare de fapt se desprinde și din declarația martorei C. C.(f.194). Nici această martoră nu poate confirma identitatea între persoana care a executat foc de armă și persoana inculpatului.
Din adresa înregistrată la fila 183 în dosar, rezultă că limitele celor două fonduri de vânătoare(P. și D.), conform fișelor fondurilor cinegetice sunt delimitate la cele patru puncte cardinale, conform liniei trasate pa harta de la fila
184.
Inculpatul avea obligația de a cunoaște în teren limita ce desparte cele două fonduri de vânătoare.
Legea definește vânătoarea ca fiind acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, aflate în stare de libertate.
Din Rapoartele de constatare tehnico-științifice nr.381201/3/(...)(f.65,75),nr.381201/1/(...)(f.7787),nr.381201/2 (...)(f.88,96) a rezultat următoarele .
- Nu s-a putut stabili dacă arma de foc de vânătoare tip Carabină cu glonț cu repetiție marca Robler, model Titan 6, calibru 8 x68S, seria 16397 proprietatea învinuitului M. T. A. care era în stare de funcționare la data expertizării, a prezentat urme ale unei trageri recente. Cele două cartușe cu glonț marca RWS calibru 8x68S, erau în stare de funcționare, fragmentul din glonț în litigiu examinat prezintă asemănări din punct de vedere a caracteristicilor generale cu fragmentul de glonț tras cu arma marca Robler, model Titan 6, calibru 8 x68S, seria 16397 însă nu s-a putut stabili dacă fragmentul de glonț în litigiu a fost tras sau nu cu arma marca Robler, model Titan 6, calibru 8 x68S, seria 16397.
- Nu s-a putut stabili dacă arma de foc de vânătoare tip carabină cu repetiție calibru 30-06 având seria P.9105.015 a prezentat urmele unei trageri recente iar cele două cartușe cu glonț marca S&B calibru 30-06 erau în stare de funcționare, însă fragmentul de glonț în litigiu examinat nu a fost tras cu arma seria P.9105.015 calibru 30-06.
- Nu s-a putut stabili dacă arma tip carabină cu glonț cu repetiție marca
WETHERBY, modelul VANGUARD Seria VS321457, calibru 300 WIN.MAG, proprietatea învinuitului V. M. O., prezenta urma ale unei trageri recente, cele două cartușe cu glonț marca GECO calibru 300 WIN.MAG cu care s-au efectuat trageri erau în stare de funcționare însă fragmentul de glonț în litigiu examinat nu a fost tras cu arma marca WETHERBY, modelul VANGUARD Seria VS321457, calibru 300 WIN.MAG.
Inculpatul este proprietarul armei de foc de vânătoare tip carabină cu repetiție calibru 30-06 având seria P.9105.015, armă cu privire la care s-a constatat în cursul urmăririi penale, prin expertiză că, nu se poate stabili dacă prezenta urmele unei trageri recente.
Legea 295/2004 prevede la art. 133 infracțiunea de uz de armă letală, fără drept, ce se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiunea de uz de armă letală fără drept fapta fiind încadrată în dispozițiile art 136 din Legea
295/2004
Art. 136 din Legea 295/2004 prevede o altă infracțiune respectiv- falsificarea sau modificarea fără drept a marcajelor de pe arme de foc și stipulează că falsificarea sau ștergerea, înlăturarea ori modificarea fără drept a marcajelor de pe arme de foc constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Raportat la considerente expuse anterior în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.c Cod proc.penală, a fost achitat inculpatul P. C. C. pentru infracțiunea prev.de art.136 din Legea 295/2004 deoarece această faptă nu a fost săvârșită de inculpat.
Potrivit art 42 alin 1 lit.i din Legea 407/2006 constituie infracțiune de braconaj-vânătoarea pe alt fond cinegetic decât cel pe care vânătorul este autorizat să vâneze.
Cu privire la infracțiunea prev.de art.42 lit.i din Legea 407/2006 s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a și art.10 lit.a Cod proc. penală, deoarece din nicio probă de la dosar nu a rezultat că infracțiunea de braconaj ar fi fost comisă de inculpat în forma prevăzută la art.42 lit.i din Legea
407/2006. De altfel, în cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că de pe acest din urmă fond de vânătoare, fără ca învinuiții să execute vreun foc de armă asupra vânatului, au recoltat două exemplare de porc mistreț.
Toate probele administrate în cauză au confirmat doar că inculpatul a urmărit exemplarele de vânat rănite pe fondul de vânătoare D. ajungând în raza teritorială a fondului de vânătoare P. de unde împreună cu învinuiții au ridicat exemplarele de vânat, le-au încărcat în autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) proprietatea învinuitului V. M. O., acesta a fost cel care a condus autovehiculul în care au fost încărcate exemplarele de vânat capturate.
Conform art. 44 alin. 1 lit. b din Legea 407/2006 constituie infracțiune si se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani sau cu amenda de la 15.000 lei la 30.000 lei-transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii;
Art. 44^1prevede: complicitatea la acțiunile prevăzute la art. 42-44 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei.
Potrivit art. 46 din Legea 407/2006- (1) Bunurile care au servit la săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 42-44, inclusiv mijloacele de transport, se confisca.
(2) Trofeele de vânat si vânatul care fac obiectul infracțiunilor prevăzute la art.
42-44 se confisca.
(3) Bunurile prevăzute la alin. (1) se rețin de către agentul constatator in vederea confiscării si se predau organelor de urmărire penala, iar vânatul si trofeele de vânat prevăzute la alin. (2) se rețin si se predau gestionarului fondului cinegetic, care le tine la dispoziția organelor de urmărire penala.
Prin urmare, nu s-a putut reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiunii prev.de art.44 lit.b din Legea 407/2006 în condițiile în care nu acesta a executat efectiv transportul vânatului, autovehiculul fiind condus de învinuitul V. M. O. cu privire la care s-a dispus prin rechizitoriu scoaterea de sub urmărire penală.
Așa fiind, s-a dispus în temeiul art.11 pct 2 lit.a și art 10 lit.a Cod proc. pen. achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev de art 44 lit.b din Legea
407/2006.
Potrivit art 42 alin.1 lit h din Legea 407/2006 constituie infracțiune de braconaj urmărirea vânatului rănit pe alt fond cinegetic, fără acordul gestionarului acestuia, ori trecerea pe un asemenea fond, cu arma de vânătoare, în afara căilor de comunicație.
Singura infracțiune care a fost reținută în sarcina inculpatului a fost infracțiunea de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.h din Legea 407/2006, constând în aceea că, a urmărit vântul rănit pe alt fond cinegetic, fără acordul gestionarului acestuia, în condițiile în care era autorizat să vâneze pe fondul de vânătoare D. iar vânatul a fost ridicat de pe fondul de vânătoare P.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, s-a luat în considerare pericolul social al infracțiunii, împrejurările în care a fost comisă, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, are o comportare decentă în familie și societate, valoarea prejudiciului cauzat, recuperate.
Raportat la aceste elemente de individualizare și limitele speciale prevăzute de lege pentru infracțiunea de braconaj prev.de art.42 al.1 lit.h din Legea
407/2006 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7000 lei amendă.
Potrivit art. 57 din Legea 407/2006 valorile de despăgubire au fost stabilite în euro și se achită în lei, la cursul oficial de la data achitării.
Din Adresa nr.745 din (...) a AJVPS C. a rezultat că prejudiciul cauzat în sumă de 2.000 euro a fost achitat integral astfel încât AJVPS C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art.346 Cod proc. pen. și art .998 Cod civil s-a constatat că prejudiciul cauzat a fost recuperat.
În conformitate cu prevederile art. 118 alin.1 lit.b Cod penal s-a dispus confiscarea armei de vânătoare a inculpatului P. C. C. marca TASCO,calibru 30-
06,seria P.9105.015,cu luneta aferentă.
În temeiul art.47 din Legea 407/2006 s-a retras permisul de vânătoare al inculpatului și s-a dispus anularea acestuia.
În temeiul art.191 cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs inculpatul P. C. C. și
P. de pe lângă Judecătoria Dej.
Ultimul recurent menționat a criticat sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală atât sub aspectul greșitei achitări pentru infracțiunea de uz de armă prev. de art.133 din Legea nr.295/2004, cât și pentru infracțiunea de braconaj, prev. de art 42 alin 1 lit. i din Legea nr. 407/2006.
În privința primei infracțiuni a specificat că există declarații conform cărora unul dintre cei trei vânători a executat un foc de armă asupra unui porc mistreț rănit aflat în apropierea caselor, cel care a tras fiind persoana mai în vârstă, deci inculpatul P. C.
Sub aspectul infracțiuni de braconaj amintite s-a arătată că și dacă nu s-ar reține că inculpatul a împușcat porcul mistreț rănit, există infracțiunea de braconaj pentru că l-a urmărit și l-a capturat pe alt fond de vânătoare.
P. a mai invocat greșita achitare pentru infracțiunea prev. de art. 44 alin 1 lit. b din Legea nr.407/2006 care incriminează transportul vânatului dobândit ca urmare a comiterii infracțiunii de braconaj; instanța în mod eronat a argumentat că nu inculpatul a efectuat transportul vânatului, deoarece autoturismul era condus de către o altă persoană, însă la cerea inculpatului, astfel încât acesta a fost complice la infracțiunea privind transportul.
Sub un ultim aspect, în memoriul depus la dosar, s-a menționat că pedeapsa aplicată pentru cealaltă infracțiune de braconaj, prev. de art. 42 alin.1 lit. h din Legea nr.407/2006 este neîndestulătoare, fiindcă amenda aplicată nu corespunde împrejurărilor în care a fost comisă fapta și atitudinii de nerecunoaștere a faptelor.
Suplimentar, în susținerea orală a recursului reprezentatul parchetului a invocat un alt aspect de nelegalitate potrivit căruia deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de braconaj, prev. de art 42 alin.1 lit. h și i din
Legea nr. 407/2006, modalitățile de incriminare sunt alternative, fiindcă infracțiunea de braconaj este o infracțiune unică, cu conținut alternativ, astfel încât indiferent de numărul conținuturilor alternative comise de către un făptuitor, există o singură infracțiune de braconaj. S-a argumentat că teza menționată este indiscutabilă și rezultă din modul în care este reglementată infracțiunea prev. de art. 42 din Legea nr. 407/2006, precum și din urmările și scopurile pe care le poate avea făptuitorul, respectiv acela de capturare a vânatului. Față de această teză, soluția legală consta în schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea prevederilor art. 42 lit. i din Legea nr. 407/2006, cu toate că, de fapt, sunt realizate elementele constitutive ale infracțiunii de braconaj în ambele conținuturi, alternativ reglementate de art. 42 lit.h și i din Legea nr. 407/2006.
În ceea ce privește infracțiunea de transport a vânatului, prev de art. 44 lit.b din Legea nr. 407/2006 s-a susținut oral greșita achitare a inculpatului însă pentru un alt argument ce constă în înțelesul larg al noțiunii de transport ce nu se rezumă la deplasarea cu un mijloc de transport sau la conducerea acestuia, ci la semnificația comună de a căra, a purta, acțiuni efectuate de către inculpat prin aceea că au urcat în autoturism cei doi mistreți, astfel încât este autor și nu doar complice.
Inculpatul recurent a criticat sentința considerând că în mod greșit instanța a reținut în sarcina sa fapta de a urmări pe un alt fond cinergetic vânatul rănit, fără acordul gestionarului fondului, pentru că nu s-a stabilit, cu certitudine dacă locul de unde a fost ridicat vânatul se afla pe un fond cinergetic sau pe altul, pentru că nici M. Mediului și al Pădurilor ca instituție competentă în domeniu nu a delimitat precis fondurile învecinate.
Singura împrejurare certă rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului ce atestă că mistreții răniți au coborât din pădure și au căzut pe un teren necultivat, la aproximativ 25 metri față de limita de proprietate a ultimelor case, respectiv de 80 metri de drumul comunal.
S-a concluzionat că se impunea achitarea inculpatului pentru această infracțiune în temeiul art.51 C.pen., referitor la eroarea de fapt.
În concluziile orale a mai susținut greșita dispunere a confiscării, precum și a anulării permisului de vânătoare deoarece anularea se efectuează de către instituția emitentă a permisului.
Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, potrivit art. 3856 alin. 3 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a analizat acțiunile reținute în rechizitoriu, precum și probele în baza cărora s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. C. C., respectiv că acesta în 27 noiembrie 2010, cu ocazia desfășurării unui vânători, a urmărit vânatul rănit pe alt fond cinegetic fără acordul gestionarului, a organizat vânătoarea pe un alt fond decât cel pe care era autorizat să vâneze și a transportat vânatul dobândit astfel, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiuni de braconaj, prev. și ped. de art. 42 alin.1 lit. h și i, precum și de infracțiunile prevăzute de art. 44 lit. b din Legea nr. 407/2006; instanța a mai arătat că inculpatul a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea de uz de armă prev. și ped. de art. 136 din Legea nr. 295/2004, constând în aceea a executat foc de armă în afara perimetrului fondului de vânătoare pentru care era autorizat.
Analizând declarațiile martorilor și ale inculpatului precum și celelalte probe administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în cursul căreia s-au efectuat inclusiv confruntări de martori, fiind sesizat P. și pentru
infracțiunea de mărturie mincinoasă comisă de către o martoră prima instanță în mod temeinic a reținut că inculpatul avea obligația de a cunoaște, în teren limita ce desparte cele două fonduri de vânătoare învecinate, P. și D. și, în ciuda acestei obligații, totuși a recoltat de pe un alt fond de vânătoare două exemplare de porc mistreț fără ca inculpatul sau vreunul dintre martori să execute vreun foc de armă asupra vânatului.
Într-adevăr, având în vedere că rapoartele de constatare tehnico-științifice balistice nu au putut stabili dacă arma inculpatului prezenta urmele unei trageri recente și nici măcar dacă fragmentele de glonț găsite în mistreți au fost trase cu armele examinate evident că nu se pot reține declarațiile unor martori oculari care nu pot identifica precis autorul focului decât doar raportat la vârsta celor trei vânători pe care i-au observat, aspect prea relativ pentru a sta la baza condamnării unei persoane pentru uz de armă fără drept.
În mod temeinic prima instanță a hotărât achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art 42 lit. i din Legea nr. 407/2006 pe motiv că inculpatul doar a urmărit exemplarele rănite pe celălalt fond de vânătoare fără a executa foc de armă asupra vânatului; într-adevăr, starea de fapt reținută în rechizitoriu 
organizarea vânătorii pe alt fond de vânătoare 
nu corespunde realității probate, iar reținerea și condamnarea în recurs a inculpatului pentru o altă faptă depășește limitele recursului.
Justificat s-a reținut comiterea infracțiunii de braconaj prev. de art. 42 alin. 1 lit. h din Legea nr. 407/2006, pentru că a urmărit vânatul rănit pe un alt fond de vânătoare fără acordul gestionarului acestuia.
Curtea reține că în calitate de vânător inculpatul trebuia să cunoască limitele dintre fondurile de vânătoare; potrivit propriilor declarații știa de la vânătorii mai bătrâni că satul C. reprezintă limita până la care se întinde fondul său, pentru care avea autorizația de vânătoare.
Din declarațiile martorilor rezultă că exemplarele rănite au fost ridicate din grădinile neîmprejmuite ale caselor situate la numerele 88 și 90 din localitatea C., jud. C. unde au și fost identificate urmele de rulare ale autoturismului.
Neconcordanțele descrierii limitelor fondurilor de vânătoare de către instituția centrală competentă nu duce la concluzia că inculpatul, vânător cu vechime, familiarizat cu fondul respectiv nu cunoștea limita precisă de vreme ce știa că satul C. este inclus în fondul de vânătoare învecinat; calcularea distanțelor de la pădure la case sau la drumul comunal pe baza schițelor depuse în recurs nu prezintă relevanță tocmai datorită faptului că inculpatul a intrat cu autoturismul, la cererea sa, în grădinile caselor; este absurd să se presupună că limita fondului de vânătoare se oprește în peretele caselor.
Apărarea inculpatului că a fost în eroare de fapt, prin urmare ar trebui
achitat, nu este temeinică, fiindcă, astfel cum s-a exprimat doctrina de specialitate( v. C. Bulai, „ Manual de drept penal";, p.265, ed. All,1997, Buc.) există eroare doar în ipoteza în care făptuitorul are conștiința necunoașterii exacte a unei împrejurări or, în speță, inculpatul cunoștea limitele și, în nici un caz, nu se poate reține eroarea în cazul existenței obligației legale, pentru cel în cauză, de a cunoaște realitatea; inculpatul în calitate de vânător avea obligația stabilită prin legea specială de a cunoaște limitele fondului.
În mod netemeinic prima instanța a considerat că nu se poate reține în sarcina inculpatului comiterea infracțiuni prev. de art. 44 lit. b din Legea nr.
407/2006 cu motivarea că nu acesta a executat efectiv transportul vânatului, autovehiculul fiind condus de un martor cu privire la care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru această faptă.
Instanța de recurs reține că această infracțiune a fost comisă prin acțiunea de ridicare și încărcare în autoturism a celor două exemplare, precum și prin aceea că anterior inculpatul a cerut martorului să conducă și să se deplaseze cu autoturismul la locul unde erau doborâți mistreții și să-i transporte.
Susținerea P.ui că articolul 42 din Legea nr. 407/ 9 noiembrie 2006 a vânătorii și a protecției fondului cinergetic la alin. 1 lit.a-q și la alin.2 lit.a - d 
reprezintă o infracțiune unică însă cu modalități alternative de comitere nu poată fi primită.
Din examinarea textului legal rezultă că în același articol 42 alin.1 din
Legea nr. 407/2006 sunt incriminate sub aceeași denumire(„ constituie
infracțiune de braconaj… ";) un număr de 18 fapte diferite, de la vânătoarea păsărilor migratoare de apă lit. g până la vânarea urșilor la nadă și/sau la bârlog lit. n; se înțelege că aceste variante de tip ale infracțiunii care ar fi
trebuit în mod normal să fie prevăzute în articole diferite deși, în fapt, sunt
indicate prin litere diferite au fost reunite în același articol datorită legăturii dintre ele și nu trebuie confundate cu variantele de încriminarea ale aceleiași fapte, astfel încât, contrar susținerilor parchetului, pot constitui un concurs de infracțiuni.
Mai este de observat pe lângă criteriul conținutului juridic diferit că lipsește necesitatea ca prin litera a-q să se definească braconajul, fiindcă noțiunea este definită în art.1 lit. c din Legea specială; de asemenea, sunt variante diferite de incriminare ale aceleași fapte, deoarece, în realitate, reprezintă incriminarea încălcării obligațiilor stabilite în lege, de exemplu cele de la art. 39.
În mod greșit instanța a dispus confiscarea armei de vânătoarea a inculpatului împreună cu luneta aferentă deoarece nu sunt întrunite prev. art.118 lit.b C.pen, fiindcă sunt supuse confiscării speciale doar bunurile care au fost folosite la săvârșirea unei infracțiuni, însă, în speță, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de uz de armă, prev. de art 133 din Legea nr. 295/2004, iar arma nu a fost folosită la săvârșirea celorlalte infracțiuni de braconaj reținute și nici la infracțiunea de transport a vânatului obținut în urma braconajului.
De asemenea nu putea retrage permisul de vânătoare a inculpatului și nici
dispune anularea acestuia deoarece art. 47 din Legea 407/2006 prevede că permisul se retrage și se anulează în condițiile legii, iar legea dispune în art.28 alin.2 că doar organizațiile vânătorești eliberează permisul de vânătoare cu arma, precum și cazurile și procedura de urmat publicarea în Monitorul Oficial etc. iar art.30 prevede în sarcina organizației obligația de a anula permisul dacă persoana a săvârșit o infracțiune reglementată de lege.
Așa fiind în baza art.38515 pct.2 lit. D C. pr. pen. va admite recursurile declarate de către parchet și de către inculpat și va casa parțial sentința atacată.
Va condamna inculpatul P. C. C. pentru comiterea infracțiunii prev. de art.44 alin.1 lit. b din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. b C. pen. la 5.000 lei amendă penală.
La individualizarea pedepsei va avea în vedere modalitățile concrete de comitere a faptelor, fiind exclusă aplicarea art.181 C. pen. deoarece vânătoarea s- a desfășurat în apropierea locuințelor din satul C., adulții și copii fiind nevoiți să intre în locuințe; de asemenea, având în vedere că inculpatul a recuperat prejudiciul cauzat este necesară reținerea circumstanțe atenuate, prev. de art.74 alin.1lit.b C.pen., pentru infracțiunile reținute.
Ca atare, va reduce la 4.000 lei amenda penală aplicată pentru infracțiunea prev. de art.42 alin.1 lit. b din Legea nr. 407/2006.
Va constata că cele două infracțiuni sunt concurente și va contopi pedepsele, aplicând amenda penală de 5.000 lei.
Va înlătura confiscarea armei și retragerea și anularea permisului de vânătoare.
Va menține restul dispozițiilor.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursurile declarate în cauză de P. de pe lângă Judecătoria Dej și de către inculpatul P. C. C. împotriva sentinței penale nr. 78/(...) a Judecătoriei D., pe care o casează în parte doar cu privire la greșita achitare a inculpatului P. C. C. (cu datele personale la dosar) pentru comiterea infracțiunii de braconaj prev. de art. 44 lit. b din Legea nr. 407/2006, a nereținerii circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. b Cod penal, a greșitei confiscări a armei de vânătoare a inculpatului, precum și a greșitei retrageri și anulări a permisului de vânătoare al inculpatului.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 44 lit. b din Legea nr. 407/2006 cu aplicarea art. 74 lit. b și 76 lit. e Cod penal condamnă pe inculpatul P. C. C. la o pedeapsă de 5000 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de braconaj.
Reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. b Cod penal, 76 lit. e Cod penal și pentru infracțiunea prev. de art. 42 alin. 1 lit. h din Legea nr.
407/2006 și coboară cuantumul amenzii penale stabilite de la 7000 lei la 4000 lei.
În baza art. 33 lit. a Cod penal constată concursul de infracțiuni iar în baza art. 34 lit. c Cod penal contopește pedepsele aplicate, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai mare de 5000 lei amendă penală.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art. 631 Cod penal.
Înlătură din conținutul hotărârii atacate dispoziția privind confiscarea specială a armei de vânătoare a inculpatului în baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal și cea prevăzută de art. 47 din Legea nr. 407/2006 privind retragerea și anularea permisului de vânătoare a acestuia.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Stabilește onorariu parțial apărător din oficiu în sumă de 75 lei ce se va avansa din FMJ în favoarea av. M. M..
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
M. R. A. D. L. V. C.
L. A. S.
GREFIER,
Red. V.C./V.R.
22 octombrie 2012-10-22
Jud. fond.C.-I. M.
| ← Încheierea penală nr. 625/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 359/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
