Decizia penală nr. 904/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 904/R/2012
Ședința publică din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M. - judecător
JUDECĂTORI : M. R.
GREFIER : M. N.
: A. D. L.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. reprezentat prin
PROCUROR: A. M.
S-a luat spre pronunțare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
D. N. A. - S. T. C., părțile civile F. R. și F. G. SA împotriva deciziei penale nr.
200/A/7 iunie 2011 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., privind pe inculpații A. G. F. și T. A. I. trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- A. G. F. - șantaj, prev. și ped. de art.197, alin.2, C., rap. la art. 1. din L. nr. 78/2000, cu aplic. art.41, alin.2, C., și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.323, alin.1 și 2, C., rap. la art.17, lit.b, și art.18, alin.1 din L. nr.78/2000, totul cu aplicarea art.33, mlit.a C.
- T. A. I. - șantaj, prev. și ped. de art.197, alin.2, C., rap. la art. 1. din L. nr. 78/2000, cu aplic. art.41, alin.2, și art.33, lit.a, C., și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.323, alin.1 și 2, C., rap. la art.17, lit.b, și art.18, alin.1 din L. nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 30 mai 2012, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13 iunie 2012.
C U R T E A :
Deliberând reține că :
I. Prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr.54/P/2004 de Parchetul Național Anticorupție (actual DNA) - S. T. I., s-a dispus trimiterea in judecată a inculpaților A. G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj, prev. de art. 194 alin.2 C. raportat la prevederile art. 131 din Lg. nr.78/2000, cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 10 acte materiale și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 C., cu aplic. art.17 lit.b și 18 alin.1 din L., cu aplic. art.33 lit.a C. și T. A.-I. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L., cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 5 fapte materiale și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 C., cu aplic. art.17 lit.b și 18 alin.1 din L., cu aplic. art.33 lit.a C..
II. Prin încheierea nr.3079/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală în dosarul nr.2216/2005 s-a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de inculpații A. G. F. și T. A. I. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Judecătoria Iași la Judecătoria Cluj-Napoca.
III. Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr.5614/2005, în ședința publică din data de (...), s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei J. C.-N. spre competentă soluționare, iar pe rolul J. C.-N. cauza a fost înregistrată sub nr. (...) (nr. vechi 10406/2005) la data de (...).
IV. Prin sentința penală nr.213/(...) pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca, în temeiul art.332 al.2 C. cu referire la art.197 C., art.6 CEDO, art.263
C. instanța s-a desesizat și a restituit cauza la DNA fostul Parchet N. A. - S. T. I. pentru refacerea urmăririi penale privind pe A. G. F. fiul lui O. și Ana, născut la data de (...) in I., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, ocupația director la SC D. P. I. S. I., fără antecedente penale, domiciliat in I. str. Muntenimii nr.2 bl.591 tr. 2 etaj 4 ap.14 jud. I., trimis in judecată prin rechizitoriul P. N. A. (actual DNA) S. T. I. emis in dosar nr.54/P/2004 la data de
21 martie 2005 pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2 C. rap. la art. 17 lit.b și 18 alin.1 din L. nr.78/2000 și șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art.13 indice 1 din L. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 10 acte materiale descrise la pct.2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11 și 13 cu aplic. art.41 alin.2 C. și art.33 lit.a C. și pe T. A. I. fiul lui P. și I., născut la data de (...) in I., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, redactor șef la cotidianul Z. de I. domicilia in I. Șoseaua Nicolina nr.83 bl 991 A etaj 7 ap.21 jud. I., trimis in judecată prin rechizitoriul P. N. A. (actual DNA) S. T. I. emis in dosar nr.54/P/2004 la data de 21 martie 2005 pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2 C. rap. la art.
17 lit.b și 18 alin.1 din L. nr.78/2000 și șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art.13 indice 1 din L. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 5 acte materiale descrise la pct.1, 2, 7, 8 și 9 cu aplic. art.41 alin.2 C. și art.33 lit.a C., fiind nerespectate dispozițiile privitoare la respectarea dreptului la apărare și la întocmirea rechizitoriului.
Potrivit art. 199 C.p.p. a fost admisă cererea de scutire de la plata amenzii judiciare formulată de B. M. fost prefect de I. și s-a dispus scutirea de la plata amenzii judiciare aplicate de către instanța de fond prin încheierea din data de (...).
Conform art.189 C. onorariile av. oficiu parțial s-a avansat din FMJ astfel suma de 150 lei d-nei av. Marcuș D. G. (ptr. inc. A. G. F.) și suma de 150 lei d-nei av. B. I. reprezentând studiu dosar (ptr. inc. T. A.).
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele : În esență, prin actul de sesizare s-a reținut sub aspectul stării de fapt că inculpații în perioada 1999-2004 au supus șantajului prin articole de ziar, în scopul de a obține foloase necuvenite, mai multe persoane.
Din actele dosarului a rezultat că prin rezoluția din data de (...) (fila 5 vol. I dosar urmărire penală) al fostului Parchet N. A. (actual DNA) - S. T. I. s-a dispus începerea "in rem"; a urmăririi penale cu privire la săvârșirea de către A. G. F. a infracțiunii de șantaj, prev. de art.194 C. rap. la art. 131 din L., reținându-se că acesta a șantajat mai multe persoane pentru a obține contracte de publicitate în favoarea ziarului a cărui proprietar este, solicitând sume de ordinul miilor de euro.
Prin ordonanța din (...) (fila 8 vol. I dosar urmărire penală) s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la noile fapte de șantaj și anume cu privire la inculpatul A. G. F. 2 fapte de șantaj îndreptate împotriva părții vătămate S. C. și una îndreptată împotriva lui S. T., iar referitor la T. A. I. cu privire la o faptă de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate B. I.
Nu mai departe, prin rezoluția din (...) s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva lui A. G. F. cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 131 din L.rap. la art.194 C. cu aplic. art.41 alin.2 C. (fila 2 vol. III dosar urmărire penală), iar prin ordonanța din (...) s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la noile fapte de șantaj împotriva lui A. G. F. cu privire la infracțiunile de șantaj împotriva părților vătămate P. M., D. T., J. R. și împotriva lui T. A. I. pentru faptele împotriva părților vătămate G. M. și C. C.
Toate aceste acte de începere sau extindere a urmăririi penale, rezoluții sau ordonanțe sunt redactate într-o manieră lacunară, unele dintre acestea încălcând prevederile art.226 alin.6 C. și anume motivarea rezoluției prin care s-a dispus începerea sau extinderea urmăririi penale nu conțin descrierea faptelor și nici încadrarea juridică a acestora și nu mai departe, în situația în care s-a reușit o descriere a stării de fapt ori o încadrare juridică a faptelor prin rezoluția din (...) (fila 2 vol. III dosar urmărire penală) s-a constatat că aceasta prezintă o contradicție de esență între perioada reținută în ansamblu de către procuror ca fiind 2000-2005 și presupusele fapte de șantaj descrise ca fiind săvârșite în perioada anilor 2003-2004 (F. R.), 2001 - S., B. și P. M., 2003 -A., B. și Stanciu,
2004 - S. și D., implicit rezultând astfel activitatea infracțională cuprinsă doar între 2001 - 2004.
U. la data de (...) (fila 14 vol.III dosar urmărire penală) prin ordonanță s-a dispus extinderea urmăririi penale împotriva lui A. G. F. și T. A. cu privire la săvârșirea infracțiunii prev.de art.323 alin.1 și 2 C. rap. la art.17 lit.b și 18 alin.
1 din Lg. 78/2000 și începerea urmăririi penale împotriva tuturor făptuitorilor cu privire la toate infracțiunile descrise in partea descriptivă a ordonanței și care vizează perioada anilor 1999-2004 când cei doi inculpați alături de alți angajați au supus șantajului în scopul de a obține foloase necuvenite, producătoare de profit pentru asociații și salariații Z. de I. următoarele persoane : C. C., S. C., B. E., P. M., B. I., A. N., S. T., J. R. S., F. R. și D. T.
Fiecăruia dintre inculpați li s-a adus la cunoștință învinuirea prin procesele-verbale de punere sub învinuire din (...) pentru inculpatul T. A. I., respectiv (...) pentru inculpatul A. G. F., fiecare dintre cei doi pentru faptele prev. de art. 194 alin.2 C. raportat la art. 131 din Lg. nr.78/2000, art.323 alin.1, 2 C. rap. la art.17 lit.b și 18 alin.1 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C. și art.33 lit.a C.
(fila 99 și 129 vol. III dosar urmărire penală).
La data de (...) și (...) au fost audiați inculpații , ocazie cu care li se aduce la cunoștință învinuirea, constând in aceea că în perioada 1999-2004 au supus șantajului prin publicarea unor articole în ziar mai multe persoane pentru a obține foloase necuvenite, toate fiind săvârșite în asociere și cu alte învinuiri având ca scop săvârșirea infracțiunii de șantaj. De menționat este faptul că această aducere la cunoștință a învinuirii are loc doar formal deoarece nu se face vorbire despre actele materiale în concret pentru ca inculpații să își facă apărarea în raport cu învinuirea adusa, totul fiind rezumat la mențiunea potrivit căreia învinuirile aduse acestora constau în toate infracțiunile descrise în ordonanța din (...), motiv pentru care nefiind explicată această perioadă infracțională, declarațiile sunt succinte și generale.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la un interval de 3-4 zile de la data când au fost audiați, celor doi inculpați li s-a adus al cunoștință încadrarea juridică a faptelor și care este diferită de cea pentru care au fost puși sub învinuire, respectiv cea prev. de art. 323 alin.1, 2 C. rap. la art.17 lit.b și 18 alin.1 din L. și cea prev. de art.194 alin. C. raportat la art. 131 din Lg. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C. și art.33 lit.a C., în această variantă fiind înlăturat art.41 alin.2 C., reținut anterior infracțiunii prev. de art.323 C. și adăugat la comiterea infracțiunii de șantaj. Pe de altă parte prezentarea materialului de urmărire penală a avut loc fără descrierea stării de fapt, așa cum rezultă din procesele-verbale întocmite la data de 1(...).
La data de (...) s-a întocmit rechizitoriul prin care s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților astfel: A. G. F. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art. 323 alin.1 și 2 C. rap. la art. 17 lit.b și 18 alin.1 din L. și
șantaj, prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L., cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 10 acte materiale descrise la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 și
13 (din partea descriptivă a rechizitoriului), cu aplic. art. 41 alin.2 și art. 33 lit.a
C., iar T. A. I. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin.1, 2 C. rap. la art. 17 lit.b și 18 alin.1 din L. și șantaj, prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la prevederile art. 131 din L., cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C. compusă din cele 5 fapte materiale descrise la punctele 1, 2, 7, 8 și 9 (din partea descriptivă a rechizitoriului) cu aplic. art. 41 alin.2 și art. 33 lit.a C., sub aspectul stării de fapt reținându-se doar existența infracțiunilor de șantaj sau uneori instigare la șantaj (pct.4 și 8 din starea de fapt) comise de inculpați incepând cu anul 1999 continuând in (...),
2003, 2004 și chiar in 2005 (pct.2, 9 din starea de fapt) cu mențiunea că din cuprinsul rechizitoriului nu rezultă care sunt actele materiale comise, când anume au fost comise, in cursul cărui an calendaristic, întinderea activității infracționale și de fapt nu sunt precizate in concret perioadele infracționale în nici un caz in parte, ba mai mult, nu rezultă din cuprinsul rechizitoriului în ce anume constă fapta de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, perioada în care a fost comisă, contribuția fiecărui inculpat la comiterea faptelor.
Descrierea exactă a tuturor actelor materiale precum și data la care au fost comise în cazul infracțiunii de șantaj au o importanță deosebită ce se reflectă în stabilirea încadrării juridice a faptei și a numărului de acte materiale, deoarece infracțiunea de șantaj se consumă în momentul realizării actului de constrângere, indiferent de realizarea sau nu a condiției cerute de șantajist, astfel că insistențele celui ce șantajează ulterioare constrângerii pentru obținerea unui folos injust nu realizează conținutul unei alte infracțiuni de șantaj, ci constituie o activitate repetitivă a infracțiunii deja consumate.
Pe parcursul cercetării judecătorești au fost invocate mai multe excepții privind regularitatea actului de sesizare și care au fost respinse și de asemenea s-au respins și cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor.
Cu toate acestea, la termenul din (...) instanța de fond a pus în discuție excepția nelegalei sesizări a instanței de judecată și restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale, a actului de sesizare, întrucât au fost încălcate dispozițiile privitoare la legala sesizare a instanței în condițiile în care actele de urmărire penală efectuate până la data aducerii la cunoștință a învinuirii sunt lovite de nulitate, iar actul de sesizare nu îndeplinește condițiile prev. de art.263 C. nu cuprinde descrierea tuturor faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, lipsind cu desăvârșire pentru cea prev. de art.323
C., data comiterii actelor materiale in cazul șantajului, nu există o ordonanță de începere sau extindere a urmăriri penale față de inculpați pentru actele materiale de șantaj din anul 2005 (pct.2 și 9 din starea de fapt a rechizitoriului), nu s-a stabilit cu claritate dacă aceste acțiuni din anul 2005 imputate inculpaților sunt cuprinse în forma continuată a infracțiunii de șantaj ca și acte materiale, dar nu in ultimul rând, nulitatea actului de sesizare care prezintă o evidentă neconcordanță, contradicție, pe de o parte între starea de fapt menționată in partea descriptivă a acestuia și care conține la fiecare punct din expunere încadrarea juridică a faptelor pentru acea activitate luată individual pe puncte și pe de altă parte dispozitivul rechizitoriului în care se face referire la infracțiunea prev. de art.323 alin.1, 2 C. rap. la art.17 lit.b și 18 alin.1 din L. și șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 10 fapte materiale descrise la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 și 13 cu aplic. art.
41 alin.2 și art. 33 lit.a C. pentru inculpatul A. și compusă din 5 acte materiale descrisă la pct.1, 2, 7, 8, 9 cu aplic. art. 41 alin.2 c.penal și art. 33 lit.a C. pentru inculpatul T. A. din urmă aspect a fost analizat amănunțit de către instanța de fond , întrucât aceasta atrage nulitatea absolută a actului de sesizare.
1.Cu privire la excepția nulității actelor de urmărire penală efectuate până la data aduceri la cunoștință a învinuirii în contextul în care împotriva inculpaților a fost începută urmărirea penală prin rezoluție la data de (...) și extinsă prin ordonanța din data de (...) pentru infracțiunea de șantaj (mai multe fapte vizând părțile vătămate S. și C.), urmărire penală care impropriu a fost catalogată de procuror ca fiind incepută „in rem";, atâta timp cât din cuprinsul acesteia se desprinde cu claritate faptul că s-a făcut „in personam"; inculpații fiind identificați, mai mult, specificându-se împotriva căror persoane a început urmărirea penală, respectiv împotriva inculpatului A. pentru șantaj față de partea vătămată S. și 1 faptă față de partea vătămată S., iar împotriva inculpatului T. pentru o faptă de șantaj-parte vătămată B., iar de la data începerii și extinderii urmăririi penale împotriva celor doi inculpați a trecut un interval de 9 luni de zile până la data la care procurorul le-a adus la cunoștință acestora învinuirile reținute, astfel că doar la data de (...) respectiv (...) inculpații au aflat despre existența unei acuzații aduse împotriva lor.
În codul de procedură penală nu se prevede obligația organului de urmărire penală de a comunica persoanei față de care s-a început urmărirea penală
(inculpatului) că, împotriva sa a început urmărirea penală și pentru ce infracțiune (dispozițiile art.228 C.).
Dispozițiile art.228 alin.6 C. reglementează însă obligația de comunicare a rezoluției motivate a procurorului prin care se confirma propunerea organului de urmărire penală de a nu se începe urmărirea penală către persoana care a făcut sesizarea și persoana față de care s-au efectuat actele premergătoare.
Deși procedura penală română nu reglementează obligația comunicării inculpatului că împotriva sa a fost începută urmărirea penală și infracțiunile in legătură cu care este cercetat, această obligație este reglementată de dispozițiile art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale potrivit cărora: „.ce acuzat are, în special, dreptul să fie informat, in termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și in mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa";; dispoziții care fac parte din dreptul intern, chiar au prioritate față de dreptul intern când reglementează garanții procesuale in favoarea unei persoane acuzată de comiterea unei fapte penale, potrivit dispozițiilor art.20 alin.2 din Constituția României.
Se pune problema dacă noțiunea de „. din dreptul procesual penal român include sau este acoperită de noțiunea de „. folosit in dispozițiile art.6 paragraful
3 lit.a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Potrivit dispozițiilor art.229 C. învinuitul este persoana față de care se efectuează urmărirea penală, cât timp nu a fost pusă in mișcare acțiunea penală împotriva sa. Învinuitul este persoana acuzată, prin plângere sau denunț, de comitere unei fapte prevăzute de legea penală, faptă pentru care în urma efectuării actelor premergătoare, organele de cercetare penală au început urmărirea penală.
Urmărirea penală poate fi începută „in rem"; sau „in personam"; dar, întotdeauna in legătură cu comiterea unei fapte prevăzute de legea penală, care este indicată ca situație de fapt și încadrare juridică in rezoluția de începere a urmăririi penale.
În situația in care a început urmărirea penală în legătură cu comiterea unei infracțiuni, în cauză sunt administrate probe pentru a stabili adevărul; probe ce nu pot fi administrate înainte de începerea urmăririi penale și anume: declarații de martori, constatări tehnico-științifice, expertize, înscrisuri, declarații părți vătămate, declarații învinuiți etc.
Practic în procesul penal român nu există diferențe de substanță între învinuit și inculpat, învinuitul are aceleași drepturi și obligații ca și inculpatul.
De exemplu: în ceea ce privește dreptul la asistență juridică, aceste este garantat in aceleași condiții pentru învinuit și inculpat art.171 al.1, 2, 4 și 41 C., liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune sunt reglementate identic pentru învinuit și inculpat. De asemenea, măsurile preventive, inclusiv măsura arestării preventive pot fi luate și față de învinuit, insă pe o durată mai scurtă de timp decât in cazul inculpatului.
Altfel spus, inculpatul nu este un învinuit față de care acuzarea este mai bine conturată, mai bine fundamentată, prin probele administrate până la momentul punerii in mișcare a acțiunii penale, moment care deseori coincide cu momentul trimiterii in judecată. Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că noțiunea de „. reglementată de procedura penală română corespunde noțiunii de „. reglementată de dispozițiile art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pe cale de consecință, în cauza de față, instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, organele de urmărire penală aveau obligația să aducă la cunoștința învinuiților în cel mai scurt timp, în mod amănunțit natura și cauza acuzației aduse împotriva lor.
Neîndeplinirea acestei obligații încalcă în mod flagrant și grav dreptul de apărare al învinuiților și este sancționată cu nulitatea relativă a actelor de urmărire penală întocmite împotriva lor în această perioadă. A., în conformitate cu dispozițiile art.197 alin.1 și 2 C. încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu mai poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dispozițiile relative la competența după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanței, la compunerea cesteia și la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. De asemenea, sunt prevăzute sub sancțiunea nulității și dispozițiile relative la participarea procurorului, prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestora de către apărător, când sunt obligatorii potrivit legii precum și efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.
Având în vedere că asistența juridică nu era obligatorie în cauză, față de nici unul dintre inculpați, nefiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de art.197 alin.2 C., instanța de fond a apreciat că sancțiunea aplicabilă în cauză nu este nulitatea absolută ci nulitatea relativă, fiind necesară se facă dovada că prin încălcarea acestor dispoziții s-a produs o vătămare inculpaților și că vătămarea produsă nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor respective.
Deși noțiunea de vătămare procesuală nu este definită în procedura penală, în doctrină și în jurisprudență s-a reținut că prin vătămare se înțelege încălcarea unor drepturi pe care părțile le au în procesul penal.
Instanța de fond a reținut că vătămarea adusă celor doi inculpați constă în încălcarea dreptului la apărare în cel mai flagrant mod posibil, aceștia neputându-și angaja apărători și neavând cum să-și facă apărări în legătură cu o
„acuzație necunoscută";.
A., dacă inculpații ar fi cunoscut că sunt cercetați în legătură cu comiterea unei fapte de natură penală și-ar fi angajat apărători in cauză și aceștia aveau posibilitatea să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală și puteau formula cereri și depune memorii in cauză, asigurând astfel o apărare eficientă a acestora. De asemenea, organele de urmărire penală aveau obligația să înștiințeze apărătorii despre data și ora efectuări actului de urmărire penală, în conformitate cu dispozițiile art.172 alin.1 C.proc. penală, astfel cum era reglementat la momentul începerii urmăririi penale în cauză (înainte de modificarea adusă prin L. nr.356/2006).
Vătămarea adusă persoanei față de care s-a început urmărirea penală nu poate fi reparată decât prin constatarea nulității actelor de urmărire penală și a probelor administrate în cauză de organul de cercetare penală între momentul începerii urmăririi penale și momentul aducerii la cunoștința inculpatului a naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa și refacerea lor cu respectarea dispozițiilor legale.
Este adevărat că în cazul nulităților relative acestea trebuie invocate într-o anumită stare a procesului și numai de partea care a suferit vătămarea prin încălcarea legii, dar în cazul în care prin încălcarea unor dispoziții legale aflate sub sancțiunea unei nulități relative s-a adus o vătămare nu numai intereselor părților ci și intereselor generale ale societății deoarece este împiedicată aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, invocarea nulității actului nelegal efectuat nu mai poate rămâne doar o facultate a părții ci trece ca obligație a instanței de judecată care trebuie să ia în considerare din oficiu nulitatea relativă. În acest sens prin voința legii ca excepție, nulitatea relativă capătă o trăsătură a nulității absolute de a putea fi invocată din oficiu și în orice stare a procesului, iar anularea actelor de urmărire penală efectuate până la data aduceri la cunoștință a învinuirii este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, producându-se o vătămare posibilităților de apărare, organul de urmărire penală încălcând dreptul inculpaților la asistență juridică, fiind incident art.332 alin.2 ultima teză C. privind desesizarea instanței și restituirea acuzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale in condițiile respectării dreptului la apărare al acestora.
2. Cu privire la excepția neregularității actului de sesizare, a nulității absolute a acestuia instanța de fond a reținut următoarele :
În conformitate cu art.317 din Codul de procedură penală, judecata se mărginește la fapta și persoana arătată în actul de sesizare, iar în caz de extindere a procesului penal și la fapta și persoana la care se referă extinderea. Deci, obiectul judecății, care este în același timp obiectul investirii, este determinat de cuprinsul actului de sesizare care este astfel, implicit, caracterizat ca act de investire.
Pentru a se determina ce se înțelege prin „. și „. arătate în actul de sesizare, se impune ca art. 317 să fie raportat la art.263 C., care se referă la cuprinsul rechizitoriului. Or, în art.263 alin.1 se prevede că rechizitoriul trebuie să se limiteze la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală și trebuie să cuprindă pe lângă mențiunile prevăzute în art.203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta reținută în sarcina sa, încadrarea juridică, probele pe care se bazează învinuirea, măsura preventivă luată și durata acesteia, precum și dispoziția de trimitere în judecată.
Este adevărat că art.317 C. care fixează obiectul judecății, adică limitele investirii, reține, dintre mențiunile pa care trebuie să le cuprindă rechizitoriul, doar fapta și persoana, dar în accepțiunea acestui text de lege, prin fapta arătată în actul de sesizare nu se poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în succesiunea activităților inculpatului, ci și descrierea acelei fapte într-un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, o atare condiție, pentru a investi instanța neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și dispoziția de trimitere in judecată pentru acea faptă. A., s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale, cu asigurarea garanțiilor procesuale înscrise în lege, numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns de fapte, pentru ca în final, să se dispună trimiterea in judecată și să se ceară condamnarea și pentru alte fapte, uneori mai complexe, fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanții menite să asigure aflarea adevărului și dreptul la apărare a celui judecat, ceea ce ar fi contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal precum și obligației înscrise in art.5 pct.2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată trebuie să fie informată asupra oricărei acuzații aduse împotriva sa.
În plus, conform art.263 C. rechizitoriul prin care se dispune trimiterea în judecată și sesizarea instanței de judecată, în partea sa descriptivă trebuie să cuprindă o descriere amănunțită a faptei și să se refere la toate împrejurările de loc, timp, mijloace, mod, scop in care a fost săvârșită fapta, dacă acestea au consecințe asupra încadrării faptei reținute. Nu în ultimul rând, rigurozitatea normelor procesual penale impun necesitatea indicării în partea a doua a actului de sesizare și încadrarea juridică a faptei cu motivarea în drept a acestei încadrări, iar dacă urmărirea penală s-a desfășurat cu privire la mai multe infracțiuni sau la mai multe persoane expunerea trebuie să cuprindă descrierea tuturor faptelor reținute, forma de participație a tuturor inculpaților cu rolul fiecăruia în săvârșirea faptelor, iar dispozitivul de trimitere in judecată trebuie să fie în deplină concordanță cu cele reținute în partea descriptivă a rechizitoriului, orice încălcare atrăgând nulitatea acestuia.
De altfel dispozițiile legale privind obiectul judecății impun ca fapta dedusă judecății să fie reținută clar în actul de sesizare cu indicarea tuturor probelor administrate și analiza acestora, care să demonstreze neîndoielnic voința procurorului ca aceea faptă să facă obiectul judecății.
În cauză, prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr.54/P/2004 a P. N. A. -. T. I. s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpaților
- A. G. F. pentru săvârșirea infracțiunilor asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prev. de art.323 alin.1 și 2 C. rap. la prevederile art. 17 lit.b și 18 alin.1 din Lg. nr.78/2000 și șantaj, prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la prevederile art. 131 din L. cu aplicarea art.41 alin.2 C., compusă din cele 10 fapte materiale descrise la punctele 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 și 13 cu aplic. art. 41 alin.2 și art.
33 lit.a C.
- T. A. I. pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin.1 și 2 C. rap. la prevederile art. 17 lit.b și 18 alin.1 din L. și șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la prevederile art. 131 din L. cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C. compusă din cele 5 fapte materiale descrise la punctele 1, 2, 7, 8, 9 cu aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 și art. 33 lit.a C.
În actul de sesizare s-a reținut în partea descriptivă la final după expunerea stării de fapt (fila 36 din rechizitoriu) „că având in vedere situația de fapt descrisă încadrarea juridică referitoare la inculpații A. G. F. și T. A. I. autorat la săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin 1 și 2 C. rap. la prevederile art. 17 lit.b și 18 alin.1 din Lg. nr. 78/2000 și coautorat la infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. cu aplicarea prevederilor art.41 alin.2 C. și 33 lit.a C.";.
Situația de fapt reținută de către procuror în rechizitoriu a vizat descrierea unor fapte de șantaj presupuse a fi comise de către cei doi inculpați la toate cele
13 puncte trecute în succesiunea activității inculpaților înainte de a se dispune punerea in mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a acestora.
Sub un prim aspect, rechizitoriul a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art.263 alin.1 și 2 C. întrucât deși inculpații au fost trimiși in judecată fiecare pentru săvârșirea de două infracțiuni în concurs (șantaj și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni) urmărirea penală s-a desfășurat formal și succint pentru fapta prev. de art. 323 alin.1 și 2 C. nefiind descrisă intr- un mod susceptibil de a produce consecințe juridice, lipsind datele cu privire la perioada în care a fost comisă, participația la comiterea ei, sens in care inculpații au fost privați de dreptul la apărare, nefiind in măsură a propune probe în apărare, lacună care nu a fost înlăturată nici cu ocazia întocmiri actului de inculpare nefiind cuprinsă descrierea acestei fapte prev. de art.323 alin.1 și 2 C. reținută în sarcina inculpaților existând ambiguități asupra timpului in care a fost comisă, asupra rolului fiecărui inculpat a participării a fiecărui inculpat, cerință esențială pentru stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunii și adoptarea unei soluții pe fondul cauzei.
A. cerință nu a putut fi suplinită în fața instanței de judecată câtă vreme descrierea ei lipsește cu desăvârșire atât în urmărire penală cât și în actul de sesizare. S. înșiruire de către procuror a elementelor care în opinia sa au compus modul de operare în realizarea șantajului (fila 5 rechizitoriu) nu echivalează cu descrierea faptei prev. de art.323 alin.1 și 2 C., atâta timp cât acele modalități prezentate general și abstract au făcut parte din sistemul de comitere a infracțiunilor de șantaj, cu atât mai mult cu cât nici cu această ocazie nu s-a reușit a se stabili perioada infracțională, rolul fiecărui inculpat în comiterea faptei, existând posibilitatea ca aceste activități să fi fost demarate de inculpați anterior anului 1999 când se reține a fi inițiată activitatea infracțională circumscrisă infracțiunii de șantaj. În aceeași ordine de idei se impune și clarificarea aspectelor legate de numărul de acte materiale ce alcătuiesc infracțiunea prev. de art. 323 alin.1 și 2 C., atâta timp cât în procesele-verbale de punere sub învinuire a celor doi inculpați (fila 99 vol. III dosar urmărire penală) s-a reținut aplicarea prevederilor art. 41 alin.2 C. imediat după infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, ceea ce corespunde unei infracțiuni în formă continuată alcătuită din minim două acte materiale, așa încât trimiterea în judecată a inculpaților pentru o singură infracțiune de asociere, prev. de art.323 alin.1 și 2 C. fără ca anterior să opereze vreo schimbare a încadrării juridice a faptei prin înlăturarea prevederilor art.41 alin.2 C., dă curs la interpretări asupra cărui act material procurorul și-a manifestat voința de a dispune trimiterea in judecată.
În al doilea rând, privitor la infracțiunea de șantaj pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, 10 acte materiale reținute în sarcina inculpatului A. și 5 acte materiale inculpatului T. A., instanța de fond a reținut că descrierea acestora în actul de sesizare nu este una clară ci se caracterizează prin neconcordanțe și ambiguități, constând în simpla înșiruire a unor situații și împrejurări, necunoscându-se concret câte acte materiale de șantaj a comis fiecare inculpat și la ce dată s-au consumat. Așadar analizând corelativ dispozitivul rechizitoriului cu starea de fapt reținută în același act de inculpare se observă numeroase contradicții între cele două părți ale actului cu referire la infracțiunea de șantaj vizându-i pe ambii inculpați. A. infracțiunea de șantaj comisă de inculpatul A. în formă continuată este alcătuită din 10 fapte materiale descrise la pct. 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12 și 13 cu aplic. art.41 alin.2 C..
În accepțiunea procurorului faptele materiale sunt corespondentul actelor materiale componente ale infracțiunii continuate, concluzie la care instanța de fond a ajuns ca urmare a faptului potrivit căruia la fila 13 din rechizitoriu alin.9 atunci când procurorul a reținut existența instigării la șantaj, prev. de art.25 C. rap. la art.194 alin.2 C. rap. la art.131 L. cu aplic. prevederilor art.41 alin.2 C.. prin implicarea în activitatea infracțională a incă două persoane a reținut două fapte materiale de instigare regăsite în reținerea formei continuate prev. de art.41 alin.2, astfel că în situația în care se face referire la fapte materiale, acestea vor fi interpretate ca și acte materiale. În concret, in ipoteza mai sus acceptată, cele 10 acte materiale ce alcătuiesc infracțiunea de șantaj în formă continuată și pentru care a fost trimis in judecată inculpatul A. G. F. sunt descrise așa cum se arată în dispozitivul rechizitoriului la punctele 2, 3, 4, 5, 6,
9, 10, 11, 12 și 13 din partea descriptivă a actului de sesizare ceea ce înseamnă că fiecărui punct indicat îi corespunde un singur act material, astfel s-ar depăși numărul de acte materiale pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și trimiterea in judecată a inculpatului A. G. F.
Urmând acest raționament, exemplificativ s-a analizeazat punctul 2 din starea de fapt a rechizitoriului care trebuie să cuprindă descrierea unui singur act material de șantaj, data săvârșirii și consumării, persoana șantajată, precum și orice date de natură a servi la individualizarea faptei. Contrar tuturor acestor raționamente și în lipsa manifestării voinței procurorului de a dispune trimiterea in judecată a inculpaților pentru mai multe acte materiale de șantaj descrise la pct.2 se observă că faptelor expuse la acest punct le-a fost dată ca și încadrare juridică pentru fiecare dintre cei doi inculpați în parte: autorat la infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art.131 din L. cu aplic. prevederilor art.41 alin.2 C. și art.33 lit.a C..
Într-o atare situație, instanța de fond s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a pronunța o soluție legală și temeinică, atâta timp cât nu se poate stabili în afara oricărei suspiciuni cu ce act material de șantaj este investită pentru a-l judeca, necunoscând pentru care dintre aceste acte materiale descrise și încadrate in starea de fapt procurorul a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată. Situația pentru inculpatul A. este identică și cu privire la celelalte puncte din partea descriptivă a rechizitoriului 3, 4, 5, 6, 9, 11,
12 și 13 și care fiecare în parte conțin încadrarea juridică a faptelor autorat la infracțiunea de șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. (excepție făcând pct.11) cu aplic. art.41 alin.2 C. în timp ce punerea in mișcare și trimiterea in judecată a inculpatului s-a făcut pentru câte un singur act material corespunzător fiecărui punct descris în expunerea rechizitoriului.
Se mai poate observa în privința inculpatului A. G.-F. că în cuprinsul rechizitoriului la pct.4 s-a reținut că acesta ar fi comis și 2 acte materiale de instigare la șantaj prev. de art.25 C. rap. la art.194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C. prin implicarea în activitatea infracțională a învinuiților
T. L. și P. L., situație regăsită și la pct.10, unde încadrarea în drept substanțial a faptelor descrise de procuror constă in instigare la șantaj prev. de art.25 rap. la art. 194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C., dar cu toate acestea sesizarea instanței cu judecarea infracțiunii de instigare la săvârșirea infracțiunii de șantaj nu a fost legal făcută, întrucât în dispozitivul de trimitere în judecată al rechizitoriului este menționată doar infracțiunea de șantaj in formă continuată, existând un act material de șantaj și nu în forma instigării în dispozitiv aferent pct.10 din partea expozitivă a actului de sesizare, și care reprezintă o contradicție între cele două părți componente ale rechizitoriului, neputându-se stabili care anume este acest act material de șantaj comis de inculpat, nefiind deloc descris în starea de fapt.
Aceleași inadvertențe se regăsesc și în cazul inculpatului T. A. în ceea ce privește infracțiunea de șantaj acesta fiind trimis in judecată și pentru infracțiunea de șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L.și art.41 alin.2 C., compusă din 5 acte materiale descrise la pct. 1, 2, 7, 8, 9 în sensul că la fiecare punct al descrierii situației de fapt s-a dat o încadrare in drept substanțial a unei infracțiuni de șantaj in formă continuată, ceea ce presupune existența mai multor acte materiale ce alcătuiesc infracțiunea, în timp ce s-a dispus punerea in mișcare și trimiterea in judecată pentru 5 acte materiale de șantaj, câte unul aferent fiecărui punct ce cuprinde descrierea faptei.
Concluzionând, inculpații au fost trimiși în judecată fiecare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.323 alin.1, 2 C. rap.la art.17 lit.b și 18 alin.1
L. - faptă nedescrisă in rechizitoriu și șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. rap. la art.
131 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C. (10 acte materiale pentru inculpatul A. respectiv 5 acte materiale pentru inculpatul T.), iar cu privire la această din urmă faptă rechizitoriul conține dispoziții contrare și care nu au putut fi lămurite pe parcursul cercetării judecătorești, astfel încât, atâta timp cât starea de fapt a întregii activități infracționale aferentă infracțiunii de șantaj este alcătuită din mai multe acte materiale depășindu-le numeric pe cele cu care instanța a fost legal sesizată prin dispozitivul de trimitere în judecată echivalează cu nelegala sesizare a acesteia și care atrage cazul de nulitate prev. de art.197 C., instanța neavând căderea de a alege aleatoriu nici în favoarea și nici în defavoarea vreuneia din părți ce acte materiale să judece din cele expuse în rechizitoriu, în condițiile în care la toate cele 13 puncte și unde este expusă starea de fapt se dă o încadrare juridică pentru fiecare infracțiune în parte ca fiind alcătuită din mai multe acte materiale, în schimb ce trimiterea in judecată se face pentru câte un singur act material aferent fiecărui punct din starea de fapt. T. nu se poate admite ideea că instigarea la săvârșirea infracțiunii de șantaj poate fi absorbită în infracțiunea de șantaj în formă continuată (ca un act material instigarea), ci aceasta apare întotdeauna cu o autonomie de sine stătătoare față de infracțiunea de șantaj putând exista un concurs între cele două forme de participație, astfel că nu se poate accepta ideea potrivit căreia instigarea la șantaj (pct. 10 rechizitoriu) săvârșită de inculpatul A. este un singur act material de șantaj și cu care instanța a fost sesizată prin rechizitoriu să-l judece alături de celelalte acte materiale și infracțiuni.
Într-o situație diametral opusă în varianta unei alegeri arbitrare se poate ajunge la judecarea actului material de șantaj de la pct. 2 din rechizitoriu comis în februarie 2005 sau la pct.9 din rechizitoriu comis in iunie 2005, dar pentru acestea urmărirea penală nu a fost efectuată, fiind incident cazul de nulitate prev. de art.197 alin.2 C. cu referire la încălcarea dreptului la apărare consacrat de art.6 C..
O atare critică adusă fazei de urmărire penală constă și în aceea că procurorul nu a fost în măsură să stabilească cu exactitate perioada infracțională în care cei doi inculpați au săvârșit faptele de șantaj, limitându-se a începe urmărirea penală pentru perioada 1999-2004, acest lucru având o importanță deosebită asupra aspectelor ce vizează fapta și anume dacă urmărirea penală a vizat întreaga activitate infracțională, neputând interpreta că aceasta așa cum apare ca fiind stabilită a început de la 1 ianuarie 1999 și a luat sfârșit la 31 decembrie 2004, orice dubiu urmând a fi interpretat în favoarea inculpaților.
Nu în ultimul rând instanța de fond a analizat încadrarea juridică a faptelor de șantaj în formă continuată pentru care a fost pusă in mișcare acțiunea penală și trimiterea in judecată a inculpaților alături de infracțiunea prev. de art. 323 alin.1, 2 C. și prin prisma aplicării prevederilor art. 41 alin.2 C. la fiecare din punctele 2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, 13 pentru inculpatul A. G. și punctele 1, 2, 7,
8, 9 cu aplicarea art.41 alin.2 C. pentru inculpatul T. A., ceea ce înseamnă că actul material de șantaj de la fiecare punct era parte din starea de fapt a rechizitoriului alcătuit la rândul său din mai multe acte materiale fără însă a se cunoaște numărul acestora și în ce anume constau ele, însă o asemenea interpretare nu poate fi împărtășită, iar în situația în care totuși ar exista o minimă bănuială că această ultimă variantă corespunde încadrării juridice și aceasta a fost și intenția procurorului când a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea in judecată a inculpaților, aceasta urmează a fi înlăturată, întrucât neechivoc acțiunea penală și trimiterea în judecată a inculpaților s-a făcut pentru infracțiunea de șantaj în formă continuată doar pentru un anumit număr de fapte materiale, 10 în cazul inculpatului A. și 5 în cazul inculpatului T., astfel încât orice altă interpretare de manieră a satisface îndeplinirea cerințelor de legalitate a actului de sesizare rămân fără suport legal pentru orice alt act material ce excede celor expres menționate în dispozitivul actului de inculpare, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare.
Regularitatea conținutului rechizitoriului (art.263 C.) ca act de sesizare al instanței se plasează în domeniul normei procesual penale imperative de ordine publică, iar încălcarea cerințelor legale referitoare la actul de sesizare se integrează cazului de nulitate absolută prev. expres la art.197 alin.2 C..
De altfel rechizitoriul preia în integralitatea sa motivarea din ordonanța procurorului din data de (...) conținând totuși o contradicție vădită intre considerente - partea descriptivă și dispozitiv.
Dacă în cazul judecătorilor aceste contradicții sunt sancționate cu nulitatea hotărârii judecătorești, sa- apreciat că și în cazul procurorilor pe baza principiului echipolenței s-ar impune aceeași soluție.
Practica judiciară este constantă în această materie învederându-se că în cazul motivărilor contradictorii sau în cazul în care există o contradicție între considerente pe de o parte și dispozitiv pe de altă parte se apreciază că drepturile părților sunt grav vătămate, impunându-se anularea hotărârii.
Pentru că aceste contradicții nu au fost lămurite nici până în prezent instanța de fopnd a apreciat că parchetului îi revine sarcina de a verifica și lămuri contradicția dintre considerentele și dispozitivul rechizitoriului.
Față de aspectele expuse mai sus, instanța de fond a apreciat că rechizitoriul nu stabilește cu ce acte materiale de șantaj este investită instanța să judece, nu este descrisă fapta prev. de art.323 alin.1 și 2 C. există contradicții evidente între partea din rechizitoriu în care are loc expunerea și dispozitiv, starea de fapt este prezentată ambiguu de procuror în actul de inculpare, neputându-se stabili data la care au fost săvârșite infracțiunile, instanța aflându- se in imposibilitatea să stabilească în cadrul cercetării judecătorești cu ce acte materiale este investită să judece pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, actul de inculpare fiind întocmit cu nerespectarea disp. art.263 alin.1 și 2 C. impunându-se refacerea rechizitoriului în sensul celor arătate mai sus și se impune refacerea urmăririi penale cu respectarea tuturor garanțiilor prevăzute pentru această fază procesuală, refacerea actelor de urmărire penală și toate probele efectuate în cauză cu privire la inculpați, efectuate în perioada (...)
- (...), întrucât s-a constatat că organele de urmărire penală au încălcat dreptul inculpaților la asistență juridică, urmând ca ulterior să aibă loc sesizarea instanței cu respectarea dispozițiilor art.263 C..
În prezenta cauză a fost încălcat principiul egalității armelor care se aplică atât în relațiile dintre părțile din cadrul unui proces penal, cât și în relațiile dintre acestea și Ministerul Public, și implică obligația de a oferi fiecărei părți sau procurorului posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza sa în condiții în care să nu o plaseze într-un net dezavantaj în raport cu adversarul său.
Deși nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementării modului de desfășurare a procesului penal rezultă că respectarea principiului egalității armelor între acuzare și apărare este intrinsec sistemului de drept român.
În doctrină s-a arătat în mod întemeiat că „principiul egalității între acuzare și apărare, este o cerință și garanție pentru echilibrul între interesele individului
și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale";.
În materie penală, dreptul la un proces contradictoriu presupune ca atât procurorul, cât și părțile să aibă posibilitatea de a lua cunoștință și de a dezbate toate probele, cererile sau excepțiile invocate de cealaltă parte. (a se vedea CEDO Hotărârea din 19 decembrie 1989 in cauza Kamasinski contra Austriei; Hotărârea CEDO din 28 august 1991 in cauza Brandstetter contra Austriei; CEDO Hotărârea din 23 iunie 1993 in cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei; Hotărârea CEDO din 27 martie 1998 in cauza J.J. contra Olandei; Hotărârea CEDO din 25 septembrie 2001 in cauza P.G. și J.H. contra Marii Britanii).
Respectarea dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenția E. impune ca procurorul sa aducă la cunoștința apărării toate mijloacele de probă administrate în favoarea sau în defavoarea petiționarului. Ca excepție, restrângerea acestui drept al apărării poate fi justificată, în caz de strictă necesitate, în considerarea securității naționale, a necesității de a proteja martorii, sau de a păstra secretul metodelor prin care poliția investighează anumite infracțiuni. În aceste cazuri însă, este necesară luarea unor măsuri eficiente pentru a contrabalansa aceste restricții, in măsura in care ele nu pot fi evitate (Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Rowe și David contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 16 februarie 2000 in cauza Jasper contra Marii Britanii; Hotărârea CEDO din 26 martie 1996 in cauza Doorson contra Olandei și Hotărârea CEDO din 24 iunie 2003 in cauza Dowsett contra Marii Britanii).
Articolul 6 din Convenția E. încălcat în speță, garantează în integralitatea sa dreptul persoanei de a fi prezentă efectiv in cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezent, ci și dreptul de a fi ascultat și a urmări desfășurarea procedurii.
Prezentarea în fața procurorului, precum și la proces a unei persoane indiferent de calitatea pe care o are, are o importanță deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât și al necesității de a verifica exactitatea afirmațiilor sale și de a le confrunta cu declarațiile celorlalte părți, cât și cu cele ale martorilor sau cu actele scrise (Hotărârea CEDO din 23 noiembrie
1993 in caza Poitimol contra Franței).
Tocmai pentru aceste considerente se impune a se stabili cu exactitate care a fost intenția procurorului atunci când a întocmit rechizitoriul, cu ce anume a investit instanța, întrucât în funcție de aceasta inculpații își pot pregăti apărarea, păstrând un echilibru intre acuzare și apărare.
Pe cale de consecință, instanța de fond a admis excepțiile invocate și în baza art.332 alin.2 C. rap. la art. 263 C., 197 C., art.6 CEDO s-a desesizat și a restituit cauza la Parchetul Național Anticorupție (in prezent DNA) - S. T. I. pentru refacerea urmăririi penale și a rechizitoriului privind pe inculpații A. G.-F. și T. A.-I.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., partea vătămată B. I., partea vătămată F. R. partea civilă S. „. S. I. și partea civilă S. „. G. S. I.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Departamentul
Național Anticorupție - S. T. C. a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj- Napoca în vederea continuării judecării cauzei pe fond, în motivare arătându-se, în esență, că soluția atacată se fundamentează pe premise greșite, fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale care sancționează cu nulitatea absolută actul de sesizare a instanței, impunând refacerea acestuia, precum și a dispozițiilor care vizează garantarea dreptului la apărare a căror încălcare atrage refacerea urmăririi penale. T. se precizează, pe de o parte, că prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de 13 decembrie 2005, instanța de fond a constatat că este legal investită cu soluționarea cauzei, iar neregularitățile invocate de apărătorii părților nu sunt de natură să atragă nulitatea actului de sesizare, iar pe de altă parte, că toate aspectele reținute de către prima instanță ca aducând atingere dreptului la apărare al inculpaților nu atrag incidența dispozițiilor art.197 C., normele procesual penale sancționând cu nulitatea absolută doar nerespectarea asigurării asistenței juridice obligatorii, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
P. vătămată B. I., partea vătămată F. R., partea civilă S. „. S. I. și partea civilă S. „. G. S. I. au arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fără însă a preciza care sunt motivele pentru care înțeleg să critice sentința pronunțată de instanța de fond.
V. Prin decizia penală nr.591 din 23 decembrie 2009 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), au fost admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., partea vătămată B. I., partea vătămată F. R., partea civilă S. „. S. I. și partea civilă S. „. G. S. I., împotriva sentinței penale nr.213/(...) a J. C.-N., pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia
Pentru a pronunța acesată soluție tribunalul a constatat că recursurile declarate în cauză sunt fondate, soluția pronunțată de instanța de fond fiind rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale care sancționează cu nulitatea absolută actul de sesizare a instanței și impun refacerea acestuia, precum și a dispozițiilor legale care vizează garantarea dreptului la apărare al inculpaților, a căror încălcare atrage refacerea urmăririi penale.
A., în primul rând, referitor la reținerea greșită a incidenței dispozițiilor legale care sancționează cu nulitatea absolută actul de sesizare a instanței și impun refacerea acestuia, este de menționat că, în conformitate cu dispozițiile art.300 C. instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii și neregularitatea nu poate fi înlăturată (de îndată sau prin acordarea unui termen în acest scop), dosarul se restituie organului de urmărire penală în vederea refacerii actului de sesizare.
În cauză, prin încheierea pronunțată la termenul de judecată din data de
13 decembrie 2005 (f.218 dosar nr.10406/2005, vol.I) instanța de fond a constatat că este legal investită prin rechizitoriu cu soluționarea cauzei, iar neregularitățile invocate de către apărătorii inculpaților nu sunt de natură să atragă nulitatea actului de sesizare. U., cauza a parcurs în integralitate faza de cercetare judecătorească, materialul probator fiind epuizat atât în susținerea învinuirilor aduse prin rechizitoriu, cât și în apărarea inculpaților, pe parcursul unei cercetări judecătorești îndelungate (care a durat mai bine de 3 ani).
Așadar, atâta timp cât prima instanță a constatat odată faptul că rechizitoriul nr.54/P/2004 întocmit de către S. T. I. al D. N. A. satisface exigențele prevăzute în art.263 C. și nu cuprinde aspecte de neregularitate care să impună refacerea lui de către procuror, este inadmisibil și contrar scopului și obiectului cercetării judecătorești ca aceasta să revină, după finalizarea cercetării judecătorești și administrarea tuturor probelor solicitate de părți pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele, și să susțină că rechizitoriul nu este legal întocmit, invocând anumite contradicții existente în cuprinsul acestuia, insuficienta descriere a unor fapte, a duratei activității infracționale sau a participației fiecărui inculpat, etc., toate acestea fiind împrejurări care, în mod evident, nu sunt în măsură să atragă nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței în conformitate cu dispozițiile art.197 alin.2 C. și care se impuneau cu necesitate a fi lămurite pe parcursul cercetării judecătorești, la finalul căreia, instanța de fond trebuia să fie complet lămurită și în măsură să adopte una din soluțiile prev. de art.345 C. cu privire la fiecare din învinuirile aduse inculpaților prin rechizitoriu.
În al doilea rând, referitor la împrejurările reținute de către prima instanță ca fiind de natură să aducă atingere dreptului la apărare al inculpaților, este de precizat, pe de o parte, că principiul garantării dreptului la apărare este inserat în art.6 C., unde este prevăzut că dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal (alin.1) și că orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal (alin.4). Reglementarea este în consonanță cu prevederile art.6 paragraful 3 lit.b și c din CEDO și cu art.24 din Constituția României. Pe de altă parte, dispozițiile art.171 alin.2 și 3 C. reglementează în mod strict și limitativ cazurile de asistență juridică obligatorie, norma având caracter imperativ, încălcarea ei atrăgând sancțiunea nulității absolute.
T. a apreciat că împrejurările menționate de prima instanță în susținerea punctului de vedere precizat mai sus (și anume neaducerea la cunoștința învinuiților, în cel mai scurt timp, a împrejurării că împotriva lor a fost începută urmărirea penală și pentru ce infracțiune, respectiv presupusa încălcare a dreptului la asistență juridică al acestora), nu atrag incidența dispozițiilor art.197 C. privitoare la încălcarea dreptului la apărare, normele procesual penale sancționând cu nulitatea absolută doar nerespectarea asigurării asistenței juridice obligatorii, în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, respectiv de art.171 alin.2 și 3 C., o astfel de situație nefiind însă prezentă în speță.
Dimpotrivă, în cauza de față inculpații A. G.-F. și T. A.-I. au beneficiat de asistență juridică, având apărători aleși, încă din cursul urmăririi penale (și apoi pe tot parcursul cercetării judecătorești), respectiv din momentul în care au luat la cunoștință că împotriva lor există o anchetă penală în curs de desfășurare și le-au fost aduse la cunoștință învinuirile (la data de (...) pentru inculpatul T. A.- I., respectiv la data de (...) pentru inculpatul A. G.-F.), dreptul la o apărare eficientă fiindu-le pe deplin respectat, apărătorii aleși formulând de altfel cereri, excepții și memorii, respectiv luând la cunoștință de conținutul materialului probator încă înainte de prezentarea materialului de urmărire penală (filele 69,
70, 99, 129, vol.III al dosarului de urmărire penală).
În plus, este important de menționat faptul că doctrina și jurisprudența CEDO, referitor la obligația de informare prevăzută în art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția E., apreciază că obiectul informării îl constituie acuzațiile oficiale formulate prin actul de trimitere în judecată (și nu cele formulate prin actul de începere a urmăririi penale, cum greșit reține instanța de fond), întrucât informarea trebuie să fie detaliată (ceea ce nu este posibil la începutul investigației, aceasta având ca scop tocmai strângerea de probe pentru a se decide dacă o persoană va fi trimisă în judecată sau nu), iar garanția prevăzută de art.6 paragraful 3 lit.a nu poate fi interpretată în sensul că dă un drept la informare încă din fazele inițiale ale investigației, întrucât în acest fel ar fi lipsit de conținut dreptul prevăzut de art.5 paragraful 2 din Convenția E. (a se vedea hotărârea CEDO din 19 decembrie 1989, în cauza Kamasinski contra Austriei).
În acord cu doctrina și jurisprudența CEDO, dispozițiile procesul penale române nu instituie în sarcina organelor de urmărire penală obligația de a comunica învinuitului că împotriva sa a fost începută urmărirea penală și infracțiunile pentru care este cercetat, această obligație existând doar în situația în care organele de urmărire penală doresc să procedeze la audierea învinuitului, conform dispozițiilor art.70 alin.2 C. (care prevăd obligația de a-i aduce învinuitului, în prealabil, la cunoștință fapta care formează obiectul cauzei, încadrarea juridică a acesteia, dreptul de a avea un apărător, precum și dreptul de a nu face nici o declarație). A. obligație nu echivalează însă cu aplicarea în dreptul intern a prevederilor art.6 paragraful 3 lit.a din Convenția E., nefiind vorba de o informare detaliată cu privire la natura și cauza acuzație penale, față de stadiul procesului penal în care este îndeplinit actul procedural, fiind doar o garanție a respectării dreptului la apărare specifică legislației naționale (garanție care a fost respectată în cauză, după cum am arătat mai sus).
Prin urmare, este cert că inculpații nu au suferit nici o vătămare în ce privește drepturile lor procesuale, au beneficiat de toate garanțiile procesuale instituite de către legiuitor, neputându-se reține existența vreunei încălcări a dispozițiilor legale de natură să împiedice aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.
Dimpotrivă, se poate aprecia chiar că soluția de restituire în vederea refacerii urmăririi penale, dispusă de instanța de fond după mai mult de 3 ani de cercetare judecătorească, este de natură a încălca dreptul inculpaților la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, prevăzut în art.6 paragraful 1 din CEDO și art.21 alin.3 din Constituția României, termenul rezonabil al procedurii având drept scop tocmai protejarea inculpaților contra lentorii excesive a procesului penal, în vederea evitării prelungirii pe o perioadă prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta acestora.
Față de cele menționate mai sus și concluzionând că excepțiile ridicate din oficiu de către prima instanță, la termenul de judecată din data de 26 februarie
2009, au fost greșit admise, în baza art.385/15 pct.2 lit.c C. (fiind incident în speță cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.) tribunalul a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C., partea vătămată B. I., partea vătămată F. R., partea civilă S. „. S. I. și partea civilă S. „. G. S. I., împotriva sentinței penale nr.213/2009 a J. C.-N., pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza pentru continuarea judecății la instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca (ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul fiind încheierea de ședință din data de 26 februarie 2009).
Potrivit art.192 alin.2 Cpr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs au rămas în sarcina acestuia.
VI. Prin sentința penală nr. 673/(...) a J. C.-N. în temeiul art. 11 pct.2 lit.a C. rap. la art. 10 lit.d C. a fost achitat inculpatul A. G. F. fiul lui O. și Ana, născut la data de (...) în I., cetățean român, studii medii, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, ocupația director la SC D. P. I. S. I., fără antecedente penale, domiciliat în I. str. Muntenimii nr.2 bl.591 tr. 2 etaj 4 ap.14 jud. I., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin 1 și 2 din Codul penal rap. la art.17 lit b și 18 alin 1 din legea nr. 78/2000 nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C. rap. la art. 10 lit.d C. a fost achitat inculpatul A. G. F. sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art.13 indice 1 din L. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2
C. compusă din 10 acte materiale descrise la pct.2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11 și 13 din rechizitoriu cu aplic. art.41 alin.2 C. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C. rap. la art. 10 lit.d C. a fost achitat inculpatul T. A. I., fiul lui P. și I., născut la data de (...) în I., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, redactor șef la cotidianul Z. de I. domiciliat în I. Șoseaua Nicolina nr.83 bl 991 A etaj 7 ap.21 jud. I., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 alin 1 și 2 din Codul penal rap. la art.17 lit. b și
18 alin 1 din legea nr. 78/2000 nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În temeiul art. 11 pct.2 lit.a C. rap. la art. 10 lit.d C. a fost achitat inculpatul T. A. I., de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art.13 indice 1 din L. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 5 acte materiale descrise la pct. 1, 2, 7, 8, 9, din rechizitoriu cu aplic. art.41 alin.2 C. nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
Au fost respinse acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile.
S-a respins cererea formulată de părțile civile B. I. și SC C. SA privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată.
În temeiul art. 192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin R. întocmit la data de (...) în dosarul nr.54/P/2004 de Parchetul Național
Anticorupție (actual DNA) - S. T. I., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. G. F. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 194 alin.2 C. raportat la prevederile art. 131 din Lg. nr.78/2000 cu aplic. art.41 alin.2
C. compusă din 10 acte materiale și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2 C. cu aplic. art.17 lit.b și 18 alin.1 din L. cu aplic. art.33 lit.a C. și T. A. I. pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj prev. de art.194 alin.2 C. rap. la art. 131 din L. cu aplic. art.41 alin.2 C. compusă din 5 fapte materiale și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art.323 alin.1 și 2
C. cu aplic. art.17 lit.b și 18 alin.1 din L. cu aplic. art.33 lit.a C..
Prin încheierea nr.3079/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție Secția Penală în dosarul nr.2216/2005 s-a admis cererea de strămutare a cauzei formulată de inculpații A. G. F. și T. A. I. și s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Judecătoria Iași la Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr.5614/2005 în ședința publică din data de (...) s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea ei J. C.-N. spre competentă soluționare, iar pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată sub nr. (...) (nr. vechi 10406/2005) la data de (...).
În esență prin actul de sesizare s-a reținut sub aspectul stării de fapt că inculpații în perioada 1999-2004 au supus șantajului prin articole de ziar în scopul de a obține foloase necuvenite mai multe persoane.
Inculpatul A. G. F. deținea acțiuni și avea calitatea de asociat sau director general la mai multe societăți comerciale, dintre care cele mai relevante pentru cauză:
-D. A. S.RL. I., calitatea de asociat, cota de participare 90%, soția 1.
-E. M. I. S. I., calitatea de asociat, cota de participare 90%, soția 1.
-D. P. I. S. I., calitatea de asociat, cota de participare 70%, soția 3.
De asemenea, este asociat la următoarele firme:
- S. E. I. S. I.,
- S. M. I. S. I.,
- S. P. G. S. I.,
- S. G. Q S. I.
T. este beneficiarul francizei cotidianului Z. de I.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c al Legii Nr. 79 din 9 aprilie 1998, pentru aprobarea Ordonatei Guvernului nr. 52/1997, privind regimul juridic al francizei, „beneficiarul este un comerciant, persoană fizică sau juridică, selecționat de francizor";.
În cadrul consiliului de administrație al cotidianului Z. de I., A. G. F. deține funcția de președinte, iar T. A. I. este redactor șef.
Funcțiile deținute le-a conferit inculpaților dreptul de a lua sau influența deciziile, astfel că în cazul lor sunt aplicabile dispozițiile art. 1 lit. b din L. nr.
78/2000.
Competența P. N. A. este atrasă din două motive legale:
- folosul necuvenit, care reprezintă prejudiciul produs, este mai mare de
10.000 euro;
- sumele pretinse în cadrul șantajului, care este o infracțiune asimilată celor de corupție, sunt mai mari de 3000 de euro.
În consecință sunt aplicabile prevederile art. 13 lit. a din O.U.G Nr.
43/2002.
Potrivit actului de sesizare a instanței faptele precum și actele materiale reținute în sarcina inculpaților și care fac obiectul prezentului dosar ar fi fost comise astfel:
1. Șantajul exercitat împotriva omului de afaceri partea vătămată C. C.
(retinuta ca fiind comisă de inculpatul T. A. I .).
P. vătămată C. C. este director al firmei S. E. C. S. I., precum și acționar la societățile S.C R. S. P., S. C. S. și S. P. S. din I. Cifra de afaceri a acestor firme este de aproximativ 1600 miliarde de lei pe an.
În sesizarea adresată parchetului, C. C. a susținut că în perioada de sfârșit a anului 1999 și începutul anului 2000, a fost contactat de către inculpații A. M. și T. A. I., care i-au propus să încheie cu cotidianul Z. de I. un contract de publicitate în valoare de 200 milioane lei. Considerând că suma solicitată era prea mare, partea vătămată a refuzat oferta. În circumstanțele descrise, partea vătămată susține că inculpații l-au amenințat, în sensul că refuzul de a încheia contractul, va determina o campanie de atacuri în presă, împotriva sa și a firmelor la care era acționar.
A.e atacuri s-au declanșat de îndată după aceasta, pe fondul unor fapte reale în care firma P. a fost implicată într-o catastrofă ecologică. În timpul apariției articolelor, tot potrivit susținerilor părții vătămate, T. A. I. 1-a sunat în mod repetat la telefon pe C., și 1-a amenințat, pentru a-1 determina să cedeze șantajului, dar acesta a rămas consecvent poziției de refuz adoptate.
În sesizarea penală, inițiala, C. C. l-a indicat ca autor, alături de T. A. I., pe T. L. Din cuprinsul probelor administrate audierea inculpaților, a rezultat însă că în anii 1999-2000, T. L. nu era angajat la Z. de I. Din acest motiv, s-a procedat la prezentarea unor fotografii ale unor reporteri și ale altor angajați ai ziarului, care corespundeau profilului precizat de C. C., acesta indicându-1 ca autor al faptei pe A. M. fratele inculpatului A. G.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe: a) plângerea și declarația părții vătămate C. C.
A. în declarația din (...) și cea din (...) (urmărirea penală) C. C. a precizat că în anul 1999 începutul anului 2000 a fost contactat de către T. L. și T. A. de la ziarul Z. de I. care i-au propus încheierea unui contract de publicitate dar care a fost refuzat de către partea vătămată întrucât suma era exagerată, iar pe de altă parte ziarul respectiv nu se adresa segmentului de piata în care își desfășura activitatea ocazie cu care i s-a sugerat că dacă nu va încheia contractul va avea parte de o campanie de presă negativă în tot acest timp fiind contactat de către T. A. însă a refuzat colaborarea.
S-a susținut în continuare de către partea vătămată că ulterior în luna octombrie, noiembrie 2004 au început să apară în presă articole negative la adresa sa fiind contactat în continuare de mai multe ori de către T. A. astfel că în luna decembrie 2004 a mers la redacția ziarului Z. de I. unde a purtat o discuție cu A. F. și T. A. în care i s-a sugerat că ar fi bine să încheie o afacere împreună în schimbul banilor i se vor rezolva problemele pe care partea vătămată le are în oraș deoarece A. F. este o persoană influentă în oraș cu multe relații, partea vătămată însă a refuzat oferta,iar în luna ianuarie 2005 a fost căutată din nou de T. A. care l-a întrebat dacă nu s-a răzgândit și întrucât răspunsul a fost unul negativ în ziarul Z. de I. au început să apară articole conținând atacuri la adresa părții vătămate, aceasta refuzând și colaborarea propusă în luna februarie 2005 de către R. N. de la ziarul F. I. aflând că și acesta este patronat de inculpatul A. F. G. În aceeași ordine de idei s-a susținut de partea vătămată că la data de (...) a mers din noua la redacția ziarului Z. de I. unde a discutat din nou cu A. F. G. și T. A. încercând să le spună celor doi ca cele scrise în ziar nu sunt adevărate.
La data de (...) partea vătămată aflată la sediul P. I. i-a fost prezentată o fotografie în care a recunoscut persoana care la sfârșitul anului 1999 începutul anului 2000 l-a contactat împreună cu T. L. fiind aceeași persoană cu care a discutat și în luna decembrie 2004 la redacția ziarului Z. de I. constatând că această persoană nu este T. A., ci A. M. partea vătămată susținând că s-a aflat în eroare cu privire la această persoana atunci când a crezut că se numește și că este vorba de T. A. b) articolele publicate în ziarul Z. de I.
În perioada ianuarie 2001- martie 2005 au apărut mai multe articole cu un conținut real și obiectiv cu tilturi „P. a detonat bomba ecologică";,";P. a detonat bomba ecologica"; (publicațiile din (...), 30.01.200).
2. Șantajul exercitat împotriva omului de afaceri parte vătămată C. C. în cursul anului 2004. (reținută ca fiind comisă de către inculpații A. G. F. și T. A. I.).
În decursul lunilor noiembrie și decembrie 2004, în Z. de I. au început să apară din nou articole referitoare la C. C., timp în care T. A. loan a discutat la telefon cu aceasta, pentru a-1 determina să încheie un contract de publicitate. D. presiunilor ce se exercitau asupra sa, în luna decembrie 2004, C. C. s-a deplasat la redacție, unde a discutat cu inculpații A. G. F. și T. A. loan, care i-au precizat că „după ce timp de patru ani a fost lăsat în pace";, este timpul să încheie contractul.
A. G. F. i-a promis că în cazul în care va fi de acord cu propunerea, îi va oferi relații și protecție, iar în cazul în care refuză, va avea de suferit. D. au rămas în stadiu de propunere, astfel că în cursul lunii ianuarie 2005, T. A. I. s-a deplasat la sediul firmei P. și a reiterat propunerea.
A. a fost refuzată, astfel că în Z. de I. a apărut un serial de articole conținând atacuri la adresa părții vătămate și a firmelor în care era asociat.
La data de 19 februarie 2005, date fiind atacurile din ziar, C. C. s-a deplasat la redacția ziarului Z. de I., unde a avut o nouă rundă de discuții cu inculpații, cărora le-a reproșat faptul că relatările din articole nu corespund realității. Aceștia i-au replicat că dețin multiple date referitoare la firmele în care este acționar și la controalele la care acestea au fost supuse, precizându-i că vor continua să verifice și alte informații.
În dovedirea acestei fapte P. invocă următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate C. C.
A., în declarația din (...) și cea din (...) ( urmărirea penală) C. C. precizează că în anul 1999 începutul anului 2000 a fost contactat de către T. L. și T. A. de la ziarul Z. de I. care i-au propus încheierea unui contract de publicitate dar care a fost refuzat de către partea vătămată întrucât suma era exagerată iar pe de alta parte ziarul respectiv nu se adresa segmentului de piata în care își desfășură activitatea ocazie cu care i s-a sugerat ca daca nu va încheia contractul va avea parte de o campanie de presa negativa în tot acest timp fiind contactat de către T. A. insa a refuzat colaborarea.
S-a susținut în continuare de către partea vătămată că ulterior în luna octombrie, noiembrie 2004 au început să apară în presa articole negative la adresa sa fiind contactat în continuare de mai multe ori de către T. A. astfel că în luna decembrie 2004 a mers la redacția ziarului Z. de I. unde a purtat o discuție cu A. F. și T. A. în care i s-a sugerat că ar fi bine să încheie o afacere împreună în schimbul banilor i se vor rezolva problemele pe care partea vătămată le are în oraș deoarece A. F. este o persoană influentă în oraș cu multe relații, partea vătămată a refuzat oferta iar în luna ianuarie 2005 a fost căutată din nou de T. A. care l-a întrebat dacă nu s-a răzgândit și întrucât răspunsul a fost unul negativ în ziarul Z. de I. au început să apară articole conținând atacuri la adresa părții vătămate, partea vătămată refuzând și colaborarea propusa în luna februarie
2005 de către R. N. de la ziarul F. I. aflând că și acesta este patronat de inculpatul A. F. G. În aceeași ordine de idei se susține de partea vătămată că la data de (...) a mers din noua la redacția ziarului Z. de I. unde a discutat din nou cu A. F. G. și T. A. încercând să le spună celor doi ca cele scrise în ziar nu sunt adevărate.
La data de (...) partea vătămată aflată la sediul P. I. i-a fost prezentată o fotografie în care a recunoscut persoana care la sfârșitul anului 1999 începutul anului 2000 l-a contactat împreună cu T. L. fiind aceeași persoană cu care a discutat și în luna decembrie 2004 la redacția ziarului Z. de I. constatând că această persoana nu este T. A. ,ci A. M. partea vătămată susținând ca s-a aflat în eroare cu privire la această persoană atunci când a crezut că se numește și că este vorba de T. A. b) articolele publicate în ziarul Z. de I.
În perioada ianuarie 2005- martie 2005 au apărut mai multe articole cu un conținut real și obiectiv cu titluri „ Falsurile lui C., „. B. C. R. din I., „C. dansează pe mormintele economiei ieșene", „Sclavii lui C.",„. fiscal al lui C.", „. datorate de firmele lui C." articole semnate de reporterii C. D., O. M., și O. N.
3 . Șantajul exercitat împotriva omului de afaceri parte vătămată Ș. C., în
cursul anului 2000. (reținută ca fiind comisă de către inculpatul A. F. G.)
În luna aprilie 2000, partea vătămată Ș. C. deținea funcția de șef serviciu administrativ-logistică, la R. I.
În cursul lunii menționate, a fost apelat la telefon de către inculpatul A. G.
F., care i-a comunicat că deține împotriva sa un dosar voluminos, care reflectă afacerile nelegale pe care le-ar fi făcut cu fondurile societății și 1-a amenințat, în sensul că dacă nu va plăti, le va divulga. T. i-a comunicat că se va prezenta la o întâlnire ziaristul T. L., în vederea încheierii contractului de publicitate.
În ziua următoare convorbirii telefonice, T. L. s-a deplasat la restaurantul
O., având asupra sa un contract redactat de S. D. A. S., al cărei acționar majoritar este A. G. F., în cuprinsul căruia numele firmei administrată de partea vătămată nu era menționat, iar obiectul consta în publicitate lunară în valoare de 1.500 dolari SUA, valoarea totală a contractului fiind de 18.000 dolari.
Deoarece suma solicitată era exagerată, Ș. C. s-a deplasat la sediul ziarului
Z. de I., unde a purtat o discuție cu A. G. F., în tentativa de a diminua valoarea contractului.
Inculpatul a refuzat să negocieze, astfel că partea vătămată, nedorind să fie implicată într-un scandal de presă, care îi putea afecta funcția, a luat legătura cu directorul firmei R., P. A., căruia i-a explicat situația și l-a determinat să accepte încheierea contractului. A.a din urmă, la rândul său, a luat legătura cu asociații, care și-au dat acordul.
În contextul descris, a fost încheiat contractul de publicitate nr. 100 din data de 27 aprilie 2000, în executarea căruia, timp de un an a fost achitată în total suma de 526.080.102 lei, reprezentând contravaloarea a 18.000 dolari
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate Ș. C.
A. în declarațiile din (...), (...) și cea din (...) (urmărirea penală) Ș. C. a precizat că în luna aprilie 2000 a fost contactat telefonic la locul de muncă de către inculpatul A. G. F. care i-a lăsat vorba să îl caute indicând doua numere de telefon unde poate fi găsit așa încât partea vătămată l-a sunat purtând o discuție cu inculpatul A. F. în urma căreia a înțeles că dacă plătește nu va fi difuzat numic în ziar urmând să încheie un contract de publicitate iar a doua zi a fost contact de T. L. întâlnindu-se cu acesta la un local. P. vătămată a arătat că i-a fost prezentat un contract completat cu suma și perioada de timp, dar întrucât suma era imensă undeva la 18.000 dolari USA + T VA a ripostat dar întrucât deținea o funcție de conducere și nu dorea ca numele să-i apară în ziare partea vătămată a avut o discuție cu conducerea firmei R. rugându-i pe aceștia să încheie contractul spunându-le și care este motivul real al plății. În aceste condiții s-au efectuat plățile lunar pe timpul duratei contractului de 1 an iar la expirarea acestuia partea vătămată arată că a fost sunat de inculpatul A. G. F. care i-a cerut prelungirea contractului dar propunerea a fost respinsă de partea vătămată. b ). declarațiile martorului P. A. din care rezultă că firma la care este asociat și administrator SC Compania R. SA I. având ca obiect de activitate prestări servicii are ca și client încă din anul 1997 firma R. astfel că în virtutea acestor relații comerciale l-a cunoscut pe Ș. C. șef birou administrativ în cadrul acestei societăți ,astfel că în anul 2000 partea vătămată l-a căutat și i-a relatat că a fost contactată de inculpatul A. G. F. care i-a s-pus că deține documente compromițătoare la adresa sa pe care le poate face publice prin intermediul ziarului dacă nu va determina o firma ca să plătească ziarului o anumită sumă de bani. În ideea protejării atât a relațiilor comerciale existente între cele două firme cât și a asigurării unei protecții pentru însăși firma la care martorul avea calitate de asociat administrator P. A. a discutat problema cu asociații săi fiind de acord cu propunerea părții vătămate, iar la câteva zile după comunicarea acceptului la sediul firmei a venit numitul T. L. pentru a încheia contractul de publicitate și lunar aceeași persoana aducea la sediul firmei factura reprezentând prestări servicii de către SC D. A. S. I. plata fiind făcută prin ordine de plata a cate 1500 USD pe luna. M. a arătat totodată că în perioada în care era valabil contractul au apărut casete publicitare cu referire la firma martorului.
4 Șantajul exercitat împotriva omului de afaceri parte vătămată Ș. C., în
perioada anilor 2000.-2003 (reținută ca fiind comisă de către inculpatul A. F. G.) Înainte de expirarea contractului 100/2000, s-a reținut în actul de sesizare ca inculpatul A. G. F. 1-a apelat la telefon pe Ș. C. și i-a solicitat să încheie un act adițional la contract, pentru o nouă durată de un an. P. vătămată a refuzat propunerea, așa încât a fost amenințat din nou cu declanșarea unei campanii de presă negative . De asemenea se reține ca inculpatul consecvent hotărârii infracționale, a implicat-o de această dată în comiterea șantajului pe numita P.
Z., ziarist la cotidianul F. lașului, care a încercat să încheie cu firma S. G. Q S., un contract de publicitate pentru suma de 15.000.000 lei deși un exemplar al contractului a fost semnat, nu i s-a mai dat curs.
Într-o convorbire telefonică, P. Z. i-a solicitat părții vătămate să organizeze cu titlu gratuit la restaurantul O., masa festivă dedicată zilei de 8 M. pentru 50 de persoane. C. a fost refuzată deoarece presupunea costuri substanțiale.
D. o perioadă scurtă de timp, P. Z. 1-a abordat din nou la telefon pe Ș. C. și i-a adus la cunoștință că deține un dosar compromițător la adresa acestuia, dar că nu va uza de el, dacă încheie cu ziarul o convenție de publicitate.
Cunoscând faptul că A. G. F. controlează și ziarul F. I., partea vătămată a refuzat să se lase șantajată.
Începând cu data de 20 aprilie 2001, în ziarul „F. lașului" au fost publicate mai multe articole defăimătoare la adresa părții vătămate și a firmelor R. și A. C.
S. care au o cifră de afaceri de mai multe sute de miliarde lei pe an.
De fiecare dată, cu o zi înainte de apariția articolelor, se arată în actul de sesizare numitul T. L. îl suna la telefon pe Ș. C. și îl anunța că urmează un nou atac, propunându-i să stea de vorbă, pentru a stopa publicarea lor.
Procurorul a reținut că la data de 7 iulie 2002, Ș. C. a fost nevoit să cedeze
șantajului și a intervenit la firma R. pentru a încheia un nou contract de publicitate. A. contract a fost semnat de către martorul P. A. pentru perioada iulie- decembrie 2002, urmând să se achite în total suma de 3000 dolari câte 500 dolari lunar.
La data de 7 iunie 2002, partea vătămată 1-a amenințat pe T. L. că-i va denunța public activitățile mai mult decât atât, s-a întâlnit la restaurantul „." cu martorul G. U., redactorul șef al cotidianului F. lașului și i-a adus la cunoștință presiunile la care era supus.
S-a reținut că în următoarea perioadă de timp, fotograful celor două publicații, Aristotel F., a primit ordin din partea lui A. G. F., să se plaseze ostentativ în fața restaurantului O., la intrarea în parcarea principală și să fotografieze clienții.
Toate aceste activități de natură infracțională l-au determinat pe Ș. C. să solicite o întâlnire cu inculpatul A. întâlnirea a avut loc la restaurantul „." din I., unde s-a decis retragerea fotografului și s-a convenit încheierea unui nou contract de publicitate nr. 337 din 20 iulie 2002, între S. O. și S.C D. P. I. S.R.L, firmă care edita Z. de I. pe timp de 6 luni a cate 1800 USD
Potrivit celor reținute în rechizitoriu în luna martie 2003, A. G. F. a exercitat în continuare presiuni în vederea încheierii unui nou contract de publicitate. dar datorită refuzului categoric al părții vătămate de a se mai lăsa șantajată, în cele două cotidiene menționate, în perioadele 13-29 mai 2003 și 18-20 octombrie 2003 a fost declanșată o nouă campanie de presă astfel după cum o caracterizează partea vătămată.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate S. C.
Cu ocazia audierilor sale succesive partea vătămată Ș. C. a aratat că după refuzul de a prelungi contractul nr. 100/2000 la scurt timp a fost contactat de numita P. C. în vederea încheierii unui contract de publicitate pentru o suma pe care urma sa o stabilească după o discuție la care dorea să-i prezinte părții vătămate un dosar compromițător la adresa acesteia ,dar din start partea vătămată a refuzat orice colaborare știind că ziarul este controlat tot de către inculpatul A. G. F. P. vătămată a aratat că totuși i-a rugat pe cei de la R. să trimită un salariat pentru a afla despre ce este vorba în eventualitatea de a negocia un eventual contract, dar care nu a fost semnat de R. În continuare partea vătămată a menționat că a fost din nou contactat de P. C. aceasta cerându-i sponsorizarea unei mese festive de 50 persoane pentru ziua de 8 martie la restaurantul O. cerere acceptată în limita de a asigura un protocol pentru cel mult 10 persoane, iar începând cu 20 aprilie 2002 au început o serie de articole defăimătoare înainte de publicarea articolului partea vătămată era sunată de redactorul ziarului apoi de T. L. care îi cereau să stea de vorbă pentru a opri publicarea. Din susținerile părții vătămate reiese ca i-a atras atenția numitului T. că dacă continuă îi va denunța public și s-a întâlnit cu redactorul ziarului F. I. G. U. căruia i-a spus despre șantajul la care era supus. Se arată totodată că în următoarele zile fotograful de la cele două publicații Aristotel F. era prezent în fața restaurantului O. fototografiind ostentativ clienții partea vătămată acceptând în final să se întâlnească cu inculpatul A. G. F. ce a avut loc la restaurantul T. și s-a încheiat contractul nr. 337/20 iulie 2002 între SC O. S. unde partea vătămată era director și D. P. I. S. pentru o perioada de 6 luni, iar în luna martie 2003 partea vătămată deși a fost din nou contactată de inculpat pentru încheierea unui alt contract a refuzat categoric drept urmare în perioada (...)-(...) și 18-(...) s-a desfășurat o campanie în presa împotriva acesteia b ). declarațiile martorului P. A. din care rezultă că în luna iunie 2002 partea vătămată Ș. C. i-a spus din nou că este amenințat de către inculpatul A. G. F. că dacă nu plătește va face publice anumite date despre persoana sa, motiv pentru care l-a rugat pe martor să-l ajute încă o dată și să încheie un nou contract. Urmând aceeași procedură de consultare cu restul asociaților s-a obținut acordul încheierii unui nou contract pe o perioadă de 6 luni începând cu luna iulie 2002 a câte 500 USD/luna încheiat cu SC Q-grand S. discuțiile fiind purtate cu G. T.
Din declarația martorului s-a desprins împrejurarea potrivit căreia în niciunul dintre cazuri nu a avut vreun contact cu inculpatul A. G. F., iar în luna iunie 2002 imediat după semnarea contractului partea vătămată și-a dat demisia din funcția deținută la D. I. De asemenea martorul nu a indicat cu ce anume a fost constrânsă amenințată partea vătămată aceasta întrucât nici chiar partea vătămată nu a reușit să menționeze în declarațiile date în procesul penal totul limitându-se la nivelul unor afirmații de genul a se face publice anumite informații neconcretizate.
Nu mai departe apare de-a dreptul suspectă susținerea părții vătămate și cererea acesteia de a fi ajutata încă o data de firma R. deoarece în iulie 2002 se încheie un contract de publicitate intre SC O. S. firma a părții vătămată și D. P. I.
S. pentru 6 luni ,așa încât nu se justifica ca în aceeași perioada atâta timp cât partea vătămată avea posibilitatea ca încheie printr-o firma a sa un contract cu ziarul sa mai apeleze la cineva străin cerând din nou ajutorul ca și cum nu avea alta posibilitate așa încât contractul încheiat tot în iunie 2002 de R. nu apare ca o justificare a unui eventual șantaj la care partea vătămată ar fi fost supusă, ci ca o activitate independenta a societății fără vreo legătură cu condiționarea încheierii unui asemenea contract. c) articolele publicate în cele două cotidiene În perioada aprilie 2002- iunie 2003 au apărut mai multe articole cu un continut real și obiectiv cu titluri
„Șobolănescu și sapardu"„. și Ș. se războiesc pentru împărțirea banilor publici"„Un personaj dubios, care pozează în om de afaceri onest, a încercat să obțină o finanțare de 30 milioane euro, dându-se drept acționar majoritar la SIF II M.";. unde aveți vilele domnule Ș.?";„. se face o avere de două milioane de dolari";. de două milioane de dolari americani";„Profit zilnic de 550 dolari americani";. de două milioane de dolari a lui Ș.";. de escrocherie";. de două milioane de dolari americani";.clarații șocante ale lui C. Ș.";. la comandă"„. lui Ș."„. false folosite de C. Ș." „. de 2 milioane de dolari a lui Ș.";. fraților Ș."„Frații Ș. acuzați";articole semnate de O. N., acesta fiind pseudonimul adoptat de reporterii ziarului, pentru a se proteja de posibile retorsiuni ca urmare a publicării articolelor.
5. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate B. E., director al D. Vamale Regionale I. (reținută ca fiind comis de către inculpatul A. F. G.)
În rechizitoriu s-a reținut că în cursul anului 2000, firma S. E. F. S. administrată de cetățeanul moldovean A. M., a beneficiat de admiterea temporară în țară a unor mijloace de transport, cu scutire de la garantarea taxelor vamale.
În cursul anului 2001, D. V. R. I., reprezentată prin directorul B. E. a somat firma în cauză să-și reglementeze situația din punct de vedere vamal, iar în urma refuzului s-a declanșat procedura de executare din oficiu.
În aceeași ordine de idei s-a aratat de către procuror că inculpatul A. G. F. a intervenit la directorul regionalei, pentru ca firma să fie scutită de plata taxelor vamale și deoarece a fost refuzat, inculpatul l-a avertizat că dacă se leagă de A. M., este ca și cum s-ar „lega de el" dar cu toate acestea, constatând sustragerea de la plata taxelor vamale, B. E. a sesizat organele de poliție
În decursul lunilor februarie și martie 2001, la D. vamală s-a prezentat în mod repetat A. M., care a provocat discuții, afirmând că i-ar fi dat directorului
10.000 dolari cu titlu de mită și i-a promis că îi va da în continuare alte sume de bani. birou.
Constatând faptul că se află în fața unei provocări, B. E. 1-a dat afară din
În plină campanie de atacuri, în cursul unei convorbiri purtate cu avocatul
M. V. - pe care l-a rugat să-l consilieze asupra celor petrecute - B. E. a aflat că discuțiile purtate cu A. M. au fost înregistrate pe o casetă audio și că inculpatul i-ar fi declarat că dacă este dispus să-i plătească 10.000 dolari, îi va preda caseta.
Avocatul i-a sugerat că ar fi oportun să se întâlnească cu inculpatul.
Ca urmare a acceptului dat, M. V. a vorbit la telefon cu A. G. F. și au perfectat întâlnirea pentru aceeași zi, la sediul C. de C.. A.a din urmă nu s-a prezentat, astfel că partea vătămată l-a rugat pe avocat să-i transmită inculpatului
A. părerea sa despre fapte.
În perioada următoare, fotograful Teo F. a primit dispoziții de la inculpat, de a se deplasa la sediul D. I. și la domiciliul părții vătămate, unde să efectueze fotografii.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate B. E.
La data de (...) și (...) a fost audiată partea vătămată, iar din declarațiile acesteia a rezultat o stare de fapt parțial diferită de cea pe care procurorul a mentionat-o în actul de inculpare. A. parte vătămată arată că într-adevăr în anul
2000 firma E. S. I. reprezentată prin A. M. a beneficiat de anumite facilități vamale legale temporare, iar în anul 2001 societatea a fost somată pentru reglementarea acelor probleme și întrucât nu s-a conformat s-a procedat la executarea din oficiu a societății perioada în care a intervenit inculpatul A. G. F. pentru a-l ajuta pe A. M., iar când i s-a comunicat că nu este soluție legală inculpatul l-a amenințat că dacă se „leaga de anatolie M. este ca și cum s-ar lega de el și că consecințele o să fie nefaste";. U. partea vătămată a aratat că în lunile februarie -martie 2001 a fost căutat de către A. M. care a încercat să negocieze firmei sale în discuțiile purtate acesta făcând afirmația de genul că i-ar fi dat părții vătămate bani și că o să-i dea în viitor precizând atunci când a fost întrebat de partea vătămată la ce se refera A. M. afirmând ca i-a dat suma de 10.000
USD.
În continuare partea vătămată contrar celor reținute în rechizitoriu cum ca ar fi apelat la consilierea avocatului V. în problema respectiva, a arătat că a aflat de la d-nul avocat V. M. că inculpatul A. G. F. ar avea o caseta înregistrată cu partea vătămată pe care încearcă să o exploateze dar dacă îi dă suma de
10.000 USD renunță la ea. S-a arătat în continuare de către partea vătămată că aceasta a continuat discuția cu avocatul V. căruia i-a spus că nu are nici un motiv să-i dea inculpatului acești bani din discuție partea vătămată trăgând concluzia ca A. M. a fost trimis de inculpat pentru a obține material compromițător.
Oricum aceasta deducție a părții vătămate apare de-a dreptul surprinzătoare atâta timp cât în discuția purtată cu V. nu s-a făcut nici măcar tangențial vreo aluzie la ce anume ar conține aceea înregistrare nici de departe nu s-a atins subiectul legat de A. M. așa încât ridica serioase semne de întrebare persoana avocatului V. care nu mai departe îl sfătuiește pe acesta să aibă o întâlnire și o discuție cu inculpatul partea vătămată acceptă susținând ca dorea sa afle ce anume dorește inculpatul de la persoana sa. În contextul dat potrivit susținerilor părții vătămate avocatul V. a sunat o persoana la telefon despre care a lăsat impresia că este inculpatul pe care l-a invitat la C. de C. unde se aflau cei doi pentru a se întâlni cu partea vătămată ,dar inculpatul nu s-a prezentat partea vătămată a plecat rămânând ca inculpatului să-i fie transmis prin avocat punctul de vedere al părții vătămate ulterior nemaiavând loc o altă întâlnire cu excepția faptului ca fotograful ziarului Z. de I. Teo F. i-a făcut anumite fotografii la locul de muncă și la domiciliu.
Ce se poate desprinde cu claritate din declarațiile părții vătămate constă tocmai în aceea că nu a avut nicio întâlnire directă cu inculpatul, iar toate informațiile privind un eventual șantaj i-au parvenit din partea avocatului V. fără a fi verificate sau confirmate de alte persoane sau de către inculpat care nici nu s-a prezentat la așa zisa întâlnire stabilită tot de către același avocat. De altfel nu poate fi luată credibilă în întregime nici aceea conform căreia avocatul V. l-a sunat chiar pe inculpat atâta timp cât nu s-a confirmat aceasta susținere, iar inculpatul nu a venit la întâlnire fiind de-a dreptul puerilă susținerea părții vătămate că a plecat nemaiputând aștepta cât nu cu mult timp înainte era interesat să afle ce anume dorește inculpatul de la el. Mai degrabă în concret în jurul părții vătămate s-a creat o situație aparentă că ar fi supusă șantajului doar de către avocatul V. inculpatul care daca într-adevăr era interesat să obțină o anumită sumă de bani și care nu era infimă cu siguranța s-ar fi prezentat la întâlnire sau ar fi încercat să ia legătura în continuare cu partea vătămată pentru a-și îndeplini scopul ceea ce nu s-a întâmplat. Așa cum apare conturată situația mai degrabă interesat în cauză ar apărea numitul V. care a prezentat părții vătămate o poveste și care a condus întreaga discuție în sensul ca totul să se desfășoare prin intermediul sau așa încât dacă inclusiv schimbul de replici și trative era purtat prin persoana sa intre partea vătămată și inculpat nu este greu de crezut ca inclusiv remiterea unei eventuale sume de bani s-ar fi făcut tot prin intermediul avocatului V. existand și posibilitatea ca aceasta să rămână în posesia sa și totul sa fi fost ticluit de avocat fără cunoștința inculpatului.
b )declarațiile martorului V. M. contrazice declarația părții vătămate B. E. în legătură cu presupusa sumă de 10.000 U.S.D. pe care i-ar fi pretins-o inculpatul A. G. F. în schimbul predării unei casete audio conținând înregistrările unor discuții „ compromițătoare", astfel: în timp ce martorul afirmă că ar fi avut loc o întâlnire între A. G. F. și B. E., ocazie cu care, în prezența sa, inculpatul i-ar fi cerut părții vătămate suma de 5.000 USD, în realitate în declarația părții vătămate din faza de urmărire penală este consemnat faptul că „d-l avocat V. mi-a spus că A. G. F. vrea 10.000 U.S.D. pentru a mă lăsa în pace... atunci l-a sunat la telefon și l-a invitat (pe inculpat) la C. de C. pentru a se întâlni cu mine, dar el a întârziat și eu am plecat nemaiîntâlnindu-mă cu el, rămânând ca d-l avocat să-i transmită punctul meu de vedere... c) articolele publicate în Z. de I. .
În perioada martie 2001- mai 2002 au apărut mai multe articole cu un conținut real și obiectiv cu titluri „ Obrăznicie costisitoare la D. vamală"„ B. contra
P.D.S.R."„.-vechi și nou"„ Concurs de director la D. R. V."„ A. A."„."„O caricatură sugerând sex și mită"; -„ B. a „păpat" terminalul vamal „Dacă eu sunt obligat să dau informații, atunci să așteptați informații" ,„Neputința lui B."; „. a primit ultimatum de la P. ,„. îngenuncheat, O caricatură sub titlul „atenție la vămuială", „. B., ori NATO"; „. mascate ale lui B.", „. groase în familia B.", „. „clanului B."„DRV I.- moșia lui B. „." îl ia la bani mărunți pe B."„. lui B."„. directorului B.";
6. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate P. M. -G., în
perioada exercitării funcției de vicepreședinte al C. J. I.( reținută ca fiind comisă de
către inculpatul A. F. G.)
În perioada anilor 2000-2004, partea vătămată P. M.-G. a deținut funcția de vicepreședinte al C. J. I.
În cursul anului 2001, a dispus ca salariații din subordine să verifice situația chiriașilor care aveau restanțe la plată. Între aceștia se afla și Z. de I. care ocupa un imobil aflat pe strada S., valoarea chiriei restante fiind de 88.560.907 lei
Tuturor restanțierilor li s-au expediat somații de plată. D. primirea somației, A. G. F. s-a prezentat la biroul lui P. M.-G. și i-a solicitat să efectueze compensări ale datoriei, deoarece Z. de I. publica actele normative emise de consiliu.
Propunerea a fost refuzată, deoarece contravaloarea prestațiilor nu era egală cu chiria.
D. aproximativ o săptămână, în Z. de I. au început să apară articole critice cu privire la activitatea desfășurată de către vicepreședintele C. J. I. Văzând că atacurile nu încetează, P. M.-G. s-a deplasat la redacție și i-a cerut inculpatului explicații cu privire la cele ce se petreceau. A.a i-a explicat că atacurile din presă sunt o urmare directă a faptului că a emis somațiile de plată a chiriei și totodată i-a promis că ele vor înceta dacă va efectua demersuri pentru a primi cu titlu gratuit o cantitate de vin de la S. de C. V. I. unde partea vătămată deținuse funcția de director și de asemenea dacă îl va ajuta să cumpere secția fostului
I.L.F. I. de la H.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate P. M. G.
Audiată partea vătămată P. M. G. la data de (...) arata ca în perioada 2000-
2004 a ocupat funcția de vicepresedinte a C. J. I. iar în anul 2001 în timp ce asigura conducerea consiliului i-a fost prezentata o lista a chiriașilor restanțieri printre care se afla și ziarul Z. de I. fiind emise notificări astfel că în perioada imediat următoare s-a prezentat inculpatul A. G. F. care i-a adus la cunoștiință că nu plătește chirie întrucât în baza unei înțelegeri cu vechea conducere în contrapartida ziarul publica actele normative emise de consiliul județean. Se arată de către partea vătămată că deși i-a explicat inculpatului ca aceste servicii ale ziarului nu acoperă cheltuielile cu chiria inculpatul nu a înțeles afirmând că dacă partea vătămată are ceva cu el atunci și el are ceva cu persoana sa, iar după o saptamână au început să apară în ziar articole ce vizau activitatea părții vătămate la locul de muncă care îl defăimau motiv pentru care s-a hotărât să aibă o discuție cu inculpatul .În continuare partea vătămată a afirmat că inculpatul a motivat apariția acelor articole ca urmare a faptului că i s-a cerut plata chiriei și tot în cadrul acelei discuții pe care a avut-o la redacția ziarului partea vătămată deplasându-se în acel loc a rezultat ca inculpatul i-a spus părții vătămate că publicațiile vor fi stopate dacă partea vătămată îi facilitează fără plata procurarea unei cantități de vin de la stațiunea unde a fost director și dacă îl va ajuta sa cumpere secția fostului ILF I. propunere refuzată de către victima. U. în ziar așa cum arată partea vătămată au mai apărut articole iar în anul 2004 inculpatul împreună cu T. A. i-a cerut să-i faciliteze câștigarea unor lucrări reparație drumuri fiind refuzat de partea vătămată. b) articolele publicate în Z. de I.
În iunie 2001, iulie 2001, noiembrie 2001 au apărut câte un articol în fiecare lună, în ianuarie 2002, aprilie 2002 și iunie 2002 -5 articole iar în martie și aprilie 2003 un număr de 3 articole în ziar sub titlurile „M. Ș. revine". Redăm din subtext:,, toate suspiciunile privind neregulile în acest caz se învârt în jurul vicepreședintelui C. județean G. P.. Aspecte ale problemelor de la M. au fost sesizate de cotidianul Z. de I. și în anul 2002"„PSD trebuie să se lepede de M. Ș.";. județeni se ceartă ca la ușa cortului";„M. G. P., acuzat de trafic de influență";. șpagă"„Unde trimite banii publici vicepreședintele P."„Salariații de la O. nu sunt de acord cu P. „. dintre P. și O. continuă"„Salarii mai mici pentru directorii de regii"„. amânată în procesul P. vs. Cotoman"„Conflict fățiș în fruntea CJ".
7. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate G. M., fost
director adjunct la D. I. în perioada anul ui 2001 și dir ector general la S. A. S.A în
perioada anilor 2002-2004. .( reținută ca fiind comisă de către inculpatul T. A. I.)
În perioada anilor 2002-2003, întreprinderea A. desfășura acțiuni de publicitate prin intermediul cotidienelor locale „EVENIMENTUL", „. DE I." precum și la „. T.", „. T" și postul de televiziune „. M".
În cursul lunii septembrie 2003, în Z. de I. au apărut mai multe articole cu conținut negativ la adresa lui G. M., referitoare la modul defectuos în care conducea societatea.
În luna noiembrie 2003, T. A. I. l-a sunat pe G. M. și i-a propus o întâlnire, care a fost refuzată, astfel că discuțiile au fost purtate în continuare la telefon. Se reține că inculpatul a început prin a-i reproșa faptul că firma pe care o conduce nu face publicitate prin intermediul cotidianului Z. de I.
G. M. s-a declarat în principiu de acord să colaboreze pe tema discutată, dar și-a manifestat dorința ca un astfel de contract să prevadă servicii reciproce, tip barter.
Inculpatul T. A. I. a refuzat propunerea, astfel că în coloanele ziarului au continuat să apară articole cu conținut negativ la adresa societății și a părții vătămate.
În final, în cursul lunii decembrie 2003, pentru a pune capăt atacurilor, G.
M. a decis să încheie un contract de publicitate pe timp de o lună, valoarea plătită fiind de 45.898.802 lei .
În cursul lunii decembrie, Z. de I. nu a mai publicat atacuri la adresa lui G.
M.
În luna ianuarie 2004 atacurile au fost reluate, după care T. A. I. 1-a abordat din nou la telefon, dar G. M. a refuzat să mai poarte discuții cu acesta.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate G. M.
Audiată la data de (...) partea vătămată G. M. arată că îl cunoștea pe inculpatul T. fiind fostul sau șef de la „.. În cursul lunii septembrie 2003 se arată de către partea vătămată că în ziarul Z. de I. au apărut mai multe articole negative la adresa sa legate de funcția de director pe care o deținea la A., iar în luna septembrie 2003 și apoi în noiembrie 2003 a fost contactat telefonic de către inculpatul T. A. I. care i-a propus o întâlnire și care i-a reproșat părții vătămate că nu face publicitate și prin intermediul ziarului său, partea vătămată acceptând să colaboreze și să încheie un contract de prestări servicii reciproce ,dar în condițiile date, inculpatul T. A. nu a fost de acord lăsând să înțeleagă că ziarul său vrea să încaseze bani pentru publicitate, fără vreo explicație anume nici măcar să facă aluzie la existența vreunei încercări de șantaj partea vătămată în luna decembrie 2003 a încheiat pentru timp de o săptămână un contract de prestări servicii cu ziarul Z. de I. timp în care nu au mai apărut articole ca apoi în ianuarie 2004 publicațiile să apară din nou partea vătămată refuzând să mai încheie vreun alt contract cu inculpatul b) articolele publicate în Z. de I.
În anul; 2001 au apărut 2 articole,în anul 2002 5 articole și în anul 2003 majoritatea celor de la dosar sub titlurile „. păguboasă"„Cine îl plătește pe directorul de la A. SA"„. la R."„. ține cu dinții de scaunul de director"„. nu se încurcă în contractul de muncă al lui G."„. a depus bilanțul"„Mocnește scandalul la firma lui G."„. primăriei fac trasee de autobuz"„. transportului de stat al P. G. conduce singur-singurel A. sa"„. rămîne singur-singurel"„Șoferii ucigași" „Cenzorul Bejenariu" „Un sfert de tonă de aur"„. păguboasă"„Interese obscure înconjoară afacerile directorului G."„.a microbuzelor"„R. îl ține în brațe pe G." „. va trebui să-și ascundă, mâine, mașinile în vizuină"„R. și G. se înțeleg perfect"„R. îl protejează pe G."„. lui G. nu vor avea pe unde să circule"„. este uscat de amenzile lui R."„. de la SC A. SA";. falimentului pentru SC A. SA"„Șoferii lui G. vor salarii mai mari"„Chiulăul"„Va chiuli G. și la A. G. a acționarilor firmei pe care o conduce „Promisiunile pionerești ale directorului de la A. SA"„Un nou scandal G."„Directorul G. este hăituit de A.";
8. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva omului de afaceri partea
vătămată B. loan (reț inută ca fiind comisă de către inculpatul T. A. I.)
P. vătămată B. loan este director și asociat la firma S. C. S. din I. cu o cifra de afaceri importanta la nivelul acelei perioade.
În vara anului 2003, la biroul său s-a prezentat o persoană neidentificată, care s-a recomandat a avea calitatea de reporter și care a solicitat ca S. C. S. să sponsorizeze Ziarul de I. cu suma de 15.000-18.000 euro, pentru a nu lăsa ziarul
„să moară".
C. a fost refuzată de partea vătămată, care i-a precizat solicitantului că firma sa nu are nevoie de publicitate, fiindcă este organizată ca atelier protejat.
Persoana care și-a declinat calitatea de ziarist 1-a amenințat pe B. loan în sensul că „va avea de suferit ca urmare a refuzului", după care a părăsit sediul firmei.
În următoarea perioadă, la sediul societății s-au prezentat în mai multe rânduri reporterele M. O. și P. Z. (alias C. P.), care au solicitat cu insistență diverse informații, care după ce au fost date cu bună credință astfel după cum afirmă B. loan, în ziar au apărut articole care deformau realitatea.
D. apariția lor, B. loan s-a deplasat la sediul redacției Z. de I., unde a avut o convorbire cu inculpatul T. A. I., în cursul căreia a solicitat explicații cu privire la conduita ziarului și i s-a răspuns că aceasta este urmarea refuzului de a oferi sponsorizarea solicitată.
T., inculpatul T. a precizat că se impune organizarea unei întâlniri cu A. G. F., pentru a se stabili condițiile în care atacurile în presă vor înceta, dar partea vătămată a plecat, întrerupând orice contacte cu reprezentanții ziarului
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate B. I .
P. vătămată a fost audiată la data de (...) și (...) când a relatat împrejurările legate de vizita unei persoane ce a avut loc în vara anului 2003 și care s-a dat drept report al ziarului Z. de I. persoana a cărui nume nu îl reține, dar care i-a cerut o sponsorizare pentru ziar și întrucât a primit un răspuns negativ a plecat iritat dându-i de înțeles că va avea de suferit datorită acestui refuz. Se arată că în perioada următoare au apărut în ziar la adresa părții vătămate și a firmei articole denigratoare în ziarul Z. de I. semnate de reporterii M. O. și C. P. persoane care cereau informații societății dar care le publicau sub o altă formă denaturată. În urma apariție mai multor publicații partea vătămată a aratat că s-a deplasat la redacția ziarului pentru a purta o discuție cu conducerea acestuia și a le spune ca cele publicate nu corespund realității iar din discuțiile avute, din gesturile și vorbele inculpatului T. a rezultat faptul ca acele articole sunt urmarea refuzului părții vătămate de a sponsoriza ziarul și că ar fi necesară o întâlnire și cu A. G. pentru a fi „scutită partea vătămată de apariția altor articole.
Surprizător partea vătămată deși nu este șantajată de inculpatul T. amenințată în vreun fel fără a indica ce anume a făcut-o să deducă și să se simtă ca victima a vreunui șantaj rezumând a afirma că a înțeles din gesturi, vorbe care nici acestea nu sunt indicate în concret ci doar folosite cuvinte în general a apreciat fără vreo justificare pertinentă că și-a dat seama că este șantajată refuzând în continuare orice altă discuție cu inculpații.
Oricum este de-a dreptul surprinzător în primul rând ca parchetul nu s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de șantaj de către autorul necunoscut, și mai surprinzătoare este însăși motivarea procurorului considerând că, afirmația părții vătămate, în sensul că i s-a solicitat „pe un ton autoritar" să încheie un contract de publicitate nu probează șantajul propriu al acelei persoane.
Aceleași argumente au fost reținute de procuror și cu privire la faptul că nu a fost începută urmărirea penală împotriva autoarelor articolelor ,dar de-a dreptul revoltătoare apare poziția procurorului care în lipsa unor probe certe de vinovăție începe urmărire penală și chiar dispune trimiterea în judecată pentru această faptă în forma instigării a inculpatului T. A. I. cu toate că nu s-a reușit a se stabili legătura între acesta și persoanele instigate și nici măcar din declarațiile părții vătămate nu rezulta cu ce anume a fost șantajat o simpla impresie sau aparență a existentei unei infracțiuni chiar a unui șantaj nu este suficienta atât timp cât șantajul presupune existența unei constrângeri morale, materiale la care este supusă partea. b) articolele publicate în Z. de I.
În anul 2003 au fost publicate articolesub titlurile: „Directorul „C." S. acuzat de flirt" „. B."„. C."„De unde vin banii pentru firma C. S."„. intelectuală la C. S."„. la mâna directorului C. S."„Zeci de miliarde de lei apărute de nicăieri pentru C. S.A" articole au fost publicate sub semnătura reporterilor M. O. și P. Z..
9. I nfracțiunea de șantaj îndreptată î mpotriva părții v ă tămate A. N.,
director al R. I .(reținută ca fiind comisă de inculpații T. A. I . și A. G. F.)
P. vătămată A. N. ocupa funcția de director la R. A. de T. E. în C. din I.
În cursul lunii ianuarie 2003, din dispoziția sa a fost efectuată o verificare cu privire la datoriile chiriașilor față de regie între debitori figura și S.C D. A. S., care avea o restanță de plată în sumă 80 milioane lei.
Ca urmare a acestei situații, s-a dispus acționarea în judecată a debitoarei.
Urmare acestui fapt, s-a reținut de procuror că în decursul lunii februarie
2003, la sediul regiei s-a prezentat inculpatul T. A. I., care i-a transmis lui A. N. mesajul din partea lui A. G. F., conform căruia, dacă nu se renunță la acțiunea în justiție, prin care se pretindeau cele 80 milioane de lei, se va declanșa o campanie agresivă de presă împotriva sa și împotriva instituției pe care o conduce, fapt ce s-a și produs ulterior.
În cursul lunii martie 2003, văzând că atacurile nu încetează, partea vătămată l-a trimis pe inginerul R. B. la S. A. S., pentru a lămuri aspectele legate de stingerea creanței și pentru a cere ca atacurile cu caracter denaturat și tendențios să înceteze.
M. a stat de vorbă cu A. G. F., care i-a comunicat că nu va renunța la campania de presă, datorită faptului că firma sa a fost acționată în judecată.
În cursul lunilor decembrie 2004 și ianuarie 2005, B. R. a fost contactat telefonic în mod repetat de către T. A. I., și ulterior s-au întâlnit. Cu acea ocazie, inculpatul a solicitat ca regia să încheie un contract de publicitate în valoare de
50 milioane lei, urmând ca în contrapartidă, Ziarul de I. să publice articole laudative la adresa regiei și implicit a conducerii. P. vătămată nu a dat curs propunerilor.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate A. N. care a fost audiată la data de (...) și (...), iar din declarațiile acesteia rezultă că în calitate de director la R. avea ca și atribuții și analiza debitorilor față de restanțe, astfel că în cursul lunii ianuarie 2003 a constatat ca printre debitori figura și D. A. S. I. cu o datorie de
8000 lei care includea și dobânzile calculate din 2001, astfel că a dat dispoziție compartimentului juridic să acționeze debitorii în judecată pentru recuperarea debitului .Aflând că D. A. se afla în lichidare judiciară astfel că R. s-a înscris în tabloul creditorilor la masa credală. În luna februarie 2003 susține partea vătămată a fost căutată de către inculpatul T. A. I. care i-a spus ca vine din partea inculpatului A. F. G. pentru a-i transmite părții vătămate să retragă acțiunea în justiție, în caz contrar urmând ca împotriva părții vătămate și a firmei să se declanșeze o campanie agresivă în ziarul Z. de I. P. vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului susținând că din obligațiile de serviciu reieșea datoria sa de a apara interesele firmei astfel ca la plecare inculpatul i-ar fi spus că va vedea ce se întâmplă. Cu toate că în cursul lunii februarie 2003 partea vătămată și-a justificat refuzul față de propunerea inculpatului T. invocând existenta atribuției de serviciu de a apăra interesele firmei surprinzător în luna martie 2003 fără vreo schimbare de situație și fără a mai fi căutat de vreunul din inculpați totuși partea vătămată ia o hotărâre prin care după propriile susțineri încalcă atribuțiile de serviciu și trimite la D. A. ca și delegat pe numitul B. R. pentru a rezolva problemele legate de debit precum și cele prin care au fost prezentate în presa informații denaturate despre persoana sa și a firmei.
U. partea vătămată a aflat din disctuțiile purtate cu B. R. ca acesta a discutat cu inculpatul A. G. F., iar răspunsul acestuia a fost că nu va renunța la campania agresiva declanșată întrucât regia a îndrăznit sa atace firma lui în judecată Se arată că în continuare ca B. R. a fost contactat telefonic în luna decembrie 2004 și ianuarie 2005 de către inculpatul T. alin care i-a propus sa o determine pe partea vătămată să încheie un contract de publicitate în valoare de
5000 lei dar propunerea a fost din nou refuzată de partea vătămată. Important este a se reține în situația de față ca inclusiv conduita societății părții vătămate este una culpabilă care din anul 2001 a înregistrat în evidente debitul societății inculpatului dar care numai în anul 2003 a acționat în vreun fel pentru a-și rezolva situație așteptând să acumuleze dobânzi însemnate pe lângă capital iar pe de alta se poate observa ca articolele așa zis defăimătoare la adresa părții vătămate au apărut cu mult timp la un an după așa zisul șantaj abia în perioada anului 2004 . b) articolele publicate în Z. de I.
În perioada anului 2004 au fost publicate mai multe articole „. mafiote ale lui N. A."„ A. pierderi de sute de milioane"„. amendat"„Indolența lui A."„. va dispune un control amănunțit la R. de transport"„. directori de un miliard"„Atentate zilnice la viața cetățenilor"„. și apropiații lui pun în pericol viața ieșenilor"„. își îngroapă incompetența în străzile orașului"„. de joc pe banii ieșenilor„. morții circulă libere sub ocrotirea directorului A."„Gunoaiele ucigașe"„. a luat în calcul schimbarea din funcție a directorului A."„. neamurilor de la R." „."„. seria blocajelor de tramvaie și trolee" „Moșia lui A." „. ucigașe"„Nașul și finul distrug orașul";. lui A. face victime în continuare"„. și PSD"„. habar nu are să folosească un aparat ultramodern"„Angajații lui A. cer majorarea salariilor"„Izbucnesc nemulțumirile angajaților la adresa lui A."
„. este bun de plată" „. decid dacă A. a defavorizat un furnizor „. încalcă legea, A. stabilește vinovații"„. criminale ale lui A."„. matrapazlâcuri ale lui A."„. nu are nici o soluție"„Bătaia de joc a lui A."„. de 72 miliarde"„Dovada incompetenței"„Și-au forat singuri motorina din boxa„Bomba lui A."„. a fost acuzat de rea voință"„R. va plăti penalizări furnizorilor„Decizie inadmisibilă în dosarul R."„ A. folosește banii publici după cum îl taie capul„Lucrări periculoase executate de R."„. conduce regia în funcție de interesele neamurilor"Tramvaiele second hand nu sunt omologate"„Incompetentul cameleon"articole publicate sub semnăturile: O. N., Gabi Cohuț, S. Scripcaru, C. Mazilu, D. Marțuneac, Ana M.-Chițiga, C. N.
10. I nfracțiunea de șantaj în dreptată împotriva părții vătămate S.
T.(reținută ca fiind c omisă de inculpat ul A. G. F. P. vătămată S. T. este acționar și director general al S. I. S. din I. Principalul obiect de activitate al firmei îl constituie construcțiile industriale și civile cu o cifra de afaceri anuală însemnată
Între lucrările contractate la nivelul anului 2004 se enumera și cea privind construcția noului sediu al S. de U. din I.
Numitul B. C. a fost acționar al revistei O. L., care în anul 2005 a fost vândută către grupul de firme aparținând lui A. G. F.
În cursul lunii martie 2004, B. C. s-a prezentat la biroul directorului S. I.. S.
și i-a propus ca firma să încheie cu Z. de I. un contract de publicitate în valoare de
25.000 euro, motivând și un interes propriu cu privire la tranzacție, prin aceea că ar fi devenit acționar la ziarul menționat.
Deoarece valoarea contractului propus era prea mare, S. T. a respins în termeni fermi oferta.
Ca urmare a poziției exprimate, B. C. i-a sugerat directorului să mai mediteze asupra propunerii, deoarece dacă nu este acceptată, în ziar vor apărea articole cu caracter denigrator. Evenimentul i-a fost relatat de către director, contabilului șef S. I.
D. o perioadă de timp, într-una din zilele lunii aprilie 2004, B. C. s-a prezentat din nou la sediul firmei și a solicitat să se încheie un contract de publicitate în valoare de un miliard lei, dar a fost din nou refuzat din aceleași motive. Cu toate acestea, directorul general 1-a trimis să discute propunerea și cu contabilul șef.
D. alte câteva zile, B. C. s-a prezentat la biroul acestuia din urmă, care încă de la începutul discuției i-a reproșat atitudinea manifestată față de directorul general al firmei.
B. C. s-a scuzat, declarând că a fost trimis să procedeze în modul arătat de către patronul A. G. F., și a precizat că astfel procedează toate publicațiile.
M. declară că fiind indignat de procedeul folosit 1-a întrebat pe învinuit „. copilul său ar afla cu ce se ocupă, cum ar reacționa?". El a răspuns că „ăsta e serviciul și trebuie să facă ce spune patronul".
În pofida șantajului, în cele din urmă, în considerarea faptului că anterior firma recursese la contracte de publicitate prin revista O. L., contabilul șef a acceptat să încheie un contract cu S.C D. PRES I. S., pentru suma totală de 2249 euro+T.V.A., pe durata de 9 luni, cu o rată lunară de 250 euro . A pus însă și o condiție, anume ca din valoarea contractului să fie scăzută suma de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unei datorii a ziarului pentru o lucrare anterior executată
A. modalitate de recuperare a datoriei, a fost acceptată în principiu și astfel se explică faptul că în factură se menționează că a fost achitată numai suma de 50.000.000. lei, dar a precizat că „șeful său nu va fi de acord".
Cu toate acestea, deoarece nu s-a încheiat contractul la valoarea de 1 miliard solicitată, în luna iulie 2004, în Ziarul de I. au început să apară articole îndreptate împotriva lui S. T. și împotriva societății, din conținutul cărora rezulta faptul că atribuirea construcției a fost făcută printr-o licitație trucată, că situațiile de lucrări sunt false și deci se sustrag bani publici, că furtul general comis de asociați îi determină și pe muncitori să fure, ajungându-se până acolo încât, pentru a ilustra un articol cu această tematică, un reporter s-a deplasat la S. de U. și 1-a determinat pe un muncitor să sustragă doi saci cu ciment, care au fost cumpărați de instigator contra sumei de 100.000 lei.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe;
a ). plângerea și declarația părții vătămate S. T. din data de (...) și (...) în care arată că a fost căutată de numitul B. C. în aprilie - mai 2004 care i-a propus să încheie un contract de publicitate și reclama în valoare de 25.000 euro oferta refuzată la care părții vătămate i s-a recomandat că ar fi mai bine să se gândească. Se arată de asemenea de către partea vătămată că în continuare a revenit numitul B. C. pentru a insista în încheierea acelui contract primind un răspuns negativ , astfel că începând cu lua iulie 2004 au început să apară în presă articole denigratoare la adresa persoanei sale și a societății, dar în tot acest timp partea vătămată nu a avut nici o întâlnire cu vreunul dintre inculpați, iar în perioada apariției articolelor la sediul societății s-a prezentat pentru un interviu reportera de la ziarul respectiv ,M. O., care a stat la discuții cu directorul economic S., dar care a refuzat să răspundă la întrebări, astfel că a afirmat că articolele vor continua să apară până la falimentul societății. P. vătămată în declarațiile date a menționat că la momentul la care a refuzat încheierea contractului numitul B. C. i-a spus că va avea probleme cu ziarul unde este acționar întrucât vor apărea articole denigratoare la adresa sa și a societății. Nu mai departe partea vătămată arată în aceeași ordine de idei că societatea sa a avut o colaborare mai îndelungată cu numitul B. prin intermediul acestuia derulând contracte de reclama și publicitate de zeci de milioane de lei. b) declarațiile martorului S. I . din care rezultă că partea vătămată i-a relatat faptul potrivit căruia numitul B. C. i-a l-a căutat și i-a cerut să încheie un contract de 1 miliard pentru a face publicitate sau sponsorizare pentru ziarul Z. de I. în caz contrar ziarul va publica așa zisele nereguli făcute de I. cu D. de sănătate publică I., dar cu toate aceste contractul nu a fost încheiat. Surprinzător martorul prezintă o relatare făcută de partea vătămată dar care nici pe de parte nu coincide cu declarația acesteia nici un moment partea vătămată nu a afirmat ceva de genul că B. C. i-ar fi spus că va scrie despre neregulile făcute de I. cu D. de sănătate publică I. în cazul unui refuz astfel că este greu de crezut că o persoană străină de discuția directa între cei doi așa cum este martorul ar știi mai mult decât ceea ce cunoaște partea vătămată aceasta din urma nerelatând asemenea aspecte organelor judiciare ceea ce denotă o exagerare făcută de martor în prezentarea datelor ,ba mai mult chiar o denaturare a situației existente fiind ușor într-adevăr că la o data ulterioară apariției articolelor în presa cunoscând conținutul lor să-și completeze versiunea cu date sugerate sau cunoscute după consumarea evenimentului.
M. arată că a fost căutat la rândul său de B. C. și a semnat un contract de publicitate dar și așa a început o campanie denigratoare în presa împotriva societății așa încât a considerat că trebuie întreruptă executarea contractului precizând totodată că a fost căutat și de o femeie reporter M. O. care dorea să se documenteze cu privire la investiția de la spitalul de urgente I. c) declarațiile m artorului D. M. G. ce confirmă faptul că în luna iulie 2004, la
șantierul S. de U. s-a prezentat un tânăr care a afirmat că părinții săi și-au cumpărat o casă la țară și că ar dori să cumpere vreo doi saci cu ciment, că i-a răspuns acestuia că nu se ocupă „cu așa ceva", dar că știe că ar putea să cumpere ciment cu 100.000 lei sacul. U. a citit în ziar despre vânzarea sacilor cu ciment, înfăptuită de alți muncitori, dar a declarat că nu știe cine sunt aceștia
d). declarația martorei C. L. din care rezultă că în cursul uneia dintre vizitele de documentare la I., în momentul în care ziarista M. O. ieșea de la sediul firmei, a afirmat „că aceasta va ajunge la faliment" aspecte ce demonstrează poziția reporterei față de fapte. Z. ieșea de la sediul firmei și a afirmat „că aceasta va ajunge la faliment" aspecte ce demonstrează poziția reporterei față de fapte. e) articolele publicate în Z. de I.
În anul 2004 au fost publicate articole sub titlurile „. și N. negociază o bagatelă de zece miliarde lei"„Neregulile de la S. de U. i-au uimit pe medici"„. a închis ochii la afacerile lui S." „. a promovat un turism de urgență" „. lui A." „. pentru care S. tremură„Tăcere în privința ilegalităților de la spitalul de urgențe"„. C. a spitalului de urgențe a născut o vilă"„Ilegalitățile directorului S. continuă"„. de lei achitate pe baza unui document fără nici o valoare"„Lanțul golăniilor la I."„ S. a băgat mâna, până la cot, în banii de la S. de U."„. de conturi verifică I."„Șacalul de la I."„. S. de urgențe visează bani de la U. E."„. a cîștigat ilegal"„Matrapazlîcurile directorului de la I. S."„. a dat de dracu!"„. fură angajați lui S."„. pentru S."„ Golăniile lui S. provoacă indignarea ieșenilor"„Golăniile lui S."„. I. SA"„. furate din banii publici"articolece poartă semnătura reporterilor M. O., O. N. și C. N.
În situația acestei părți vătămate nu s-a dovedit ca vreunul dintre cei doi inculpați ar fi fost implicați în activitatea de încheiere a contractului de publicitate din contră doar prezenta numiților B. C. și M. O. a fost remarcată la sediul firmei aceștia fiind cei care au făcut oferte pentru încheirea unor contracte sau obținerea de informații și de asemenea nici un moment nu s-a dovedit ca inculpații i-au trimis sau instigat la comiterea de infracțiuni
11. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate J. R.-S.,
președintele A. I . (reținută ca fiind comisă de inculpatul A. G. F.
La data de 1 septembrie 1999, A. I. a închiriat un birou în suprafață de 20,5 metri pătrați către S. E.M. I. S. I., al cărei director era T. I., și la care asociați erau
A. F. G., care deținea 96 % din acțiuni, iar soția sa, A. V. deținea 4% din acțiuni.
La data de 21 septembrie 2000, când expira durata contractului, deoarece chiria în valoare de 17.700.000 lei nu era achitată, i s-a comunicat debitoarei că închirierea nu va mai fi prelungită și totodată a fost aplicat un sigiliu pe ușă.
În replică, A. G. F. a acționat A. în judecată și a solicitat daune morale în valoare de 1.000.000.000 lei. T. a reocupat abuziv spațiul până la data de 11 iunie
2001, timp în care nu a plătit chiria în valoare de 44.189.000 lei, ceea ce a determinat A. să acționeze în judecată S. E.M. I. S.
În luna iunie 2001,se retine de procuror debitoarea părăsea spațiul, inculpatul A. G. F. a luat legătura cu J. R.-S. și i-a propus să facă o comandă de publicitate pentru a compensa datoria existentă, dar a fost refuzat.
A doua zi după aceasta, inculpatul 1-a sunat la telefon pe președintele A. și a reînnoit propunerea fiind refuzat din nou, l-a amenințat, afirmând că „îl va face de comandă" ulterior, au apărut în Z. de I. articole cu caracter defăimător la adresa părții vătămate și a cooperativei.
T., din inițiativa inculpatului, articolele apărute în ziar au fost trimise la U. B., cu scopul de a determina schimbarea din funcție a părții vătămate și de a antrena răspunderea sa materială, civilă sau penală.
Controalele efectuate de U. au confirmat nerealitatea susținerilor din cuprinsul articolelor.
În decursul anilor 2003-2005, în Ziarul de I. au continuat să apară articole îndreptate împotriva părții vătămate.
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate J. R. S.
Fiind audiată la data de (...) și 8 martie 2005 partea vătămată arată împrejurarea potrivit căreia neplata chiriei unui spațiu de către chiriașul SC E.media Inv S. a declanșat un proces în instanța de judecată, iar în condițiile respective s-a întâlnit pentru prima dată cu inculpatul A. G. F. fiind vorba de anul 2001,inculpatul propunându-i în idea compenarii chiriei o ofertă și anume încheierea unei comenzi de publicitate ,dar pe care partea vătămată a refuzat-o și atunci când s-a insistat telefonic astfel că la final persoana de la telefon i-a spus că o va „. de comandă";. În continuare se arată că în ziarul Z. de I. au apărut articole defăimătoare ce au fost trimise și la sediul societății din B. b) declarațiile martorei F. V. persoana ce cunoaște aspecte legate de procedura de acționare în judecată a debitorului observând apariția în ziar a unor articole la adresa părții vătămate, dar care nu cunoaște aspecte legate de existenta vreunui șantaj. c) articolele publicate în Z. de I.
În anul 2004 au apărut în ziar articole sub titlurile;; J. a dat bir cu fugiții",
„J. rămâne fără cooperație" „Groparul Cooperației" articole semnate de reporterii
D. G. și G. J.
12. I nfracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate F. R.
(reținută ca fiind comisă de inculpatul A. G. F. )
F. R. este asociat și director general al grupului de firme S. F. G. S. din I. care și-au făcut publicitate în diversele cotidiene care apar în municipiul I.
În perioada menționată, F. R. l-a cunoscut pe inculpatul A. G. F., care în încercarea de a obține venituri din publicitate, i-a solicitat să încheie un asemenea contract în favoarea cotidianului Z. de I.
Inițial oferta a fost refuzată, motiv pentru care inculpatul a amenințat -o pe partea vătămată cu represalii, constând în declanșarea unei campanii de presă negative la adresa firmelor și la adresa persoanei sale.
A. după cum rezultă din declarația părții vătămate, cunoscând faptul că mai multe societăți comerciale și persoane publice din I. au fost victime ale unor campanii murdare de presă, a cedat șantajului și a încheiat cu S.C P. G. S., din care făcea parte la acea vreme, Z. de I., contractul nr. 19 din 10 ianuarie 2002, pe o durată de 6 luni, obligându-se să plătească servicii publicitare în valoare totală de
900 dolari plus T.V.A.
La data de 8 iulie 2003, fiind supus aceluiași tip de presiuni din partea inculpatului care îl amenința că va publica articole prin care va informa opinia publică despre faptul că terenul pe care edifica locuințe în cartierul I. B. este impropriu construirii de locuințe, a încheiat un act adițional la contractul inițial, pentru perioada iulie 2003-30 iunie 2004, prin care S. F. G. S., angaja servicii publicitare în valoare de 3000 euro .
Pentru a nu pierde clienții în cazul unui atac de tipul celui descris, partea vătămată a plătit în avans întreaga valoare a contractului la sfârșitul lunii aprilie
2004 .
În acea perioadă se desfășura campania electorală, iar F. R. candida la funcția de primar al municipiului I.
Procurorul a reținut faptul că inculpatul cunoscând acest fapt, care constituia o oportunitate majoră pentru interesele sale cu caracter infracțional, s-a decis să folosească în beneficiul său împrejurările, astfel că 1-a sunat la telefon și i-a solicitat părții vătămate, încă 7.000 euro.
La început, F. R. a evitat să dea un răspuns tranșant, dar după apeluri telefonice și amenințări repetate, s-a oferit să plătească încă 1500 euro în contul ultimului contract.
Inculpatul a refuzat oferta și folosind un limbaj aparte, a continuat să-l amenințe. A. ultimă convorbire a fost înregistrată de partea vătămată pe telefonul său mobil, nr. 0744/613612.
Înregistrarea a fost citită de către ofițerii de poliție judiciară și a fost consemnată în procesul verbal din data de 3 martie 2005
În dovedirea acestei fapte P. a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate F. R.
Din declarațiile părții vătămate din data de (...) si(...) rezultă ca a încheiat un contract de publicitate cu ziarul Z. de I. întrucât a fost amenințată de inculpat că în caz contrar va declanșa o campanie de presă negativă împotriva sa și a societăților pe care le conduce. La expirarea acestui contract a fost contact din nou de inculpat care l-a amenințat din nou și după câteva luni partea vătămată a cedat încheiind contractul cu o valoare de 150 euro/luna. Din declarațiile părții vătămate ultimul contract a fost încheiat în martie-aprilie 2004 și tot ca urmare a amenințărilor făcute de inculpat afirmând că va aduce la cunoștiința publicului aspecte negative legate de proiectul derulat de firma părții vătămate privind construcția de locuințe contract achitat în întregime în aprilie 2004. Se susține în continuare că inculpatul l-a contactat în continuare pe F. care se afla în campanie electorală și i-a cerut suma de 10.000 euro spunându-i ca atacurile la care ar putea fi supus i-ar aduce prejudicii mult mai mari .partea vătămată în aceste condiții a refuzat să dea un răspuns ferm în final a oferit încă o suma de
1500 euro alături de cea de 3000 euro plătita ,dar inculpatul a refuzat și a început să îl amenințe convorbire înregistrată după spusele părții vătămate involuntar pe telefonul mobil al victimei, iar în urma convorbirii au început sa apară articole defăimătoare la adresa sa. b) declarațiile martorei S. C. L. angajată la biroul de avocatură în calitate de secretara arată că a auzit o discuție purtată la telefon de V. timp în care acesta era agitată spunând de mai multe ori „nu se poate așa ceva"; aflând apoi din relatările exclusive ale avocatului că este șantajat atât el cât și F. R. de inculpatul A. G. martora nefiind în măsură să indice în ce anume au constat acele constrângeri. c) declarațiile martorului V. M. care susține că a fost sunat de F. în preajma alegerilor din 2004 și care i-a spus că trebuie sa-i dea inculpatului A. suma de 7000 euro sau dolari pentru a nu fi supus unor invenții ziaristice și că i-a dat înainte suma de 3000 de euro .În acest sens martorul a susținut că i-a telefonat inculpatului spunându-i că nu poate să facă așa ceva dar i s-a răspuns de către inculpat să nu se bage între el și F.. d) procesul verbal încheiat privind înregistrarea convorbirii între partea vătămată și inculpat fără a fi confirmat de procuror, fără a exista suportul și fără a fi folosită tehnica de înregistrare . e) articolele publicate în Z. de I.
În ziar în aprilie-iulie 2004 au apărut articole cu titlurile „Liberalul F. contestat" „Escroc, pretins liberal, candidat la primărie"„. de vile al lui F. riscă să o ia la vale"„. F. este în cădere liberă"„Ghinionul lui R."„. B. prezintă pericolul unor alunecări de teren"„. între F. și V."„. a prevăzut alunecări ale terenului de sub vilele pe care le construește"„Disperați după Ciolan"„V. și F. au distrus opoziția la I."„. visa să ajungă președinte al C. J."„. minte de îngheață apele"„Sminteala lui Ș."„. cariilor". articole semnate de O. N. C. N., Gim G., T. L. și M. P.
13. Șantajul exercitat împotriva părții vătămate D. T. (reținut că fiind comis
de inculpatul A. G. F.)
D. T. în anul 2004 se afla la cel de-al doilea mandat la Camera Deputaților bucurăndu-se de notorietate în municipiul I., unde a candidat între altele și la alegerile pentru postul de primar.
A. se explică faptul că de-a lungul anilor, în presa ieșeană, cu privire la persoana sa, au fost, în mod firesc, exprimate opinii pro și contra, ceea ce reflectă, în fond, normalitatea unui exercițiu democratic mass-media.
În același timp, partea vătămată deține și calitatea de asociat la S. C. S. I. Prin actul de sesizare s-a reținut că în prima parte a anului 2004, inculpatul a inițiat împotriva lui D. T. o serie de atacuri în cotidianul Z. de I.
Deoarece era interesat ca imaginea sa să nu fie distorsionată, pentru a avea
șanse de succes în alegerile locale, cu toate că firma la care deține acțiuni nu avea nevoie de publicitate, a acceptat să sponsorizeze S.C D. P. I. S. și la propunerea inculpatului a plătit contravaloarea unui autoturism care i-a fost predat acestuia.
D. T. arată că văzând atacurile din ziar, a sunat la redacție și prin intermediul lui T. A. I., a stabilit o întâlnire cu inculpatul A. În cursul acesteia, solicitând explicații cu privire la campania de presă îndreptată împotriva sa, i s-a precizat că nu și-a respectat cuvântul dat în cursul campaniei din anul 2000, când a promis că va cumpăra pentru ziar un autoturism.
Din conținutul facturii fiscale nr. 2907672 din data de 17 martie 2004, emisă de S. D. P. I., că S. S. a achitat servicii publicitare în valoare de
179.757.000 lei, iar la rubrica date privind expediția, este consemnat faptul că expedierea mărfii a fost efectuată prin delegatul A. M., și este înscris numărul provizoriu al autoturismului, 038 ZVA. S-a considerat de procuror ca achitarea contravalorii autoturismului este rezultatul șantajului.
D. o perioadă de timp, atacurile îndreptate împotriva părții vătămate și fiului său, au fost reluate, vizând pe de o parte candidatura lui D. T. (articolul „un dipotat cu nume de cățel fioros rămîne pe tușă"), iar pe de altă parte, evenimente care îl priveau pe fiul său.
În dovedirea acestei fapte parchetul a invocat următoarele probe:
a ). plângerea și declarația părții vătămate D. T.
P. vătămată a fost audiată la data de (...) și (...) când a arătat că la începutul anului 2004 în ziarul Z. de I. au apărut articole defăimătoare la adresa sa și a familiei sale motiv pentru care l-a contactat pe inculpat s-a întâlnit cu acesta și i- a spus că cele scrise în ziar nu sunt adevărate inculpatul răspunzându-i ca s-a scris întrucât partea vătămată nu și-a respectat promisiunea din campania electorala 2000 cum că ar oferi ziarului o mașină. P. vătămată deși nu a afirmat că nu-și mai aduce aminte de o asemenea promisiune totuși a acceptat să ofere ziarului mașina condiții care între timp s-au modificat fiind încheiat un contract de sponsorizare la valoarea autoturismului D. T. acceptând să încheie contractul pentru a nu se mai scrie lucruri neadevărate la adresa sa și cu toate că s-a continuat campania în ziar nu a mai avut contact cu inculpatul. b) declarațiile martorului C. Ș. care relateaza că a participat alături de D. la campania electorală din anul 2000 și cunoaște că între inculpatul A. și partea vătămată a existat o înțelegere încheiată de comun acord fără existenta vreunei constrângeri potrivit căreia partea vătămată s-a oferit a da ziarului un autoturism contrapartidă pentru faptul ca ziarul i-a facut materiale publicitare în campanie prețul pentru aceste materiale fiind valoarea unei mașini c) declarațiile martorului E. C. persoana care arată ca l-a ajutat pe martorul C. în campania electorală a părții vătămate și a fost prezent la discuția purtata la tipografie din care a înțeles că partea vătămată achita serviciile făcute de ziar publicații ce țineau de campania electorală plâtind contravaloarea unui autoturism marca Tico. d) articolele publicate în Z. de I.
În februarie 2004 și august 2004 au apărut articole sub titlurile ,,Un depotat cu nume de cățel fioros rămîne pe tușă"„. D. amenință că ne sparge geamurile"„. T. D.a devenit expert în tăiatul frunzelor la câini articole ,, semnate de M. O. și C. N.
În ceea ce privește poziția adoptată de inculpați aceștia au recunoscut doar faptele de domeniul evidenței, precum încheierea de contracte caracterizate de ei ca fiind legale și au negat cu desăvârșire exercitarea de presiuni mediatice sau amenințări împotriva părților vătămate.
În cursul cercetării judecătorești instanța de fond a procedat la administrarea nemijlocită a probelor necesare, utile și pertinente pentru soluționarea cauzei procedându-se la ascultarea inculpaților, a părților vătămate precum și a martorilor.
Instanța de fond a reținut că starea de fapt stabilită prin rechizitoriu este însă lipsită de suport probator, a fost reliefată printr-o interpretare trunchiată a probelor suferind chiar și din punct de vedere logic astfel că nu poate fi însușită de către instanță.
Potrivit art.345 alin.1 C.pr.penală asupra învinuirii aduse inculpatului instanța hotărăște prin sentință pronunțând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
Art. 345 alin.2 din același cod precizează că soluția de condamnare a inculpatului se pronunță numai dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Din economia acestor texte de lege rezultă cu claritate că instanța de judecată pronunță condamnarea inculpatului numai în situația în care probele strânse în cursul urmăririi penale verificate în cursul cercetării judecătorești dovedesc în mod cert printre altele că fapta a fost săvârșită de către inculpat.
Potrivit art. 200 C.pr.penală"; urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identitatea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.";
Art. 289 C.p.p. dispune că „ judecata cauzei se face în fața instanței constituită potrivit legii și se desfășoară în ședință, oral, nemijlocit și în contradictoriu";.
A. probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea în judecată.
Pentru a servi drept temei de condamnare probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanță în
ședință publică, în mod nemijlocit, oral și în contradictoriu.
Numai după verificarea efectuată în aceste condiții instanța poate reține motivat că exprimă adevărul fie probele de la urmărire penală fie cele administrate în cursul judecății.
Pe de altă parte în raport cu dispozițiile art. 62, 63 C. cu referire la art.
200, art. 289 C.pr.penală hotărârea prin care se soluționează cauza penală dedusă judecății trebuie să apară ca o concluzie susținută de materialul probator administrat în dosar constituind un lanț deductiv fără discontinuitate.
De altfel examinarea integrală a probelor dosarului demonstrează tendința de a simplifica situația de fapt încât aceasta să corespundă soluției adoptate de trimitere în judecată a inculpaților, iar vulnerabilitatea versiunii acuzării este cu atât mai evidentă cu cât probele testimoniale administrate și verificate în fața instanței în mare parte nu conțin nici măcar minimul de indicii că inculpații au comis faptele, neputând confirma nici una dintre acestea constrângerea morală a părților vătămate martorii audiați în cauză în dovedirea susținerilor părților vătămate reduși ca număr nu au participat direct la nicio discuție, ci au aflat exclusiv din relatările părților vătămate ce s-a întâmplat ori cum nici măcar părțile vătămate nu au fost în măsură să indice în ce anume a constat adevărata constrângere cu atât mai puțin au fost în măsură să o relateze mai departe și martorii să reușească să o reproducă instanței de judecată.
D. cum sunt relevate faptele în actul de sesizare, presupusele părți vătămate ar fi fost constrânse de către inculpați să încheie diferite contracte de publicitate cu firmele care editau cotidianul local „. DE I.", prin amenințarea cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, publicându-se articole compromițătoare la adresa acestora în paginile ziarului respectiv.
Sub aspectul laturii obiective, modalitatea agravată a infracțiunii de „." presupune constrângerea exercitată prin a men in ța re asupra unei persoane, cu privire la darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromițătoare pentru persoana amenințată pentru soțul acesteia sau pentru o rudă apropiată.
Amenințarea este o infracțiune contra libertății morale (psihice) a persoanei și potrivit structurii juridice prevăzute de disp. art.193 Cpen. aceasta trebuie să fie de natură să alarmeze persoana vătămată, adică să-i insufle acesteia o temere reală (să-i provoace un puternic sentiment de teamă).
Potrivit doctrinei juridice, „." - ca modalitate de realizare a constrângerii - este dată de orice acțiune susceptibilă, aptă să inspire sentimentul de alarmă, de temere subiectului pasiv, să pună stăpânire pe cugetul acestuia, astfel încât să nu mai aibă libertatea necesară de a se opune pretențiilor făptuitorului - privind posibilitatea producerii unui rău în viitor.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă conținutul concret al amenințărilor făcute de către inculpați care să le fi produs cu adevărat presupuselor părți vătămate o stare de temere, persistentă pe parcursul unui interval de timp și nici modul prin care ar fi fost constrânsă de către inculpați libertatea psihică (morală) a presupuselor părți vătămate prin darea în vileag a unor fapte compromițătoare în scopul obținerii unui folos material injust de la acestea. În ceea ce privește situația de fapt reținută în rechizitoriu în legătură cu acțiunile de „." exercitate de către inculpați, din conținu tul declarațiilor date
în fața instanței de șapte dintre cele unsprezece presupuse părți vătămate se pot reține următoarele:
C. C. - a declarat că la sfârșitul anului 1999 s-a prezentat în biroul său din cadrul grupului de firme „." din I. fratele inculpatului A. F. (identificat în persoana numitului A. M.), însoțit de o altă persoană pe care nu o poate recunoaște, prilej cu care i-au propus încheierea unui contract de publicitate.
Din atitudinea fratelui inculpatului ar fi reieșit că în cazul în care nu va semna contractul de publicitate vor fi publicate articole denigratoare la adresa sa însă nu poate preciza „ ce gesturi anume a făcut fratele inculpatului și nici nu i -a
s p u s î n m o d di r e c t c a r e v o r f i ur m ă r il e refuzului, dându-i d e î n ț e le s a c e st
lucru". În cursul anului 2004 a avut o întâlnire cu cei doi inculpați, prilej în care le-a cerut să nu mai publice neadevăruri în legătură cu persoana sa și firmele pe care le conduce iar aceștia „i-au l ăs at d e î nțe les că întrucât sunt puternici, nu are importanță dacă articolele de ziar reflectă ori nu adevărul.
Ș. C. - a declarat că în anul 2000 ar fi fost contactat telefonic de către inculpatul A. F. care i-ar fi spus că deține un dosar voluminos la adresa sa pe care i-l va înainta după ce va plăti o sumă de bani. A doua zi, acesta s-ar fi întâlnit cu numitul T. L. care i-ar fi propus să încheie un contract de publicitate
- î n ț e l e g e r e c o n c r e t i z a t ă necond iți on at prin angrenarea firmei „ R." din I. cu care
Ș. C. avea relații de colaborare. D. expirarea duratei de valabilitate a contractului de publicitate ar fi fost din nou contactat telefonic de către inculpatul A. F. care i-ar fi propus să prelungească serviciile publicitare, însă în urma refuzului acestuia, după aproximativ șase luni, au început să apară în
z i a r u l „ F . I . " (ce presupune că ar fi fost controlat de inculpatul A. F.) articole denigratoare la adresa sa.
B. I. - a declarat că în vara anului 2003 s -a prezentat în biroul său de la sediul S.C "C. S.A din I. (al cărei asociat și administrator este) o persoană pe care nu a identificat-o nici până în prezent care i-ar fi solicitat să sponsorizeze ziarul „. DE I.", însă p r e c i z e a z ă c ă niciunul din tre i nculpa ț i nu s-a p r e z e n t a t v r e o d a t ă î n b i r o u l firmei sale. D. apariția unor articole denigratoare în paginile cotidianului „. DE I.", acesta s-a deplasat la sediul redacției unde a purtat discuții cu inculpatul T. A. și „ din tonul acestuia,
pre cu m și d in g est uri " și-ar fi dat seama că s-ar fi dorit ceva de la el, fără să precizeze ce anume.
S. T. - a declarat că în cursul anului 2004 a fost contactat de numitul B. C. care s-ar fi prezentat drept acționar la „. DE I." și i-ar fi solicitat încheierea unui contract de publicitate în schimbul „tăcerii" în legătură cu neregulile firmelor la care este acționar, însă a p r e c i z a t c ă B . C . n u a f ă c u t nici un fel de referi re la inculpații A. F. și T. A. și c ă n u a d i s c u t a t p e r s o n a l
n i c i o d a t ă c u v r e u n u l d i n t r e c e i d o i inculpați.
J. R. S. - a declarat că în ziarul „. DE I." au apărut articole defăimătoare la adresa sa întrucât ar fi acționat în instanță firma inculpatului pentru un debit rezultat din neplata chiriei pe imobilul dat spre folosință. Inculpatul A. F. i-ar fi cerut ca în contul datoriei să facă o comandă de publicitate și reclamă în „. DE I.", în caz contrar dându-i de înțeles că va continua campania denigratoare. Inculpatul A. F. s-ar fi prezentat la biroul acestuia de câteva ori „ în să do ar d in ușă mă întreba dac ă nu mi -am schimbat
părerea".
F. R. - a declarat că în perioada aprilie-mai 2004 a primit vizita inculpatului T. A. care i -ar fi relatat că inculpatul A. F. „ i-a cerut
să î n c h e i e u n c o n t r a c t d e p u b l i c i t a t e î n v e d e r e a s u s ț i n e r i i campaniei
e l e c t o r a l e ș i a a c c e p t a t " - fiind semnat astfel un contract de publicitate cu S.
"F. G. "S. A. U. ar fi fost contactat telefonic de inculpatul A. F. care i-ar fi cerut să încheie un alt contract cu valoare mult mai mare, însă „ i-am arătat că nu îmi permit acest lucru și chiar am s u n a t l a m a i m u l t e c u n o ș t i n ț e p e n t r u a m ă a j u t a , în sensul de a î n c h e i a a s e m e n e a c o n t r a c t e c u z i a r u l i n c u l p a ț i l o r ". Cu ocazia unei discuții telefonice a r f i f o s t a m e n i n ț a t d e i n c u l p a t u l A . F . a f i r m â n d c ă
„ . v e d e a c e s e v a întâmpla" și aprecieză că au fost amenințări clare de genul „
vei vedea tu". În legătură cu articolele denigratoare apărute în paginile cotidianului „. DE I." a r a t ă c ă s -a formulat o plângere penală la instanță pentru
infracțiunea de calomnie însă dosarul s-a finalizat în favoarea inculpaților .
D. T. - a declarat că s-a întâlnit personal cu inculpatul A. F. - care i- ar fi imputat că „ nu este om de onoare", în sensul că nu îi achitase campania publicitară desfășurată în paginile ziarului cu prilejul alegerilor locale la care candidase - iar după ce s-a despărțit de acesta s-a hotărât să îi achite contravaloarea unui autoturism marca MATIZ, întrucât în timpul discuțiilor, convenise cu inculpatul să încheie un contract de publicitate. A doua zi a fost contactat de fratele inculpatului, A. M. (consilier în departamentul de marketing) pe care l-a trimis la serviciul contabilitate din cadrul S. "C."S. unde a încheiat un contract de publicitate, iar suma de bani reprezentând contravaloarea autoturismului a fost virată din patrimoniul societății comerciale al cărei acționar era în contul S. "D. P. I.S.- editorul ziarului „. DE I.". Cu privire la apariția unor articole denigratoare în presă, D. T. precizează că
„nu a formulat plângere la i n s t a n ț ă p e n t r u i n s u l t ă s a u c a l o m n i e p e n t r u c ă a
c o n s i d e r a t c ă nu sunt motive temeinice D in c onț in utu l dec la raț ii lor p ăr țil or
văt ăm ate a udi at e nemijlocit de instanță nu rezultă ca acestea să fi fost
„constrânse" efectiv p e n t r u a î n c h e i a d i f e r i t e c o n t r a c t e d e p u b l i c i t a t e c u d i v e r ș i
editori ai ziarului „. DE I ." întrucâ t presupusele „amenințări" promovate de
inculpați cu prilejul discuțiilor directe ori prin telefon s -ar fi rezumat doar l a „ . " ,
„ . v o c i i " s a u l e -a r f i d a t d e î n ț e l e s c ă „ s e v a întâmpla ceva... ", sau că „ vor vedea ce se va întâmpla".
Nu mai departe nici una dintre cele șapte persoane care au fost ascultate de instanță nu a precizat dacă inculpații ar fi amenințat-o în concret cu darea în vileag a unor fapte reale sau imaginare, cu consecințele unei compromiteri publice, în cazul refuzului semnării contractelor de publicitate sau dacă acțiunile inculpaților, pe fondul provocării unor stări de alarmare în legătură cu posibilitatea producerii unui rău în viitor, au condus în final la dobândirea folosului material sau moral injust.
Nu mai departe C. C. la data de (...) aflată la sediul P. I. i-a fost prezentata o fotografie în care a recunoscut persoana care la sfârșitul anului 1999 începutul anului 2000 l-a contactat împreună cu T. L. fiind aceeași persoană cu care a discutat și în luna decembrie 2004 la redacția ziarului Z. de I. constatând că această persoană nu este T. A. ,ci A. M. partea vătămată susținând că s-a aflat în eroare cu privire la aceasta persoana atunci când a crezut că se numește și ca este vorba de T. A., astfel că nu se poate sub nici o formă reține faptul că inculpatul T. are vreo legătură cu vreo eventuală fapta comisă în anul 1999-2000 împotriva acestei părți vătămată atâta timp cât însăși partea vătămată o exlude din cercul autorilor faptei, dar cu toate acestea ignorând inclusiv susținerea părți vătămate procurorul neadministrând nicio altă probă în acuzare totuși contrar evidenței a reținut în sarcina inculpatului T. comiterea acestui act material de șantaj nefiind suficient că s-a greșit deja odată partea vătămată indicându-l pe inculpat ca autor aflându-se în eroare asupra persoanei, eroare pe care a reușit să o îndrepte în timp rezonabil procurorul persista în a menține o situație greșită
,dar care nu mai poate fi apreciată ca o eroare asupra identității persoanei.
Din declarațiile martorilor ascultați în prezenta cauză nu rezultă ca inculpații - condiționând încheierea unor contracte de publicitate - să fi insuflat presupuselor victime temerea că va fi adusă la cunoștința opiniei publice fapte de natură să le discrediteze imaginea, determinându-le să-și schimbe atitudinea și comportamentul.
Martorii B. C. și T. L. foști directori de publicitate la cotidianul „. DE I. au declarat că departamentul redacțional era bine organizat, distinct de cel de publicitate, între cele două sectoare neexistând nici o legătură, funcționând chiar în spații separate și că inițiativa semnării unor contracte de publicitate le aparținea în exclusivitate.
Martorii POSTU L. AURELIAN, N. R. G., MAZILU C., L. T., U.G. S., O. M.-M.LENA și F. CRIN-ARISTOTEL în calitate de colaboratori, redactori și fotoreportei ai ziarului „. DE I. au declarat că nu au cunoștință ca inculpații să fi șantajat vreuna dintre presupusele părți vătămate enumerate în rechizitoriu inculpații nu au intervenit în activitatea editorialistică în sensul că „nu li s-a impus niciodată despre cine și ce anume să scrie"; nu le- au fost cenzurate articolele, nu au primit ordine de la inculpați cu privire la tema ori persoana în legătură cu care urma să scrie articolele și au beneficiat în permanență de independență în legătură cu alegerea subiectelor. În altă ordine de idei, articolele apărute în cotidianul „. DE I." au fost întocmite în exclusivitate de către ziariști, la libera lor apreciere, ca urmare a unor anchete jurnalistice din teren, fără intervenția vreunuia dintre inculpați.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei atestă ca principala „. de inspirație" pentru ziariștii care au publicat în mod independent articole în cotidianul „. DE I." cu privire la pretinsele părți vătămate și firmele ori activitatea acestora a constituit-o toate celelalte segmente media, locale sau centrale; nu au fost publicate informații confidențiale, aspecte ale vieți particulare, compromițătoare, ci doar pamflete ori judecăți critice cu privire la probleme de interes general în care ar fi fost angrenate pretinsele părți vătămate conținutul articolelor publicate nu puteau insufla temeri presupuselor părți vătămate și nici nu au stat la baza determinării pretinselor victime să satisfacă anumite pretenții personale inculpaților.
Din declarația martorului P. A. se desprinde împrejurarea potrivit căreia în niciunul dintre cazuri nu a avut vreun contact cu inculpatul A. G. F., iar în luna iunie 2002 imediat după semnarea contractului partea vătămată și-a dat demisia din funcția deținută la D. I. De asemenea martorul nu a indicat cu ce anume a fost constrânsă amenințată partea vătămată aceasta întrucât nici chiar partea vătămată nu a reușit să menționeze în declarațiile date în procesul penal totul limitându-se la nivelul unor afirmații de genul a se face publice anumite informații neconcretizate.
Nu mai departe apare de-a dreptul suspectă susținerea părții vătămate și cererea acesteia de a fi ajutată încă o dată de firma R. deoarece în iulie 2002 se încheie un contract de publicitate între SC O. S. firma părții vătămată și D. P. I. S. pentru 6 luni, așa încât nu se justifică că în aceeași perioadă atâta timp cât partea vătămată avea posibilitatea să încheie printr-o firma a sa un contract cu ziarul să mai apeleze la cineva străin cerând din nou ajutorul ca și cum nu avea alta posibilitate așa încât contractul încheiat tot în iunie 2002 de R. nu apare ca o justificare a unui eventual șantaj la care partea vătămată ar fi fost supusă ci ca o activitate independentă a societății fără vreo legătură cu condiționarea încheierii unui asemenea contract .
M. V. M. contrazice declarația părții vătămate B. E. în legătură cu presupusa sumă de 10.000 U.S.D. pe care i-ar fi pretins-o inculpatul A. F. în schimbul predării unei casete audio conținând înregistrările unor discuții „ compromițătoare ", astfel: în timp ce martorul afirmă că ar fi avut loc o întâlnire între A. F. și B. E., ocazie cu care, în prezența sa, inculpatul i-ar fi cerut părții vătămate suma de 5.000 USD, în realitate în declarația părții vătămate din faza de urmărire penală este consemnat faptul că „d-l avocat V. mi-a spus că A. F. vrea 10.000 U.S.D. pentru a mă lăsa în pace... atunci l-a sunat la telefon și l-a invitat (pe inculpat) la C. de C. pentru a se întâlni cu mine, dar el a întârziat și eu am plecat nemaiîntâlnindu-mă cu el, rămânând ca d-l avocat să-i transmită punctul meu de vedere... ".
Important este a se reține în situația părții vătămate A. N. că inclusiv conduita societății acesteia R. este una culpabilă care din anul 2001 a înregistrat în evidențe debitul societății inculpatului, dar care numai în anul 2003 a acționat în vreun fel pentru a-și rezolva situație așteptând să acumuleze dobânzi însemnate pe lângă capital , iar pe de altaă parte se poate observa că articolele așa zis defăimătoare la adresa părții vătămate au apărut cu mult timp la un an după așa zisul șantaj abia în perioada anului 2004 .
M. HOGEA VLAD G. fost deputat în Parlamentul României alături de pretinsele părți vătămate F. R. și D. T. a declarat că și persoana sa a constituit ținta unor articole critice în paginile cotidianului „. DE I." însă
„niciodată nu a fost șantajat de către inculpați sau de alte persoane din cadrul ziarului și nici nu a auzit ca inculpații să fi desfășurat astfel de activități". În privința presupuselor părți vătămate F. R. și D. T. AN cu care a fost coleg în forul legislativ, consideră personal că „aceștia nu au suferit prejudicii morale sau materiale de pe urma articolelor apărute" iar referitor la persoana lui D. T. au fost publicate doar pamflete, ceea ce exclude ideea de șantaj.
M. C. Ș. relatează că a participat alături de D. la campania electorala din anul 2000 și cunoaste ca între inculpatul A. și partea vătămată a existat o înțelegere încheiată de comun acord fără existenta vreunei constrângeri potrivit căreia partea vătămată s-a oferit a da ziarului un autoturism contrapartida pentru faptul ca ziarul i-a făcut materiale publicitare în campanie prețul pentru aceste materiale fiind valoarea unei masini .
M. E. C. persoana care arată că l-a ajutat pe martorul C. în campania electorala a părții vătămate și a fost prezent la discuția purtată la tipografie din care a înțeles ca partea vătămată achita serviciile făcute de ziar publicații ce țineau de campania electorală plătind contravaloarea unui autoturism marca Tico, ambii martori excluzând ideea unui șantaj.
M. S. N. a declarat că „în ceea ce privește activitatea de prestări servicii publicitare de către ziarul „. de I.", cunosc faptul că o parte din contractele de publicitate ale ziarului erau obținute la nivelul conducerii cotidianului ca urmare a unor activități investigative cu privire la anumite persoane sau firme, care ulterior erau condiționate de încheierea unor contracte cu ziarul, de publicitate sau de sponsorizare, în scopul de a nu se da publicității unele aspecte negative. În aceste genuri de activități nu au fost implicați și redactori de la ziar, ci aceste lucruri erau discutate și hotărâte doar la nivelul conducerii ziarului: președintele A. F., directorul T. L. (ulterior și B. C.), readactorul șef T. A.".
„De multe ori se întâmpla ca redactorii, să redactăm anumite articole, cu date și informații documentate, însă aceste articole să apară în ziar sub o altă formă, denaturându-se sensul real al informației, având loc diverse adăugiri, completări, comentarii care aveau rolul de a prezenta informația dintr-un alt unghi, eronat. A. lucru se întâmpla datorită intervenției redactorului șef, care de altfel are obligația de a verifica și aviza conținutul fiecărui material.
D. acestor practici neconforme cu statutul de jurnalist, foarte mulți redactori au plecat în timp de la ziarul „. de I.".Depoziția acestui martor este un singulară și în aceeași ordine de idei prezintă o situație la modul general fără a fi comună și părților vătămate din prezentul dosar și așa fiind este insuficientă ca să convingă că părțile vătămate au fost cu adevărat șantajate.
Privitor la înregistrarea convorbirii telefonice făcută de partea vătămată
F. R. pe telefonul sau mobil s-a constatat că instanța de fond nu s-a aflat în posesia suportului de pe care a avut loc transcrierea ei și întocmirea procesului verbal așa încât nu se poate verifica corelativ conținutul transcrierii cu înregistrarea și de asemenea nu se poate supune unei eventuale expertizări autenticitatea conținutului convorbirii. Mai mult înregistrarea nu s-a făcut cu mijloace tehnice corespunzătoare, procesul verbal nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege ca și mijloc de probă, înregistrarea a avut loc în condiții de clandestinitate fără acordul tuturor părților așa încât este o probă obținută ilegal ce urmează a fi îndepărtată. Mai mult nu se poate asimila această înregistrare ca mijloc de probă cu cele în care sunt redate convorbirile părții vătămate întrucât și în acele condiții interceptarea se face pe baza de autorizație și prin mijloace tehnice speciale nu cum s-a procedat în cazul de fata motiv pentru care nu va fi avută în vedere de către instanța de judecată ca mijloc de probă și nici ca înscris procesul verbal încheiat.
Din analiza probatoriului invocat rezultă că împrejurările în care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natură să alarmeze presupusele părți-vătămate, să le inspire sentimentul de temere întrucât în unele situații nici măcar nu au fost contactate de vreunul dintre cei doi inculpați, iar de cele mai multe ori, după întrevederile avute, acestea au rămas în pasivitate față de solicitările inculpaților, ca rezultat al instrucției pregătirii și conduitei profesionale adoptate în mediile în care își desfășurau activitatea, fiind reprezentanți de marcă ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice. în alte situații distincte, odată cu momentul apariției în mass-media a unor articole, independent de voința celor doi inculpați, unele dintre presupusele părți-vătămate au încercat din proprie inițiativă să stabilească contacte cu inculpații pentru a semna nestingherit, direct sau prin interpuși, contracte de publicitate cu editorii ziarului „. DE I.".
Infracțiunea de „." se săvârșește cu intenție directă, iar latura subiectivă a infracțiunii include și scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esențial care o deosebește de infracțiunea de „."; or în cauză, din probele administrate nu rezultă dobândirea unui folos material injust în condițiile în care au fost încheiate contracte de publicitate cu reprezentanții departamentului de resort din cadrul societăților comerciale care editau ziarul „. DE I.", iar în baza acestor contracte au fost eliberate facturi și chitanțe cuprinse în contabilitatea firmelor în cauză. T., în paginile cotidianului „. DE I." au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fără ca această activitate să aibă vreo legătură cu articolele publicate în urma investigațiilor jurnalistice aceasta alături de lipsa indicării amenințărilor propriu zise ori simplele gesturi, mimica inculpaților în lipsa unor amenințări neechivoce nu pot suplini constrângerea părțile vătămate deducând că ar fi constrânse doar din gesturi pe care nu le pot indica ori apare mai mult decât absurd ca un șantaj saăpoate fi comis prin mimică, atâta timp cât concomitent trebuie sa existe o acțiune de constrângere cu ceva concret corelată cu obținerea unui folos, un gest, o expresie a feței nu pot constitui adevărate constrângeri.
În urma administrării probelor, faptei de „." catalogată prin rechizitoriu drept „linșaj mediatic" îi lipsesc anumite elemente - sub aspectul laturii obiective și cel al laturii subiective - care nu-i permit așezarea acesteia în tiparul prevăzut de disp. art.194 alin.2 C. fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege, nu poate exista tragerea la răspundere penală a inculpaților.
Cu privire la infracțiunea de „. pentru săvârșirea de infracțiuni", prevăzută de disp. art.323 alin.1 și 2 C. rap. la ar 17 lit."b" și art. 18 alin.1 din L. nr. 78/2000, nici aceasta nu poate fi reținută în cauză întrucât din probatoriul administrat nu rezultă ca inculpații să fi inițiat, constituit, aderat sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul căruia să-și propună constrângerea prin amenințare a altor persoane în scopul obținerii unui folos injust nu a existat o organizare a vreunei grupări în acest sens, cu reguli prestabilite de acțiune, cu o ierarhie între membrii grupului și o repartizare a rolurilor chiar în condițiile în care ar fi fost dovedită infracțiunea de „." pentru care să fi fost constituită asocierea.
În speță procurorul nu a depus toate diligențele în administrarea probelor în vederea aflării adevărului ci dând dovadă de parțialitate a plecat în administrarea probelor de la o veritabilă prezumție de vinovăție abătându-se de la exigențele art.6 CEDO conform cărora imparțialitatea în administrarea probelor atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală constituie o garanție generală a unui proces echitabil.
În domeniul penal administrarea probelor trebuie să fie avută conform paragrafelor 2 și 3 din art. 6 Convenție, primul paragraf care consacră principiul prezumției de nevinovăție reclamă între altele că sarcina probelor să revină acuzării și că dubiul să profite acuzatului, în speță acuzarea nefiind în măsură să facă dovada infracțiunii a fiecărui act material pentru care inculpații au fost trimiși în judecată ori susținerea că inculpații sunt autorii faptelor nu se întemeiază pe nici o probă ci doar pe presupuneri și deducții.
În aceeași ordine de idei atât în urmărirea penală cât și în fața instanței de fond inculpații au avut o poziție constantă, susținând că nu au comis faptele imputate iar apărarea lor nu s-a reușit a fi infirmată, a stabilirii vreunei vinovății neechivoce în sarcina lor legată de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Evident că nu poate fi vorba de îndoială când faptele nu sunt dovedite din lipsă de probă sau când acestea sunt contradictorii existând îndoială când din coroborarea tuturor probelor nu se poate reține cu certitudine în ciuda eforturilor făcute nici vinovăția dar nici nevinovăția.
În procedura penală, prezumțiile au un caracter limitat, judecătorul trebuind să-și bazeze sentința nu pe prezumții care exprimă numai o posibilitate, ci pe certitudine, ele fiind mijloace, alături de toate celelalte, pe care tehnica legislativă le întrebuințează - din motive de insuficiență sau inadecvare a celorlalte categorii sau din motive de politică legislativă - în operațiunea de conceptualizare.
Așadar, esența prezumției constă dintr-un raționament al legiuitorului sau al magistratului, prin care se tinde la transformarea unei posibilități într-o certitudine, art. 1199 din Codul civil statuând că „prezumțiile sunt consecințele pe care legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut";.
Din prezentarea conținutului prezumțiilor legale rezultă că, prezumția de nevinovăție, având la bază faptul legii și nu raționamentul magistratului, face parte din această categorie.
Raportând cerințele principiului aflării adevărului la cele ale prezumției de nevinovăție, iese în evidență caracterul de principiu - garanție al acestuia din urmă, deoarece prin cerințele sale se asigură în noi condiții condamnarea numai a adevăratului infractor, potrivit vinovăției sale.
Prin incidența prezumției de nevinovăție, a consecinței acesteia - regula „ în dubio pro reo";, în cazul în care, după epuizarea posibilităților de administrare a probelor aflarea adevărului nemaiputând continua, apare o nouă situație în care aceste două principii ( al aflării adevărului și prezumției de nevinovăție) trebuie corelate, întrucât lipsa de probe certe menține prezumția în vigoare.
Trebuie avut în vedere și faptul ca presa este a patra putere în stat. A. sintagmă nu reprezintă doar un aforism, ci o ilustrare pregnantă a faptului că fiind o cucerire de dată recentă a democratizării vieții sociale din România, are virtutea de a se impune, alături de celelalte puteri ale statului, ca un adevărat „paznic al legii", iar independența acesteia reprezintă o garanție a faptului că în cvasitotalitatea cazurilor, tinde spre adevăr.
Codul deontologic al ziaristului, presupune transpunerea în practică a unor principii: independență, etică profesională, obiectivitate, neutralitate, echilibru, onestitate, credibilitate -
La data de 12 septembrie 1994, Camera Deputaților a adoptat Hotărârea
Nr. 25, asupra Rezoluțiilor Adunării Parlamentare a C. E. cu privire la etica ziaristică. Din examinarea conținutului Rezoluției 1003 (1993), cu privire la etica ziaristică, adoptată de A. P. a C. E. în cea de a 44-a sesiune ordinară, rezultă între altele:
- art. 3. „Principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincție clară între știri și păreri, evitându-se orice confuzie între acestea";
- art. 8. „este un drept al cetățeanului, care are prin urmare dreptul de a cere ca informația furnizată de ziariști să fie transmisă cu respectarea adevărului, în cazul știrilor și în mod onest, în cazul opiniilor, fără nici o intervenție exterioară, fie din partea autorităților publice, fie din partea sectorului privat";
-art. 15. „Nici editorii, nici patronii, nici ziariștii nu trebuie să considere că informația este un bun personal. Organizațiile care se ocupă de difuzarea informației, nu trebuie să o trateze ca pe o marfa, ci ca pe un drept fundamental al cetățeanului. În consecință, nici calitatea informațiilor sau a opiniilor, nici substanța acestora, nu trebuie exploatate în scopul de a spori numărul de cititori sau de a lărgi audiența și, prin urmare, veniturile publicitare";
-art. 22. „În redactarea informațiilor și opiniilor, ziariștii trebuie să respecte principiul prezumției de nevinovăție, în mod special în cazurile care sunt sub judice și să se abțină de la formularea de verdicte";
-art. 25. „În ziaristică, scopul nu scuză mijloacele; informația trebuie obținută prin mijloace legale și etice";
Clubul Român de P. a doptat la rândul său Codul Deontologic al Ziaristului și care prevede următoarele
-art. 2. „ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale despre fapte. Știrea de presă trebuie să fie exactă și să nu conțină păreri personale";
-art. 9. „ziaristul care distorsionează intenționat informația, face acuzații nefondate, plagiază, folosește neautorizat fotografii sau imagini tv. și surse, ori calomniază, săvârșește abateri profesionale de maximă gravitate".
A.e principii, nu par a fi încălcate în prezenta cauza de către inculpați care au respectat normele mai sus expuse În speță unica concluzie la care se poate ajunge în mod obiectiv cât timp versiunea acuzării expusă în rechizitoriu nu a fost dovedită prin mijloace de probe, bazându-se pe depozițiile unor martori care nu au fost în măsură să confirme că inculpații sunt autorii faptelor, pe declarațiile părților vătămate subiective, este cea de achitare, deoarece probele administrate nu pot fi calificate decât ca fiind dubitabile și orice îndoială va fi interpretată în favoarea inculpatului, sens în care instanța de fond în temeiul art.
11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art. 10 lit.d C.p.p. a dispus achitarea inculpatului A.
G. F. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul Penal, raportat la prevederile art. 17 lit. b și 18 alin. 1 din L. nr. 78/2000 și de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 2 din Codul Penal, raportat la prevederile art. 13" din L. nr. 78/2000, cu aplicarea prevederilor art.
41 alin. 2 din Codul Penal, compusă din cele 10 fapte materiale descrise la punctele
2, 3, 4, 5, 6, 9, 10, 11, 12, și 13 din rechizitoriu, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor
De asemenea instanța de fond în temeiul art. 11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art. 10 lit.d C.p.p. a dispus achitarea inculpatului T. A. I. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, prevăzută de art. 323 alin. 1 și 2 din Codul Penal, raportat la prevederile art. 17 lit. b și 18 alin.
1 din L. nr. 78/2000 și de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de șantaj, prevăzută de art. 194 alin. 2 din Codul Penal, raportat la prevederile art. 13" din L. nr. 78/2000, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal, compusă din cele 5 fapte materiale descrise la punctele1, 2, 7,8,9 din rechizitoriu, cu aplicarea prevederilor art. 41 alin. 2 din Codul Penal faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond în temeiul art. 346 C.p.p. a respins acțiunile civile formulate în cauză de părțile civile C. C., G. de F. P., S. C., SC R. S., B. E., B. I. ,SC C., F. R., SC F. G., D. T., SC C. SA,R. A. de T. P. I., A.
,R., A. ca neîntemeiate nefiind dovedit prejudiciul material în cauza sumele achitate pentru publicitate și-au găsit corespondent în însăși reclamele făcute societăților respective, sau campaniei electorale pentru partea civilă D. și cu atât mai puțin daunele morale nu s-a dovedit în cauza existența unui prejudiciu moral pe seama părților civile.
Instanța de fond a respins cererea formulată de părțile civile B. I. și SC C. SA privind obligarea inculpaților la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiate și nici nu au fost dovedite la momentul la care instanța s-a pronunțat în cauză chitanța fiind depusă la o zi după ce instanța s-a pronunțat.
În temeiul art. 192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat în termen legal apel părțile vătămate S. T., S. C., C. C., F. R., B. I., părțile civile S. I. S., C. O. S., G. de F. P., S. F. G. S. și S. C. S. și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. - S. T. C.
În motivarea apelului declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. - S. T. C. s-a arătata în esență că soluția pronunțată de către instanța de fond este netemeinică, fiind rezultatul unor aprecieri greșite a probelor administrate. A., s-a arătat că din declarațiile părților vătămate audiate în cauză rezultă conținutul concret al amenințărilor făcute de inculpați la adresa acestora precum și modul în care libertatea psihică a părților vătămate a fost constrânsă, prin darea în vileag a unor fapte compromițătoare în scopul de a obține foloase materiale injuste de către inculpați.
S-a mai arătat că, deși instanța de fond a reținut în considerarea soluției de achitare dispusă în cauză că nici din conținutul declarațiilor părților vătămate audiate nu rezultă că acestea ar fi fost constrânse efectiv să încheie contractele de publicitate întrucât presupusele amenințări proferate de inculpați cu ocazia discuțiilor purtate s-ar fi rezumat doar la gesturi, tonalitatea vocii sau s-ar fi dat de înțeles că se va întâmpla ceva, aceasta a omis să rețină că indiferent de termenii în care s-au purtat discuțiile, părțile vătămate nu au avut nici un dubiu în ceea ce privește caracterul de constrângere al solicitărilor inculpaților. Or, articolele de presă, al căror conținut este incontestabil, și care nu au întârziat să apară în cazul refuzului de a se încheia contractul de publicitate, constituie o dovadă a presiunii mediatice de natură să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de șantaj.
S-a mai arătat că sunt realizate și elementele constitutive ale infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art.323 al.1 și 2 C. rap. la art.17 lit.s și art.18 al.1 din L. nr.78/2000, fiindcă inculpații și-au prestabilit rolurile pentru realizarea scopului inițial - obținerea de foloase materiale.
Ca atare s-a solicitat desființarea sentinței penale apelate ca fiind nelegală și netemeinică și în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpaților la pedepse în limite legale.
Părțile vătămate și civile apelante nu au formulat în scris motivele de apel, acesta fiind susținute oral, cu ocazia dezbaterilor în fața instanței de apel și redate în cuprinsul încheierii penale din data de (...) care face parte integrantă din prezenta decizie penală.
VII. Prin decizia penală nr.200 din 7 iunie 2011 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) al T.ui C. în temeiul art.379 pct.1 lit.b C. au fost respinse ca nefondate apelul declarat de către D. N. A. - S. T. C., părțile vătămate S. T. Ș. C. C. C., F. R.,; B. I. , SC I. SA cu sediul în loc. I., str. Sf. L., nr. 50, demisol, jud. I. ; C. O. S. cu sediul în loc. I. , str. B. , nr. 7, jud. I. ; G. DE F. P. cu ultimul sediu cunoscut în loc. I., str. Lascăr C. , nr. 22, et.1, ap.10, jud. I. ; SC F. G. SA cu sediul în loc. I. , str. G. U., nr. 1-3, bl. Walter M, ju. I. și SC C. SA cu sediul în loc. I., B- dul P. , nr.43, jud. I. împotriva Sentinței penale nr.673/(...) pronunțată de către J. C.- N. în dosarul cu nr. (...) , care a fost menținută în totalitate.
În temeiul art.192 al.2 C. au fost obligate părțile vătămate și civile apelante
S. T., Ș. C., C. C. , F. R., SC I. SA, C. O. S. ,G. DE F. P. , SC C. SA și SC F. G. SA la plata sumei de câte 500 lei fiecare cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului.
În temeiul art.192 al.2 C. a fost obligată partea vătămată B. I. la plata sumei de 650 lei cheltuieli judiciare în apel în favoarea statului din care suma de 150 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu a fost avansată din fondul special al M.ui Justiției, Baroului C. , în favoarea d-nei av.Chilea M. I.
.
În temeiul art. 192 al.3 C. restul cheltuielilor judiciare în apel au rămas în sarcina statului , din care sumele de câte 900 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu au fost avansate din fondul special al M.ui Justiției, Baroului C. , în favoarea d-nelor av.Chilea M. I. și R. Cora C. .
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
Pe parcursul judecării pe fond a cauzei, instanța de fond - Judecătoria Cluj-Napoca- a administrat, în mod legal, un vast și exhaustiv probatoriu, în urma căruia, printr-o corectă coroborare a mijloacelor de probă administrate, a pronunțat o hotărâre judecătorească legală și temeinică, a cărei motivare tribunalul și-a însușeșit-o în totalitate.
A. , în plus față de argumentele instanței de fond, însușite în totalitate de către tribunal, astfel cum s-a arătat, față de conținutul textului de incriminare a infracțiunii de șantaj, art.194 C., și față de considerațiile reținute în doctrina și practica judiciară, s-a mai arățtat că ,pentru întrunirea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni, sub aspect obiectiv, este necesară existența unei constrângeri asupra persoanei - să facă, să nu facă sau să refuze ceva - exercitată de o asemenea manieră , susceptibilă să producă celui împotriva căruia se desfășoară, o stare de temere.
Este de reținut pentru început că susținerile părților vătămate au fost preluate în mod integral de către procuror fără a exista o susținere prin alte mijloace de probă a expunerilor făcute de acestea . Martorii care au fost invocați în acuzare au susținut aspecte cunoscute tot de la părțile vătămate, fără a putea relata elemente concrete, percepute personal, în sprijinul exercitării vreunei constrângeri asupra părților vătămate de către inculpați. Un singur martor, S. N.
, a prezentat o versiune diferită față de depozițiile celorlalți martori audiați, în legătură însă cu contextul în care se încheiau contractele de publicitate la ziarul condus de către inculpați, care , fiind singulară și generală, fără referiri concrete la actele materiale reținut a fi comise față de părțile vătămate, în mod corect a fost înlăturată de către instanța de fond.
Pe de altă parte, presupusa constrângere exercitată asupra părților vătămate ar fi trebuit, pentru realizarea laturii obiective a infracțiunii de șantaj, să producă părților vătămate o temere, care în mod firesc ar fi determinat părțile vătămate, persoane cunoscute și influente cel puțin la nivel local, să se adreseze organelor judiciare pentru restabilirea ordinii juridice.
Or, în prezenta cauză, unele dintre părțile vătămate au rămas în pasivitate, nedând curs în nici un fel amenințărilor susținut a fi fost proferate de către inculpați, iar alte părți vătămate fie au relatat organelor judiciare, unele la solicitarea acestora, evenimente petrecute în urmă cu 2-3 ani uneori și fără a se putea face în mod obiectiv in aceste condiții, referire la condiții de mod, loc ori timp în care inculpații ar fi constrâns părțile vătămate la încheierea contractelor de publicitate fie i-au contactat pe inculpați, după ce au apărut în paginile ziarului mai multe articole care le vizau, și au încheiat contracte de publicitate cu ziarul Z. de I. În unele cazuri respectivele contracte de publicitate au fost propuse de către inculpați în contextul existenței unor relații anterioare- legate de compensarea chiriei, publicarea unor acte normative- hotărâri a consiliului local etc. sau chiar de sprijin acordat părților vătămate în anterioarele campanii electorale. De exemplu, partea vătămată D. T. a achitat o sumă de bani urmare a sprijinului acordat de ziarul „. de I. în campania electorală din 2000 și urmare a discuțiilor dintre această parte vătămată și inculpatul A. ; in discuția dintre partea vătămată R. F. și inculpatul A. , cuprinsă pe suportul optic depus în fața instanței de apel , se face de asemenea referire la un anterior contract de publicitate, nereclamat a fi fost încheiat în condiții de constrângere.
CD-ul depus în probațiune de către partea vătămată R. F., invocat și în cuprinsul actului de acuzare, și susținut de către partea vătămată drept o dovadă a constrângerii exercitate de către inculpatul A., este lipsit de fundament probator. Pe lângă aspectele de procedură invocate în mod corect de către instanța de fond, este de reținut, că după audierea respectivul suport optic , că acesta redă mai degrabă o discuție amicală și în cursul căreia cel care are inițiativa și insistența încheierii vreunui contract de publicitate, este chiar partea vătămată, aspectul divergent constituindu-l doar contravaloarea prestațiilor.
Este de asemenea de reținut că nici chiar părțile vătămate audiate fiind, nu au putut explica în ce a constatat în mod concret constrângerea exercitată, așa cum a reținut și instanța de fond în raport de fiecare parte vătămată, aspectele invocate de acestea în susținerea constrângerii prin amenințare („ tonalitatea vocii";, „vei vedea ce se va întâmpla";) fiind insuficiente pentru reanalizarea elementului laturii obiective.
În cauză, de asemenea nu s-a dovedit existența unui raport de cauzalitate între articolele publicate și încheierea contractelor de publicitate, iar acest aspect, contrar susținerilor apelantului, nu poate fi presupus și nici nu este evident în condițiile în care majoritatea părților vătămate prin societățile administrate au încheiat și anterior evenimentelor redate în prezenta cauză contracte de publicitate, cu ziarul „. de I. sau alte publicații locale, și în condițiile în care subiectele abordate în paginile ziarului, referitoare la părțile vătămate ori firmele acestora, erau de maxim interes local sau chiar național (ex. edificarea clădirii viitorului Spital de U. ori catastrofa ecologică în care a fost implicată societatea administrată de partea vătămată C. C.) ori erau preluate din publicațiile centrale.
În ceea ce privește infracțiunea de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 al.1 și al.2 rap. la art. 17 lit.b și art.18 al.1 din L. nr.
78/2000, față de conținutul textului legal al acestei infracțiuni, rezultă că, pentru existența laturii obiective, trebuie să existe o acțiune de asociere, ceea ce înseamnă o grupare de mai multe persoane cu o anumită organizare , cu o disciplină internă, cu anumite reguli privind ierarhia și rolurile fiecăruia dintre participanți. Or, în prezenta cauză, din examinarea probelor administrate, astfel cum corect a reținut și instanța de fond , nu rezultă elementele laturii obiective , necesare realizării elementelor constitutive nici ale acestei infracțiuni reținute în sarcina inculpaților.
VIII. Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -. N. A. -. T.
C. și părțile civile F. R. și SC F. G. S.
Părțile civile F. R. și SC F. G. S. nu au depus în scris motivele de recurs
și nici nu au fost susținute oral în fața instanței de recurs .
În motivarea recursului P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție -. N. A. -. T. C. se arată că soluția atacată este netemeinică, fiind rezultatul unor aprecieri greșite a probelor administrate.
A., potrivit probatoriului administrat, actele materiale reținute în sarcina inculpaților și care se circumscriu infracțiunilor ce fac obiectul prezentului dosar au fost comise în următoarea modalitate:
1. Șantajul exercitat împotriva părții vătămate C. C. (retinuta ca fiind comisa de inculpatul T. A. I.).
P. vătămată C. C. este director al firmei S. E. C. S. I., precum și acționar la societățile S.C R. S. P., S. C. S. și S. P. S. din I. Cifra de afaceri a acestor firme este de aproximativ 1600 miliarde de lei pe an.
În sesizarea penală formulată de către C. C. acesta a susținut că în perioada de sfârșit a anului 1999 și începutul anului 2000, a fost contactat de către inculpații A. M. și T. A. I., care i-au propus să încheie cu cotidianul Z. de I. un contract de publicitate în valoare de 200 milioane lei. Considerând că suma solicitată era prea mare, partea vătămată a refuzat oferta. În circumstanțele descrise, partea vătămată susține că inculpații l-au amenințat, în sensul că refuzul de a încheia contractul, va determina o campanie de atacuri în presă, împotriva sa și a firmelor la care era acționar.
A.e atacuri s-au declanșat de îndată după aceasta, pe fondul unor fapte reale în care firma P. a fost implicată într-o catastrofă ecologică. În timpul apariției articolelor, potrivit susținerilor părții vătămate, T. A. I. 1-a sunat în mod repetat la telefon pe C., și 1-a amenințat, pentru a-1 determina să cedeze șantajului, dar acesta a rămas consecvent poziției de refuz adoptate.
Inițial C. C. l-a indicat ca autor, alături de T. A. I., pe T. L. Cu ocazia audierii inculpaților, a rezultat însă că în anii 1999-2000, T. L. nu era angajat la Z. de I. Din acest motiv, s-a procedat la prezentarea unor fotografii ale unor reporteri și ale altor angajați ai ziarului, care corespundeau profilului precizat de C. C., acesta indicându-1 ca autor al faptei pe A. M. fratele inculpatului A. G.
Existența faptei este susținută de plângerea și declarația părții vătămate
C. C. precum și de articolele publicate în ziarul Z. de I.
În acest sens, prezintă relevanță declarația din (...) și cea din (...) de la urmărirea penală unde C. C. arată că în anul 1999 începutul anului 2000 a fost contactat de T. L. și T. A. de la ziarul Z. de I. care i-au propus încheierea unui contract de publicitate dar care a fost refuzat de către partea vătămată întrucât suma era exagerată iar pe de altă parte ziarul respectiv nu se adresa segmentului de piață în care își desfășura activitatea, ocazie cu care i s-a sugerat că dacă nu va încheia contractul va avea parte de o campanie de presă negativă.În tot acest timp partea vătămată C. C. a fost contactat de către T. A. însă a refuzat colaborarea.
P. vătămată a arătat că, ulterior, în lunile octombrie, noiembrie 2004 au început să apară în presă articole negative la adresa sa fiind contactat în continuare de mai multe ori de către T. A. astfel că în luna decembrie 2004 a mers la redacția ziarului Z. de I. unde a purtat o discuție cu A. F. și T. A. în care i s-a sugerat că ar fi bine să încheie o afacere împreună, iar în schimbul banilor i se vor rezolva problemele pe care partea vătămată le are în oraș. A., deoarece A. F. este o persoană influentă în oraș cu multe relații. P. vătămată a refuzat oferta iar în luna ianuarie 2005 a fost căutată din nou de T. A. care l-a întrebat dacă nu s-a răzgândit și întrucât răspunsul a fost unul negativ în ziarul Z. de I. au început să apară articole conținând atacuri la adresa părții vătămate, acesta din urmă refuzând și colaborarea propusă în luna februarie 2005 de către R. N. de la ziarul F. I. aflând că și acesta este patronat de inculpatul A. F. G.
De asemenea, la data de (...) a mers din noua la redacția ziarului Z. de I. unde a discutat din nou cu A. F. G. și T. A. încercând să le spună celor doi ca cele scrise în ziar nu sunt adevărate.
În cursul urmăririi penale, la data de (...), părții vătămate i-a fost prezentată o fotografie în care a recunoscut persoana care la finele anului 1999 începutul anului 2000 l-a contactat împreună cu T. L., fiind aceeași persoană cu care a discutat și în luna decembrie 2004 la redacția ziarului Z. de I., ocazie cu care s-a constatat că această persoană nu este T. A. ci A. M., partea vătămată susținând ca s-a aflat în eroare cu privire la această persoana atunci când a crezut că se numește și că este vorba de T. A.
T., articolele publicate în ziarul Z. de I., publicațiile din (...), (...), reliefează faptul că în perioada ianuarie 2001- martie 2005 au apărut mai multe articole cu un conținut real și obiectiv cu tilturi „P. a detonat bomba ecologica";,";P. a detonat bomba ecologica";
2. Șantajul exercitat împotriva omului de afaceri parte vătămată C. C. în
cursul anului 2004. (reținut în sarcina inculpaților A. G. F. și T. A. I.).
Cu privire la aceast act material, rezultă că în decursul lunilor noiembrie și decembrie 2004, în Z. de I. au început să apară din nou articole referitoare la C. C., timp în care T. A. I. a discutat la telefon cu aceasta, pentru a-1 determina să încheie un contract de publicitate. D. presiunilor ce se exercitau asupra sa, în luna decembrie 2004, C. C. s-a deplasat la redacție, unde a discutat cu inculpații A. G. F. și T. A. loan, care i-au precizat că „după ce timp de patru ani a fost lăsat în pace";, este timpul să încheie contractul.
A. G. F. i-a promis că în cazul în care va fi de acord cu propunerea, îi va oferi relații și protecție, iar în cazul în care refuză, va avea de suferit. D. au rămas în stadiu de propunere, astfel că în cursul lunii ianuarie 2005, T. A. I. s-a deplasat la sediul firmei P. și a reiterat propunerea.
A. a fost refuzată, astfel că în Z. de I. a apărut o serie de articole conținând atacuri la adresa părții vătămate și a firmelor în care era asociat.
La data de 19 februarie 2005, date fiind atacurile din ziar, C. C. s-a deplasat la redacția ziarului Z. de I., unde a avut o nouă rundă de discuții cu inculpații, cărora le-a reproșat faptul că relatările din articole nu corespund realității. Aceștia i-au replicat că dețin multiple date referitoare la firmele în care este acționar și la controalele la care acestea au fost supuse, precizându-i că vor continua să verifice și alte informații.
Dovedirea acestui act material se întemeiază, de asemenea, pe plângerea și declarația părții vătămate C. C. și pe articolele publicate în ziarul Z. de I.
A. în declarația din (...) și cea din (...) din cursul urmăririi penale, C.
C. a arătat că în anul 1999 începutul anului 2000 a fost contactat de T. L. și T. A. de la ziarul Z. de I., care i-au propus încheierea unui contract de publicitate dar care a fost refuzat de către partea vătămată întrucât suma era exagerată iar pe de alta parte ziarul respectiv nu se adresa segmentului de piață în care își desfășura activitatea, ocazie cu care i s-a sugerat ca dacă nu va încheia contractul va avea parte de o campanie de presă.
P. vătămată a arătat că ulterior, în lunile octombrie, noiembrie 2004 au început să apară în presă articole negative la adresa sa fiind contactat în continuare de mai multe ori de către T. A., astfel că în luna decembrie 2004 a mers la redacția ziarului Z. de I. unde a purtat o discuție cu A. F. și T. A. În cursul discuției i s-a sugerat că ar fi bine să încheie o afacere împreună, iar în schimbul banilor i se vor rezolva problemele pe care partea vătămată le are în oraș, deoarece A. F. este o persoană influentă în oraș cu multe relații, partea vătămată refuzând oferta, iar în luna ianuarie 2005 a fost căutată din nou de T. A. care l-a întrebat dacă nu s-a răzgândit și întrucât răspunsul a fost unul negativ în ziarul Z. de I. au început să apară articole conținând atacuri la adresa părții vătămate. P. vătămată a refuzat și colaborarea propusă în luna februarie
2005 de către R. N. de la ziarul F. I. aflând ca și acesta este patronat de inculpatul A. F. G. S-a mai susținut de către partea vătămată că la data de (...) a mers din noua la redacția ziarului Z. de I. unde a discutat din nou cu A. F. G. și T. A. spunându-le celor doi că cele scrise în ziar nu sunt adevărate.
De asemenea, din articolele publicate în ziarul Z. de I. rezultă cu evidență că în perioada ianuarie 2005- martie 2005 au apărut mai multe articole cu un conținut real și obiectiv cu titluri „ Falsurile lui C., „. B. C. R. din I., „C. dansează pe mormintele economiei ieșene"„Sclavii lui C."„. fiscal al lui C." „. datorate de firmele lui C." articole semnate de reporterii C. D., O. M., și O. N.
3. Șantajul exercitat împotriva părții vătămate Ș. C., în cursul anului
2000 (reținută în sarcina inculpatului A. F. G.)
În luna aprilie 2000, partea vătămată Ș. C. deținea funcția de șef serviciu administrativ-logistică la R. I.
În cursul lunii menționate, a fost apelat la telefon de inculpatul A. G. F., care i-a comunicat că deține împotriva sa un dosar voluminos, care reflectă afacerile nelegale pe care le-ar fi făcut cu fondurile societății și 1-a amenințat, în sensul că dacă nu va plăti, le va divulga. T. i-a comunicat că se va prezenta la o întâlnire ziaristul T. L., în vederea încheierii contractului de publicitate.
În ziua următoare convorbirii telefonice, T. L. s-a deplasat la restaurantul O., având asupra sa un contract redactat de S. D. A. S., al cărei acționar majoritar este A. G. F., în cuprinsul căruia numele firmei administrată de partea vătămată nu era menționat, iar obiectul consta în publicitate lunară în valoare de 1.500 dolari SUA, valoarea totală a contractului fiind de 18.000 dolari.
Deoarece suma solicitată era exagerată, Ș. C. s-a deplasat la sediul ziarului Z. de I., unde a purtat o discuție cu A. G. F., în încercarea de a diminua valoarea contractului.
Inculpatul a refuzat să negocieze, astfel că partea vătămată, nedorind să fie implicată într-un scandal de presă, care îi putea afecta funcția, a luat legătura cu directorul firmei R., P. A., căruia i-a explicat situația și l-a determinat să accepte încheierea contractului. A.a din urmă, la rândul său, a luat legătura cu asociații, care și-au dat acordul.
În acest context, a fost încheiat contractul de publicitate nr. 100 din data de 27 aprilie 2000, în executarea căruia, timp de un an a fost achitată în total suma de 526.080.102 lei, reprezentând contravaloarea a 18.000 dolari
Probele care susțin această învinuire sunt plângerea și declarația părții vătămate Ș. C. precum și declarațiile martorului P. A.
A., în declarațiile de la urmărirea penală Ș. C. precizează că în luna aprilie 2000 a fost contactat telefonic la locul de munca de către inculpatul A. G.
F. care i-a lăsat vorba să îl caute indicând doua numere de telefon unde poate fi găsit.
P. vătămată l-a sunat purtând o discuție cu inculpatul A. F. în urma căreia a înțeles că dacă plătește, nu va fi difuzat nimic în ziar, urmând încheierea unui contract de publicitate. A doua zi, a fost contact de T. L. întâlnindu-se cu acesta la un local. P. vătămată arată că i-a fost prezentat un contract completat cu suma și perioada de timp dar întrucât suma era foarte mare, cifrându-se la circa 18.000 dolari USA + TVA, a ripostat.
Întrucât deținea o funcție de conducere și nu dorea ca numele să îi apară în ziare, partea vătămată a avut o discuție cu conducerea firmei R., rugându-i pe aceștia să încheie contractul spunându-le și care este motivul real al plății.
În aceste condiții s-au efectuat plățile lunar pe timpul duratei contractului care a fost de 1 an, iar la expirarea acestuia, partea vătămată arată că a fost sunat de inculpatul A. G. F. care i-a cerut prelungirea contractului dar propunerea a fost respinsă de partea vătămată.
Potrivit declarațiilor martorului P. A., rezulta că firma la care este asociat și administrator SC Compania R. SA I. având ca obiect de activitate prestări servicii are ca și client încă din anul 1997 firma R. astfel că în virtutea acestor relații comerciale l-a cunoscut pe Ș. C. șef birou administrativ în cadrul acestei societăți .
M. mai arată că în anul 2000 partea vătămată l-a căutat și i-a relatat că a fost contactată de inculpatul A. G. F. care i-a spus că deține documente compromițătoare la adresa sa pe care le poate face publice prin intermediul ziarului, dacă nu va determina o firmă ca să plătească ziarului o anumită sumă de bani.
În ideea protejării atât a relațiilor comerciale existente între cele două firme cât și a asigurării unei protecții pentru însăși firma la care martorul avea calitate de asociat administrator, P. A. a discutat problema cu asociații săi, fiind în cele din urmă de acord cu propunerea părții vătămate, iar la câteva zile după comunicarea acceptului la sediul firmei a venit numitul T. L. pentru a încheia contractul de publicitate și lunar aceeași persoana aducea la sediul firmei factura reprezentând prestări servicii de către SC D. A. S. I. plata fiind făcută prin ordine de plata a cate 1500 USD pe luna. M. arată totodată și că în perioada în care era valabil contractul au apărut casete publicitare cu referire la firma martorului.
4. Șantajul exercitat împotriva părții vătămate Ș. C., în perioada anilor
2000-2003 ( comisă de către inculpa tul A. F. G.)
Înainte de expirarea contractului 100/2000 inculpatul A. G. F. 1-a apelat la telefon pe Ș. C. și i-a solicitat să încheie un act adițional la contract, pentru o nouă durată de un an. P. vătămată a refuzat propunerea, așa încât a fost amenințat din nou cu declanșarea unei campanii de presă negative . De asemenea,inculpatul consecvent hotărârii infracționale, a implicat-o de această dată în comiterea șantajului pe numita P. Z., ziarist la cotidianul F. I., care a încercat să încheie cu firma S. G. Q S., un contract de publicitate pentru suma de
15.000.000 lei. Deși un exemplar al contractului a fost semnat, nu i s-a mai dat curs.
Într-o convorbire telefonică, P. Z. i-a solicitat părții vătămate să organizeze cu titlu gratuit la restaurantul O., masa festivă dedicată zilei de 8 M. pentru 50 de persoane. C. a fost refuzată deoarece presupunea costuri substanțiale.
D. o perioadă scurtă de timp, P. Z. 1-a abordat din nou la telefon pe Ș.
C. și i-a adus la cunoștință că deține un dosar compromițător la adresa acestuia, dar că nu va uza de el, dacă încheie cu ziarul o convenție de publicitate.
Cunoscând faptul că A. G. F. controlează și ziarul F. I., partea vătămată a refuzat să se lase șantajată.
Începând cu data de 20 aprilie 2001, în ziarul „F. I." au fost publicate mai multe articole defăimătoare la adresa părții vătămate și a firmelor R. și A. C. S. care au o cifră de afaceri de mai multe sute de miliarde lei pe an.
De fiecare dată, cu o zi înainte de apariția articolelor, numitul T. L. îl suna la telefon pe Ș. C. și îl anunța că urmează un nou atac, propunându-i să stea de vorbă, pentru a împiedica publicarea lor.
La data de 7 iulie 2002, Ș. C. a cedat șantajului și a intervenit la firma R. pentru a încheia un nou contract de publicitate. A. contract a fost semnat de către martorul P. A. pentru perioada iulie-decembrie 2002, urmând să se achite în total suma de 3000 dolari câte 500 dolari lunar.
La data de 7 iunie 2002, partea vătămată 1-a amenințat pe T. L. că-i va denunța public activitățile mai mult decât atât, s-a întâlnit la restaurantul „." cu martorul G. U., redactorul șef al cotidianului F. I. și i-a adus la cunoștință presiunile la care era supus.
În următoarea perioadă de timp, fotograful celor două publicații, Aristotel F., a primit ordin din partea lui A. G. F., să se plaseze ostentativ în fața restaurantului O., la intrarea în parcarea principală și să fotografieze clienții.
Toate aceste activități de natură infracțională l-au determinat pe Ș. C. să solicite o întâlnire cu inculpatul A. întâlnirea a avut loc la restaurantul „." din I., unde s-a decis retragerea fotografului și s-a convenit încheierea unui nou contract de publicitate nr. 337 din 20 iulie 2002, între S. O. și S.C D. P. I. S.R.L, firmă care edita Z. de I. pe timp de 6 luni a cate 1800 USD
Pe de altă parte, în luna martie 2003, A. G. F. a exercitat în continuare presiuni în vederea încheierii unui nou contract de publicitate. dar datorită refuzului categoric al părții vătămate de a se mai lăsa șantajată, în cele două cotidiene menționate, în perioadele 13-29 mai 2003 și 18-20 octombrie 2003 a fost declanșată o nouă campanie de presă astfel după cum o caracterizează partea vătămată.
A. activitate infracțională rezultă din plângerea și declarația părții vătămate Ș. C. coroborate cu declarațiile martorului P. A. precum și din conținutul articolelor publicate în cele două cotidiene.
În declarația sa partea vătămată Ș. C. arată că după refuzul de a prelungi contractul nr. 100/2000 la scurt timp a fost contactat de numita P. C. în vederea încheierii unui contract de publicitate pentru o suma pe care urma sa o stabilească după o discuție la care dorea să-i prezinte părții vătămate un dosar compromițător la adresa acesteia dar din start partea vătămată a refuzat orice colaborare știind că ziarul este controlat tot de către inculpatul A. G. F. P. vătămată arată că totuși i-a rugat pe cei de la R. să trimită un salariat pentru a afla despre ce este vorba în eventualitatea de a negocia un eventual contract dar care nu a fost semnat de R. P. vătămată a mai menționat că a fost din nou contactat de P. C. aceasta cerându-i sponsorizarea unei mese festive de 5o persoane pentru ziua de 8 martie la restaurantul O. C. a fost acceptată în limita de a asigura un protocol pentru cel mult 10 persoane, iar începând cu 20 aprilie
2002 au început o serie de articole defăimătoare. Înainte de publicarea articolului partea vătămată era sunată de redactorul ziarului apoi de T. L. care îi cereau să stea de vorbă pentru a opri publicarea.
Din susținerile părții vătămate reiese ca i-a atras atenția numitului T. că dacă continuă îi va denunța public și s-a întâlnit cu redactorul ziarului F. I. G. U. căruia i-a spus despre șantajul la care era supus. În următoarele zile fotograful de la cele două publicații Aristotel F. era prezent în fața restaurantului
O. fototografiind ostentativ clienții, partea vătămată acceptând în final să se întâlnească cu inculpatul A. G. F. la restaurantul T. astfel încheindu-se contractul nr. 337/20 iulie 2002, între SC O. S. unde partea vătămată era director și D. P. I. S. pentru o perioada de 6 luni.
În luna martie 2003 partea vătămată deși a fost din nou contactată de inculpat pentru încheierea unui alt contract, a refuzat categoric drept urmare în perioada (...)-(...) și 18-(...) s-a desfășurat o campanie în presa împotriva acesteia.
Din declarațiile martorului P. A. rezultă că în luna iunie 2002 partea vătămată S. C. i-a spus din nou ca este amenințat de către inculpatul A. G. F. că dacă nu plătește va face publice anumite date despre persoana sa motiv pentru care l-a rugat pe martor să-l ajute încă o dată și să încheie un nou contract. Urmând aceeași procedură de consultare cu restul asociaților s-a obținut acordul încheierii unui nou contract pe o perioadă de 6 luni începând cu luna iulie 2002 a câte 500 USD/luna încheiat cu SC Q-grand S. discuțiile fiind purtate cu G. T.
În perioada aprilie 2002- iunie 2003 au apărut mai multe articole cu un continut real și obiectiv cu titluri „Șobolănescu și sapardu"„. și Ș. se războiesc pentru împărțirea banilor publici" „Un personaj dubios, care pozează în om de afaceri onest, a încercat să obțină o finanțare de 30 milioane euro, dându-se drept acționar majoritar la SIF II M.";. unde aveți vilele domnule Ș.?";„. se face o avere de două milioane de dolari";. de două milioane de dolari americani";„Profit zilnic de 550 dolari americani";. de două milioane de dolari a lui Ș.";. de escrocherie";. de două milioane de dolari americani";.clarații șocante ale lui C. Ș.";. la comandă"„. lui Ș."„. false folosite de C. Ș." „. de 2 milioane de dolari a lui Ș.";. fraților Ș."„Frații Ș. acuzați";articole semnate de O. N., acesta fiind pseudonimul adoptat de reporterii ziarului, pentru a se proteja de posibile retorsiuni ca urmare a publicării articolelor.
5. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate B. E.,
director al D. Vamale Regionale I. (reținută în sarcina inculpatului A. F. G.)
În cursul anului 2000, firma S. E. F. S. administrată de cetățeanul moldovean A. M., a beneficiat de admiterea temporară în țară a unor mijloace de transport, cu scutire de la garantarea taxelor vamale.
În cursul anului 2001, D. V. R. I., reprezentată prin directorul B. E. a somat firma în cauză să-și reglementeze situația din punct de vedere vamal, iar în urma refuzului s-a declanșat procedura de executare din oficiu.
Inculpatul A. G. F. a intervenit la directorul regionalei, pentru ca firma să fie scutită de plata taxelor vamale și deoarece a fost refuzat, inculpatul l-a avertizat că dacă se leagă de A. M., este ca și cum s-ar „lega de el" dar cu toate acestea, constatând sustragerea de la plata taxelor vamale, B. E. a sesizat organele de poliție
În decursul lunilor februarie și martie 2001, la direcția vamală s-a prezentat în mod repetat A. M., care a provocat discuții, afirmând că i-ar fi dat directorului 10.000 dolari cu titlu de mită și i-a promis că îi va da în continuare alte sume de bani.
Constatând faptul că se află în fața unei provocări, B. E. 1-a dat afară din birou.
În plină campanie de atacuri, în cursul unei convorbiri purtate cu avocatul M. V. - pe care l-a rugat să-l consilieze asupra celor petrecute - B. E. a aflat că discuțiile purtate cu A. M. au fost înregistrate pe o casetă audio și că inculpatul i-ar fi declarat că dacă este dispus să-i plătească 10.000 dolari, îi va preda caseta.
Avocatul i-a sugerat că ar fi oportun să se întâlnească cu inculpatul.
Ca urmare a acceptului dat, M. V. a vorbit la telefon cu A. G. F. și au perfectat întâlnirea pentru aceeași zi, la sediul C. de C..
A.a din urmă nu s-a prezentat, astfel că partea vătămată l-a rugat pe avocat să-i transmită inculpatului A. părerea sa despre fapte.
În perioada următoare, fotograful Teo F. a primit dispoziții de la inculpat, de a se deplasa la sediul D. I. și la domiciliul părții vătămate, unde să efectueze fotografii.
A. conduită infracțională rezultă din plângerea și declarația părții vătămate B. E., declarațiile martorului V. M. și articolele de presă publicate în Z. de I.
În acest sens, partea vătămată a arătat că în anul 2000 firma E. S. I. reprezentata prin A. M. a beneficiat de anumite facilități vamale legale temporare iar în anul 2001 societatea a fost somată pentru reglementarea acelor probleme și întrucât nu s-a conformat s-a procedat la executarea din oficiu a societății, perioadă în care a intervenit inculpatul A. G. F. pentru a-l ajuta pe A. M. iar cand i s-a comunicat ca nu este soluție legală inculpatul l-a amenințat că „ dacă se leagă de A. M. este ca și cum s-ar lega de el și consecințele o să fie nefaste";. U. partea vătămată a arătat că în lunile februarie -martie 2001 a fost căutat de către A. M. care a încercat să negocieze firmei sale în discuțiile purtate acesta făcând afirmația potrivit căreia i-ar fi dat părții vătămate bani, A. M. precizând atunci când a fost întrebat de partea vătămată la ce se referă că i-a dat suma de 10.000
USD.
Din declarațiile martorului V. M. rezultă că ar fi avut loc o întâlnire între A. G. F. și B. E., ocazie cu care, în prezența sa, inculpatul i-ar fi cerut părții vătămate suma de 5.000 USD.
De asemenea în Z. de I., în perioada martie 2001- mai 2002, au apărut mai multe articole intitulate „ Obrăznicie costisitoare la D. vamală"„ B. contra P.D.S.R."„.-vechi și nou"„ Concurs de director la D. R. V."„ A. A."„."„O caricatură sugerând sex și mită"; -„ B. a „păpat" terminalul vamal „Dacă eu sunt obligat să dau informații, atunci să așteptați informații"„Neputința lui B." „. a primit ultimatum de la P. „. îngenuncheat O caricatură sub titlul „atenție la vămuială"„. B., ori NATO";„. mascate ale lui B."„. groase în familia B."„. „clanului
B."„DRV I.-moșia lui B. „." îl ia la bani mărunți pe B."„. lui B."„. directorului B.";
6. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate P. M.-G., în perioada exercitării funcției de vicepreședinte al C. J. I.( comisă de către inculpatul A. F. G.)
În perioada anilor 2000-2004, partea vătămată P. M.-G. a deținut funcția de vicepreședinte al C. J. I.
În cursul anului 2001, a dispus ca salariații din subordine să verifice situația chiriașilor care aveau restanțe la plată. Intre aceștia se afla și Z. de I. care ocupa un imobil aflat pe strada S., valoarea chiriei restante fiind de 88.560.907 lei
Tuturor restanțierilor li s-au expediat somații de plată. D. primirea somației, A. G. F. s-a prezentat la biroul lui P. M.-G. și i-a solicitat să efectueze compensări ale datoriei, deoarece Z. de I. publica actele normative emise de consiliu.
Propunerea a fost refuzată, deoarece contravaloarea prestațiilor nu era egală cu chiria.
D. aproximativ o săptămână, în Z. de I. au început să apară articole critice cu privire la activitatea desfășurată de către vicepreședintele C. J. I. Văzând că atacurile nu încetează, P. M.-G. s-a deplasat la redacție și i-a cerut inculpatului explicații cu privire la cele ce se petreceau. A.a i-a explicat că atacurile din presă sunt o urmare directă a faptului că a emis somațiile de plată a chiriei și totodată i-a promis că ele vor înceta dacă va efectua demersuri pentru a primi cu titlu gratuit o cantitate de vin de la S. de C. V. I. unde partea vătămată deținuse funcția de director și de asemenea dacă îl va ajuta să cumpere secția fostului I.L.F. I. de la H.
A.e împrejurări de fapt rezultă din plângerea și declarația părții vătămate P. M. G. și articolele publicate în Z. de I.
P. vătămată P. M. G. a arătat că în perioada 2000-2004 a ocupat funcția de vicepresedinte a C. J. I. iar în anul 2001 în timp ce asigura conducerea consiliului i-a prezentata o lista a chiriașilor restanțieri printre care se afla și ziarul Z. de I. fiind emise notificări astfel că în perioada imediat următoare s-a prezentat inculpatul A. G. F. care i-a adus la cunoștiință că nu plătește chirie întrucât în baza unei înțelegeri cu vechea conducere în contrapartidă ziarul publica actele normative emise de consiliul județean. T., partea vătămată a mai arătat că deși i-a explicat inculpatului ca aceste servicii ale ziarului nu acoperă cheltuielile cu chiria inculpatul nu a înțeles afirmând că dacă partea vătămată are ceva cu el atunci și el are ceva cu persoana sa iar după o săptămână au început să apară în ziar articole ce vizau activitatea părții vătămate la locul de muncă care îl defăimau motiv pentru care s-a hotărât să aibă o discuție cu inculpatul. P. vătămată afirmă că inculpatul a motivat apariția acelor articole ca urmare a faptului ca i s-a cerut plata chiriei și tot în cadrul acelei discuții pe care a avut-o la redacția ziarului partea vătămată deplasându-se în acel loc a rezultat ca inculpatul i-a spus părții vătămate că publicațiile vor fi oprite dacă partea vătămată îi facilitează fără plata procurarea unei cantități de vin de la stațiunea unde a fost director și dacă îl va ajuta sa cumpere secția fostului I.L.F. I. propunere refuzată de către victima.
U. în ziar au mai apărut articole iar în anul 2004 inculpatul împreună cu T. A. i-au cerut să-i faciliteze câștigarea unor lucrări reparație drumuri fiind refuzat de partea vătămată.
În Z. de I. au apărut în iunie 2001, iulie 2001, noiembrie 2001 câte un articol în fiecare lună, în ianuarie 2002, aprilie 2002 și iunie 2002 au apărut 5 articole iar în martie și aprilie 2003 un număr de 3 articole în ziar sub titlurile „M. Ș. revine". În conținutul acestora rezultă că ,, toate suspiciunile privind neregulile în acest caz se învârt în jurul vicepreședintelui C. județean G. P.. Aspecte ale problemelor de la M. au fost sesizate de cotidianul Z. de I. și în anul 2002"„PSD trebuie să se lepede de M. Ș.";. județeni se ceartă ca la ușa cortului";„M. G. P., acuzat de trafic de influență";. șpagă"„Unde trimite banii publici vicepreședintele P."„Salariații de la O. nu sunt de acord cu P. „. dintre P. și O. continuă"„Salarii mai mici pentru directorii de regii"„. amânată în procesul P. vs. Cotoman"„Conflict fățiș în fruntea CJ".
7. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate G. M., fost
director adjunct la D. I. în perioada anul ui 2001 și dir ector general la S. A. S.A în
perioada anilor 2002-2004 comisă de către inculpatul T. A. I.)
În perioada anilor 2002-2003, intreprinderea A. desfășura acțiuni de publicitate prin intermediul cotidienelor locale „EVENIMENTUL", „. DE I." precum
și la „. T.", „. T" și postul de televiziune „. M".
În cursul lunii septembrie 2003, în Z. de I. au apărut mai multe articole cu conținut negativ la adresa lui G. M., referitoare la modul defectuos în care conducea societatea.
În luna noiembrie 2003, T. A. I. l-a sunat pe G. M. și i-a propus o întâlnire, care a fost refuzată, astfel că discuțiile au fost purtate în continuare la telefon. Se reține că inculpatul a început prin a-i reproșa faptul că firma pe care o conduce nu face publicitate prin intermediul cotidianului Z. de I.
G. M. s-a declarat în principiu de acord să colaboreze pe tema discutată, dar și-a manifestat dorința ca un astfel de contract să prevadă servicii reciproce, tip barter.
Inculpatul T. A. I. a refuzat propunerea, astfel că în coloanele ziarului au continuat să apară articole cu conținut negativ la adresa societății și a părții vătămate.
În final, în cursul lunii decembrie 2003, pentru a pune capăt atacurilor, G. M. a decis să încheie un contract de publicitate pe timp de o lună, valoarea plătită fiind de 45.898.802 lei
În cursul lunii decembrie, Z. de I. nu a mai publicat atacuri la adresa lui G. M.
În luna ianuarie 2004 atacurile au fost reluate, după care T. A. I. 1-a abordat din nou la telefon, dar G. M. a refuzat să mai poarte discuții cu acesta.
Dovada comiterii acestei fapte o constituie plângerea și declarația părții vătămate G. M., și articolelel publicate în Z. de I.
Audiat la (...) partea vătămată G. M. arată că îl cunoștea pe inculpatul
T. fiind fostul său șef de la „..
În cursul lunii septembrie 2003 în ziarul Z. de I. au apărut mai multe articole negative la dresa sa legate de funcția de director pe care o deținea la A. .
În luna septembrie 2003 și apoi în noiembrie 2003 a fost contactat telefonic de către inculpatul T. A. I. care i-a propus o întâlnire și care i-a reproșat părții vătămate că nu face publicitate și prin intermediul ziarului său.
P. vătămată a acceptat să colaboreze și să încheie un contract de prestări servicii reciproce dar inculpatul T. A. nu a fost de acord cu acest cadru, lăsând să se înțeleagă că ziarul său vrea să încaseze bani pentru publicitate.
În luna decembrie 2003 a încheiat pentru timp de o săptămână un contract de prestări servicii cu ziarul Z. de I., timp în care nu au mai apărut articole denigratoare, pentru ca apoi în ianuarie 2004 în publicații să apară din nou articole partea vătămată refuzând să mai încheie vreun alt contract cu inculpatul.
T., în anul 2001 au apărut 2 articole, în anul 2002 au apărut 5 articole și în anul 2003 majoritatea celor de la dosar sub titlurile „. păguboasă"„Cine îl plătește pe directorul de la A. SA"„. la R."„. ține cu dinții de scaunul de director"„. nu se încurcă în contractul de muncă al lui G."„. a depus bilanțul"„Mocnește scandalul la firma lui G."„. primăriei fac trasee de autobuz"„. transportului de stat al P. G. conduce singur-singurel A. sa"„. rămîne singur-singurel"„Șoferii ucigași" „Cenzorul Bejenariu" „Un sfert de tonă de aur"„. păguboasă"„Interese obscure înconjoară afacerile directorului G."„.a microbuzelor"„R. îl ține în brațe pe G." „. va trebui să-și ascundă, mâine, mașinile în vizuină"„R. și G. se înțeleg perfect"„R. îl protejează pe G."„. lui G. nu vor avea pe unde să circule"„. este uscat de amenzile lui R."„. de la SC A. SA";. falimentului pentru SC A. SA"„Șoferii lui G. vor salarii mai mari"„Chiulăul"„Va chiuli G. și la A. G. a acționarilor firmei pe care o conduce „Promisiunile pionerești ale directorului de la A. SA"„Un nou scandal G."„Directorul G. este hăituit de A.";
8. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva omului de afaceri partea
vătămată B. loan ( co misă de către inculpatul T. A. I.)
P. vătămată B. loan este director și asociat la firma S. C. S. din I. cu o cifră de afaceri importantă la nivelul acelei perioade.
În vara anului 2003, la biroul său s-a prezentat o persoană neidentificată, care s-a recomandat a avea calitatea de reporter și care a solicitat ca S. C. S. să sponsorizeze Ziarul de I. cu suma de 15.000-18.000 euro, pentru a nu lăsa ziarul „să moară".
C. a fost refuzată de partea vătămată, care i-a precizat solicitantului că firma sa nu are nevoie de publicitate, fiindcă este organizată ca atelier protejat. Persoana care și-a declinat calitatea de ziarist l-a amenințat pe B. loan în sensul că „va avea de suferit ca urmare a refuzului", după care a părăsit sediul firmei.
În următoarea perioadă, la sediul societății s-au prezentat în mai multe rânduri reporterele M. O. și P. Z. (alias C. P.), care au solicitat cu insistență diverse informații, care după ce au fost date cu bună credință astfel după cum afirmă B. loan, în ziar au apărut articole care deformau realitatea.
D. apariția lor, B. loan s-a deplasat la sediul redacției Z. de I., unde a avut o convorbire cu inculpatul T. A. I., în cursul căreia a solicitat explicații cu privire la conduita ziarului și i s-a răspuns că aceasta este urmarea refuzului de a oferi sponsorizarea solicitată.
T., inculpatul T. a precizat că se impune organizarea unei întâlniri cu A. G. F., pentru a se stabili condițiile în care atacurile în presă vor înceta, dar partea vătămată a plecat, întrerupând orice contacte cu reprezentanții ziarului
Săvârșirea acestei fapte rezultă din plângerea și declarația părții vătămate B. I. precum și din articolele publicate în Z. de I.
P. vătămată a fost audiată la datele de (...) și (...) relatând cu privire la împrejurările legate de vizita unei persoane ce a avut loc în vara anului 2003 și care s-a dat drept report al ziarului Z. de I., persoană al cărui nume nu îl reține, dar care i-a cerut o sponsorizare pentru ziar și întrucât a primit un răspuns negativ a plecat iritat dându-i de înțeles că va avea de suferit datorita acestui refuz. În perioada următoare au apărut în ziar la adresa părții vătămate și a firmei articole denigratoare în ziarul Z. de I. semnate de reporterii M. O. și C. P. persoane care cereau informații societății dar care le publicau sub o altă formă denaturată. În urma apariție mai multor publicații partea vătămată arată că s-a deplasat la redacția ziarului pentru a purta o discuție cu conducerea acestuia și a le spune ca cele publicate nu corespund realității iar din discuțiile avute, din gesturile și vorbele inculpatului T. a rezultat faptul ca acele articole sunt urmarea refuzului părții vătămate de a sponsoriza ziarul și că ar fi necesară o întâlnire și cu A. G. pentru a fi „scutita partea vătămată de apariția altor articole.
În anul 2003 au fost publicate articole sub titlurile: „Directorul „C." S. acuzat de flirt" „. B."„. C."„De unde vin banii pentru firma C. S."„. intelectuală la C. S."„. la mâna directorului C. S."„Zeci de miliarde de lei apărute de nicăieri pentru C. S.A" articole au fost publicate sub semnătura reporterilor M. O. și P. Z..
9. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate A. N.,
director al R. I .( comisă de inculpații T. A . I . și A. G. F.)
P. vătămată A. N. ocupa funcția de director la R. A. de T. E. în C. din I.
În cursul lunii ianuarie 2003, din dispoziția sa a fost efectuată o verificare cu privire la datoriile chiriașilor față de regie între debitori figura și S.C D. A. S., care avea o restanță de plată în sumă 80 milioane lei.
Ca urmare a acestei situații, s-a dispus acționarea în judecată a debitoarei.
Urmare acestui fapt luna februarie 2003, la sediul regiei s-a prezentat inculpatul T. A. I., care i-a transmis lui A. N. mesajul din partea lui A. G. F., conform căruia, dacă nu se renunță la acțiunea în justiție, prin care se pretindeau cele 80 milioane de lei, se va declanșa o campanie agresivă de presă împotriva sa și împotriva instituției pe care o conduce, fapt ce s-a și produs ulterior.
În cursul lunii martie 2003, văzând că atacurile nu încetează, partea vătămată l-a trimis pe inginerul R. B. la S. A. S., pentru a lămuri aspectele legate de stingerea creanței și pentru a cere ca atacurile cu caracter denaturat și tendențios să înceteze.
M. a stat de vorbă cu A. G. F., care i-a comunicat că nu va renunța la campania de presă, datorită faptului că firma sa a fost acționată în judecată.
În cursul lunilor decembrie 2004 și ianuarie 2005, B. R. a fost contactat telefonic în mod repetat de către T. A. I., și ulterior s-au întâlnit. Cu acea ocazie, inculpatul a solicitat ca regia să încheie un contract de publicitate în valoare de
50 milioane lei, urmând ca în contrapartidă, Ziarul de I. să publice articole laudative la adresa regiei și implicit a conducerii. P. vătămată nu a dat curs propunerilor.
A. conduită infracțională rezultă din următoarele probe: plângerea și declarația părții vătămate , articolele publicate în Z. de I.
P. vătămată A. N. a arătat în declarațiile sale că în calitate de director la R. avea ca și atribuții și analiza debitorilor fata de restante astfel că în cursul lunii ianuarie 2003 a constatat ca printre debitori figura și D. A. S. I. cu o datorie de 8000 lei care includea și dobânzile calculate din 2001 astfel că a dat dispoziție compartimentului juridic să acționeze debitorii în judecată pentru recuperarea debitului aflându-se sa D. A. se afla în lichidare judiciară astfel că R. s-a înscris în tabloul creditorilor la masa credală. În luna februarie 2003 partea vătămată a fost căutată de către inculpatul T. A. I. care i-a spus ca vine din partea inculpatului A. F. G. pentru a-i transmite părții vătămate sa revină la acțiunea în justiție în caz contrar urmând ca împotriva părții vătămate și a firmei să se declanșeze o campanie agresivă în ziarul Z. de I. P. vătămată a refuzat să dea curs cererii inculpatului susținând ca din obligațiile de serviciu reieșea datoria sa de a apara interesele firmei astfel ca la plecare inculpatul i-ar fi spus că va vedea ce se întâmpla. U. partea vătămată a aflat din disctuțiile purtate cu B. R. ca acesta a povestit cu inculpatul A. G. F. iar răspunsul acestuia a fost că nu va renunța la campania agresiva declanșată întrucât regia a îndrăznit sa atace firma lui în judecată . B. R. a fost contactat telefonic în luna decembrie 2004 și ianuarie 2005 de către inculpatul T. A. care i-a propus sa o determine pe partea vătămată să încheie un contract de publicitate în valoare de 5000 lei dar propunerea a fost din nou refuzata de partea vătămată
În perioada anului 2004 au fost publicate mai multe articole „. mafiote ale lui N. A."„ A. pierderi de sute de milioane"„. amendat"„Indolența lui A."„. va dispune un control amănunțit la R. de transport"„. directori de un miliard"„Atentate zilnice la viața cetățenilor"„. și apropiații lui pun în pericol viața ieșenilor"„. își îngroapă incompetența în străzile orașului"„. de joc pe banii ieșenilor„. morții circulă libere sub ocrotirea directorului A."„Gunoaiele ucigașe"„. a luat în calcul schimbarea din funcție a directorului A."„. neamurilor de la R." „."„. seria blocajelor de tramvaie și trolee" „Moșia lui A." „. ucigașe"„Nașul și finul distrug orașul";. lui A. face victime în continuare"„. și PSD"„. habar nu are să folosească un aparat ultramodern"„Angajații lui A. cer majorarea salariilor"„Izbucnesc nemulțumirile angajaților la adresa lui A." „. este bun de plată" „. decid dacă A. a defavorizat un furnizor „. încalcă legea, A. stabilește vinovații"„. criminale ale lui A."„. matrapazlâcuri ale lui A."„. nu are nici o soluție"„Bătaia de joc a lui A."„. de 72 miliarde"„Dovada incompetenței"„Și-au forat singuri motorina din boxa„Bomba lui A."„. a fost acuzat de rea voință"„R. va plăti penalizări furnizorilor„Decizie inadmisibilă în dosarul R."„ A. folosește banii publici după cum îl taie capul„Lucrări periculoase executate de R."„. conduce regia în funcție de interesele neamurilor"Tramvaiele second hand nu sunt omologate"„Incompetentul cameleon"articole publicate sub semnăturile: O. N., Gabi Cohuț, S. Scripcaru, C. Mazilu, D. Marțuneac, Ana M.-Chițiga, C. N.
10. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate S. T.(
comisă de inculpatul A. G. F.
P. vătămată S. T. este acționar și director general al S. I. S. din I.
Principalul obiect de activitate al firmei îl constituie construcțiile industriale și civile cu o cifra de afaceri anuală substanțială.
Între lucrările contractate la nivelul anului 2004 se enumera și cea privind construcția noului sediu al S. de U. din I.
Numitul B. C. a fost acționar al revistei O. L., care în anul 2005 a fost vândută către grupul de firme aparținând lui A. G. F.
În cursul lunii martie 2004, B. C. s-a prezentat la biroul directorului S. I.. S. și i-a propus ca firma să încheie cu Z. de I. un contract de publicitate în valoare de 25.000 euro, motivând și un interes propriu cu privire la tranzacție, prin aceea că ar fi devenit acționar la ziarul menționat.
Deoarece valoarea contractului propus era prea mare, S. T. a respins în termeni fermi oferta.
Ca urmare a poziției exprimate, B. C. i-a sugerat directorului să mai mediteze asupra propunerii, deoarece dacă nu este acceptată, în ziar vor apărea articole cu caracter denigrator. Evenimentul i-a fost relatat de către director, contabilului șef S. I.
D. o perioadă de timp, într-una din zilele lunii aprilie 2004, B. C. s-a prezentat din nou la sediul firmei și a solicitat să se încheie un contract de publicitate în valoare de un miliard lei, dar a fost din nou refuzat din aceleași motive. Cu toate acestea, directorul general 1-a trimis să discute propunerea și cu contabilul șef.
D. alte câteva zile, B. C. s-a prezentat la biroul acestuia din urmă, care încă de la începutul discuției i-a reproșat atitudinea manifestată față de directorul general al firmei.
B. C. s-a scuzat, declarând că a fost trimis să procedeze în modul arătat de către patronul A. G. F., și a precizat că astfel procedează toate publicațiile.
M. declară că fiind indignat de procedeul folosit 1-a întrebat pe învinuit „. copilul său ar afla cu ce se ocupă, cum ar reacționa?". El a răspuns că „ăsta e serviciul și trebuie să facă ce spune patronul".
În pofida șantajului, în cele din urmă, în considerarea faptului că anterior firma recursese la contracte de publicitate prin revista O. L., contabilul
șef a acceptat să încheie un contract cu S.C D. PRES I. S., pentru suma totală de
2249 euro+T.V.A., pe durata de 9 luni, cu o rată lunară de 250 euro A pus însă și o condiție, anume ca din valoarea contractului să fie scăzută suma de 32.000.000 lei, reprezentând contravaloarea unei datorii a ziarului pentru o lucrare anterior executată
A. modalitate de recuperare a datoriei, a fost acceptată în principiu și astfel se explică faptul că în factură se menționează că a fost achitată numai suma de 50.000.000. lei, dar a precizat că „șeful său nu va fi de acord".
Cu toate acestea, deoarece nu s-a încheiat contractul la valoarea de 1 miliard solicitată, în luna iulie 2004, în Ziarul de I. au început să apară articole îndreptate împotriva lui S. T. și împotriva societății, din conținutul cărora rezulta faptul că atribuirea construcției a fost făcută printr-o licitație trucată, că situațiile de lucrări sunt false și deci se sustrag bani publici, că furtul general comis de asociați îi determină și pe muncitori să fure, ajungându-se până acolo încât, pentru a ilustra un articol cu această tematică, un reporter s-a deplasat la S. de
U. și 1-a determinat pe un muncitor să sustragă doi saci cu ciment, care au fost cumpărați de instigator contra sumei de 100.000 lei.
Activitate infracțională descrisă rezulă din plângerea și declarația părții vătămate S. T., declarațiile martorului S. I., declarațiile martorului D. M. G., declarația martorei C. L. și articolele publicate în ziua de I.
A. din declarațiile părții vătămate S. T. rezultă că acesta a fost căutat de numitul B. C. în aprilie - mai 2004 care i-a propus să încheie un contract de publicitate și reclamă în valoare de 25.000 euro oferta refuzata la care părții vătămate i s-a recomandat că ar fi mai bine să se gândească. Se arata de asemenea de către partea vătămată ca în continuare a revenit numitul B. C. pentru a insista în încheierea acelui contract primind un răspuns negativ astfel că începând cu lua iulie 2004 au început să apară în presa articole denigratoare la adresa persoanei sale și a societății dar în tot acest timp partea vătămată nu a avut nici o întâlnire cu vreunul dintre inculpați iar în perioada apariției articolelor la sediul societății s-a prezentat pentru un interviu reportera de la ziarul respectiv M. O. care a stat la discuții cu directorul economic S. dar are a refuzat să răspundă la întrebări astfel că a afirmat că articolele vor continua să apară până la falimentul societății. P. vătămată în declarațiile date a menționat că la momentul la care a refuzat încheierea contractului numitul B. C. i-a spus că va avea probleme cu ziarul unde este acționar întrucât vor apărea articole denigratoare la adresa sa și a societății. Nu mai departe partea vătămată arată în aceeași ordine de idei că societatea sa a avut o colaborare mai îndelungată cu numitul B. prin intermediul acestuia derulând contracte de reclama și publicitate de zeci de milioane de lei
Din declarațiile martorului S. I. rezultă că partea vătămată i-a relatat faptul potrivit căruia numitul B. C. l-a căutat și i-a cerut să încheie un contract de 1 miliard pentru a face publicitate sau sponsorizare pentru ziarul Z. de I. în caz contrar ziarul va publica așa zisele nereguli făcute de SC I. cu D. de sănătate publică I. dar cu toate aceste contractul nu a fost încheiat. M. arata ca a fost căutat la rândul său de B. C. și a semnat un contract de publicitate dar și așa a început o campanie denigratoare în presa împotriva societății așa încât a considerat că trebuie întreruptă executarea contractului precizând totodată că a fost căutat și de o femeie reporter M. O. care dorea să se documenteze cu privire la investiția de la spitalul de urgente I.
M. D. M. G. confirmă faptul că în luna iulie 2004, la șantierul S. de U. s- a prezentat un tânăr care a afirmat că părinții săi și-au cumpărat o casă la țară și că ar dori să cumpere vreo doi saci cu ciment, că i-a răspuns acestuia că nu se ocupă „cu așa ceva", dar că știe că ar putea să cumpere ciment cu 100.000 lei sacul. U. a citit în ziar despre vânzarea sacilor cu ciment, înfăptuită de alți muncitori, dar a declarat că nu știe cine sunt aceștia
Martora C. L. a arătat că în cursul uneia dintre vizitele de documentare la I., în momentul în care ziarista M. O. ieșea de la sediul firmei, a afirmat „că aceasta va ajunge la faliment" aspecte ce demonstrează poziția reporterei față de fapte. Z. ieșea de la sediul firmei, a afirmat „că aceasta va ajunge la faliment" aspecte ce demonstrează poziția reporterei față de fapte.
În Z. de I., în anul 2004 au fost publicate articole sub titlurile „. și N. negociază o bagatelă de zece miliarde lei"„Neregulile de la S. de U. i-au uimit pe medici"„. a închis ochii la afacerile lui S." „. a promovat un turism de urgență" „. lui A." „. pentru care S. tremură„Tăcere în privința ilegalităților de la spitalul de urgențe"„. C. a spitalului de urgențe a născut o vilă"„Ilegalitățile directorului S. continuă"„. de lei achitate pe baza unui document fără nici o valoare"„Lanțul golăniilor la I."„ S. a băgat mâna, până la cot, în banii de la S. de U."„. de conturi verifică I."„Șacalul de la I."„. S. de urgențe visează bani de la U. E."„. a cîștigat ilegal"„Matrapazlîcurile directorului de la I. S."„. a dat de dracu!"„. fură angajați lui S."„. pentru S."„ Golăniile lui S. provoacă indignarea ieșenilor"„Golăniile lui S."„. I. SA"„. furate din banii publici"articolece poartă semnătura reporterilor M. O., O. N. și C. N.
11. Infracțiunea de șantaj îndreptată împotriva părții vătămate J. R.-S.,
președintele A. I . (reținută ca fiind comisă de inculpatul A. G. F.
La data de 1 septembrie 1999, A. I. a închiriat un birou în suprafață de
20,5 metri pătrați către S. E.M. I. S. I., al cărei director era T. I., și la care asociați erau A. F. G., care deținea 96 % din acțiuni, iar soția sa, A. V. deținea 4% din acțiuni.
La data de 21 septembrie 2000, când expira durata contractului, deoarece chiria în valoare de 17.700.000 lei nu era achitată, i s-a comunicat debitoarei că închirierea nu va mai fi prelungită și totodată a fost aplicat un sigiliu pe ușă.
În replică, A. G. F. a acționat A. în judecată și a solicitat daune morale în valoare de 1.000.000.000 lei. T. a reocupat abuziv spațiul până la data de 11 iunie
2001, timp în care nu a plătit chiria în valoare de 44.189.000 lei, ceea ce a determinat A. să acționeze în judecată S. E.M. I. S.
În luna iunie 2001 când debitoarea părăsea spațiul, inculpatul A. G. F. a luat legătura cu J. R.-S. și i-a propus să facă o comandă de publicitate pentru a compensa datoria existentă, dar a fost refuzat.
A doua zi după aceasta, inculpatul 1-a sunat la telefon pe președintele A. și a reînnoit propunerea fiind refuzat din nou, l-a amenințat, afirmând că „îl va face de comandă" ulterior, au apărut în Z. de I. articole cu caracter defăimător la adresa părții vătămate și a cooperativei.
T., din inițiativa inculpatului, articolele apărute în ziar au fost trimise la
U. B., cu scopul de a determina schimbarea din funcție a părții vătămate și de a antrena răspunderea sa materială, civilă sau penală.
Controalele efectuate de U. au confirmat nerealitatea susținerilor din cuprinsul articolelor.
În decursul anilor 2003-2005, în Ziarul de I. au continuat să apară articole îndreptate împotriva părții vătămate.
Existența faptei este dovedită prin plângerea și declarația părții vătămate J. R. S., declarațiile martorei F. V. și de articolele publocate în Z. de I.
P. vătămată arată că neplata chiriei unui spațiu de către chiriașul SC E.media Inv S. a declanșat un proces în instanța de judecată iar în condițiile respective s-a întâlnit pentru prima data cu inculpatul A. G. F. în anul
2001,inculpatul propunându-i pentru compensarea chiriei încheierea unei comenzi de publicitate dar pe care partea vătămată a refuzat-o .În aceste condiții, s-a insistat telefonic astfel că la final presoana de la telefon i-a spus ca o va „. de comandă";.
În continuare se arată că în ziarul Z. de I. au apărut articole defăimătoare ce au fost trimise și la sediul societății din B.
Din declarațiile martorei F. V. rezultă aspecte legate de procedura de acționare în judecată a debitorului, observând totodată apariția în ziar a unor articole la adresa părții vătămate .
În anul 2004 au apărut în Ziarul de I. articole sub titlurile "J. a dat bir cu fugiții"„J. rămâne fără cooperație" „Groparul Cooperației" articole semnate de reporterii D. G. și G. J. .
12. Infracțiunea de șantaj îndreptat ă împotriva părții v ătămate F. R.
(comisă de inculpatul A. G. F. )
P. vătămată F. R. este asociat și director general al grupului de firme S. F. G. S. din I. care și-au făcut publicitate în diversele cotidiene care apar în municipiul I.
P. vătămată l-a cunoscut pe inculpatul A. G. F., care în încercarea de a obține venituri din publicitate, i-a solicitat să încheie un asemenea contract în favoarea cotidianului Z. de I.
Inițial oferta a fost refuzată, motiv din care inculpatul 1-a amenințat cu declanșarea unei campanii de presă negative la adresa firmelor și la adresa persoanei sale.
A. după cum rezultă din declarația părții vătămate, cunoscând faptul că mai multe societăți comerciale și persoane publice din I. au fost victime ale unor campanii murdare de presă, a cedat șantajului și a încheiat cu S.C P. G. S., din care făcea parte la acea vreme, Z. de I., contractul nr. 19 din 10 ianuarie 2002, pe o durată de 6 luni, obligându-se să plătească servicii publicitare în valoare totală de
900 dolari plus T.V.A.
La data de 8 iulie 2003, fiind supus aceluiași tip de presiuni din partea inculpatului care îl amenința că va publica articole prin care va informa opinia publică despre faptul că terenul pe care edifica locuințe în cartierul I. B. este impropriu construirii de locuințe, a încheiat un act adițional la contractul inițial, pentru perioada iulie 2003-30 iunie 2004, prin care S. F. G. S., angaja servicii publicitare în valoare de 3000 euro.
Pentru a nu pierde clienții în cazul unui atac de tipul celui descris, partea vătămată a plătit în avans întreaga valoare a contractului la sfârșitul lunii aprilie
2004 .
În acea perioadă se desfășura campania electorală, iar F. R. candida la funcția de primar al municipiului I.
Procurorul a retinut faptul că inculpatul cunoscând acest fapt, care constituia o oportunitate majoră pentru interesele sale cu caracter infracțional, s-a decis să folosească în beneficiul său împrejurările, astfel că 1-a sunat la telefon și i-a solicitat părții vătămate, încă 7.000 euro.
La început, F. R. a evitat să dea un răspuns tranșant, dar după apeluri telefonice și amenințări repetate, s-a oferit să plătească încă 1500 euro în contul ultimului contract.
Inculpatul a refuzat oferta și folosind un limbaj aparte, a continuat să-l amenințe. A. ultimă convorbire a fost înregistrată de partea vătămată pe telefonul său mobil, nr. 0744/613612.
Înregistrarea a fost citită de către ofițerii de poliție judiciară și a fost consemnată în procesul verbal din data de 3 martie 2005 .
Activitatea infracțională este releifată de plângerea și declarația părții vătămate F. R., declarațiile martorei Ș. C. L., declarațiile martorului V. M., , procesul-verbal de redare a convorbirii ditre partea vătămatăși inculpate precum și de articolele publicate în Z. de I.
Din declarațiile părții vătămate din data de (...) si(...) rezulta ca a încheiat un contract de publicitate cu ziarul Z. de I. întrucât a fost amenințat de inculpat ca în caz contrar va declanșa o campanie de presa negativa împotriva sa și a societăților pe care le conduce. La expirarea acestui contract a fost contact din nou de inculpat care l-a amenințat din nou și după câteva luni partea vătămată a cedat încheiind contractul cu o valoare de 150 euro/luna.Ultimul contract a fost încheiat în martie-aprilie 2004 și tot ca urmare a amenințărilor făcute de inculpat afirmând că va aduce la cunoștiința publicului aspecte negative legate de proiectul derulat de firma părții vătămate privind construcția de locuințe contract achitat în întregime în aprilie 2004. Se susține în continuare ca inculpatul l-a contactat în continuare pe F. care se afla în campanie electorala
și i-a cerut suma de 10.000 euro spunându-i ca atacurile la care ar putea fi supus i-ar aduce prejudicii mult mai mari .partea vătămată în aceste condiții a refuzat să de-a un răspuns ferm în final a oferit încă o suma de 1500 euro alături de cea de 3000 euro plătita dar inculpatul a refuzat și a început să îl amenințe convorbirea fiind înregistrată pe telefonul mobil al părții vătămate. În urma convorbirii au început sa apară articole defăimătoare la adresa sa.
Din declarațiile martorei S. C. L. angajată la biroul de avocatură în calitate de secretară rezultă că a aceasta a auzit o discuție purtată la telefon de V. timp în care acesta era agitat spunând de mai multe ori „nu se poate așa ceva"; aflând apoi din relatările exclusive ale avocatului ca este șantajat atât el cât și F. R. de inculpatul A. G.
De asemenea din declarațiile martorului V. M. rezultă că a fost sunat de F. în preajma alegerilor din 2004 și care i-a spus ca trebuie sa-i dea inculpatului A. suma de 7000 euro sau dolari pentru a nu fi supus unor invenții ziaristice și ca i-a dat înainte suma de 3000 .În acest sens martorul susține ca i-a telefonat inculpatului spunându-i că nu poate să facă așa ceva dar i s-a răspuns de către inculpat să nu se bage între el și F..
În ceea ce privește procesul verbal privind înregistrarea convorbirii între partea vătămată și inculpat instanța de control judiciar în soluționarea apelului a reținut că acesta nu a fost confirmat de procuror, imuputându-se de asemenea că nu a fost folosită tehnica de înregistrare .
Cu privire la această reținere se impune observația potrivit căreia conform art.916 alin.2 Cod proc.penală( în reglementarea în vigoare la data săvârșirii faptelor) înregistrările prezentate de părți pot servi ca mijloace de probă, dacă nu sunt interzise de lege. A. dispoziție conduce la concluzia că înregistrările nu sunt supuse procedurii confirmării ca și cele efectuate în baza unei autorizări emise de instanță sau procuror.
În ziarul Z. de I., în perioada aprilie-iulie 2004 au apărut articole cu titlurile „Liberalul F. contestat" „Escroc, pretins liberal, candidat la primărie"„. de vile al lui F. riscă să o ia la vale"„. F. este în cădere liberă"„Ghinionul lui R."„. B. prezintă pericolul unor alunecări de teren"„. între F. și V."„. a prevăzut alunecări ale terenului de sub vilele pe care le construește"„Disperați după Ciolan"„V. și F. au distrus opoziția la I."„. visa să ajungă președinte al C. J."„. minte de îngheață apele"„Sminteala lui Ș."„. cariilor", articole semnate de O. N. C. N., Gim G., T. L. și M. P.
13. Șantajul exercitat împotriva părții vătămate D. T. ( comis de
inculpatul A. G. F.)
În anul 2004 partea vătămată D. T. deținea cel de-al doilea mandat în Camera Deputaților, bucurându-se de notorietate în municipiul I., unde a candidat și la alegerile pentru postul de primar.
În același timp, partea vătămată deține și calitatea de asociat la S. C. S.
I.
În prima parte a anului 2004, inculpatul A. G. F. a inițiat împotriva lui
D. T. o serie de atacuri în cotidianul Z. de I.
Deoarece era interesat ca imaginea sa să nu fie distorsionată și pentru a avea șanse de succes în alegerile locale, partea vătămată a acceptat să sponsorizeze S.C D. P. I. S. și la propunerea inculpatului a plătit contravaloarea unui autoturism care i-a fost predat acestuia.
D. T. arată că văzând atacurile din ziar, a sunat la redacție și prin intermediul lui T. A. I., a stabilit o întâlnire cu inculpatul A. G. F. În cursul acesteia, solicitând explicații cu privire la campania de presă îndreptată împotriva sa, i s-a comunicat că nu și-a respectat cuvântul dat în cursul campaniei din anul
2000, când a promis că va cumpăra pentru ziar un autoturism.
Din conținutul facturii fiscale nr. 2907672 din data de 17 martie 2004, emisă de S. D. P. I., că S. S. a achitat servicii publicitare în valoare de
179.757.000 lei, iar la rubrica date privind expediția, este consemnat faptul că expedierea mărfii a fost efectuată prin delegatul A. M., și este înscris numărul provizoriu al autoturismului, 038 ZVA, achitarea contravalorii autoturismului este rezultatul șantajului exercitat asupra lui D. T.
D. o perioadă de timp, atacurile îndreptate împotriva părții vătămate și fiului său, au fost reluate, vizând pe de o parte candidatura lui D. T. (articolul „un dipotat cu nume de cățel fioros rămîne pe tușă"), iar pe de altă parte, evenimente care îl priveau pe fiul său.
Activitatea infracțională este confirmată de plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorului C. Ș., declarațiile martorului E. C. precum și de articolele publicate în Z. de I.
A., partea vătămată a fost audiat la data de (...) și (...) când a arătat că la începutul anului 2004 în ziarul Z. de I. au apărut articole defăimătoare la adresa sa și a familiei sale motiv pentru care l-a contactat pe inculpat s-a întâlnit cu acesta și i-a spus ca cele scrise în ziar nu sunt adevărate inculpatul răspunzându-i ca s-a scris întrucât partea vătămată nu și-a respectat promisiunea din campania electorala 2000 cum că ar oferi ziarului o mașină . În aceste condiții partea vătămată a acceptat să ofere ziarului mașina condiții care între timp s-au modificat fiind încheiat un contract de sponsorizare la valoarea autoturismului D. T. acceptând să încheie contractul pentru a nu se mai scrie lucruri neadevărate la adresa sa și cu toate ca s-a continuat campania în ziar nu a mai avut contact cu inculpatul
De asemenea, din declarațiile martorului C. S. rezultă că a participat alături de D. la campania electorală din anul 2000 și cunoaște că între inculpatul A. și partea vătămată a existat o înțelegere încheiată de comun acord fără existenta vreunei constrângeri potrivit căreia partea vătămată s-a oferit a da ziarului un autoturism pentru faptul că ziarul i-a facut materiale publicitare în campanie prețul pentru aceste materiale fiind valoarea unei mașini
În același timp, din declarațiile martorului E. C. rezultă că l-a ajutat pe martorul C. în campania electorală a părții vătămate și a fost prezent la discuția purtata la tipografie din care a înțeles că partea vătămată achita serviciile făcute de ziar publicații ce țineau de campania electorală plâtind contravaloarea unui autoturism marca Tico.
În februarie 2004 și august 2004 au apărut articole sub titlurile Un dipotat cu nume de cățel fioros rămîne pe tușă" „. D. amenință că ne sparge geamurile" „. T. D.a devenit expert în tăiatul frunzelor la câini"; articolele fiind semnate de M. O. și C. N.
Din vastul probator administrat în cauză, rezultă conținutul concret al amenințărilor făcute de inculpați la adresa acestora, precum și modul în care libertatea psihică a părților vătămate a fost constrânsă, prin darea în vileag a unor fapte compromițătoare în scopul evident de obținere a unor foloase materiale injuste de către inculpați, fiind confirmate învinuirile aduse inculpaților prin actul de sesizare a instanței.
Cele două instanțe care s-au pronunțat în cauză au reținut în considerarea soluției de achitare a inculpaților că din analiza probatoriului invocat rezultă că împrejurările în care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natură să alarmeze presupusele părți-vătămate, să le inspire sentimentul de temere întrucât în unele situații nici măcar nu au fost contactate de vreunul dintre cei doi inculpați, iar de cele mai multe ori, după întrevederile avute, acestea au rămas în pasivitate față de solicitările inculpaților, ca rezultat al instrucției pregătirii și conduitei profesionale adoptate în mediile în care își desfășurau activitatea, fiind reprezentanți de marcă ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice. În alte situații distincte, odată cu momentul apariției în mass-media a unor articole, independent de voința celor doi inculpați, unele dintre presupusele părți-vătămate au încercat din proprie inițiativă să stabilească contacte cu inculpații pentru a semna nestingherit, direct sau prin interpuși, contracte de publicitate cu editorii ziarului „. DE I.".
Infracțiunea de „." se săvârșește cu intenție directă, iar latura subiectivă a infracțiunii include și scopul dobândirii, în mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esențial care o deosebește de infracțiunea de „.";or în cauză, din probele administrate nu rezultă dobândirea unui folos material injust în condițiile în care au fost încheiate contracte de publicitate cu reprezentanții departamentului de resort din cadrul societăților comerciale care editau ziarul „. DE I." iar în baza acestor contracte au fost eliberate facturi și chitanțe cuprinse în contabilitatea firmelor în cauză. T., în paginile cotidianului „. DE I." au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fără ca această activitate să aibă vreo legătură cu articolele publicate în urma investigațiilor jurnalistice aceasta alături de lipsa indicării amenințărilor propriu zise ori simplele gesturi, mimica inculpaților în lipsa unor amenințări neechivoce nu pot suplini constrângerea părțile vătămate deducând că ar fi constrânse doar din gesturi pe care nu le pot indica ori apare mai mult decât absurd ca un șantaj sa poate fi comis prin mimica atâta timp cât concomitent trebuie sa existe o acțiune de constrângere cu ceva concret corelata cu obținerea unui folos, un gest, o expresie a fetei nu pot constitui adevărate constrângeri.
În urma administrării probelor, faptei de șantaj catalogată prin rechizitoriu drept „linșaj mediatic" îi lipsesc anumite elemente - sub aspectul laturii obiective și cel al laturii subiective - care nu-i permit așezarea acesteia în tiparul prevăzut de disp. art.194 alin.2 C. fără realizarea cumulativă a elementelor prevăzute de lege, nu poate exista tragerea la răspundere penală a inculpaților.
Cu privire la infracțiunea de „. pentru săvârșirea de infracțiuni", prevăzută de disp. art.323 alin.1 și 2 C. rap. la ar 17 lit."b" și art. 18 alin.1 din L. nr. 78/2000, nici aceasta nu poate fi reținută în cauză întrucât din probatoriul administrat nu rezultă ca inculpații să fi inițiat, constituit, aderat sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul căruia să-și propună constrângerea prin amenințare a altor persoane în scopul obținerii unui folos injust nu a existat o organizare a vreunei grupări în acest sens, cu reguli prestabilite de acțiune, cu o ierarhie între membrii grupului și o repartizare a rolurilor chiar în condițiile în care ar fi fost dovedită infracțiunea de „." pentru care să fi fost constituită asocierea.
În speță procurorul nu a depus toate diligențele în administrarea probelor în vederea aflării adevărului ci dând dovadă de parțialitate a plecat în administrarea probelor de la o veritabilă prezumție de vinovăție abătându-se de la exigențele art.6 CEDO conform cărora imparțialitatea în administrarea probelor atât în faza de judecată cât și în faza de urmărire penală constituie o garanție generală a unui proces echitabil.
În domeniul penal administrarea probelor trebuie să fie avută conform paragrafelor 2 și 3 din art. 6 Convenție, primul paragraf care consacră principiul prezumției de nevinovăție reclamă între altele că sarcina probelor să revină acuzării și că dubiul să profite acuzatului, în speță acuzarea nefiind în măsură să facă dovada infracțiunii a fiecărui act material pentru care inculpații au fost trimiși în judecată ori susținerea că inculpații sunt autorii faptelor nu se întemeiază pe nici o probă ci doar pe presupuneri și deducții.
În aceeași ordine de idei atât în urmărirea penală cât și în fața instanței inculpații au avut o poziție constantă, susținând că nu au comis faptele imputate iar apărarea lor nu s-a reușit a fi infirmată, a stabilirii vreunei vinovății neechivoce în sarcina lor legată de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.
Ceea ce a scăpat din vedere instanțelor care au statuat asupra cauzei este împrejurarea că indiferent de termenii în care s-au purtat discuțiile, nici una din părțile vătămate nu a avut vreun dubiu în ceea ce privește caracterul de constrângere al solicitărilor inculpaților, fiindu-le tuturor clar și evident că nu pot refuza încheierea contractelor de publicitate, libertatea de alegere fiindu-le în mod categoric restrânsă.
Mai mult decât atât, rezultă din probele administrate că în situația refuzului în ce privește încheierea contractelor ori reînnoirea acestora, articolele cu caracter denigrator, defăimător, nu au întârziat să apară, conținutul acestora astfel cum se desprinde din publicațiile existente la dosarul cauzei fiind extrem de elocvent.
În aceste condiții au fost apreciate ca lipsite de importanță apariția și conținutul articolelor de presă deși caracterul denigrator al acestora este incontestabil, fapt ce demonstrează, fără echivoc, existența unei presiuni mediatice de natură să se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de șantaj.
Din analiza probatoriului administrat rezultă că împrejurările în care s- au petrecut faptele au fost de natură să alarmeze părțile vătămate, acestora fiindu-le inspirat sentimentul de temere, scopul urmărit de către inculpații fiind în mod cert acela de a obține foloase materiale injuste, condiții în care elementele constitutive ale infracțiunii de șantaj sunt pe deplin realizate.
Sunt realizate și elementele constitutive ale infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni prev.de art. 323 alin.1 și 2 C.rap.la art. 17 lit.b și art. 18 alin.1 din L. nr. 78/2000 , din modul de derulare a activității infracționale rezultând că inculpații au avut prestabilit cu precizie rolul fiecăruia în derularea activității infracționale, pentru realizarea scopului inițial, de a obține foloase materiale în urma încheierii contractelor de publicitate.
Ca atare se solicită în conformitate cu dispozițiile art . art. 38515 pct. 2 lit. d Cod proc.penală admiterea recursului și în conseciță casarea deciziei atacate și în urma rejudecării cauzei reținerea vinovăției inculpaților A. G. și T. A. în ceea ce privește comiterea infracțiunilor deduse judecății precum și condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, după cum urmează :
- inculpatul A. G. F., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. și ped. de art.197, alin.2, C., rap. la art. 1. din L. nr. 78/2000, cu aplic. art.41, alin.2, C., și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.323, alin.1 și 2, C., rap. la art.17, lit.b, și art.18, alin.1 din L. nr.78/2000, totul cu aplicarea art.33, lit.a C.
- inculpatul T. A. I., pentru săvârșirea infracțiunilor de șantaj, prev. și ped. de art.197, alin.2, C., rap. la art. 1. din L. nr. 78/2000, cu aplic. art.41, alin.2, și art.33, lit.a, C., și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. și ped. de art.323, alin.1 și 2, C., rap. la art.17, lit.b, și art.18, alin.1 din L. nr.78/2000.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate sunt fondate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel , deși au procedat la administrarea umor probe utile, pretinente și concludente , nu au epuizat toată probațiunea administrată în faza de urmărire penală pe de o parte, astfel au omis audierea martorilor P. Z. și B. R. M., iar pe de altă parte cu ocazia audierii părților și a martorilor cele două instanțe nu și-au manifestat în mod real rolul activ conferit de disp. art. 4 C.p.p., în sensul că nu au clarificat aspecte esențiale care să conducă la reținerea unei stări de fapt corecte.
În absența unei verificări reale în condiții de nemijlocire ,oralitate și publicitate a probelor administrate în faza de urmărire penală, nu se poate pronunța în cauză o soluție în concordanță cu disp. art. 345 C.p.p. , adică de condamnare sau achitare a inculpaților , sau de încetare a procesului penal.
Și soluționarea laturii civile este deficitară , astfel față de poziția de pasivitate procesuală manifestată de către unele părți civile , instanțele inferioare trebuiau să își exercite rolul activ.
Ca atare , se impune reaudierea părților , desigur, în limitele conferite de drepturile lor procesuale, a martorilor, precum și administrarea și a altor probe utile, pertinente și concludente dacă va fi necesar, atât sub aspectul soluționării laturii penale , cât și sub aspectul soluționării laturii civile .
În contextul celor expuse mai sus , Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d) C.p.p. va admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție -. N. A. -. T. C. și părțile civile F. R. și SC F.
G. S. împotriva Deciziei penale nr. 200/A/(...) a T.ui C. pe care o va casa în întregime împreună cu Sentința penală nr. 673/(...) a J. C. -N. și va reține cauza spre rejudecare.
Se va fixa termen de judecată pentru data de (...) , ora 12,00.
Se va dispune citarea inculpaților A. G. F. și T. A. a părților vătămate, a părților civile ,a părților responsabile civilmente și a martorilor B. R. M. și P. Z. cu mențiunea prezența obligatorie.
Se va stabili în favoarea Baroului de A. C. onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu în suma de câte 100 de lei pentru fiecare inculpat, respectiv pentru d-na avocat P. L. și d-na avocat P. O. ce se va avansa de la F.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d) C.p.p. admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -. N. A. -. T. C. și părțile civile F. R. și SC F. G. S. împotriva Deciziei penale nr. 200/A/(...) a T.ui C. pe care o casează în întregime împreună cu Sentința penală nr. 673/(...) a J. C. -N. și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen de judecată pentru data de (...) , ora 12,00.
Dispune citarea inculpaților A. G. F. și T. A. , a părților vătămate, a părților civile ,a părților responsabile civilmente și a martorilor B. R. M. și P. Z. cu mențiunea prezența obligatorie.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. onorariu parțial pentru apărătorii din oficiu în suma de câte 100 de lei pentru fiecare inculpat, respectiv pentru d-na avocat P. L. și d-na avocat P. O. ce se va avansa de la F.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...) .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. M. M. R. A. D. L.
Plecată în C.O. Plecată în C.O. Semnează președintele Semnează președintele completului de judecată completului de judecată
GREFIER M. N.
Red.I.M./S.M.D.
4 ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 86/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 855/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
