Decizia penală nr. 151/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 151/R/2012
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : V. V. A., judecător
JUDECĂTORI : L. H.
G. : M. N.
I. M.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L. J. B.- M. și partea vătămată P. S. împotriva sentinței penale nr. 2308 din 3 noiembrie 2011, pronunțată de J. B.-M., în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. Ș. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, faptă prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 și vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută de art. 184 alin.1,3 Cod penal, totul cu aplicarea art.
33 lit.a Cod penal, prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare, din (...), dat în dosarul nr. 2524/P/2005.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul ales avocat A. Ș., din cadrul Baroului de avocați M., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat DAN C., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Apărătorul ales al inculpatului depune la dosar o adeverință emisă de
SC S. 2. cu sediul în Franța, din care rezultă că acesta s-a aflat în imposibilitate de a fi prezent la dezbateri, fiind plecat în Franța, cu contract de muncă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art 87 alin 1 din OUG nr. 195/2002 și de art. 184 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art 33 lit a Cod penal. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului în temeiul art. 11 pct 2 lit a raportat la art. 10 lit b1 Cod de procedură penală. Se apreciază hotărârea instanței ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a art. 10 lit b1 Cod procedură penală, neținându-se cont de toate criteriile prevăzute de art. 181 alin 2 Cod procedură penală în stabilirea în concret a gradului de pericol social al faptei.
Potrivit art. 181 alin 2 Cod procedură penală, nu este infracțiune și implicit nu poate constitui temei al răspunderii penale fapta care, deși stipulată de legea penală, prin atingerea adusă uneia dintre valorile sociale ocrotite de lege și prin conținutul ei concret, este vădit lipsită de importanță și, prin aceasta nu prezintă pericolul social specific infracțiunii. În cuprinsul alin 2 al art 18 Cod penal, legiuitorul enumeră o serie de repere utile de evaluare a pericolului social și anume: modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurarea în care a fost comisă, urmarea produsă
și care s-ar fi putut produce, persoana și conduita făptuitorului.
Se mai arată că, instanța a avut în vedere la adoptarea soluției de achitare, împrejurarea că de la data comiterii faptelor deduse judecății, inculpatul nu a mai săvârșit fapte de natură penală, precum și lipsa antecedențelor penale în ceea ce privește persoana acestuia. Instanța de fond nu a evidențiat în mod concret contextul în care s-au comis faptele reținute în sarcina inculpatului, fapte care prin ele însele prezintă un grad ridicat de pericol social, neglijând și elementele de fapt ce permit aprecierea în concret a gradului de pericol social.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că, raportat la același pericol social concret al faptelor și la împrejurările comiterii lor, la atitudinea inculpatului pe durata procesului penal, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, lipsa antecedentelor penale nu poate constitui un criteriu suficient pentru a considera faptele lipsite de importanță și a se aplica pentru acestea sancțiunea administrativă a amenzii.
Cu privire la recursul părții vătămate solicită admiterea acestuia așa cum a fost el formulat.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În continuare se arată că, potrivit art. 181 alin 1 din Codul penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă aducă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Conform art 181 alin 2 din Codul penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-aținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
În ceea ce privește împrejurările săvârșirii faptei, probele administrate în cauză au demonstrat că, inculpatul a săvârșit fapta de vătămare corporală din culpă după ce a condus pe drumurile publice un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică apropiată de 0,90 gr/mie împreună cu o altă persoană, pe timp de noapte și prin efracție în august 2002, din fișa de cazier rezultând că până la judecarea cauzei, 8 ani mai târziu, inculpatul nu a săvârșit alte fapte. În ce privește urmările produse, instanța a constatat că în urma incidentului rutier, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 52 Cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. În raport cu scopul pedepsei și având în vedere conduita inculpatului M. Ș., instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse după trecerea unei perioade de 6 ani de zile de la săvârșirea faptei, interval de timp în care inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte, este ineficientă, că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unei amenzi administrative.
Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 din Codul civil și anume: existența unui prejudiciu care este urmarea directă a faptei inculpatului, precum și vinovăția acestuia sub forma culpei cu prevedere.
Cu privire la recursul părții vătămate solicită respingerea acestuia ca nefondat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 2308 pronunțată la data de 03 noiembrie
2011 de Judecătoria Baia Mare, s-a dispus, în temeiul art. art. 11 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală, rap. la art. 10 lit. b ind. 1 cod de procedură penală, achită pe inculpatul M. Ș., fiul lui I. și M., născut la data de (...), în C. M., jud. M., cetățenie română, studii școală profesională, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, tâmplar, domiciliat în comuna C. M., sat C. M., nr. 129, jud. M., fără antecedente penale, CNP: 1., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a cod penal.
În baza art. 18 ind. 1 Cod penal rap. la art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1000 de lei.
În baza art. 14 Cod de procedură penală, rap. la art. 346 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 998 și următoarele Cod civil, art. 251 din Legea nr.
32/2000, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. S., domiciliat în B. M., str. Arieșului, nr. 2/53, jud. M. și a fost obligată partea responsabilă civilmente F. DE P. A V. S. la plata către partea civilă a sumei de 1000 de lei reprezentând contravaloarea autoturismului Trabant, 2760 lei reprezentând daune materiale cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plății și 2800 de lei reprezentând daune morale.
În baza art. 192 alin. 1, pct. 1 lit. d, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1110 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 510 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico legale de calcul retroactiv al alcoolemiei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de (...), în jurul orei 20.00, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul M. Ș. a urcat la volanul autoturismului marca Ford Mondeo cu nr. de înmatriculare 9408 XB 94 pe care l-a condus pe raza localității C. deplasându-se pe direcția T. L.-B. M. A. în dreptul imobilului cu nr. 19 din localitatea C., pe un sector de drum în aliniament, inculpatul a inițiat manevra de depășire a autoturismului Trabant cu nr. de înmatriculare (...) condus de partea vătămată P. S. care circula în fața sa, și care, după ce a semnalizat, a început să vireze la stânga, intenționând să intre pe o stradă laterală. Astfel cum reiese din declarația martorului V. I. (f.99 din dosarul instanței) se coroborează cu declarația dată de partea vătămată și de martora P. D. (f.76, 77 din dosarul instanței), în sensul că în toate aceste declarații se arată că partea vătămată a semnalizat intenția de a vira stânga înainte de a iniția această manevră. În urma incidentului rutier, partea civilă a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de
12-14 zile de îngrijiri medicale (f.71 din dosarul de urmărire penală).
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 680/ (...), partea vătămată P. S. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,00 g%0 la ambele probe recoltate, iar potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 679/(...), inculpatul M. Ș. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,60 g%0 la prima probă recoltată, respectiv 0,5. la cea de-a doua probă recoltată.
În cursul cercetării judecătorești, instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei având în vedere împrejurarea că în cursul urmăririi penale a fost efectuată o asemenea expertiză înainte de începerea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei nr. 5602/IX/d/236 din data de (...), la ora evenimentului rutier, inculpatul M. Ș. putea avea o alcoolemie mai mare de 0,80 g%0, cu o valoare teoretică apropiată de 0,90 g%0 (f.107-108 din dosarul instanței). Instanța de fond a constatat că și raportul de expertiză tehnică judiciară a fost efectuat anterior începerii urmăririi penale. Astfel, din înscrisurile aflate în dosarul nr. 2524/P/2005, instanța constată că urmărirea penală a fost începută în data de (...), iar raportul de expertiză tehnică judiciară a fost efectuat în data de (...) (f.33-40 din dosarul de urmărire penală). În conformitate cu prevederile art. 224 C. proc. pen., în care se prevede expres că „în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare"; și că „în vederea strângerii datelor necesare de urmărire pentru începerea urmăririi penale pot efectua acte premergătoare și lucrătorii operativi din Ministerul de Interne, precum și din celelalte organe de stat cu atribuții în domeniul siguranței naționale, anume desemnați în acest scop";, actele premergătoare se limitează numai la actele necesare începerii urmăririi penale. Aceasta înseamnă că, sub nici o formă nu se pot efectua în cadrul lor și acte specifice fazei de urmărire penală, ca fază procesuală distinctă a procesului penal, ori acte care nu sunt necesare începerii urmăririi penale. Pentru aceste considerente, instanța nu va lua în considerare expertiza tehnică judiciară efectuată în cursul actelor premergătoare începerii urmăririi penale.
Având în vedere declarațiile martorilor și ale părții vătămate, instanța a respins solicitarea apărătorului inculpatului de efectuare a unei expertize tehnice judiciare, apreciind că nu este utilă soluționării cauzei.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2200
E. reprezentând contravaloarea Trabantului care a fost distrus în totalitate,
2760 lei reprezentând daune materiale cu dobânda legală calculată de la data producerii accidentului până la data plății și 2800 de lei reprezentând daune morale.
Pentru a proba cuantumul pretențiilor formulate, partea civilă a depus la dosarul cauzei înscrisuri și a solicitat audierea martorului C. L. A., din declarația căruia, instanța reține că martorul a înstrăinat un autoturism Trabant pentru suma de 1000 de lei (f.115 din dosarul instanței).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PATCHETUL DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE și partea civilă P. S. solicitând instanței admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și rejudecând cauza să se dispună condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal, respectiv obligarea inculpatului, în solidar cu Asociația F. pentru P. V. S., la plata despăgubirilor civile.
În motivarea recursului parchetului s-a arătat că faptele inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, iar aprecierea instanței că ele sunt lipsite de importanță este greșită.
Partea civilă P. S. a arătat în motivarea recursului că inculpatului trebuie să i se aplice o pedeapsă corespunzătoare faptelor pe care le-a comis și că trebuie obligat în solidar la plata despăgubirilor solicitate.
Recursurile declarate în cauză sunt fondate.
Potrivit art. 18/1 alin. 1 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama de modul și mijloacele de comitere a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce și de persoana și conduita făptuitorului.
În raport de aceste criterii, nu se poate susține că faptele inculpatului sunt lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni având în vedere, pe de o parte, elementele definitorii ale conținutului lor concret, iar pe de altă parte, valorile sociale apărate prin normele de încriminare.
Or, inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală, a cauzat un accident de circulație în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 12 - 14 zile de îngrijiri medicale.
În fine, inculpatul nu și-a recunoscut culpa în producerea accidentului, nu a despăgubit-o per partea vătămată și nu a depus eforturi pentru înlăturarea consecințelor faptelor sale.
În baza probelor administrate în cauză, instanța de fond a soluționat în mod legal și temeinic latura civilă sub aspectul cuantumului daunelor materiale și morale stabilite în raport de culpa comună a părților.
Recursul părții civile este admisibil în privința obligării inculpatului, în solidar, la plata despăgubirilor civile, întrucât F. de P. a V. S. garantează despăgubirea persoanelor care au suferit prejudicii în urma unor accidente și despăgubește persoanele prejudiciate dacă acestea nu au fost despăgubite de către cei care le-au produs.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, va casa hotărârea atacată cu privire la soluționarea laturii penale si omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile și rejudecând în aceste limite, va dispune condamnarea inculpatului M. S.
- la 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. si ped. de art.87 al.1 din OUG 195/2002;
- la 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămate corporală din culpă prev. si ped. de art. 184 al.1,3 Cod penal.
Conform art. 33, art. 34 lit.b Cod penal constatând că infracțiunile au fost comise în concurs, Curtea va contopi pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, cu aplicarea art. 71 rap. la art. 64 teza a-II-a Cod penal.
Potrivit art. 81, 82 Cod penal, apreciind că scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia, se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 3 ani, cu aplicarea art. 71 alin. 5 Cod penal si art. 83 Cod penal.
În latura civilă a cauzei, inculpatul va fi obligat în solidar cu Asociația
F. de P. a V. S. să plătească părții civile 1.000 lei contravaloarea autoturismului, 2.760 lei daune materiale cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata integrală si 2.800 lei daune morale.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursurile declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE si partea civilă P. S. împotriva sentinței penale nr. 2308 din 3 noiembrie 2011 pe care o casează cu privire la soluționarea laturii penale si omisiunea obligării inculpatului la plata despăgubirilor civile.
Rejudecând in aceste limite:
Condamna inculpatul M. S., fiul lui I. si M., născ.la (...) în C. M., jud.
M., domiciliat în C. M., sat C. M., nr. 129, jud. M.
- pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. si ped. de art.87 al.1 din OUG 195/2002 la pedeapsa de 1 an închisoare.
- pentru comiterea infracțiunii de vătămate corporală din culpă prev. si ped. de art. 184 al.1,3 Cod penal la pedeapsa de 3 luni închisoare.
Potrivit art. 33, 34 lit.b Cod penal contopește pedepsele aplicate si dispune ca inculpatul să executa pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
Aplică art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.
Dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani.
Aplică art. 71 alin.5 Cod penal si art. 83 Cod penal.
Obliga inculpatul în solidar cu Asociația F. de P. a V. S. să plătească părții civile 1000 lei contravaloarea autoturismului, 2760 lei daune materiale cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitare si 2800 lei daune morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește 100 lei onorariu avocațial parțial în favoarea BCAJ C. ce se va avansa din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publica din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
Pt.V. V. A. L. H. I. M.
în c.medical semnează
PREȘEDINTELE CURȚII DE A.
V. M.
G., M. N.
Red.V.V.A. Dact.H.C./4 ex./(...). J..fond: C. R..
| ← Decizia penală nr. 1692/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 625/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
