Decizia penală nr. 1448/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.1448/R/2012
Ședința publică din 22 octombrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
GREFIER : M. B.
L. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
P. - V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpata S. V. împotriva sentinței penale nr.990 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei C.-N., pronunțată în dosar nr.(...), inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art.211 al.1, al.2 lit.b,c C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata S. V., în stare de arest, asistată de către apărător desemnat din oficiu av. V. R. din cadrul Baroului
C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebată fiind de către instanță, inculpata S. V. arată că nu își însușește recursul formulat de către apărătorul desemnat din oficiu și este mulțumită de hotărârea instanței de fond, respectiv cu condamnarea de 2 ani și 3 luni închisoare.
Față de această împrejurare, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata S. V., solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatei.
Reprezentantul M.ui P. solicită a se lua act de manifestarea de voință a inculpatei și a se constata că recursul declarat de avocat nu a fost însușit de inculpată.
Inculpata S. V., având ultimul cuvânt, revine asupra poziției sale, arătând că este de acord cu recursul declarat de apărătorul său, fiind nemulțumită de pedeapsa aplicată.
Față de această nouă împrejurare, Curtea dispune reluarea dezbaterilor și acordă părților cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata S. V. arată că există la dosar acte care dovedesc că inculpata are o confuzie a termenilor și nu poate fi atentă la ce i se spune, motiv pentru care, solicită a se relua cauza în sensul celor declarate de inculpată de a-și însuși recursul declarat prin apărătorul din oficiu.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, a se dispune, în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei într-o modalitate neprivativă de libertate, fie suspendare condiționată a executării, fie suspendare sub supraveghere a executării pedepsei.
În subsidiar, solicită reducerea pedepsei aplicate.
În motivarea recursului arată că inculpata a fost judecată în procedura simplificată prev. de art.320/1 C., aceasta a avut o atitudine de regret pentru fapta comisă, astfel că pedeapsa își poate atinge scopul chiar și fără executare în regim de detenție. Pe de altă parte, apreciază că arestarea preventivă constituie un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului antisocial al inculpatei.
De asemenea, solicită a se observa că inculpata are doi copii care nu se află în îngrijirea sa, instanța putându-se convinge de capacitatea de a percepe și înțelege corect ce se petrece în jurul ei. S. că are convingerea că inițiativa comiterii infracțiunii nu îi aparține inculpatei, ci concubinului acesteia, având în vedere atitudinea și regretul manifestat imediat după săvârșirea faptei.
Pe de altă parte, solicită a se observa că înainte de această intrare în concubinaj, inculpata nu a săvârșit nici o faptă pedepsită de legea penală.
Consideră că într-o mare măsură, anturajul nepotrivit au împins-o pe această pe calea încălcării valorilor sociale ocrotite de legea penală. S. că inculpata merită a i se acorde și o a doua șansă.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat pentru considerentele arătate de instanță în cuprinsul hotărârii atacate, pe care o consideră dincolo de criticile aduse. Remarcă că prima instanță a făcut o analiză detaliată, atât a stării de fapt, cât și a elementelor ce au caracterizat profilul inculpatei. S. că aceste afirmații ale instanței relevă probațiunea din dosarul cauzei, iar analiza efectuată conduce la concluzia la care instanța a și ajuns în final prin soluția pronunțată, respectiv că atât potențialul inculpatei, cât și al situației în care aceasta se află, coroborate cu pericolul social concret al faptei rezultat din circumstanțele reale evidențiate în dosarul cauzei, justifică atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare aleasă.
Opinează că din cuprinsul acestei motivări, nici măcar circumstanțele atenuante, reținute de altfel generos de prima instanță, nu se bazează decât pe un simplu element, respectiv recunoașterea faptei care a dus și la elementul principal de reducere al pedepsei conf.art.320/1 C., iar alte elemente de natură a caracteriza pozitiv inculpata nu există.
Nici profilul personal al inculpatei nu conduce la concluzia că avem vreun element pentru a deduce că ar fi îndeplinită condiția premisă a aplicării unei pedepse cu suspendare, respectiv convingerea instanței din punct de vedere legal că există posibilități de reeducare în această formă, raportat tocmai la elementele de natură agravantă și la persoana inculpatei care a comis această faptă, intrând pentru prima dată în câmpul infracțional, într-un mod violent.
Prin urmare, în opinia sa, raționamentul instanței este dincolo de critică, motiv pentru care solicită menținerea soluției primei instanțe.
Inculpata S. V., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării acesteia.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 990 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei C.-N., în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c C. cu aplicarea art. 74 lit. b și c și 76 din C. și art. 320^1 C.p.p. s-a dispus condamnarea inculpatei S. V., fiica lui C. și M., născută la data de (...) in C. N., jud C., CNP 2., de cetățenie română, studii - 7 clase, ocupația - fără, loc de muncă-fără, căsătorită - 2 copii minori, fără antecedente penale, domiciliată in sat. F. (com. F.), str. Șesului nr. 4B, jud. C., FFL în loc. G., S. P., nr. 292, jud. C. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a teza a II-a C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.
În baza art. 350 al. 1 din C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpată.
În baza art. 88 al. 1 din C. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24 august 2012 până la zi.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată S. V. cu domiciliul în G., str. P. nr. 257, jud. C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligată inculpata la plata sumei de
300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 7. a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv inculpata S. V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al.1, al.2 lit. b, c, C.
S-a reținut fapta inculpatei S. V. care în seara zilei de (...), în jurul orelor
23:00, în timp ce se afla pe str. P. din com. G., a acostat pe partea vătămată S. V. în vârstă de 52 de ani, persoană cu handicap locomotor de grad I, care se deplasa cu ajutorul unui cărucior electric cu rotile și care suferea de defect de vorbire, astfel aflându-se în imposibilitatea de a se apăra sau de a striga după ajutor, i-a sustras prin violență, trântindu-l la pământ și târându-l aproximativ 3 m după ea, portmoneul care se afla la gâtul acestuia legat cu un șnur, în care avea suma de 100 lei, o cheie, acte de identitate și alte acte, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale.
Prin Încheierea penala nr. 96/C/A/24 august 2012 pronunțată de către
Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatei S. V. pe o perioadă de 15 de zile, in temeiul art. 1491, art. 143, art. 148 lit. f C., respectiv art. 1491, art. 143, art. 148 lit. f C. asigurându-i-se drepturile procesuale cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, prin ascultarea inculpatei în prezenta apărătorului desemnat din oficiu. Măsura a fost verificată în temeiul art. 300^1 din C.p.p. la data de 5 septembrie 2012.
La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2012 inculpata a arătat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimisă în judecată și a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în baza art. 320^1 din C.p.p.
Instanța a admis cererea inculpatei și analizând actele din dosarul de urmărire penală a reținut că sunt probe certe din care să rezulte că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv declarațiile sale de recunoaștere a faptelor, care se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu declarațiile martorilor D. D. și S. F. care au găsit-o pe partea vătămată la pământ la o distanță de aproximativ 3 metri de cărucior și în apropierea locuinței sale și cărora partea vătămată le-a spus că V., concubina lui M. V. i-a sustras portmoneul de la gât, cu declarația martorei C. L. - angajata localului unde partea vătămată a jucat la aparatele electronice, iar inculpata a văzut când a primit de la martora banii, precum și locul în care îi ținea, respectiv într-un portmoneu legat cu sfoară la gât, cu procesul verbal de conducere în teren la locul unde inculpata a aruncat portofelul părții vătămate și cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 5989/I/a/1261/30 august 2012, din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni la nivelul capului și a membrelor superioare, vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale și care s-au putu produce prin comprimare cu mâna și zgâriere, la data de 23 august 2012.
Instanța de fond a reținut că în seara zilei de (...) inculpata se afla într-un bar din centrul comunei G. împreună cu concubinul său M. V.. În local a venit și partea vătămată, persoană care suferă de handicap locomotor sever deplasându- se cu scaun pentru persoane cu dezabilități. Partea vătămată a jucat și câștigat la jocurile electronice o anumită sumă de bani, care i-a fost pusă în portofelul legat la gâtul părții vătămate de către martora C. L. M. a auzit-o pe inculpată exclamând uite cine are noroc, marcând astfel momentul în care inculpata a văzut că partea vătămată avea bani în portofel. Seara, după ce concubinul său a adormit, inculpata auzind de la niște copii că partea vătămată, care locuia în apropierea locuinței concubinului inculpatei și unde locuia și aceasta de aproximativ 6 luni, se întoarce târziu acasă aproximativ după ora 23.00, a așteptat-o pe partea vătămată și după ce a intrat în vorbă cu ea , care la rândul ei o recunoștea pe inculpată, a încercat să îi ia de la gât portofelul ridicând panglica cu care era legat, însă partea vătămată a reacționat și s-a prins de inculpată în momentul când aceasta a încercat să fugă. Astfel, partea vătămată a fost trântită la pământ, unde a fost abandonată de către inculpată. Aici a fost găsită de către martorii D. D. și S. F., care au și anunțat organele de poliție.
Partea vătămată reclamă furtul sumei de 100 lei, care a fost restituită a doua zi de către inculpată.
Instanța a constatat rapacitatea inculpatei, lipsa oricărei forme de empatie cu partea vătămată și mult cinism, abandonând pe partea vătămată în stradă, în condițiile în care nu se putea mișca și exista posibilitatea să fie accidentată de autovehiculele care treceau prin zonă. Nu s-a ignorat nici faptul că inculpata a vorbit cu partea vătămată, deși era noapte și putea să ducă planul infracțional la un final dorit și de altă manieră, știind că astfel partea vătămată o va recunoaște, împrejurare care poate constitui atât o indiferență a inculpatei față de fapta ce urma să o săvârșească, cât și teamă de săvârșirea unei fapte a cărei gravitate probabil o bănuia. Modul virulent de a pătrunde în spațiu relevă un potențial criminogen sporit, deși după modul de operare și după lipsa antecedențelor penale, inculpata nu prezintă profilul unui infractor.
Inculpata s-a mutat de puțină vreme în localitatea G. și locuiește cu concubinul său abandonându-și cei doi copii din F.. Cu siguranță inculpata resimte o afecțiune deosebită pentru numitul M. V., de vreme ce l-a urmat în altă localitate, îndepărtându-se de copii și în tot cursul procesului penal a negat cu vehemență orice implicare a acestuia în săvârșirea faptei, deși știa despre acesta că suferise anterior condamnări penale.
Fapta inculpatei S. V. care în seara zilei de (...), în jurul orelor 23:00, în timp ce se afla pe str. P. din com. G., l-a acostat pe partea vătămată S. V. în vârstă de 52 de ani, persoană cu handicap locomotor de grad I, care se deplasa cu ajutorul unui cărucior electric cu rotile și care suferea de defect de vorbire, astfel aflându-se în imposibilitatea de a se apăra sau de a striga după ajutor, i-a sustras prin violență, trântindu-l la pământ și târându-l aproximativ 3 m după ea, portmoneul care se afla la gâtul acestuia legat cu un șnur, în care avea suma de 100 lei, o cheie, acte de identitate și alte acte, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c C.
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de prev. art.
72 din C., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpată cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și gradul ridicat al pericolului social al faptei relevat de modul de concepere și punere în operă a planului infracțional relevat mai sus, probe în condițiile art. 63 al. 1 din C.p.p.
Cu siguranță inculpata ar fi dorit realizarea scopului, respectiv cel de a sustrage banii, fără exercitarea de violențe, însă în momentul în care a fost prinsă de către partea vătămată a continuat cu determinare ducerea la capăt a planului infracțional. S-a reținut și împrejurarea esențială că inculpata a săvârșit fapta asupra unei persoane care nu putea opune decât o rezistență minimă, după care s-a îndepărtat repede de locul faptei, probabil și din pricina temerii, dar a dovedit astfel și o lipsă de empatie cu partea vătămată pe care a lăsat-o fără ajutor în stradă. Instanța de fond a avut în vedere și împrejurarea că a recunoscut încă de la început săvârșirea faptei și a reparat prejudiciul.
În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. b și c C. cu aplicarea art. 74 lit. b și c și 76 din C. și art. 320^1 C.p.p. a fost condamnată inculpata S. V. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
Având în vedere curajul infracțional al inculpatei, brutalitatea cu care a acționat, alături de indiferența față de starea în care a lăsat-o pe partea vătămată, instanța de fond a apreciat că scopul procesului penal, respectiv acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art.
64 al. 1 lit. a teza a II-a C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Constatând că temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatei S. V. s-au cristalizat în urma evaluării tuturor probelor și relevă un potențial criminogen real și concret, care conduce spre concluzia rezonabilă că lăsarea sa în libertate la acest moment ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, raportat și la incidența disp. art. 148 lit. f din C.p.p., în temeiul art. 350 al. 1 din C.p.p. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 88 din C., s-a computat perioada reținerii și arestării preventive începând cu data de 24 august 2012 până la zi.
Despre latura civilă:
Fapta ilicită săvârșită de către inculpată cu intenție directă a produs un prejudiciu material direct în patrimoniul părții vătămate, constând în suma de bani sustrasă în scopul însușiri pe nedrept.
Instanța de fond a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată S. V. nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs, prin
avocat, inculpata S. V., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător și, personal, de către inculpată s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecând, a se dispune, în principal, schimbarea modalității de executare a pedepsei într-o modalitate neprivativă de libertate, suspendare condiționată sau suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpata a avut o atitudine de regret pentru fapta comisă, are doi copii care nu se află în îngrijirea sa, tocmai datorită incapacității acesteia de a percepe și înțelege corect ce se petrece în jurul ei, nu are antecedente penale. Inițiativa comiterii infracțiunii nu îi aparține inculpatei, ci concubinului acesteia, anturajul nepotrivit au împins-o pe aceasta pe calea încălcării valorilor sociale ocrotite de legea penală, astfel că s-a apreciat că inculpata merită a i se acorda și o a doua șansă, arestarea preventivă constituind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului antisocial al inculpatei.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1
C., inculpata recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Sub acest aspect se constată că instanța a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, modalitatea și circumstanțele concrete ale comiterii - asupra unei persoane cu handicap locomotor, care se deplasa cu ajutorul unui cărucior electric cu rotile și care suferea de defect de vorbire, astfel aflându-se în imposibilitatea de a se apăra sau de a striga după ajutor și care nu putea opune decât o rezistență minimă, după care s-a îndepărtat repede de locul faptei, dovedind o lipsă de empatie cu partea vătămată pe care a lăsat-o fără ajutor în stradă; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 ani - limite reduse cu 1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., deci pedeapsa de la 3 ani 4 luni la 13 ani și 4 luni închisoare); persoana inculpatei - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta.
Instanța a reținut judicios în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.b C. - repararea pagubei pricinuite părții vătămate dar, mai puțin întemeiat, circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.c C. - comportarea sinceră în cursul procesului, în condițiile în care această împrejurare se circumscrie poziției de recunoaștere a faptei și este valorificată prin aplicarea dispoz. art.320/1 C., iar prezentarea în fața autorităților - a fost impusă de circumstanțele cauzei și nu derivă din atitudinea inculpatei, care s-a aflat, imediat după comiterea faptei, în stare de arest, deci la dispoziția autorităților judiciare.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, sub minimul special (redus cu
1/3), în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență și mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C. și, respectiv, art.76 lit.c C. împrejurării că inculpata a fost sinceră și a recunoscut fapta, pentru că ar însemna, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei.
Din aceeași rațiune, a asigurării realizării scopului pedepsei, nu se impune a se valorifica ca circumstanță atenuantă atitudinea anterioară a inculpatei constând în lipsa antecedentelor penale, deoarece, aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență.
Totodată, Curtea apreciază oportună și eficientă și modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, întrucât, raportat la natura și gravitatea infracțiunii comise, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni, periculozitatea sporită a inculpatei, demonstrată de modul în care a comis infracțiunea - se impune o sancțiune exemplară, cu anumite restrângeri de drepturi și libertăți, măcar o anumită perioadă, și din perspectiva asigurării scopului sancționator, dar și preventiv al pedepsei, precum și a conștientizării într-o mai mare măsură a faptei comise și a consecințelor acesteia, a comportamentului viitor al acesteia.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul arestului preventiv, începând cu data de 24 august 2012 și până în prezent.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200, lei onorariu pentru apărător din oficiu (avocat V. R.), ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligată inculpata recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu parțial.
PENTRU ACESTE M.IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata S. V., fiica lui C. și M., născ. la 16 februarie 1989, aflată în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 990 din 25 septembrie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei timpul arestului preventiv, începând cu data de 24 august 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu - avocat V. R.
Obligă pe recurentă să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
ANA C. M. Ș. L. M.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: L. M.
| ← Decizia penală nr. 1296/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1859/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
