Încheierea penală nr. 1859/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1859/R/2012

Ședința nepublică din 28 decembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. M., judecător

JUDECĂTORI : M. R.

: D. P.

GREFIER : L. A. S.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. reprezentant prin A. D. S., procuror

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații N. F., N. G. și U. H. A. împotriva încheierii penale nr. 144 din 20 decembrie 2012 a T. C. privind soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpaților ( art. 1491

Cod procedură penală ).

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul N. F., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. B., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 27 ), inculpata N. G., în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat C. H. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 28 ) și de către apărător din oficiu, avocat A. D., fără delegație la dosar și inculpatul U. H. A., în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat Ban T., S. B. și M. T., toțo din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 29, 30, 31 )

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Apărătoarea din oficiu a inculpatei N. G. solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M.ui

Justiției.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A., solicită, în baza art. 290 alin. 2 din Codul de procedură penală și ale art. 485 Cod procedură penală, dată fiind starea de minoritate a inculpatului recurent U. H. A., să se dispună judecarea recursului în ședință secretă.

Reprezentanta M.ui P. apreciază că fiind vorba în cauză de un inculpat minori alături de doi inculpați majori ședința urmează a fi publică conform disp. art. 481 Cod procedură penală.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A. arată că prezența publicului și a reprezentanților presei ar avea un impact negativ asupra minorului în cauză, cu precizarea că acesta a fost timorat de modul expunerii sale în presă, considerent pentru care solicită dispunerea măsurii.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului N. F. arată că în conformitate cu

Decizia nr. 29 a Înaltei Curți de C. și Justiție consideră că ședința ar trebui să fie publică.

Apărătorul ales al inculpatei N. G. arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii cu privire la caracterul public al ședinței.

Curtea, deliberând, admite cererea formulată de apărătorul inculpatului minor U. H. A. și declară ședința nepublică, în baza art. 290 alin. 2 Cod procedură penală.

Inculpații N. F., N. G. și U. H. A. arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond și nu au de făcut completări cu privire la acestea.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A. depune la dosar motive de recurs, care se comunică procurorului, precum și trei caracterizări ale inculpatului, în circumstanțiere.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătoarea din oficiu a inculpatului N. F., solicită admiterea recursului formulat de către acesta, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d coroborat cu art. 1491 pct. 13 Cod procedură penală, împotriva încheierii penale nr. 144 din data de 20 decembrie 2012 a T. C. și, în temeiul art. 1491 pct. 9 Cod de procedură penală, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de D. împotriva inculpatului.

Consideră că încheierea penală atacată este netemeinică întrucât s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind îndeplinită teza I, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea presupus a fi săvârșită este de la 3 la 15 ani, cu precizarea faptului că în propunerea P.ui s-a făcut referire și la art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000. A., consideră că din momentul în care cei teri inculpați au fost audiați la luarea măsurii arestului preventiv s-a dovedit că inculpatul N. F. nu știa că coinculpatul U. H. A. este minor și, prin urmare ar trebui să se rămână doar la încadrarea juridică prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar reprezenta odată lăsat în libertate, consideră că acesta nu a fost dovedit, reținându-se că a vândut sau oferit droguri de risc unui număr de 5 persoane, din care, conform declarațiilor inculpatului, doar inculpatul U. H. A., cât și Moga au mai consumat doar periodic cannabis, neavând nicio legătură din punct de vedere al consumului de droguri cu ceilalți trei inculpați, colegi de serviciu. Mai arată că P. a susținut că din convorbirile telefonice interceptate, realizate între inculpat și sora acestuia, respectiv inculpata N. G., rezultă că mai multe persoane n-ar fi achitat contravaloarea mărfii, sens în care în încheierea atacată se arată probabil droguri, cu referire la fila nr. 2 din încheiere, P. concluzionând că „marfa"; din convorbirile telefonice cât și numele din agenda găsită la percheziție ar avea vreo legătură cu activitatea de trafic de droguri și prin urmare inculpatul ar fi deosebit de periculos dacă ar fi cercetat în stare de libertate.

S. că inculpatul în fața instanței sesizată cu judecarea pe fond a propunerii de arestare preventivă a arătat că atât el cât și sora sa s-au ocupat cu comercializarea de tutun, respectiv tutun la pungi adus din U., din care se confecționează țigări artizanale, existând pe piață în mod legal chiar și aparate de confecționat astfel de țigări. Sub acest aspect consideră că încă mai există în Codul de procedură penală, în Constituție și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prezumția de nevinovăție și opinează că revine în sarcina P.ui să probeze că era vorba de droguri și că atât discuțiile cât și numerele din agendă ar avea vreo legătură cu activitatea de trafic de droguri.

De asemenea, solicită să se țină cont și de persoana inculpatului, care are calitatea de tată, are un copil minor, prestează activități în muncă, nu are antecedente penale și că acesta nu s-a mai confruntat niciodată cu legea penală, el însuși mărturisind că este mai mult consumator decât traficant, în sensul că se consuma într-adevăr cannabis între prieteni. Mai arată că inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală și a indicat cu ocazia percheziției toate obiectele pe care le avea în locuința sa, respectiv cântarele electronice și substanța de culoare verde, care s-a dovedit a fi cannabis și a predat organelor de urmărire penală un borcan de sticlă din camera surorii, a recunoscut că, cântarea îi aparțineau și și-a arătat disponibilitatea de a colabora în continuare cu organele de urmărire penală și în instanța de judecată.

Totodată, precizează că, deși infracțiunea reținută în sarcina inculpatului are o oarecare gravitate, totuși, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat în cauza Stepuleac c. Moldova că simpla calitate a faptei nu justifică arestarea sau menținerea în stare de arest a unei persoane, cu precizarea că trebuie să se țină cont și de trăsăturile de caracter ale persoanei, de personalitatea inculpatului și de pericolul pe care l-ar avea odată lăsat în libertate. Consideră că, raportat la inculpatul N. F., pericolul nu există.

A. că instanța are posibilitatea luării față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate tocmai pentru a se respecta scopul procesului penal prev. de art. 136 Cod procedură penală, adică buna desfășurare a acestuia, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 sau de art. 1451 din Codul de procedură penală și care oferă instanței destule garanții în sensul că inculpatul se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie în fața organelor de urmărire penală și, mai târziu, în fața instanței de judecată. Cu onorariu FMJ.

Apărătorul ales al inculpatei N. G., solicită admiterea recursului inculpatei

și în temeiul art. 1491 pct. 9 Cod procedură penală să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă. În esență, arată că P. și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă pe disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală și opinează că teza I a acestuia articol este îndeplinită. În acest sens confirmă faptul că pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, însă arată că nu este îndeplinită cea de-a doua teză a dispoziției legale, inculpata dând declarații în fața P.ui și în fața instanței de fond cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă. Consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru dispunerea arestării și practic nu există la dosar dovada faptului că într-adevăr a traficat respectivele substanțe și nici al pericolului social concret al inculpatei și apreciază că nu se impune arestarea preventivă. Mai mult, inculpata a arătat că dorește să denunțe o persoană din Budapesta, care ar fi furnizat respectivele substanțe, denunț care solicită a fi avut în vedere. Mai arată că inculpata s-a aflat în eroare cu privire la vârsta inculpatului U. H. A. și, în consecință, apreciază că nu se poate lua în considerare și că nu poate fi reținută această agravantă în ceea ce o privește. De asemenea, susține că în jurisprudența C.E.D.O. gravitatea faptei nu este un temei abstract.

În concluzie solicită respingerea propunerii de arestare și, în subsidiar, să se dispună eventualitatea aplicării unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A., solicită în conformitate cu prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d și, respectiv 1491 alin. 13 Cod procedură penală, admiterea recursului declarat de inculpatul minor recurent și, în consecință, să se dispună casarea încheierii atacate. Rejudecând propunerea formulată de P. solicită respingerea acesteia.

Consideră că nu subzistă temeiul arestării preventive prev. de art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, dar, în subsidiar, în ipoteza în care se va aprecia ca fiind necesară aplicarea unei măsuri procesuale preventive, solicită să se dispună măsura prev. de art. 145 din Codul de procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

În dezvoltarea motivelor depuse în scris la dosar arată că, analizând considerentele încheierii atacate, judecătorul de la prima instanță s-a referit într- adevăr la toți cei trei inculpați, fără a opera o anumită diferențiere necesară și impusă chiar de dispozițiile procesual preventive, pentru că art. 160e și 160h Cod procedură penală arată că în cazul inculpaților minori starea de arest este o măsură excepțională. S. că argumentele pentru care se consideră utilă și necesară luarea acestei măsuri, extreme în cazul minorilor, de arestare preventivă pornesc invariabil de la referirea și sublinierea caracterului socialmente periculos al faptei. Solicită a se constata că, în mod constant, în toate declarațiile, inculpatul minor U. H. A. și-a recunoscut faptele și a realizat pericolul acestora în care s-a implicat. Mai arată că cele câteva zile de arest preventiv, respectiv în detenție, în camera de reținere și arest preventiv a Inspectoratului Județean C., au fost suficiente pentru ca să-l determine pe inculpat la o reevaluare a propriei conduite, să realizeze situația în care se află și să conștientizeze periculozitatea perseverării într-o asemenea comportare. De asemenea, susține că dacă în considerentele hotărârii atacate se găsesc laborioase referiri la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cu referire detaliată la actele materiale care intră în unitatea infracțională, legală prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal solicită să se aprecieze faptul că conturarea stării de fapt se datorează în foarte mare parte inculpatului minor. A., în declarațiile date în 19 și în 20 decembrie inculpatul a detaliat și a arătat, în concret, care sunt actele materiale în care s-a implicat și, mai mult, a denunțat organelor de urmărire și alte persoane, urmând a se efectua în favoarea acestuia

și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, solicită să se rețină că pentru luarea măsurii arestării și motivarea existenței pericolului concret pentru ordinea publică este necesară o referire și, respectiv o trimitere la probe concrete, care să arate că, pe viitor, lăsat în libertate, persoana inculpatului minor, în vârstă de sub 17 ani, pe care-i va împlini în data de 5 ianuarie, anul viitor, ar pune în pericol climatul de stabilitate socială pe care-l presupune ordinea publică. Totodată, precizează faptul că toate chestiunile în care inculpatul s-a implicat au, în mod indiscutabil, conotație penală, dar în sensul art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală se arată că scopul măsurii preventive, respectiv al arestării preventive, este de a asigura corecta derulare a procesului penal, finalitate pentru care trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului. În acest sens arată că inculpatul este un minor și la prima confruntare cu legea penală. S. că, în situația în care inculpatul și-a asumat responsabilitatea completă a faptelor, a colaborat cu organele de anchetă și a contribuit la aflarea adevărului, cel puțin până la acest moment, pericolul de influențare a urmăririi penale în speță și a alterării probatoriului în sensul influențării martorilor, este inexistent.

Mai arată că, Curtea Europeană, în numeroase hotărâri pronunțate împotriva României a criticat recurgerea automată, stereotipă a art. 148 lit. f Cod procedură penală, tocmai pentru că starea de pericol concret pentru ordinea publică nu poate fi doar invocată, fără o trimitere la probe, sens în care formulează retoric întrebarea „care sunt probele care confirmă că lăsat în libertate, inculpatul U. va perturba corecta derulare a procesului penal ?!";, cu reiterarea faptului că acest ultim aspect reprezintă scopul pentru care se impune o asemenea măsură și, nicidecum, anticiparea unei viitoare soluții de condamnare.

Totuși, consideră că se impune a se avea în vedere faptul că inculpatul a avut o comportare bună și corectă în cursul judecății propunerii, cât și în prezent, raportat la caracterizările depuse la dosar.

Pentru toate motivele prezentate succint solicită să se aprecieze că, în egală măsură, scopul corectei derulări a procesului penal poate fi atins și prin aplicarea unei alte măsuri, sens în care reiterează mențiunea anterioară, respectiv a art.

145 din Codul de procedură penală, pentru că normele de comportare pe care alin. 11 sunt suficiente pentru a asigura prezența inculpatului în fața organelor de anchetă și colaborarea pe care inculpatul și-a arătat-o încă de la început.

În concluzie, solicită admiterea recursului.

Apărătoarea aleasă a inculpatului U. H. A. prezintă trei aspecte în completarea susținerilor anterior expuse, respectiv în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică arată că are certitudinea că este lesne de observat în încheierea atacată faptul că instanța de fond face doar o distincție la modul pur teoretic a ceea ce înseamnă pericolul pentru ordinea publică și pericolul social concret al faptei. A., apreciază ca fiind evident că în luarea măsurii nu se poate limita doar la gravitatea faptei și la pedeapsa pe care legea o impune pentru aceasta, ci se impune explicarea motivului pentru care o altă măsură neprivativă de libertate, cum ar fi aceea a obligării de a nu părăsi localitatea nu ar fi suficientă în cazul inculpatului U. H. A.

De asemenea, susține că instanța de fond, în admiterea propunerii de luare a măsurii arestării preventive, a avut în vedere reacția opiniei publice față de numele de notorietate al inculpatului U. H. A. În acest sens arată că prin accesarea unor pagini de internet sau a unor ziare locale, care evident au scris despre această știre, imediat ulterior luării măsurii, se poate observa la comentariile subsecvente faptul că inculpatul U. H. A. este susținut de către opinia publică în proporție majoritară, dar și că aceasta este indignată de luarea măsurii față de inculpat.

Raportat la art. 136 Cod procedură penală arată că scopul măsurii este un prim pas în reinserția socială a inculpatului cercetat pentru o anumită infracțiune și, de multe ori, o asemenea măsură cu caracter de excepție, nu poate fi întotdeauna cea mai bună sau, mai mult decât atât, aceasta poate avea un efect contrar celui vizat, respectiv reintegrarea socială a inculpatului. S. că la acest moment inculpatul minor U. H. A. nu are nevoie de o măsură neprivativă de libertate, ci de asistență medicală de specialitate, așa cum reiese și din probele existențe la dosarul cauzei, aspect care se poate efectua în ipoteza cercetării acestuia în stare de libertate, urmând însă să respecte toate obligațiile pe care legea le impune.

Față de declarația inculpatului dată în fața organului de urmărire penală, precum și cea dată în fața instanței de fond, respectiv de recunoaștere totală a faptelor, solicită a se avea în vedere că dacă mâine ar începe cercetarea judecătorească, acesta s-ar prevala de disp. art. 3201 Cod procedură penală. În acest context, apreciază că, la acest moment, luarea măsurii este inoportună și, economic vorbind, extrem de păguboasă pentru contribuabilii societății civile.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A. raportat la situația cauzei, arată existența a două variante, respectiv una de admitere a recursului și de corectare a faptelor care s-au întâmplat și care au fost recunoscute de către inculpat, și una de menținere a măsurii arestului și privarea de libertate a minorului, prin integrarea într-un mediu din care marea majoritate care au trecut prin acesta devin infractori și recidivează.

Solicită luarea unei măsuri umane, invocă vârsta de 16 ani a inculpatului

și arată că acesta a făcut niște greșeli pe care și le-a asumat, le-a recunoscut și în prezent le regretă. Datorită situației create, cu problemele existente și nenegate, arată că inculpatul U. H. A. este elev în clasa a X-a la liceu, având anumite restanțe la învățătură pe care le poate remedia, cu precizarea că acesta poate să își remedieze deficiențele la începutul luni ianuarie, când se vor relua cursurile școlare.

S. că în măsura în care va fi menținută starea de arest a inculpatului se va rata în totalitate anul școlar și că în această modalitate nu se va atinge scopul de reeducare și de aducere a acestuia „pe calea cea bună";. Consideră că măsura arestului nu este oportună cu privire la personalitatea și la situația personală. A., scoaterea inculpatului din mediul școlar și familial, raportat și la vârsta inculpatului solicită acordarea unei șanse în situația de față.

Reprezentanta M.ui P. solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de către inculpatul N. F. și menținerea hotărârii dispusă de către instanța de fond, respectiv a încheierii penale nr. 144/C din 20 decembrie 2012 a

T. C. prin acre s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pentru acest inculpat pe o perioadă de 29 de zile, ca fiind temeinică și legală.

A. că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale care justifică luarea măsurii arestului preventiv, fiind întrunite condițiile, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului și existența pericolului concret pentru ordinea publică, care rezultă din modalitatea de comitere a faptei, din gravitatea și perioada de timp îndelungată în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională.

Mai arată că în sarcina inculpatului N. F. s-a reținut faptul că în cursului anului 2012, acesta, în mod repetat, a deținut, a oferit și a vândut droguri de risc pe piața de consumatori din municipiul C.-N., cu precizarea că s-au găsit și la domiciliul acestuia cu ocazia efectuării percheziției domiciliare, respectiv 12, 5 grame de cannabis. De asemenea, inculpatul a distribuit în mod repetat droguri de risc, fiind identificați până la acest moment inculpatul U. H. A., învinuiții T. G. A., Ș. G. A., P. C. V. și H. C. D. A. că, raportat la activitatea intensă desfășurată de inculpat de deținere și distribuire a drogurilor de risc pe parcursului anului

2012, timp în care inculpatul a fost implicat în această activitate infracțională și a obținut în mod ilicit venituri din desfășurarea acestei activități, precum și la faptul că a implicat persoane minore în activitatea de trafic de droguri de risc, cantitatea de droguri găsită la domiciliul său și elementele deținute de către acesta, se justifică luarea față de acesta a măsurii arestării preventive. A., solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului inculpatului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.

Raportat la inculpata N. G. solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului declarat de către aceasta și menținerea hotărârii instanței de fond, respectiv a T. C., încheierea penală nr. 144/C din (...) prin care s-a dispus față de aceasta luarea măsurii arestului preventiv pe o perioadă de 29 de zile. A. că hotărârea este temeinică și legală și arată că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, atât raportat la pedepsele prevăzute în cazul infracțiunilor pentru care este cercetată inculpata, aceea de trafic de droguri de risc în formă continuată și introducere în țară de droguri de risc fără drept, precum și la elementele ce țin de pericolul concret pe care activitatea infracțională desfășurată de către inculpată și persoana acesteia îl reprezintă pentru societatea civilă. În concret, arată că față de inculpată s-a reținut faptul că aceasta a procedat în cursul anului 2012 la introducerea în țară a unei cantități importante de droguri de risc, respectiv 99 de grame de cannabis, cantitate are urma să fie comercializată pe piața de consumatori din municipiul C.-N., precum și o activitate constantă de trafic de droguri de risc, respectiv de deținere și distribuire a drogurilor de risc cannabis, droguri pe care inculpata le procura din străinătate, respectiv din U.. A. că în sarcina inculpatei s-a reținut o activitate intensă, precum și faptul că aceasta a introdus în țară o cantitate de droguri de risc care urma să fie distribuită pe piața de consumatori și faptul că a implicat și persoane minore. A., consideră că aspectele evidențiate reprezintă elemente care justifică luarea față de inculpată a măsurii arestului preventiv, considerente pentru care solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea hotărârii instanței de fond, prin care s-a dispus arestarea preventivă, ca fiind temeinică și legală, cu obligarea inculpata la plata cheltuielilor judiciare.

Cu privire la inculpatul minor U. H. A. solicită respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de către aceasta și menținerea măsurii dispusă de către instanța de fond, Tribunalul Cluj, prin încheierea penală nr. 144/C din (...), prin care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 19 zile, apreciind că aceasta este temeinică și legală.

În concordanță cu instanța de fond arată că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale care justifică luarea măsurii arestului preventiv raportat la pedeapsa închisorii pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată, la existența elementelor ce țin de gravitatea faptei și modalitatea de comitere, precum și la persoane inculpatului cu privire la care apreciază reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În concret, arată că în sarcina inculpatului U. H. A. s-a reținut faptul că, în cursul anului 2012, acesta a desfășurat o activitate intensă de distribuire și de deținere de droguri de risc pe piața consumatorilor din municipiul C.-N., droguri achiziționate în cea mai mare parte de la inculpatul N. F. și, în ciuda vârstei, inculpatul a distribuit chiar unor elevi din liceele clujene sau colegi de școală, obținând în mod repetat sume mari din desfășurarea acestei activități ilicite. S. că în cauză, din actele dosarului s-a reținut faptul că acesta a distribuit droguri de risc numiților B. N., T. C. A., A. R. S., elevi ai liceului "G. Ș."; sau colegilor de la liceul de coregrafie, respectiv A. B., E. G., Ț. D., P. R., care este elev la L. ". B.. În toate cazurile evidențiate inculpatul a achiziționat drogurile de risc de la inculpatul N. F. la un preț cuprins între 50 - 70 lei/gram.

A. că toată activitatea intensă pe care inculpatul a desfășurat-o, respectiv de deținere și distribuire a drogurilor de risc în cursul anului 2012, număr ridicat al persoanelor vizate de activitatea infracțională și cărora acesta le-a distribuit dorgurile și sumele de bani obținute în mod ilict din desfășurarea acestei activități, sunt elemente care justifică luarea față de inculpat a măsurii arestului preventiv.

Pentru considerentele expuse solicită respingerea recursului declarat de către inculpatul U. H. A. ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond, Tribunalul Cluj prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive pe o perioadă de 19 zile, ca temeinică și legală, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.

Inculpatul N. F., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut comiterea faptei și că nu a știu că inculpatul U. este minor, cu precizarea faptului că acesta nu i-a comunicat. De asemenea, mai arată că nu a obținut foloase și solicită să se țină cont de circumstanțele sale atenuante, cu mențiunea că este întreținătorul familiei sale.

Inculpata N. G., având ultimul cuvânt, arată că nu a obținut niciun folos și că era consumatoare.

Inculpatul U. H. A., având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și că își asumă vinovăția. De asemenea, solicită a se avea în vedere vârsta sa de 16 ani și își exprimă doleanța de a-și continua studiile.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 144 din 20 decembrie 2012 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. - S. T. C., și în consecință:

În temeiul art. 148 lit. f, art. 149/1 și art. 160/h C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului minor U. H. A., fiul lui H. D. și C. R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Dimitrie Bolintineanu, nr.10, ap.2, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7. CNP 1., pe o perioadă de 19 zile începând cu data de (...) și până la data de (...).

În temeiul art. 148 lit. f, art. 149/1 C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. F., fiul lui F. și I., născut la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliat în C.-N., Aleea Peana, nr.18, ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.5., CNP 1. și N. G., fiica lui F. și I., născută la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliată în C.-N., Aleea Peana, nr.18,ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7., CNP 2., pe o durată de câte 29 de zile, începând cu data de (...), și până la data de (...).

S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, av. A. D. și B. B. care s-a avansat din FMJ.

Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare, în care se include și suma reprezentând onorariile avocațiale, au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, D. de I. a I. de C. O. și

T. - S. T. C. a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ și urm. C., luarea măsurii arestării preventive față de inculpații: U. H. A., fiul lui H. D. și C. R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Dimitrie Bolintineanu, nr.10, ap.2, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7. CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen., cu art. 99 C.pen și art.33 lit. a C.pen. , N. F., fiul lui F. și I., născut la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliat în C.-N., Aleea Peana, nr.18, ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.5., CNP 1., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000 și N. G., fiica lui F. și I., născută la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliată în C.-N., Aleea Peana, nr.18,ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7., CNP 2., cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr.

143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen. cu art. 33 lit. a C.pen.,

S-a susținut în propunerea de arestare preventivă aceea că în cauză sunt întrunite în mod cumulativ condițiile prevăzute în art. 136, 143 și 148 lit. f C., respecti există indicii temeinice și probe în sensul că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, acestea rezultând din materialul probator administrat până la acest moment al urmăririi penale, legea prevede pentru faptele reținute în sarcina acestora pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată, probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Analizând propunerea formulată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală și față de dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția nr. 151/D/P/2012 din data de (...) a DIICOT - S. T. C. a fost începută urmărirea penală față de inculpatul N. F., fiul lui F. și I., născut la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliat în C.-N., Aleea Peana, nr.18, ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.5., CNP 1. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen.

și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000 și față de inculpatul U. H. A., fiul lui H. D. și C. R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Dimitrie Bolintineanu, nr.10, ap.2, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7. CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen., cu art. 99 C.pen și art.33 lit. a C.pen., apreciindu-se că în cauză sunt întrunite cerințele legale, existând indicii că aceștia au comis fapte prevăzute de legea penală.

Prin ordonanța aceluiași parchet din data de (...) s-a dispus extinderea cercetărilor și a urmăririi penale față de inculpata N. G., fiica lui F. și I., născută la data de (...) în sat C., jud. C., domiciliată în C.-N., Aleea Peana, nr.18,ap.50, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7., CNP 2., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen. cu art. 33 lit. a C.pen.

La data de (...) s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpați, sub aspectul infracțiunilor menționate, aceștia fiind audiați de procuror în prezența unor avocați, dispunându-se și reținerea lor pentru 24 h, anterior expirării acestei durate, fiind sesizat Tribunalul Cluj cu prezenta propunere de arestare preventivă.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut referitor la inculpatul N. F., aceea că în cursul anului 2012, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a oferit și vândut droguri de risc pe piața de consumatori din mun. C.-N., droguri cu privire la care există date că ar fi deținute la domiciliul său, în cantități mai mari, în vederea comercializării frecvente, rezultând date că învinuitul a distribuit droguri de risc, în perioada reținută în cercetări, numiților: Ș. G. A., P. C. V., H. C. D., T. G. A. și învinuitului minor U. H. A., precum și altor persoane neidentificate până la acest moment, droguri de risc pe care le-a deținut în vederea distribuirii ulterioare.

Cu privire la activitatea infracțională desfășurată de inculpata N. G. s-a reținut faptul că aceasta, în data de (...) a procedat la introducerea în țară de pe teritoriul U., a cantității de 99 grame cannabis, rezultată în urma analizelor de laborator, cantitate care urma să fie distribuită ulterior pe piața de consumatori din mun. C.-N..

De asemenea, au rezultat date că aceasta, împreună cu inculpatul N. F., au desfășurat, în cursul anului 2012, o activitate constantă de distribuire a drogurilor de risc - cannabis, procurate în prealabil de către inculpată. Aceste aspecte rezultă în urma analizării conținutului proceselor - verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de numitul N. F., de la filele 10 -

13 din voi. 5, unde se face referire în discuția purtată de susnumit cu sora acestuia despre faptul că mai trebuie achiziționată marfa și că există mai multe persoane care nu și-au achitat marfa cumpărată, probabil droguri. De asemenea, din conținutul procesului verbal de transcriere aflat la filele 133-

134 din vol.3, respectiv din cuprinsul convorbirii dintre numitul N. F. și sora acestuia, rezultă că aceasta din urmă se află pe drum spre C.-N., rezultând date că susnumita se întoarce în C.-N. cu marfa, probabil droguri, pentru a le comercializa.

Referitor la inculpatul minor U. H. A. s-a arătat că în cursul anului 2012 acesta a desfășurat o activitate intensă de distribuire și deținere a drogurilor de risc, droguri procurate în prealabil și de la inculpatul N. F. A., în perioada iunie-decembrie 2012, inculpatul U. H. A. a comercializat droguri de risc colaboratorului autorizat cu nume de cod "Z. L.", într-un număr de șase rânduri, după cum urmează:

1. La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod "I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod "Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H. A. o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul de A. și P. al D. din cadrul B.C.C.O. C., pentru a pentru a fi analizată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 1,3 grame cannabis, fiind identificată substanța psihotropă Tetrahidrocannabinol-THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr.

143/2000.

2. La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod "I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod "Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H. A. încă o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul de A. și P. al D. din cadrul B.C.C.O. C., pentru a pentru a fi analizată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 0,7 grame cannabis, fiind identificată substanța psihotropă Tetrahidrocannabinol - THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr.

143/2000.

3. La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod "I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod "Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H. A. încă o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul Central de A. și P. al D. din cadrul D.C.C.O. București, pentru a pentru a fi analizată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 0,73 grame cannabis, fiind identificată s ubstanța psihotropă Tetrahidrocannabinol- THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr. 143/2000.

4. La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod "I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod"Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H. A. încă o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul de A. și P. al D. din cadrul D.C.C.O. București, pentru a pentru a fi analiz ată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 0,7 grame cannabis, fiind identificată substanța psihotropă Tetrahidrocannabinol -THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr. 143/2000.

5.La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod

" I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de cod "Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H., încă o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul de A. și

P. al D. din cadrul D.C.C.O. București, pentru a pentru a fi analizată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 1,3 grame cannabis, fiind identificată substanța psihotropă Tetrahi drocannabinol-THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr. 143/2000.

6. La data de (...) investigatorul sub acoperire cu nume de cod " I. L.", prin intermediul colaboratorului autorizat cu nume de co d "Z. L.", a procurat de la inculpatul U. H. A., încă o substanță vegetală de culoare verde oliv.

Substanța respectivă a fost înaintată către Laboratorul de A. și P. al D. din cadrul D.C.C.O. București, pentru a pentru a fi analizată, rezultând faptul că proba înaintată era constituită din cantitatea de 0,8 grame cannabis, fiind identificată substanța psihotropă Tetrahidrocannabinol -THC, biosintetizată de planta C., substanță care se regăsește în Tabelul - anexă nr.III din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a reținut faptul că inculpatul U. H. A. a distribuit în mod repetat droguri de risc, în perioada amintită numiților: Ș. G. A., B. A. F., P. V. E., D. S. R., A. R. S., învinuiților T. A. C. și B. N. și a consumat în mod repetat droguri de risc în perioada reținută în cercetări, droguri de risc pe care le-a procurat în prealabil și de la învinuitul N. F., fie în vederea distribuirii ulterioare, fie în vederea propriului consum.

Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C., respectiv există probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, pentru faptele comise legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă constată că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii preventive împotriva inculpaților, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.

A., în primul rând, din perspectiva cerințelor impuse de art. 143 C. și față de conținutul art. 68/1 C., care stabilește că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză, rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele de comiterea cărora este învinuit, apreciem că în cauză există indicii temeinice și chiar probe în sensul că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor, acestea fiind relevate în primul rând de declarațiile date de aceștia până la cest moment.

A., inculpatul N. F. cu ocazia audierii sale de către procuror a adoptat o poziție de nerecunoaștere a faptei pentru care este cercetat, susținând doar că este consumator de droguri de risc, droguri pe care i le aducea sora sa, inculpata N. G., fără a cunoaște proveniența acestora și că, deși a consumat astfel de substanțe cu alte persoane și cu inculpatul minor U. H. A. nu a cunoscut vârsta reală a acestuia și nici nu i-a vândut acestuia droguri de risc, după cum nu a comercializat substanțe interzise nici celorlalte persoane menționate mai sus.

Totuși, în fața instanței de judecată inculpatul N. F. și-a nuanțat declarațiile anterioare, recunoscând parțial învinuirea adusă, manifestându-și disponibilitatea în sensul colaborării cu organele judiciare penale.

În privința inculpatei N. G., aceasta a recunoscut doar săvârșirea infracțiunii de introducere în țară de droguri de risc, fără drept, iar cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de risc, nu a recunoscut comiterea acesteia, precizând că doar a oferit cu titlu gratuit droguri de risc și a consumat astfel de substanțe, de câteva ori chiar cu inculpatul U. H. A., fără a cunoaște că este minor, în fața instanței susținând că fratele său era persoana care îi furniza banii pentru drogurile pe care le aducea din U. și totodată, persoana care se ocupa cu distribuirea acestora. Inculpata a recunoscut și faptul că în ultimele 4 luni a efectuat cel puțin câte o deplasare pe lună în U. pentru a aduce droguri de risc însă a susținut că era vorba despre cantități neînsemnate de circa 2 până la 10 grame, ultimul transport, cel din data de (...) vizând o cantitate mai mare de circa 99 grame cananabis, în considerarea faptului că urmau sărbătorile de iarnă când consumul de droguri „în cercul de prieteni"; era mai mare.

Deși acești doi inculpați și-au nuanțat oarecum declarațiile în fața judecătorului, nu putem să nu observăm faptul că, deși susțin că drogurile erau destinate preponderent consumului propriu și pentru „cercul lor de prieteni";, aceștia se contrazic cu privire la persoanele care formau acest cerc de prieteni, nu pot oferi decât detalii minore cu privire la identitatea acestora și se contrazic cu privire la persoana lui Ș. G. A., coleg de serviciu cu inculpatul și despre care acesta a afirmat că ar fi renunțat la consumul de droguri în ultimul an, în timp ce inculpata a susținut că și în ultima perioadă, au consumat împreună droguri în locuința lor, droguri pe care inculpata le-a pus la dispoziție.

Inculpatul U. H. A. a recunoscut cu sinceritate învinuirea adusă, declarând că este consumator de droguri de risc și în acest context, în cursul anului 2012, în mod frecvent a oferit cu titlu gratuit sau contra cost droguri de risc către mai multe persoane, printre care B. N., T. C. A., I.el Vito -coleg la L. de coregrafie, D. S. R., A. R. S. - elev la L. G. Ș., A. C., T. T., A. B., E. G. și R. G., Ț. D., unei persoane cu numele de "A.", unei persoane cu numele de "Edi", P. R. elev la L. L. B., drogurile de risc fiind achiziționate de la inculpatul N. F., dar și din alte surse după cum a declarat în fața instanței de judecată.

Inculpatul a susținut că în total, cantitatea traficată sau consumată în cursul anului 2012 de către el, se ridică la aproximativ 130 de grame, achiziționată la un preț cuprins între 50-70 lei/gram.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul fraților N. în data de (...) au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv mai multe substanțe conținând o materie vegetală de culoare verde-oliv, cu privire la care inculpatul a precizat că este cannabis si că îi aparține, două cântare electronice despre care a precizat că îi aparțin, iar în urma analizării substanțelor ridicate a rezultat faptul că este vorba despre cantitatea de 12,5 grame cannabis.

Potrivit declarației învinuitului T. A. C. a rezultat faptul că inculpatul N. F. a distribuit în mod frecvent în cursul anului 2012 droguri de risc atât acestuia, cât și inculpatului U. H. A., fie în vederea comercializării ulterioare, cât și în vederea consumului.

De asemenea, din declarația inculpatului U. H. A. a rezultat faptul că inculpatul N. F. era persoana care îl aproviziona frecvent cu droguri de risc - cannabis, chiar de câte două ori pe săptămână iar despre cantitatea furnizată acestuia în acest interval - martie - decembrie 2012, inculpatul U. a arătat că ar fi vorba despre aproximativ 130 grame cannabis, atât pentru consum propriu - 30 grame, cât și pentru distribuire ulterioară - 100 grame, prețul pe un gram variind între 50 -70 lei/gram. Un calcul simplu raportat la valoarea minimă de vânzare a gramului de cannabis conduce la suma minimă de 6500 lei, bani pe care inculpatul N. F. i-a obținut numai din comercializarea de cannabis către inculpatul U. H. A., fără însă ca acesta să fie singurul cumpărător, existând date că numitul N. F. a mai comercializat în cursul anului

2012 cannabis și altor persoane - S. A., "Edi", P. C. V., H. C. D., T. G. A..

Aspectele referitoare la activitatea de trafic de droguri de risc desfășurată de inculpatul N. F. rezultă și în urma analizării conținutului proceselor-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de acesta, fiind relevantă discuția purtată de susnumit cu sora acestuia despre faptul că mai trebuie achiziționată marfa și că există mai multe persoane care nu și-au achitat marfa cumpărată, probabil droguri (filele 10-13 vol V).

De asemenea, din conținutul procesului verbal de transcriere aflat la filele 133-134 din vol.III, respectiv din cuprinsul convorbirii dintre numitul N. F. și sora acestuia, rezultă că aceasta din urmă se află pe drum spre C.-N., rezultând date că susnumita se întoarce în C.-N. cu marfa, probabil droguri, pentru a le comercializa.

Deși inculpata a susținut că în realitate, dincolo de faptul că este consumatoare de droguri și că a introdus în țară droguri de risc în mod repetat, nu a desfășurat activități specifice traficului de droguri, considerăm dimpotrivă că există indicii temeinice în acest sens, aceasta recunoscând că a oferit cu titlu gratuit astfel de substanțe inculpatului minor U. H. A. și de asemenea lui Ș. G.

A., dar și altor persoane din așa zisul cerc de prieteni.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatului U. H. A. în data de (...) au fost identificate și ridicate mai multe bunuri, respectiv mai multe substanțe conținând o materie vegetală de culoare verde-oliv, cu privire la care, în urma analizării a rezultat faptul că este vorba despre cantitatea de 0,8 grame cannabis.

Așadar, potrivit materialului probatoriu administrat până la acest moment se poate reține faptul că inculpatul minor U. H. A., a desfășurat în cursul anului 2012 o activitate intensă de deținere, comercializare, oferire și consum propriu a drogurilor de risc, respectiv cannabis, pe piața de consumatori din mun. C.-N., în mod preponderent unor elevi din licee din municipiul C.-N. sau chiar colegi de școală, obținând în mod repetat sume de bani din comercializarea drogurilor de risc.

Potrivit declarației învinuitului T. A. C. a rezultat faptul că inculpatul U.

H. A. i-a distribuit, în mod repetat, droguri de risc, iar aceste droguri proveneau de la numitul "F.", identificat ulterior în persoana inculpatului N. F. iar potrivit declarației învinuitului B. N., a rezultat faptul că în perioada aprilie - iunie

2012 inculpatul U. A. i-a distribuit în mod repetat cannabis. De asemenea, din declarația inculpatului U. H. A. a rezultat faptul că acesta s-a ocupat în cursul anului 2012, în mod frecvent de oferirea cu titlu gratuit sau contra cost a drogurilor de risc, către mai multe persoane, după cum urmează : B. N., T. C. A., I.el Vito -coleg la L. de coregrafie, D. S. R., A. R. S. - elev la L. G. Ș., A. C., T. T., A. B., E. G. și R. G., Ț. D., unei persoane cu numele de "A.", unei persoane cu numele de "Edi", P. R. elev la L. L. B., în toate cazurile, drogurile de risc fiind achiziționate de U. H. A. de la inculpatul N. F. C. precizată de inculpat ca fiind traficată sau consumată în cursul anului 2012 de către el, se ridică la cantitatea de 130 de grame, achiziționată la un preț cuprins între 50-70 lei/gram.

Aspectele sus menționate se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză, numiții B. C. Ș., A. B. A., B. O., G. R. Ș., A. M. C., P. V. D. și în același timp nu poate fi pierdută din vedere împrejurarea că în intervalul de timp iunie-decembrie 2012 inculpatul minor a comercializat droguri de risc colaboratorului autorizat cu nume de cod Z. L. în nu mai puțin de 6 rânduri, ceea ce denotă odată în plus, dimensiunea activității sale infracționale.

Deși inculpatul a accentuat faptul că a procedat la comercializarea drogurilor de risc doar pentru a-și asigura resursele necesare propriului consum, este de observat faptul că din declarațiile unora dintre martori rezultă că acesta obișnuia să ofere cu titlu gratuit droguri unor colegi de școală, aspect inexplicabil dacă avem în vedere declarația acestuia vizavi de motivele care l-au determinat să vândă droguri. Pe de altă parte, s-a invocat în apărare faptul că, cantitățile traficate de inculpat nu sunt însemnate, însă acest aspect nu prezintă o relevanță sporită la aprecierea gradului de pericol social al faptei comise și totodată, la aprecierea pericolului social al infractorului, atâta timp cât legea nu a condiționat reținerea infracțiunilor de trafic de droguri de o anumită cantitate care să fie traficată, dimpotrivă, în opinia noastră, prezentând relevanță numărul persoanelor cărora li se furnizează, contextul în care are loc distribuirea drogurilor, frecvența și nu în ultimul rând, destinatarii acestora.

Ca atare, în opinia noastră, fără îndoială la acest moment se poate reține existența unei suspiciuni rezonabile în sensul art.5 parg.1 lit.c din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a unor indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C. cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, fiind de reținut jurisprudența constantă a instanței de contencios european de la S., în lumina căreia forța juridică a probelor și indiciilor temeinice care ar putea justifica măsura arestării preventive nu este necesar să fie echivalentă celor care ar putea justifica o condamnare, doar aceste din urmă probe fiind necesar a dovedi dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că persoanele trimise în judecată sunt autorii faptelor sesizate.

Potrivit aceleiași jurisprudențe, rolul măsurii preventive este tocmai acela de a permite clarificarea, sau dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor rezonabile că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală (cauzele Murray și Brogan împ. Regatului Unit).

În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a articolului 148 C., inculpații sunt acuzați de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.

Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe că lăsarea în libertate a învinuitului sau inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.

Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.

Pe de altă parte, în cazul unor infracțiuni grave cum sunt și cele imputate inculpaților, probele referitoare la existența și natura lor, amploarea activității infracționale desfășurate, implicațiile lor și urmările produse, precum și circumstanțele ce țin de persoana făptuitorului, constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin chiar natura lor aceste fapte au rezonanță socială și implicații negative asupra siguranței colective.

Fără îndoială, pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere.

Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptelor comise, a circumstanțelor și urmărilor comiterii lor, pentru ca apoi și prin raportare la circumstanțele personale ale celui în cauză, să decidă dacă este necesară privarea de libertate a acestuia.

Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune așa cum arătam deja, o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora sunt acuzați inculpații, modalitatea concretă de săvârșire, numărul persoanelor implicate, care au beneficiat de „. inculpaților, și desigur, urmările produse sau care se puteau produce asupra sănătății acestora, fiind de notorietate efectele nocive ale consumului unor asemenea substanțe asupra organismului, fără a pierde din vedere împrejurarea că, consumul acestor substanțe a căpătat o amploare deosebită în ultimii ani.

Concret, pentru a justifica concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică sunt relevante în opinia noastră mai multe aspecte care vizează amploarea activității de oferire și vânzare a drogurilor de risc desfășurată de inculpați pe piața de consumatori din municipiul C.-N., concomitent cu introducerea în mod repetat în țară a unor cantități însemnate de drog uri de risc și cu deținerea acestora la domiciliul inculpaților N. în vederea distribuirii ulterioare, cantitatea de droguri de risc găsită în urma perchezițiilor domiciliare, instrumentele deținute de inculpatul N., (două cântare electronice), numărul persoanelor implicate dintre care unele minore, consecințele extrem de dăunătoare ale consumului de cannabis asupra sănătății persoanei, și mai ales asupra dezvoltării tinerilor și nu în ultimul rând, amploarea acestui fenomen infracțional care impune o reacție fermă din partea tuturor autorităților implicate, fiind evident faptul că vârsta de la care debutează consumul de droguri a scăzut îngrijorător, situația inculpatului U. fiind sub acest aspect, relevantă.

Drept urmare, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta atât o încurajare a comportamentului lor infracțional, cât și a conduitei altor persoane, cu preocupări asemănătoare, care în lipsa unor măsuri ferme, ar alege să inițieze ori să continue activități de natura celor ce fac obiectul prezentului dosar.

Într-adevăr, inculpații nu au antecedente penale și și -au manifestat disponibilitatea în sensul colaborării cu organele judiciare penale, formulând denunțuri penale, iar inculpatul U. a dat declarații sincere (declarațiile coinculpaților fiind nuanțate și parțial sincere), acesta din urmă fiind minor în vârstă de 16 ani, însă consideră că aceste aspecte nu pot justifica la acest moment, respingerea propunerii de arestare preventivă a celor trei inculpați, faptele reținute în sarcina fiecăruia dintre aceștia fiind deosebit de grave, atât prin natura lor, cât și prin prisma circumstanțelor concrete ale comiterii lor, aceștia contribuind din plin la proliferarea acestui fenomen infracțional în licee și școli de pe raza mun. C.-N., cu o totală indiferență față de consecințele nefaste asupra sănătății persoanelor.

În aceste condiții, tribunalul a apreciat că arestarea inculpaților este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, sens în care, în baza art. 149/1 rap. la art.143 și art. 148 lit. f C. prezenta propunere a fost admisă.

Pe cale de consecință, s-a dispus în temeiul art. 148 lit. f, art. 149/1 și art.

160/h C. arestarea preventivă a inculpatului minor U. H. A., fiul lui H. D. și C.

R., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în C.-N., str. Dimitrie

Bolintineanu, nr.10, ap.2, jud. C., posesor al C.I. seria KX nr.7. CNP 1., pe o perioadă de 19 zile începând cu data de (...) și până la data de (...).

În baza art. 189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, av. A. D. și B. B. care s-a avansat din FMJ.

Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare, în care se include și suma reprezentând onorariile avocațiale, au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații N. F., N. G.,

U. H. A., solicitând casarea încheierii atacate,iar în baza art.38515 pct. 2 lit. d coroborat cu art. 1491 pct. 13 Cod procedură penală, , în temeiul art. 1491 pct. 9

Cod de procedură penală, să se dispună respingerea propunerii de arestare preventivă formulată de D. împotriva inculpaților.

Inculpatul N. F. a arătat în motivarea recursului că încheierea penală atacată este netemeinică întrucât s-a luat măsura arestării preventive în baza art.

148 lit. f Cod procedură penală, fiind îndeplinită teza I, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea presupus a fi săvârșită este de la 3 la 15 ani, cu precizarea faptului că în propunerea P.ui s-a făcut referire și la art. 14 alin. 1 lit. c din Legea nr.

143/2000. A., consideră că din momentul în care cei teri inculpați au fost audiați la luarea măsurii arestului preventiv s-a dovedit că inculpatul N. F. nu știa că coinculpatul U. H. A. este minor și, prin urmare ar trebui să se rămână doar la încadrarea juridică prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care inculpatul l-ar reprezenta odată lăsat în libertate, consideră că acesta nu a fost dovedit, neexistând probe indubitabile că inculpatul ar fi săvârșit infracțiuni de trafic de droguri ,acesta fiind doar consumator,existând prezumția de nevinovăție revine în sarcina P.ui să probeze că era vorba de droguri și că atât discuțiile cât și numerele din agendă ar avea vreo legătură cu activitatea de trafic de droguri.

De asemenea, solicită să se țină cont și de persoana inculpatului, care are un copil minor, prestează activități în muncă, nu are antecedente penale și că acesta nu s-a mai confruntat niciodată cu legea penală, el însuși mărturisind că este mai mult consumator decât traficant, în sensul că se consuma într-adevăr cannabis între prieteni și a colaborat cu organele de urmărire penală .Totodată, conform practicii CEDO simpla gravitate a faptei nu justifică arestarea sau menținerea în stare de arest a unei persoane, cu precizarea că trebuie să se țină cont și de persoana inculpatului și de pericolul pe care l-ar avea odată lăsat în libertate. De asemenea,s-a arătat că instanța are posibilitatea luării față de inculpat a unei măsuri mai puțin restrictive de libertate tocmai pentru a se respecta scopul procesului penal prev. de art. 136 Cod procedură penală, adică buna desfășurare a acestuia, respectiv a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara prev. de art. 145 sau de art. 1451 din Codul de procedură penală și care oferă instanței destule garanții în sensul că inculpatul se va prezenta ori de câte ori va fi nevoie în fața organelor de urmărire penală și, mai târziu, în fața instanței de judecată.

Inculpata N. G. a arătat în motivarea recursului că P. și-a întemeiat propunerea de arestare preventivă pe disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală și într-adevăr teza I a acestuia articol este îndeplinită. În acest sens confirmă faptul că pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare, însă arată că nu este îndeplinită cea de-a doua teză a dispoziției legale, inculpata dând declarații în fața P.ui și în fața instanței de fond cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă. Consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru dispunerea arestării și practic nu există la dosar dovada faptului că într-adevăr a traficat respectivele substanțe și nici al pericolului social concret al inculpatei și apreciază că nu se impune arestarea preventivă

Inculpatul U. H. A. prin apărătorii săi a arătat încheierea este netemeinică

și nelegală întrucât în cazul inculpaților minori starea de arest este o măsură excepțională,iar motivarea instanței s-a subliniat caracterul socialmente periculos al faptei,însă inculpatul minor U. H. A. și-a recunoscut faptele și a realizat pericolul acestora în care s-a implicat. Mai arată că cele câteva zile de arest preventiv, respectiv în detenție, în camera de reținere și arest preventiv a Inspectoratului Județean C., au fost suficiente pentru ca să-l determine pe inculpat la o reevaluare a propriei conduite, să realizeze situația în care se află și să conștientizeze periculozitatea perseverării într-o asemenea comportare. De asemenea, se susține că dacă în considerentele hotărârii atacate se găsesc laborioase referiri la materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, cu referire detaliată la actele materiale care intră în unitatea infracțională, legală prev. de art. 41 alin. 2 Cod penal solicită să se aprecieze faptul că conturarea stării de fapt se datorează în foarte mare parte inculpatului minor. A., în declarațiile date în 19 și în 20 decembrie inculpatul a detaliat și a arătat, în concret, care sunt actele materiale în care s-a implicat și, mai mult, a denunțat organelor de urmărire și alte persoane, urmând a opera în favoarea acestuia și aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. De asemenea, solicită să se rețină că pentru luarea măsurii arestării și motivarea existenței pericolului concret pentru ordinea publică este necesară o referire și, respectiv o trimitere la probe concrete, care să arate că, pe viitor, lăsat în libertate, persoana inculpatului minor, în vârstă de sub 17 ani, pe care-i va împlini în data de 5 ianuarie, anul viitor, ar pune în pericol climatul de stabilitate socială pe care-l presupune ordinea publică. Totodată, precizează faptul că toate chestiunile în care inculpatul s-a implicat au, în mod indiscutabil, conotație penală, dar în sensul art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală se arată că scopul măsurii preventive, respectiv al arestării preventive, este de a asigura corecta derulare a procesului penal, finalitate pentru care trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului. În acest sens arată că inculpatul este un minor și la prima confruntare cu legea penală. S. că, în situația în care inculpatul și-a asumat responsabilitatea completă a faptelor, a colaborat cu organele de anchetă și a contribuit la aflarea adevărului, cel puțin până la acest moment, pericolul de influențare a urmăririi penale în speță și a alterării probatoriului în sensul influențării martorilor, este inexistent.

Analizând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

Articolul 5 paragraf 1 lit. c din CEDO admite privarea de libertate a unei persoane dacă a fost arestată în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Convenția condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile, temeinice că s-a săvârșit o infracțiune sau că autorul va fugi după săvârșirea infracțiunii. Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de Curte în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit o infracțiune. Aceste date nu trebuie să aibă aceeași forță ca cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare,scopul reținerii fiind acela de a continua cercetările.

În dreptul intern,potrivit art. 149/1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.

În cauză ,motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării subzistă și impun privarea de libertate a inculpaților.

A.,în sarcina inculpaților recurenți s-au reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri ,respectiv ,în sarcina inculpatului U. H. A. trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen și deținere de droguri de risc pentru consum propriu fără drept, prev. de art. 4 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen., cu art. 99 C.pen și art.33 lit. a C.pen.

, a inculpatului N. F. infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr.

143/2000 și a inculpatei N. G. săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al. 1 din Legea nr.143/200 cu art. 41 al. 2 C.pen. și art. 14 al. 1 lit. c din Legea nr. 143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art. 3 al. 1 din Legea nr.143/2000 cu art. 41 al. 2 C.pen. cu art. 33 lit. a C.pen.

Față de probele administrate până în acest moment,prima instanță în mod corect a apreciat că în speță sunt întrunite atât cerințele prev. de art.143 C.

,raportat la existența indiciilor că s-au săvârșit fapte prevăzute de legea penală,indicii ce au fost analizate și indicate de către prima instanță pentru fiecare inculpat în parte,astfel că nu vor fi reluate și de către instanța de recurs .

De asemenea,în mod legal și temeinic prima instanță a reținut și incidența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f C. ,întrucât infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani , considerând astfel că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică ,aceasta raportat la gravitatea faptelor pentru care aceștia sunt cercetați.

Este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,sub acest aspect ,existența pericolului public poate rezulta ,între altele,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea chiar a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.

În același sens, dată fiind amploarea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor la noi în țară,efectele pe care le produce acest consum ,traficul de droguri având un impact negativ asupra opiniei publice ,Curtea apreciază că cercetarea inculpaților, bănuiți a trafica droguri unor persoane minore , în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.

Referirile la o eventuală schimbare a încadrării juridice a faptelor,precum și cele la atitudinea sinceră a inculpaților pe parcursul cercetărilor,de lipsa antecedentelor penale,de colaborarea cu organele de anchetă,toate acestea reprezintă criterii de individualizare a pedepsei ,pe care instanța le va avea în vedere dacă va pronunța o hotărâre de condamnare a acestora în cazul în care le va stabili vinovăția,însă în acest cadru nu au relevanță,verificându-se doar existența temeiurilor arestării,care,așa cum s-a arătat mai sus subzistă în speță.

Curtea apreciază de asemenea că se impune arestarea inculpaților și prin prisma disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate ,inculpații fiind arestați în vederea aducerii lor în fața autorităților competente ,existând motive verosimile de a bănui că au săvârșit infracțiuni.

În plus, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO „factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al C.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând „suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

Aprecierea probelor se va face de către instanța de fond sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpaților.

În această fază a recursului, instanța nu are abilitatea de a cenzura corectitudinea administrării probelor de către organele de anchetă și nici de a verifica apărări care țin de fondul cauzei. Până la dovada contrarie, probele administrate de procuror nu pot fi înlăturate de către instanța sesizată cu luarea unei măsuri preventive

Negăsind alte motive de casare a încheierii, care să fie luate în considerare din oficiu de către instanță conform art.385/9 al.3 C.,și apreciind că arestarea inculpaților s-a luat cu respectarea tuturor textelor de lege in materie, Curtea va respinge recursurile acestora ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D I S P U N E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații N. F., N. G., U. H. A. împotriva încheierii penale nr. 144 din 20 decembrie 2012 a T. C...

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, pentru av. B. B. și 25 lei pentru av. A. ce se va avansa din fondul M.ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.

Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial pentru inc. N. F. și 25 lei pentru inculpatul N. G.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28 decembrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. M. R. D. P.

L. A. S.

GREFIER,

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...) Jud.fond. A. Ț.

← Decizia penală nr. 1448/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1304/2012, Curtea de Apel Cluj →

Încheierea penală nr. 1859/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 1859/2012, Curtea de Apel Cluj