Decizia penală nr. 148/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a7
DECIZIA PENALĂ NR.148/R/2012
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.
: M. Ș.
G. : M. V.-G.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - S.
T. C., reprezentat prin procuror: D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către PARCHETUL DE
PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT B. T. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M., având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului preventiv a inculpatului G. I. G.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul G. I. G., în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Sumlas Silviu din cadrul
Baroului de A. S. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av. C. I. din cadrul Baroului de A. C., cu delegație la dosar și solicită acordarea onorariului parțial pentru studiu dosar și prezentarea la instanță.
Instanța constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu prin prezentarea apărătorului ales și asupra onorariului parțial se va pronunța prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul M.ui P. susține motivele de recurs depuse la dosar și în esență, solicită în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod pr.pen. admiterea recursului declarat de către DIICOT - B. T. M., casarea încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M. prin care măsura arestării preventive a inculpatului a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apreciază că temeiurile inițiale care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare în cauză.
Arată că nu este lipsită de importantă modalitatea în care inculpatul
și-a desfășurat activitatea infracțională respectiv, de faptul că a atras în activitatea de trafic de droguri persoane minore. A. aspect, pe lângă pericolul social și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, pericol materializat în limitele de pedeapsă - constituie un argument în plus că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, astfel că se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Un al doilea argument în menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului îl constituie aceiași circumstanță reală a atragerii în zona infracțională de către inculpat a unor persoane minore și riscul pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate în acest moment, având în vedere că în faza de cercetare judecătorească nu s-a administrat niciun mijloc de probă, astfel că există riscul ca inculpatul să influențeze persoanele care sunt cercetate și audiate în cauză.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului cu consecința menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului.
Apărătorul inculpatului G. I. G., în stare de arest, asistat av. Sumlas Silviu solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de DIICOT - B. T. M. și menținerea încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie
2012 a T.ui M., ca legală și temeinică.
În mod corect Tribunalul Maramureș a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, s-au schimbat dintr-o perspectivă destul de clară și radicală.
Prin rechizitoriul DIICOT-ului M. dat în dosarul nr.93 D/P/2011, trei dintre persoanele implicate în comiterea acelorași fapte, au fost scoși de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b1 Cod pr. pen. rap. la art. 181 Cod penal, apreciindu-se că fapta comisă este în mod vădit lipsită de importanță sub aspect infracțional și că nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, circumstanță reală care se întinde asupra tuturor participanților.
Este drept că teza ultimă din art. 181 Cod penal trebuie avută în vedere la calificarea faptei respectiv, persoana și conduita făptuitorului, dar sub nicio formă nu discutăm de gradul lui de participare la comiterea faptei. Se vorbește despre persoana și conduita anterioară comiterii infracțiunii respectiv, dacă are cazier penal, atitudinea în fața organelor de anchetă penală și a alte aspecte de acest gen.
Din cuprinsul rechizitoriului rezultă foarte clar că inculpatul G. I. G. a avut o atitudine sinceră în faza de urmărire penală și că nu are antecedente penale, așa cum rezultă și din fișa de cazier judiciar.
Având în vedere că față de cei trei coparticipanți la comiterea aceleiași fapte s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și doar inculpatul G. I. G. a fost trimis în judecată, apreciază că este o greșeală de ordin procedural și o gravă inechitate sub aspectul tratamentului juridic penal care s-a aplicat persoanelor care au comis aceeași faptă penală.
Inculpatul G. I. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc fără drept în vederea consumului propriu.
Drogurile traficate de acesta se referă la cânepă sălbatică, pe care inculpatul a cules-o de pe un câmp aparținând Ocolului Silvic F., plante care au crescut în mod spontan, întrucât în acel loc până în anul 2005 a funcționat o fabrică de prelucrare a cânepii.
Inculpatul a vândut cânepa sălbatică ca droguri.
Pentru a fi considerat drog, planta care conține substanța interzisă tetrahidrocannabinol, este necesar ca din analizele de laborator să reiasă că concentrația acestei substanțe interzise este mai mare de 0,4 mg/kg, aspect care nu a fost stabilit de către organele de urmărire penală, din expertiza efectuată rezultă că în planta găsită la inculpat se găsesc urme de tetrahidrocannabinol, apreciindu-se că acest lucru este suficient pentru a se stabili încadrarea juridică.
Instanța a considerat pentru a doua oară că inculpatul G. I. G. poate fi cercetat în stare de libertate prin înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În mod judicios instanța a făcut această evaluare, având în vedere persoana inculpatului și actele dosarului.
Pentru aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de parchet și menținerea încheierii recurate, ca legală și temeinică.
Reprezentantul M.ui P. solicită să nu se ia considerare aspectele care
țin de fondul cauzei.
Inculpatul G. I. G., având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, obligându-se să respecte toate obligațiile instituite de instanță.
C U R T E A
Prin încheierea penală fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul G. I. G. prin apărător și s-a admis cererea formulată de același inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și în consecință:
În temeiul art. 139 alin. 1, art. 145 ind. 1 C.pr.penală cu trimitere la art. 145 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. G. - CNP 1., fiul lui I. J. și A. E., născut la (...) în C. județul S. M., domiciliat în C. str. B. Petriceicu Hașdeu nr. 40 și f.f.l. în S. M. str. Ganea bloc CG-41 apt. 7 județul S. M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În temeiul art. 145 ind. 1 alin. 2 și 145 alin. 1 ind. 1 C.pr.penală inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de Tribunalul Maramureș, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura. D) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Conform art. 145 alin. 1 ind. 2 și 145 ind. 1 alin. 2 C.pr.penală s-a impus inculpatului să nu se apropie de martori și să nu comunice cu aceștia în mod direct sau indirect și nici cu membrii familiilor acestora.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 3
C.pr.penală, respectiv a înlocuirii cu măsura arestării preventive a măsurii obligării de a nu părăsi țara, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor instituite de instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de (...) în dosarul nr. 93-D/P/2011 al DIICOT- B. T. M., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. I. G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 14 lit. c și d din Legea nr.
143/2000 și cea prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin încheierea penală nr. 528 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...), s-a dispus, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 40/U din (...).
Inculpatul este trimis în judecată întrucât, în cursul anului 2011, ar fi cultivat ilegal pe mai multe terenuri situate în apropierea municipiului C. - comuna F., județul S. M., plante de cannabis, drog de risc pe care l-ar fi recoltat, deținut, remis, oferit și vândut în mod repetat mai multor persoane consumatoare de pe raza județelor S. M. și M., inclusiv unor minori. În sarcina aceluiași inculpat se reține și că, în perioada martie-octombrie 2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-ar fi procurat droguri de risc și ar fi deținut pentru consum propriu, fără drept, astfel de droguri, pe care le-ar fi consumat efectiv.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în condițiile art. 143
Cod procedură penală, existând indicii care să justifice presupunerea că acesta ar fi comis faptele ce i se rețin în sarcină.
La termenul din (...), inculpatului i s-a adus la cunoștință conținutul actului de sesizare a instanței, acesta înțelegând să se prevaleze de dreptul la tăcere, termen la care, instanța a dispus și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Considerentele ce au fost avute în vedere de instanță la acel termen sunt de actualitate și la termenul din (...), întrucât s-a apreciat că nu mai subzistă condiția pericolului social concret pentru ordinea publică, astfel cum este cerut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală. Considerând că s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, aspect reținut în motivarea încheierii din data de (...), instanța a dispus din nou înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara.
În favoarea inculpatului, din perspectiva analizării pericolului social concret redus pentru ordinea publică, tribunalul a avut în vedere și faptul că acesta nu are antecedente penale, iar de la momentul arestării sale a trecut suficient timp care să justifice o detenție provizorie și să nu preconizeze o eventuală hotărâre de condamnare. În condițiile în care, în cauză s-a procedat la audierea unor martori, restul fiind citați pentru următorul termen de judecată, s-a apreciat de către instanță că buna desfășurare a procesului penal poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT, B. T. M. solicitând casarea acesteia și, rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului G. I. G. - cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului, s-a arătat că temeiurile arestării inculpatului subzistă și în prezent, fiind nejustificată de probele dosarului aprecierea instanței că pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului s-ar fi diminuat, ignorându-se natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, agravanta reținută în sarcina inculpatului - cea prev. de art.14 alin.1 lit. c și d din Legea nr.142/2000 (trafic de droguri către minori și folosirea minorilor în săvârșirea acestei infracțiuni).
Aceasta, în condițiile în care, cu doar 14 zile în urmă, instanța de control judiciar, în aceeași cauză, a apreciat că subzistă temeiurile arestării și în contextul în care cercetarea judecătorească este la început, iar poziția procesuală de debut a inculpatului este departe de a reprezenta o conștientizare a gravității faptelor și a consecințelor acestora (inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere).
Totodată, nici argumentul termenului rezonabil al detenției, nu poate justifica o astfel de măsură, de la data arestării trecând doar un interval de 2 luni și oricum, acest motiv nu poate constitui temei pentru înlocuirea măsurii arestării cu o altă măsură, mai puțin severă.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art.139 alin.1 C.pr.pen., măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În speță, instanța a apreciat, la fel ca și la data de (...) (când a dispus în același sens), că nu mai subzistă condiția pericolului social concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, făcând trimitere pentru a motiva acest lucru, la încheierea de la termenul menționat când, într-un mod foarte sumar s-a arătat doar că - acest pericol s-a diminuat odată cu trecerea timpului.
Curtea constată nejustificată și neprobată această motivare, lucrările dosarului pledând pentru o cu totul altă stare de lucruri.
În primul rând, textul de lege care reglementează înlocuirea unei măsuri preventive reclamă schimbarea temeiurilor care au determinat luarea măsurii și, nicidecum, schimbarea dimensiunilor ori caracteristicilor acestor măsuri ( pericol diminuat sau dispărut), iar în al doilea rând, trebuie să existe dovezi clare în acest sens, al schimbărilor intervenite în conținutul temeiurilor.
În cauză, raportat la:
- natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, gravitate rezultând din: modalitatea concretă și mijloacele de comitere a acestora - prin atragerea și implicarea efectivă în activitatea infracțională a unor persoane minore; din cantitatea totală de droguri care se presupune că a făcut obiectul activității infracționale - cca 8 kg de cannabis; nr. mare al persoanelor implicate; perioada relativ mare, a presupusei activități infracționale;
- persoana inculpatului - este adevărat, fără antecedente penale, dar care, repetăm, prin modul în care a ales să-și realizeze activitatea ilicită, a dat dovadă de imaturitate și iresponsabilitate, dar și de periculozitate ignorând repercursiunile unei astfel de activități pentru minorii atrași în aria sa de activitate, iar pe de altă parte, a înțeles să adopte o poziție procesuală nu tocmai cooperantă ( în debutul cercetării judecătorești, nu a dorit să dea declarații în fața instanței) - atitudine pe care, de latfel, legea i-o permite, dar care oferă indicii despre măsura în care conștientizează faptele și consecințele acestora;
- faptul că, de la data arestării ( (...)) a trecut un interval scurt de timp , de aproximativ 3 luni care, în nici un caz nu se poate susține că a diminuat rezonanța socială a faptelor, ecoul negativ în rândul societății, raportat deci la aceste elemente, nu se poate aprecia că pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului a dispărut și, pe cale de consecință, n-ar mai exista această condiție a privării de libertate.
Mai mult, starea de detenție provizorie a inculpatului se circumscrie și la acest moment procesual, exigențelor art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora o persoană poate fi privată de libertate în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente, atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a se crede în necesitatea de a o împiedica să comită o nouă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia, în cauză presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor de către inculpat (care subzistă), coroborată cu celelalte circumstanțe, anterior menționate, justificând și legitimând în continuare, cel puțin pentru o anumită perioadă de timp, privarea sa de libertate.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat în cauză se privește ca fondat, urmând a fi admis în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală, încheierea atacată având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului, urmând a fi casată în întregime și rejudecând, se va respinge cererea inculpatului G. I. G. de înlocuire a măsurii arestului preventiv, menținând starea de arest a inculpatului conform art.300/2, art.160/b Cod procedură penală.
În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. C. I.), sumă ce se va avansa din FMJLC.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 Cod procedură penaă,
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT, B. T. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de 24 ianuarie 2012 a T.ui M. având ca obiect cerere de înlocuire a măsurii arestului, pe care o casează în întregime și rejudecând, respinge cererea inculpatului G. I. G. ( fiul lui I. J. și A. E., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla), de înlocuire a măsurii arestului preventiv, menținând starea de arest a inculpatului conform art.300/2, art.160/b Cod procedură penală.
În baza art.189 Cod procedură penală stabilește în favoarea Baroului
C. suma de 25 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu, în favoarea av.
C. I., sumă ce se va avansa din FMJLC.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI L. M. ANA C. M. Ș.
G. M. V.-G.
Red.A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: S. L.R.M.
| ← Decizia penală nr. 274/2011, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 127/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
