Decizia penală nr. 1509/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)

DECIZIA P.Ă NR.1509/r/2012

Ședința publică din 30 octombrie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. M. , judecător JUDECĂTORI : L. H.

: V. V. A. GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P. - S. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații I. M., I. D. și partea vătămată SC trans P. C. S. S., împotriva sentinței penale nr.773/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., inculpații fiind trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunilor după cum urmează:

- inculpatul I. D. pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune in formă continuată (2 acte materiale) prev. de art.215 al.1 și 3 C. cu aplic. art. 41 al.2 C. și abuz de incredere prev. de art. 213 al.1 C., ambele cu aplic. art.33 lit.a C.

- inculpata I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de inșelăciune prev. de art.215 al.1 și 3 C. și abuz de incredere prev. de art. 213 al.1 C., cu aplic. art.33 lit.a C.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata I. M. personal, asistată de apărător ales, av.B. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, inculpatul I. D. personal, asistat de apărător ales, av.B. M., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar și apărătorul ales al părții vătămate SC T. P. C. S. S., av.R. D., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind părțile vătămate D. I. și T. R.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, în instanță se prezintă apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, av.Burciu J. pentru inculpata I. M. și av.C.ănoiu M. în substituirea av.Bumb Mioara, care solicită acordarea onorariilor avocațiale parțiale din ofiicu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.

Întrebați fiind, inculpații învederează instanței că-și mențin declarațiile date, acestea corespund adevărului și nu doresc să facă alte completări.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursurilor.

Apărătorul părții vătămate SC T. P. C. S. S., solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună obligarea inculpaților la suma pretinsă de partea vătămată, respectiv 21.182 lei. Astfel, arată că prima instanță a stabilit existența infracțiunilor săvârșite și a prejudiciului suferit dar cu toate acestea, când a obligat inculpații la suportarea prejudiciului, s-a respins pretenția părții vătămate pentru suma de 1289,96 lei reprezentând contravaloarea facturii pentru nisip și pretenția pentru suma de

879 lei reprezentând contravaloarea unor scule reținute de inculpați. M. care a stat la baza respingerii pretenției pentru suma de 1289,96 lei a fost aceea că pentru această sumă, factura achitată a fost emisă ulterior finalizării lucrărilor. Respingerea pretenției pentru suma de 879 lei s-a făcut ca urmare a aprecierii instanței că aceste bunuri ar exista și că partea vătămată ar putea intra în posesia lor. Apreciază că nu are importanță momentul în care partea vătămată a facturat contravaloarea nisipului încorporat în lucrarea ce s-a dovedit că a executat-o, atâta vreme cât s-a dovedit că s-au încorporat în imobilul proprietatea inculpaților. În ceea ce privește existența unor scule și utilaje, s-a dovedit că inculpații au refuzat să le predea, ba mai mult, s-a susținut că nici nu au existat, prin urmare refuzul este constant și prezent. Cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.

Apărătorul inculpaților, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 alin.1 lit.a C.pr.pen. La instanța de fond, inculpații au arătat că în ceea ce privește pe partea vătămată D. I., nu a existat nici un moment intenția de a nu plăti contravaloarea materialului lemnos. Martorii audiați au confirmat că materialul lemnosnu a fost suficient pentru finalizarea lucrării și că lipsa a fost constatată odată cu livrarea lemnului la domiciliul inculpaților. Mai mult, inculpații au dorit să achite materialul lemnos dar partea vătămată a refuzat să elibereze o dovadă de plată. Consideră că toate aspectele legate de cantitatea de material lemnos, modalitatea de plată a prețului, stabilirea sumei pe care inculpații trebuiau să o achite părții civile D. I., trebuiau lămurite de o instanță civilă. În ceea ce privește partea vătămată SC T. P. C. S. S., consideră că susținerile acesteia sunt neadevărate. I. au discutat cu numitul G. C. despre lucrarea care o aveau de făcut la acoperiș și cunoscând faptul că aceste se ocupăde lucrări de construcție, a convenit cu acesta să realizeze împreună cu mai mulți muncitori, lucrarea la acoperiș. Martorii audiați au arătat că numitul G. s-a deplasat în M. unde a discutat cu persoanele care au muncit la acoperiș, oferindu-le posibilitatea de a câștiga bani lucrând pentru el. martorii au confirmat că acesta nu a adus niciodată vorba de societatea T. și toți au confirmat că din ce au discutat, acesta era cel care a angajat realizarea lucrării. De asemenea, martorii au confirmat că numitul G. a primit bani de la inculpați pentru contravaloarea muncii dar acesta nu a plătit muncitorii corespunzător. Totodată, martorii au arătat că inculpații aveau toate materialele de construcții necesare încă înainte ca realizarea acoperișuluisă înceapă. Instanța de fond a reținut că deși în aparență faptele inculpaților au un caracter civil, modul de acțiune al acestora relevă faptul că au acționat cu intenția de inducere în eroare. Consideră că această concluzie este în mod vădit greșită deoarece se bazează pe declarația martorului G. care trebuie privită cu dubii în condițiile în care, fiind angajat al societățiii T. a încasar sume de bani pentru această lucrare atât de la inculpați cât și de la patronul societății.

Apărătorul părții vătămate SC T. P. C. S. S., referitor la recursul inculpaților, solicită respingerea lui, menționând că în cauză s-a administrat un probatoriu vast din care rezultă că inculpații au avut o atitudine de rea credință și că intenția lor de a înșela este evidentă.

R. P., cu privire la recursurile inculpaților,. Solicită respingerea lor iar în ceea ce privește latura civilă și recursul părții civile, solicită admiterea lui.

Inculpatul I. D., având ultimul cuvânt, susține că hotărârea instanței de fond este nedreaptă și că el nu se consideră vinovat. Achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

I. I. M., având ultimul cuvânt, își menține poziția avută de soțul ei și achiesează concluziilor puse de apărătorul său.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 773 pronunțată la data de 19 iunie 2012 de

Judecătoria Cluj-Napoca s-a dispus, în temeiul art. 215 alin. 1, 3 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., condamnarea inculpatului I. D., fiul lui D. și M., născut la data de (...) în sat B., jud. Suceava, CNP 1., domiciliat în B., str. I. C., nr. 1, ap. 77, jud. B.-Năsaud, fără antecedente penale, ffl. în loc. Sînnicoară, str. Ș., nr. 24, jud. C., la o pedeapsă de 1 an 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

În temeiul art. 71 alin. 1 C.p. s-a interzis inculpatului exercițiul dreptului prev.de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. pe durata executării pedepsei.

In temeiul art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani 6 luni stabilit potrivit art.

82 C.p., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

In temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C.p. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitat inculpatul I. D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.p.

2. În temeiul art. 215 alin. 1, 3 C.p. s-a dispus condamnarea inculpatei I.

M., fiica lui S. și E., născută la data de (...) în C.-N., CNP 2., domiciliată în Sînnicoară, str. Ș., nr. 24, comuna A., jud. C., la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

În temeiul art. 71 alin. 1 C.p.s-a interzis inculpatei exercițiul dreptului prev.de art. 64 lit. a teza a II-a C.p. pe durata executării pedepsei.

In temeiul art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit potrivit art. 82 C.p., iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.p. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

In temeiul art. 359 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83, 84 C.p. privind revocarea suspendării condiționate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 10 lit. d C.p.p. a fost achitată inculpata I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.p.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. a fost obligat inculpatul I. D. la plata sumei de 7.500 lei despăgubiri civile părții civile D. I., domiciliat în M. R., str. 118, jud. C., cu dobânda legală de la data de

21 septembrie 2009 până la data plății efective.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. s- a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. P. C. S. și a fost obligat inculpatul I. D. în solidar cu inculpata I. M. la plata sumei de 19.013,04 lei despăgubiri civile părții civile SC T. P. C. S., cu sediul în C.-N., str. C., nr. 2, ap. 75, jud. C., cu dobânda legală din data de (...) până la data plății efective.

În temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p. s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. P. C. S. cu privire la obligarea inculpaților la plata sumei de

879 lei.

In temeiul art. 191 al. 1, 2 C.p.p. au fost obligați inculpații la plata sumei de 180 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 193 alin. 1, 2

C.p.p. au fost obligați inculpații I. D. și I. M. la plata sumei de 1.200 lei cheltuieli judiciare părții civile SC T. P. C. S.

P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în fapt următoarele:

1. În data de (...) inculpatul I. D. s-a prezentat la depozitul de materiale lemnoase pe care partea vătămată D. I. îl deține în cartierul S. din C.-N. și a comandat o cantitate de material lemnos necesar pentru refacerea acoperișului casei. În urma discuțiilor purtate cu partea vătămată inculpatul a afirmat că va achita materialul lemnos în sumă de 7.500 lei și pentru că părea un client serios partea vătămată a fost de acord ca plata să se efectueze în termen de 30 de zile, până la data de (...). Materialul lemnos a fost transportat de partea vătămată la domiciliul inculpatului din loc. S.. După împlinirea termenului de 30 de zile partea vătămată l-a căutat pe inculpat pentru a-și recupera contravaloarea lemnului, acesta amânând de mai multe ori achitarea sumei de bani din diverse motive. Inculpatul i-a spus părții vătămate că nu are bani și are datorii față de alte persoane, promițându-i că va achita prețul lemnului. Din declarația părții vătămate a rezultat că de la un moment dat inculpatul a refuzat să-i mai răspundă la telefon și să mai vorbească pe această temă, soția inculpatului cerându-i părții vătămate să nu-i mai deranjeze.

Inculpatul a declarat cu ocazia audierii că în data de 21 august 2009 a cumpărat material lemnos de la depozitul părții vătămate în sumă de 6.300 lei stabilind că va achita această sumă în rate lunare pe o perioadă de 6 luni de la data livrării materialului și emiterea facturii. Inculpatul a arătat că nu a achitat nici o sumă de bani deoarece nu i-a fost emisă factura și s-a obligat să plătească părții vătămate arătând că au apărut divergențe și în legătură cu cantitatea, calitatea și prețul materialului lemnos (f.50).

În cursul judecății inculpatul a precizat că a negociat cu partea vătămată prețul materialului lemnos la suma de 7.500 sau 7.800 lei, iar cu ocazia descărcării a constatat că lipsește o parte din material, respectiv aproximativ 3 mc, motiv pentru care l-a contactat telefonic pe D. I. care nu a recunoscut că a trimis mai puțin lemn decât s-au înțeles. Inculpatul a susținut că i-a cerut în mod repetat părții vătămate să-i elibereze factura, dar acesta a refuzat și a susținut că i-a cerut părții vătămate să vină să rezolve problema pentru că urma să dea în lucru materialul lemnos. Inculpatul a arătat că a fost ajutat la descărcatul lemnului de martorii V. F. și V. S. care l-au auzit spunând că ceva nu este în regulă, cu referire la faptul că lipsea o parte din material. Inculpatul a menționat că diferența de material lemnos a cumpărat-o de la un depozit din localitate. A. a declarat că a folosit materialul lemnos cu acordul părții vătămate despre care a susținut că a avut reprezentarea că acționează în numele unei firme spunându-i că îi va elibera factura (f.27).

P. vătămată D. I. A. a declarat că în urma discuțiilor purtate cu inculpatul i-a vândut acestuia 15 mc de cherestea care a fost încărcată în prezența lui și transportată la locuința acestuia. P. vătămată a arătat că la solicitarea inculpatului a acceptat ca plata să se efectueze după 30 de zile, iar la împlinirea acestui termen s-a deplasat la locuința familiei I. și a observat că acoperișul casei era terminat. P. vătămată a menționat că soții I. i-au cerut să îi mai aștepte cu banii o săptămână după care i-a mai vizitat de două sau trei ori fără să primească suma de bani. P. vătămată a menționat că i s-a cerut factură de către inculpat doar în momentul în care au fost chemați la poliție, spunându-i acestuia că este persoană fizică autorizată și că nu eliberează facturi. P. vătămată a arătat că nu au existat discuții cu privire la faptul că nu ar fi corespuns cantitatea de cherestea, inculpatul fiind de față când a fost încărcat și descărcat lemnul (f.61 dos inst.).

Cu ocazia audierii în cursul judecății inculpata I. M. a confirmat varianta susținută de soțul ei cu privire la relațiile comerciale pe care le-a avut acesta cu partea vătămată D. I.

În cursul judecății a fost audiat martorul V. P. C. care a declarat că l-a ajutat pe inculpat să ducă materialul lemnos cumpărat din stradă în curte și a menționat că inculpatul după ce a cubat lemnul a văzut că este lipsă și l-a sunat pe cel care l-a adus să vină să măsoare și el materialul. M. a menționat că nu știe dacă acea persoană a venit sau nu și că l-a auzit pe inculpat spunând că lipsesc

2-3 mc din materialul lemnos, însă a precizat că el nu știe cum se măsoară materialul lemnos (f.92). A fost audiat și martorul V. P. F. dar a rezultat că acesta nu cunoștea aspecte cu privire la prețul, cantitatea și calitatea materialului lemnos cumpărat de inculpat (f.93).

În cursul judecății a fost audiat martorul G. D. care a declarat că deține un depozit cu cherestea în loc. S. și într-o zi a fost anunțat de fiul său că inculpata I.

M. s-a prezentat la depozit spunând că vrea să cumpere 3 mc de scândură pe care o va achita după ce se întoarce soțul ei din Germania. M. a arătat că fiul său l-a întrebat dacă poate să-i dea lemnul spunând că soțul doamnei care s-a prezentat are o firmă și un TIR și a fost de acord să-i livreze lemnul, știind că în sat toată lumea se cunoaște ( aspect care prezenta o garanție pentru martor că prețul se va plăti). M. a declarat că fiul lui i-a dus lemnul și după câteva zile s-a deplasat la domiciliul cumpărătorului care i-a spus că îl vor plăti peste câteva zile deoarece nu au bani în aceea zi. M. a declarat că a avut încredere în cei doi aceștia fiind prezentabili, dar când a ieșit din curte un vecin i-a spus că nu-și va vedea banii niciodată deoarece familia respectivă a creat și altor persoane probleme asemănătoare. M. a arătat că îl cunoștea pe D. I. care în perioada respectiv vindea lemn ca persoană fizică fără să aibă firmă și s-a întâlnit cu acesta discutând despre cum merg afacerile. M. a menționat că D. I. i-a spus că are un client căruia i-a dus două rabe de marfă și care nu vrea să plătească prejudiciul fiind de 7.000-8.000 lei (f.30).

M. G. D. a relatat instanței și modalitatea în care comercializează lemnul, procedând în același mod ca partea vătămată D. I. A. a menționat că este din localitatea S. R. și are dreptul la 20 mc lemn/familie în fiecare an pe care îl taie în baza unui aviz emis de O. S., iar după debitare îl poate comercializa sub formă de cherestea în piața din cartierul S. M. a precizat că în perioada respectivă erau

30-50 persoane în piață care vindeau lemn în această modalitate printre care era

și D. I.

2. În data de (...) numitul T. R. administrator al SC T. P. S. a formulat o plângere penală împotriva inculpaților I. D. și I. M. prin care a arătat că în perioada septembrie - noiembrie 2009 firma a efectuat lucrări de construcții la domiciliul inculpaților în valoare de 20.303 lei compusă din 14.258,10 lei manopera și 6.044,90 lei contravaloarea materialelor, sumă pe care inculpații nu au achitat-o. S-a arătat în cuprinsul plângerii că i-a cunoscut pe inculpați prin intermediul martorului G. C. angajat în cadrul firmei și după ce s-au înțeles cu privire la lucrările ce trebuie executate a întocmit un contract de prestări servicii care urma să fie semnat de inculpați însă aceștia au amânat semnarea contractului din diferite motive, iar după finalizarea lucrărilor au refuzat atât semnarea contractului, cât și plata contravalorii lucrărilor efectuate.

În urma mijloacelor de probă administrate a rezultat că la scurt timp după achiziționarea materialului lemnos de la partea vătămată D. I., inculpatul I. D. a luat legătura cu martorul G. C. pe care-l cunoștea dinainte și știa că este angajatul SC T. P. S., spunându-i acestuia că vrea să închei un contract cu firma pentru a-și acoperi casa pe care o deține în S.. Din declarația martorului G. C. a rezultat că în urma solicitării inculpatului l-a contactat telefonic pe administratorul firmei T. R. care nu se afla în localitate și a primit acceptul să înceapă lucrările urmând ca la revenirea acestuia în localitate să se întocmească contractul între firmă și beneficiarul I. D..

M. G. C. a declarat cu ocazia audierii în ambele faze procesuale că s-a deplasat la locuința fam. I. cu o echipă formată din 5 băieți care nu erau angajați cu forme legale, iar pentru efectuarea lucrărilor firma SC T. P. S. a trimis materiale de construcții constând în BCA, nisip, ciment, care au fost luate în primire de I. M. M. a menționat că după ce T. R. a revenit în localitate a întocmit contractul și s-a deplasat la domiciliul inculpaților pentru ca aceștia să-l semneze, însă inculpata I. M. a refuzat invocând că soțul ei nu este acasă. M. a arătat că pe parcursul efectuării lucrărilor T. R. a revenit de mai multe ori la locuința inculpaților, dar aceștia au refuzat să semneze contractul și nu au achitat contravaloarea lucrărilor și a materialelor. M. a menționat că la finalizarea lucrărilor l-a însoțit pe T. R. la locuința inculpatului care i-au spus că nu are bani și că nu va plăti lucrarea (f.36-37).

Declarația martorului G. C. confirmă susținerea reprezentantului societății parte vătămată care a arătat atât în cuprinsul plângerii, cât și cu ocazia audierilor în ambele faze procesuale că inculpații au refuzat în repetate rânduri semnarea contractului întocmit după începerea lucrărilor pe baza acordului telefonic pe care l-a dat angajatului său G. C.

Cu ocazia audierii ambii inculpați au susținut că nu au contractat lucrarea cu firma SC T. P. S., ci au discutat exclusiv cu martorul G. C. percepând faptul că acesta este cel care efectuează lucrarea de construcții. I. au arătat că nu știau că martorul G. C. este angajatul SC T. P. S. (f.51-52). În cursul judecății inculpații au susținut același aspect și au arătat că G. C. a fost cel care s-a angajat să efectueze lucrarea aducând niște muncitori din M. la care au susținut că le-au asigurat masa, deoarece G. C. s-a plâns că nu are posibilitatea să le dea de mâncare și să-i plătească. Ambii inculpați au arătat în cursul judecății că la aproximativ 2-3 săptămâni de la începerea lucrărilor a apărut T. R. care le-a spus că trebuie să îi achite o sumă de bani afirmând că lucrarea s-a efectuat prin firma sa. I. I. M. a menționat că după 2-3 săptămâni de la începerea lucrărilor G. C. i-a întrebat dacă poate să vină șeful lui în curte pentru a verifica dacă a dat înclinația bună la pantă. Aceasta a arătat că T. R. a venit și s-a uitat la lucrare, iar după ce a plecat i-a spus lui G. C. că ceva nu este în regulă și că el lucrează pe două fronturi. I. a declarat că după aproximativ 2 luni T. R. a venit la locuința ei și i-a cerut să facă un contract, dar ea a refuzat pentru motivul că nu a fost vorba niciodată ca lucrarea să se efectueze prin firmă. I. a arătat că ea a fost cea care a cumpărat materialele de construcții fără să poată indica de la ce firmă spunând că acestea nu au fost livrate de SC T. P. S. (f.27).

Susținerile inculpaților sunt infirmate atât de declarațiile numitului T. R. și ale martorului G. C., cât și de declarația martorului T. I. audiat și în cursul judecății.

A. a menționat că a avut o relație de afaceri cu SC T. P. S. în sensul că se ocupa de efectuarea instructajului de protecție a muncii pentru muncitori. In acest context în luna septembrie 2009 s-a deplasat pe str. S. în loc. S. unde lucrau 6 sau 7 persoane dintre care G. C. era angajatul firmei, iar ceilalți erau zilieri. M. a menționat că le-a făcut instructajul de protecție a muncii și a văzut cum evoluează lucrarea. M. a arătat că a discutat cu patronul SC T. P. S. care i-a spus că a mers de mai multe ori la familia respectivă pentru a încheia contractul însă a fost plimbat de aceștia. M. a declarat că la finalizarea lucrărilor casa a rămas în roșu având acoperiș și la un moment dat s-a întâlnit cu un prieten care mergea să efectueze instructajul muncitorilor și i-a pus că familia I. este rău platnică. Din acest motiv l-a întrebat pe T. R. cum stă și acesta i-a spus că nu reușește să încheie contractul cu familia I.. M. a menționat că T. R. a fost de mai multe ori la lucrare pentru a supraveghea și coordona ce se întâmplă, văzându-l personal la locuința inculpaților (f.70).

Instanța de fond a apreciat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune față de partea vătămată D. I. A. - în cazul inculpatului I. D. și față de SC T. P. S. în cazul ambilor inculpați. D. în aparență faptele săvârșite au un caracter civil, modul de acțiune al inculpaților relevă faptul că aceștia au acționat de la început cu intenția de inducere în eroare a persoanelor la care au apelat pentru efectuarea lucrărilor de construcție. Inculpatul I. D. i-a promis părții vătămate D. I. că va achita suma de 7.500 lei reprezentând contravaloarea materialului lemnos, deși era conștient că nu are posibilitatea materială să-și respecte promisiunea. La scurt timp inculpatul a solicitat martorului G. C. să discute cu patronul firmei la care era angajat pentru a efectua lucrarea, iar din comportamentul acestuia și a inculpatei I. M. pe parcursul executării lucrărilor rezultă că cei doi au acționat cu intenția de a-l induce în eroare pe reprezentantul societății, eroare menținută în perioada septembrie - noiembrie 2009, prin afirmarea în mod mincinos că vor achita prețul manoperei și a materialelor, deși erau conștienți că nu au această posibilitate.

Inculpatul I. D. a invocat diverse motive pentru neplata materialului lemnos, solicitând în repetate rânduri eliberarea unei facturi de către partea vătămată D. I., deși acesta nu deținea firmă pentru vânzarea materialului lemnos aspect pe care îl cunoșteau. Inculpatul a recunoscut că datorează suma de 6.300 lei părții vătămate D. I. și cu toate că nu avea bani disponibili, și-a asumat împreună cu inculpata I. M. alte obligații față de SC T. P. S. I. au profitat de faptul că martorul G. C. îi cunoștea, aspect care a constituit o garanție pentru patronul firmei că aceștia își vor respecta obligațiile, lucrările fiind începute fără încheierea contractului pe care T. R. l-a prezentat ulterior în repetate rânduri pentru a fi semnat, însă inculpații au refuzat. T. R. a arătat în cursul judecății că inculpatul l-a asigurat telefonic de mai multe ori că va semna contractul, iar în data de (...) s-a prezentat la locuința inculpatei care i-a spus că a rămas fără ciment, var, BCA și nisip și l-a rugat să o ajute urmând ca după întoarcerea soțului ei peste aproximativ 10 zile să semneze hârtiile și să se achite valoarea lucrării. P. vătămată a achiziționat materialele necesare în data de (...) în valoare totală de 4.754,94 lei fiind depusă la dosar copia facturii de achiziție (f.62). F. că materialele folosite la lucrare au fost aduse de SC T. P. S. a fost confirmat și de martorul G. C. Un alt aspect care vine să întărească reaua credință a inculpaților este cel care se desprinde din declarația martorului G. D., la care inculpata a apelat în aceeași perioadă pentru a cumpăra 3 mc de scândură, care nu a fost achitată de familia I., deși martorul a solicitat în repetate rânduri acest lucru.

Aspectele invocate de inculpați cu privire la faptul că ei ar fi asigurat masa pentru muncitori sau că aceștia ar fi înmânat diferite sume de bani martorului G. C., confirmate parțial de către martorii P. R. și A. Ion, doi dintre muncitorii care au participat la efectuarea lucrării, nu sunt de natură a înlătura răspunderea acestora pentru acțiunile de inducere, respectiv menținere în eroare a reprezentantului SC T. P. C. S., desfășurate în perioada septembrie - noiembrie

2009.

Instanța de fond a apreciat că toate elementele care se desprind din mijloacele de probă administrate în cauză expuse anterior, relevă vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, pentru inculpatul I. D. față de părțile vătămate D. I. și SC T. P. S., iar pentru inculpata I. M. față de partea vătămată SC T. P. S.

În latura civilă a cauzei, referitor la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpatul I. D., instanța de fond a constatat că partea vătămată D. I. s-a constituit parte civilă cu suma de 7.500 lei reprezentând valoarea materialului lemnos livrat. Numitul T. I. și martorul G. D. au declarat cu ocazia audierii că au aflat de la partea vătămată în toamna anului 2009 că inculpații nu i-au achitat lemnul livrat cauzându-i un prejudiciu de 7.000-8.000 lei. Având în vedere că mijloacele de probă administrate în cauză au relevat vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța de fond a dispus obligarea inculpatului I. D. la plata sumei de 7.500 lei despăgubiri civile părții civile D. I., domiciliat în M. R., str. 118, jud. C., cu dobânda legală de la data de 21 septembrie 2009 până la data plății efective.

În cauză s-a constituit parte civilă SC T. P. S. prin reprezentant legal T. R. cu suma de 21.192 lei, cu dobânda legală de la pronunțarea hotărârii până la data plății efective (f.12), reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și a materialelor folosite pentru acestea. A fost depusă la dosar copia contractului întocmit de SC T. P. C. S. din care rezultă că valoarea manoperei lucrărilor este în sumă de 14258,10 lei, fiind emisă factura fiscală în data de (...) pentru această sumă (f.64). În privința materialelor de construcții achiziționate de SC T. P. C. S. pentru efectuarea lucrării, instanța constată că în data de (...) au fost cumpărate materiale (BCA, ciment, var, europaleți) de către T. R. la rugămintea inculpatei I. M., în sumă de 4.754,94 lei potrivit copiei facturii de la fila 62. P. civilă a depus la dosar și copia unei facturi din care rezultă că SC T. S. a cumpărat nisip în valoare de 1.289,96 lei, cu mențiunea că aceasta a fost emisă în data de (...), ulterior finalizării lucrării de construcție efectuată în beneficiul inculpaților. Din declarațiile numitului T. R., ale martorului G. C. și din înscrisurile existente la dosar rezultă că lucrarea a fost finalizată la sfârșitul lunii noiembrie - începutul lunii decembrie 2009. Din aceste motive, instanța nu a inclus în cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora urmează a fi obligați inculpații suma de

1.289,96 lei.

Având în vedere că mijloacele de probă administrate în cauză au relevat vinovăția inculpaților în săvârșirea faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, fiind îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, în temeiul art. 14, 346 alin. 1 C.p.p., coroborat cu art. 998 și urm. C.civ. instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. P. C. S. și inculpatul I. D. a fost obligat în solidar cu inculpata I. M. la plata sumei de 19.013,04 lei despăgubiri civile părții civile SC T. P. C. S., cu dobânda legală din data de (...) (data emiterii facturii pentru manopera lucrărilor, care marchează și finalizarea acestora) până la data plății efective.

3. În privința infracțiunii de abuz de încredere, instanța de fond a constatat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru faptul că au refuzat restituirea unor scule, unelte care au rămas în curtea locuinței lor după terminarea lucrării de construcție. R. SC T. P. C. S. a enumerat în cuprinsul plângerii obiectele care ar fi rămas la locuința inculpaților, respectiv: 2 buc. frânghie, 1 prelungitor electric, 2 centuri de siguranță,1 boloboc, 2 buc. cancioc, 2 buc. mistrie, 1 rangă striată, 1 ciocan, valoarea totală a acestora fiind apreciată la suma de 879 lei.

Numitul T. R. a arătat cu ocazia audierii în cursul judecății că a solicitat de mai multe ori restituirea uneltelor și că ultima dată a discutat cu fiica familiei I. care i-a spus că nu poate să lase pe cineva să ia uneltele din curte fără ca tatăl său să fie prezent. A. a menționat că l-a sunat pe I. D. care i-a spus că atunci când va fi de față le va putea ridica (f.62).

M. G. C. a declarat că la locuința inculpaților au rămas mai multe scule ce aparțin SC T. P. C. S. și contactându-l telefonic pe inculpat acesta pe motiv că nu este acasă a refuzat să mai înapoieze sculele, care se află și în prezent în posesia sa. În cursul judecății martorul a declarat că înainte de terminarea lucrării sculele mai mari folosite au fost luate, însă au rămas la familia I. 2 frânghii, 2 centuri, o rangă, ciocane, mistrii o rolă care nu au fost recuperate. M. a menționat că s-a deplasat împreună cu T. R. la locuința familiei pentru a lua uneltele, unde a fost găsită doar fiica acestuia care l-a sunat pe tatăl ei și i-a spus să nu le dea fără voia lui nimic (f.71).

Inculpatul I. D. a recunoscut în cursul judecății că la locuința sa au rămas niște unelte, dar a menționat că nu a venit nimeni după ele (fila 27). I. I. M. a declarat că la locuința lor a rămas 10 m funie, un cancioc, o rolă de cablu, care nu au fost returnate pentru că nu a venit nimeni după ele (f.28).

Instanța de fond a constatat că în sarcina inculpaților prin rechizitoriu s-a reținut săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere sub forma refuzului de restituire. P. realizarea laturii obiective a infracțiunii în această formă este necesară formularea unei cereri de restituire, urmată de refuzul expres sau tacit al detentorului de a restitui bunurile mobile, în scopul de a și le însuși. În cauza de față mijloacele de probă administrate nu au relevat în mod cert faptul că a fost formulată o cerere expresă inculpaților de restituire a bunurilor și că aceștia au refuzat restituirea cu scopul însușirii bunurilor. Astfel, reprezentantul SC T. P. C. S. a făcut referire la faptul că a discutat pe această temă telefonic cu inculpatul I. D., care i-a spus că va putea ridica uneltele atunci când el va fi de față. Nu a rezultat faptul că a fost formulată vreo cerere de restituire inculpatei I. M., urmată de refuzul acesteia de a-și îndeplini obligația. Singura acțiune concretă în acest sens a fost deplasarea la locuința inculpaților a numitului T. R., însoțit de martorul G. C., când cei doi nu erau acasă, iar fiica acestora a refuzat să predea sculele în lipsa tatălui său. Atâta timp cât probele administrate nu au confirmat existența unui refuz din partea inculpaților în sensul art. 213 C.p., în scopul însușirii bunurilor, instanța de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p., raportat la art. 10 lit. d C.p.p., a dispus achitarea inculpaților I. D. și I. M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 alin. 1

C.p.

Un alt aspect care nu a putut fi lămurit în prezenta cauză este și cel referitor la bunurile care au rămas în posesia inculpaților, declarațiile părților în această privință nefiind concordante.

În latura civilă a cauzei aferente acestei fapte, în temeiul art. 14, 346 alin.

1 C.p.p. instanța de fond a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC T. P. C. S. cu privire la obligarea inculpaților la plata sumei de 879 lei; urmează ca în cadrul unei acțiuni civile separate să se stabilească în mod clar bunurile care au rămas în posesia inculpaților, deoarece în această privință declarațiile părților nu sunt concordante, fiind posibilă repararea prejudiciului cel puțin parțial prin restituirea bunurilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații I. D. si I. M. si partea civilă S. „. P. C. S. C. solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate

și rejudecarea cauzei.

În rejudecarea cauzei, inculpații au solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a rap. la art. 10 lit. a C.pr.penală, cu motivarea că, în ce privește pe partea vătămată D. I. nu au avut niciodată intenția de a nu plăti contravaloarea materialului lemnos ci au condiționat plata de eliberarea unui document.

În ce privește partea vătămată S. „. P. C. S. C., inculpații au arătat că nu au angajat lucrarea cu lucrarea cu aceasta, ci cu martorul G. C. ți că aveau toate materialele necesare efectuării lucrării.

P. civilă a solicitat obligarea inculpaților la întreaga sumă pretinsă, inclusiv suma de 1.289,96 lei reprezentând contravaloarea facturii de nisip și suma de

879 lei reprezentând contravaloarea sumelor reținute de inculpați.

În motivarea recursului, partea civilă a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins pretențiile privind contravaloarea nisipiului cât timp acesta a fost încorporat în lucrare și cât timp inculpații au refuzat să restituie sculele și utilajele rămase la locul efectuării lucrării.

Recursurile declarate în cauză sunt fondate.

În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpaților fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Solicitarea inculpaților de achitare pe considerentul că fapta nu există este neîntemeiată.

Este mai presus de orice îndoială că simplul fapt al neexecutării obligațiilor contractuale, parțial sau în întregime, nu constituie înșelăciune în lipsa activității de inducere în eroare.

În prezenta cauză însă modul de operare relativ asemănător al inculpaților conduce la existența unei activități de inducere în eroare, activitatea de amăgire a acestora fiind suficient de amplă pentru a determina pe părțile vătămate să livreze materialul lemnos și respectiv să execute lucrarea.

Or, inculpatul I. D., care a fost de față la încărcarea materialului lemnos, a promis că va achita marfa după un termen de 30 de zile, deși nu avea posibilitatea materială de a-și respecta promisiunea, refuzând apoi să-și onoreze obligația sub pretextul că nu i s-a eliberat factura.

Apoi, aceeași activitate de amăgire, esențială pentru încheierea și executarea lucrării pentru acoperiș au folosit-o inculpații și în raport de martorul G. C. căruia i-au solicitat să discute cu reprezentantul societății, ulterior refuzând să semneze contractul, afirmând în mod mincinos că vor achita prețul manoperei și a materialelor, deși erau conștienți că nu au posibilități materiale.

Pe de altă parte, este de reținut și atitudinea contradictorie a inculpaților, în timp ce părții vătămate D. I. A. au condiționat, în timpul urmăririi penale, plata de eliberarea unei facturi, în cazul părții vătămate S. „. P. C. S. au refuzat plata tocmai pentru că s-au emis documentele legale, pretextând că nu s-au înțeles la eliberarea lor, în condițiile în care martorul T. R. a declarat că inculpatul I. D. l-a asigurat de mai multe ori că va semna contractul.

Nu în ultimul rând, este de subliniat că la rugămintea inculpatei, martorul

T. R. a achiziționat materiale (ciment, BCA și nisip) în valoare de 4.754,94 lei care au fost folosite la lucrare, a promis că vor fi achitate după 10 zile, aspect care confirmă amploarea activității de amăgire folosită de inculpați.

În fine, din declarațiile martorului G. D. rezultă că în aceeași perioadă, inculpata I. M., folosind aceeași activitate de inducere în eroare, l-a convins să-i vândă 3 mc. de scândură care nu a mai fost achitată deși martorul a solicitat de mai multe ori acest lucru.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost corect individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul pedepselor cât și în privința modalității de executare.

Hotărârea atacată este netemeinică sub aspectul despăgubirilor civile acordate părții civile recurente și sub aspectul datei de la care se acordă dobânda legală.

Astfel, din probele administrate în cauză rezultă că partea civilă S. „. P. C.

S. a livrat inculpaților nisip în valoare de 1.289,96 lei care a fost folosit la efectuarea lucrărilor de construcție. F. că factura a fost emisă ulterior, după finalizarea lucrării, nu constituie un impediment la plata contravalorii produsului câtă vreme acesta a fost livrat inculpaților și folosit la efectuarea lucrării.

Apoi, în ce privește suma de 879 lei reprezentând contravaloarea sculelor reținute de inculpați, neacordarea ei, în condițiile în care din probele aflate la dosar rezultă existența lor și refuzul de predare al inculpaților, este nejustificată.

În fine, fiind vorba de o dobândă legal, ea poate fi acordată numai de la data pronunțării hotărârii, respectiv 19 iunie 2012 și nu de la data livrării materialului lemnos ori data emiterii facturii, așa cum a procedat instanța de fond.

Față de cele reținute mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.penală, Curtea va admite recursurile declarate în cauză, va casa hotărârea atacată cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate părții civile recurente și data de la care se acordă dobânda legală și rejudecând în aceste limite, va obliga inculpații, în solidar, să plătească părții civile S. „. P. C. S. C. suma de 21.182 lei și suma de 879 lei cu dobânda legală începând cu data de 19 iunie 2012 și până la achitarea debitului, iar pe inculpatul I. D. la plata dobânzii aferente sumei de

7.500 lei acordată părții civile D. I. începând cu data de 19 iunie 2012 și până la achitarea efectivă, menținând restul dispozițiilor hotărârii atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 pct. 3 și art. 193 C.pr.penală

P. ACESTE M.IVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Admite recursurile declarate de inculpații I. D. si I. M. si partea civilă S. „. P. C. S. împotriva sentinței penale nr. 773 din 19 iunie 2012 a Judecătoriei C.-N. pe care o casează numai cu privire la cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile recurente și data de la care se acordă dobânda legală.

Rejudecând in aceste limite:

Obligă inculpații, în solidar, să plătească părții civile S. „. P. C. S. C. suma de 21.182 lei reprezentând contravaloare lucrări si materiale si suma de 879 lei reprezentând contravaloare scule si unelte, pentru ambele cu dobânda legală începând cu data de 19 iunie 2012 până la data achitării efective.

Obligă inculpatul I. D. la plata dobânzii legale aplicată asupra sumei de

7.500 lei acordată părții civile D. I. începând cu data de 19 iunie 2012 până la data achitării efective.

Obligă inculpații, în solidar, să plătească p.civ. recurente suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Stabilește suma de câte 100 lei onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu ce se va avansa din FMJ în favoarea BCAJ C..

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 30 octombrie 2012 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

I. M. L. H. V. V. A.

GREFIER, L. C.

Red.V.V.A./(...) Dact.H.C./4 ex./(...). Jud.fond: A.P..

← Încheierea penală nr. 312/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 996/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1509/2012, Curtea de Apel Cluj