Decizia penală nr. 1849/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1849/R/2012

Ședința nepublică din 20 decembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.

M. B. GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.

S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentinței penale nr.204 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S., privind pe inculpații P. A. și Ș. V., trimiși in judecata pentru savarsirea infracțiunilor de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 208 al. 1, 209 al.1 lit. a, e, al. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal și tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 1, 2 lit. c Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal (inc.P. A.) și pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 al. 1, 209 al. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal. (inc.Ș. V.).

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. A., asistat de apărător ales, av.Călin T., din Baroul Sălaj, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru inculpatul lipsă, Ș. V., lipsă fiind și partea vătămată K. C., partea civilă G. M., părțile resp.civilemnte P. F., Ș. V. și Ș. I. și S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților, av.Bara S. și B. C., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Întrebat fiind, inculpatul P. A. arată că nu dorește să facă declarații în fața instanței de recurs, înțelegând să se prevaleze de disp.art.70 C.

Apărătorul ales al inculpaților depune la dosar o adeverință medicală pentru a justifica lipsa inculpatului Ș. V. N. de la termenul de judecată de astăzi, precum și o adeverință din care rezultă că inculpatul P. A. este elev în clasa a X-a la L. T. „. O. din Ș. S..

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.

Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată la pedepse cu închisoarea în limitele prevăzute de lege. S. că inculpații au recunoscut faptele comise, prevalându-se amândoi de disp.art.320/1 C., astfel că instanța era obligată să pronunțe o soluție de condamnare, cu reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, urmare a aplicării art.320/1 C. Pe de altă parte, faptele comise de inculpați prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere modalitatea concretă de comitere a acesteia, astfel că nu se impunea achitarea lor în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.

Apărătorul inculpaților solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. A. că cele două evenimente reprezintă o aventură, ambele fapte fiind săvârșite la distanță mare una de cealaltă. Inculpații nu au antecedente penale, urmează cursurile unui învățământ, nu au mai comis alte fapte penale, astfel că în mod corect instanța de fond a pronunțat soluția de achitare, aplicându-le sancțiuni cu caracter administrativ.

Inculpatul P. A., având ultimul cuvânt, regretă cele întâmplate.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.204 din (...) J. Ș. S., în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală a dispus achitarea inculpatul P. A.-I. , fiul lui I. și F., născut la data de (...) în S. S. jud.S., domiciliat în S. S. str.P. nr.26 bl.G.120, et.2, ap.49 jud.S., elev, CI seria SX nr.2. eliberat de S. S. S. - CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatul P. A.-I. fiul lui I. și F., născut la data de (...) în S. S. jud.S., domiciliat în S. S. str.P. nr.26 bl.G.120, et.2, ap.49 jud.S., elev, CI seria SX nr.2. eliberat de S. S. S. - CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.

II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatul S. V.-N., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în S. S. jud.S., domiciliat în S. S. str.P. nr.3, bl.P.9,ap.8jud.S., elev, CI seria SX nr.2. eliberat de S. S. S. - CNP 1., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. și ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 300 lei.

S-a luat act că partea vătămată K. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din

Vechiul Cod civil, a obligat inculpatul P. A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente P. F. la plata sumei de 150 lei daune materiale către partea civilă G. M.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din

Vechiul Cod civil, a obligat inculpatul S. V. N., în solidar cu părțile responsabile civilmente S. V. și S. I. la plata sumei de 50 lei daune materiale către partea civilă

G. M.

În baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, și art. 189 Cod procedură penală, a obligat inculpatul P. A. la plata sumei de 660 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de urmărire penală, dl Mureșan Ovidiu și suma de 150 lei reprezentând onorariu parțial al avocatului din oficiu în faza de judecată, av. C. R., vor fi avansate din fondurile M.ui Justiției către Baroul de avocați S.

În baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, și art. 189 Cod procedură penală, a obligat inculpatul S. V. N. la plata sumei de 780 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de urmărie penală, av. Mureșan Ovidiu și suma de 300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de judecată, dna Fekete Eva, va fi avansată din fondurile M.ui Justiției către Baroul de avocați S.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

La sfârșitul lunii septembrie 2010, inculpatul P. A. - I. în vârstă de 17 ani și inculpatul Ș. V. N., în vârstă tot de 17 ani, s-au înțeles să sustragă o poșetă de la o femeie care ar apărea pe strada S. B. din Ș. S.. După ce au așteptat 2-3 zile, în data de (...), în jurul orelor 1215, a apărut pe acea stradă partea vătămată G. M., iar în timp ce inculpatul Ș. V. N. asigura paza, inculpatul P. A.-I., punându-și gluga hanoracului pe cap, s-a apropiat de partea vătămată și i-a sustras din mână poșeta fără să exercite acte de violență asupra acesteia. În poșetă se afla un card bancar, cartea de identitate a părții vătămate, portmoneul cu suma de 24 lei, un telefon mobil marca „ Motorola"; , produse cosmetice și o umbrelă.

După comiterea faptei, cei doi au fugit și s-au deplasat pe malul râului

Crasna unde, după ce au luat din poșetă telefonul mobil și suma de 24 lei, au pus o piatră în poșetă și au aruncat-o în râul Crasna.

În aceeași seară, cei doi inculpați au vândut telefonul mobil numitului O. G., căruia i-au spus că telefonul provine din furt, primind în schimb de la acesta suma de 60 lei. O. G. a vândut, la rândul său telefonul mobil numitei P. R., fără a-i spune că provine din furt iar organele de poliție au ridicat de la aceasta telefonul mobil și l-au restituit părții vătămate.

P. vătămată G. M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 200 lei ce reprezintă contravaloarea poșetei, a produselor cosmetice, a actelor pe care le-a refăcut, a umbrelei și a sumei de bani sustrasă (f.37-39).

În data de (...), în jurul orelor 1230 , inculpatul P. A. I. s-a deplasat împreună cu martorul B. P. C. la C. T. „. M. din Ș. S.. Pe holul școlii cei doi s-au întâlnit cu numiții K. B. E. și R. A., elevi la același liceu, astfel că toți patru au stat la povești. P. vătămată K. C., elev și el în cadrul liceului, s-a apropiat de grupul respectiv, cu un telefon mobil în mână, motiv pentru care numitul B. P. C. i l-a cerut să-l vadă, apoi i l-a restituit. Inculpatul P. A. I. i-a luat și el telefonul din mână părții vătămate, pentru a-l vedea însă nu i l-a mai restituit și a ieșit din liceu, cu telefonul în mână. P. vătămată a mers după el și i-a cerut în repetate rânduri să-i restituie telefonul, însă inculpatul a refuzat. În momentul în care inculpatul a intenționat să sară gardul din spatele atelierelor școlii, pentru a fugi cu telefonul sustras ,partea vătămată l-a prins de picior iar inculpatul s-a întors

și a lovit-o cu palma în zona feței după care a sărit gardul și a fugit. P. vătămată s-a întors apoi în liceu.

Inculpatul a vândut în aceeași zi telefonul mobil numitului C. C.,fără a-i spune că provine din furt.

În ziua următoare, organele de poliție au ridicat de la numitul C. C. telefonul mobil și l-au restituit părții vătămate care nu s-a mai constituit parte civilă în cauză (f.59,60).

Situația de fapt și vinovăția inculpaților sunt dovedite prin următoarele mijloace de probă: proces - verbal de cercetare la fața locului (f.49); dovezi de predare-primire a bunurilor sustrase (f.42,46,61,65); declarații de părți vătămate (f.37-41, 59, 60, 62); declarații de învinuiți și inculpat (f.26-28, 35, 78, 79); declarații de martori (f.44, 45, 47, 63, 64, 66, 72).

În drept: Fapta inculpatului P. A.-I. care, în data de (...), pe timp de zi, în timp ce învinuitul Ș. V. N. îi asigura paza, a sustras, fără a exercita acte de violență, poșeta din mâna părții vătămate G. M. ce conținea acte de identitate, în timp ce partea vătămată se deplasa pe stradă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, faptă prev. de art. 208 alin.1 C. raportat la art.209 alin.1 lit. a și e și alin.2 lit. b C., cu aplicarea art. 99 alin.3 C.

Fapta inculpatului P. A.-I. care în data de (...) pe timp de zi, în timp ce se afla pe holul C. T. „. M. din Ș. S. și-a însușit telefonul părții vătămate K. C. apoi, pentru a-și asigura scăparea a lovit-o pe partea vătămată care-l urmărea și-i cerea în repetate rânduri să i-l restituie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, faptă prev. de art. 211 alin.1 și 2 lit.c C.cu aplic.art.33 lit.a C.

Potrivit art.18¹ alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că faptele inculpatului P. A. - I. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

A., fapta de furt a fost săvârșită după o înțelegere a inculpatului P. A.-I. cu coinculpatul Ș. V.-N., de a sustrage o poșetă de la orice femeie care s-ar deplasa pe strada S. din Ș. S. și după o așteptare de 2-3 zile. După săvârșirea faptei, aceștia sustrag din poșetă telefonul mobil și suma de 24 de lei, cu toate că în poșetă se mai aflau un card bancar, cosmetice și o umbrelă, aruncând ulterior poșeta în râul Crasna. Inculpații ar fi putut valorifica toate obiectele aflat în poșetă, ar fi putut încerca ridicarea de numerar de la bancomat, dar aceștia s-au rezumat la a beneficia strict de banii și telefonul mobil al victimei.

Fapta de tâlhărie a fost săvârșită în incinta C. T. „. M. pe care inculpatul P.

A.-I. îl frecventa, în care era cunoscut de colegi, iar actul de intrare în posesie s-a săvârșit în incinta instituției, de față cu mai mulți elevi ai liceului. Doar întrebuințarea de violență pentru păstrarea bunului sustras a avut loc lângă gradul școlii, de față fiind doar inculpatul și partea vătămată K. C.

Prin chiar modul de organizare și prin planificarea puerilă de a săvârși infracțiunea, instanța a reținut lipsa de pericol social concret prin prisma persoanei inculpatului. F. s-au produs la o distanță de 3 luni, fără a avea legătură unele cu altele și fără un „modus operandi"; asemănător. Din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, reiese că motivația principală a inculpatului P. A. I. a fost câștigul financiar, cu toate că familia îi oferea suport financiar consistent față de alți tineri, dar acestea erau considerate insuficiente. Inculpatul a oscilat în a săvârși prima, lipsind de la cursuri 3 ore, și neavând curaj de a săvârși fapta. Fiind prieten cu coinculpatul Ș. V. N., și-au făcut curaj reciproc, încurajându-se. A încercat o „aventură"; prin săvârșirea infracțiunii, dar nu a planificat în amănunt infracțiunea, deoarece nu s-au înțeles care dintre ei să ia geanta.

În cursul urmăririi penale și judecății inculpatul P. A.-I. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele. De altfel, a dovedit că dispune de resurse pentru a se schimba, urmând un curs de calificare în domeniul auto și fiind, în prezent angajat în domeniu, cu un venit constant.

Totodată instanța a retinut faptul ca inculpatul nu a mai avut confruntări cu legea penală.

Față de aspectele reținute în cele ce au preces, instanța consideră că aplicarea unei amenzi administrative este suficientă pentru a ține inculpatul departe de câmpul infracțional și pentru a contribui la procesul de reintegrare socială.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 500 lei.

Fapta inculpatului Ș. V. N. care, în data de (...), pe timp de zi, i-a asigurat paza inculpatului P. A. I. care , fără a exercita acte de violență,a sustras poșeta din mâna părții vătămate G. M. ce conținea acte de identitate, în timp ce partea vătămată se deplasa pe stradă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, faptă prev. de art. 26 C. raportat la art. 209 alin.1 lit.a și e, alin.2 lit.b C. cu aplicarea art. 99 alin.3 C.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța reține că faptele inculpatului Ș. V.-N. nu prezintă gradul de pericol social al unor infracțiuni.

A., fapta de furt a fost săvârșită după o înțelegere a inculpatului Ș. V.-N. cu coinculpatul P. A.-I., de a sustrage o poșetă de la orice femeie care s-ar deplasa pe strada S. din Ș. S. și după o așteptare de 2-3 zile. După săvârșirea faptei, aceștia sustrag din poșetă telefonul mobil și suma de 24 de lei, cu toate că în poșetă se mai aflau un card bancar, cosmetice și o umbrelă, aruncând ulterior poșeta în râul Crasna. Inculpații ar fi putut valorifica toate obiectele aflat în poșetă, ar fi putut încerca ridicarea de numerar de la bancomat, dar aceștia s-au rezumat la a beneficia strict de banii și telefonul mobil al victimei.

Prin chiar modul de organizare și prin planificarea puerilă de a săvârși infracțiunea, instanța reține lipsa de pericol social concret prin prisma persoanei inculpatului. Din referatul de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, reiese că inculpatul Ș. V.-N. nu a avut o motivație clară, câștigul financiar nu conta, deoarece avea suport financiar din partea familiei. Mai degrabă spiritul de aventură a fost cel ce l-a îndemnat la săvârșirea faptei. Inculpatul a oscilat în a săvârși prima, lipsind de la cursuri 3 ore, și neavând curaj de a săvârși fapta. Fiind prieten cu coinculpatul P. A.-I., și-au făcut curaj reciproc, încurajându-se. A încercat o „aventură"; prin săvârșirea infracțiunii, dar nu a planificat în amănunt infracțiunea, deoarece nu s-au înțeles care dintre ei să ia geanta. Acesta a fost surprins de curajul coinculpatului P. A.-I. care a luat geanta părții civile, iar văzând că acesta a fugit a alergat și el după acesta.

În cursul urmăririi penale și judecății inculpatul Ș. V. N. a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând faptele. De altfel, a dovedit că dispune de resurse pentru a se schimba, urmând școala de șoferi și luându-și permisul de conducere. O. s-a implicat în activități lucrative, obținând venituri necesare nevoilor personale.

Totodată instanța a retinut faptul ca inculpatul nu a mai avut confruntări cu legea penală.

Față de aspectele reținute în cele ce au preces, instanța a considerat că aplicarea unei amenzi administrative este suficientă pentru a ține inculpatul departe de câmpul infracțional și pentru a contribui la procesul de reintegrare socială.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 300 lei.

S-a luat act că partea vătămată K. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din Vechiul Cod civil, a obligat inculpatul P. A. I., în solidar cu partea responsabilă civilmente P. F. la plata sumei de 150 lei daune materiale către partea civilă G. M.

În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998-999 din

Vechiul Cod civil, a obligat inculpatul S. V. N., în solidar cu părțile responsabile civilmente S. V. și S. I. la plata sumei de 50 lei daune materiale către partea civilă G. M.

În baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, și art. 189 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul P. A. la plata sumei de 660 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de urmărire penală, dl Mureșan Ovidiu și suma de

150 lei reprezentând onorariu parțial al avocatului din oficiu în faza de judecată, av. C. R., vor fi avansate din fondurile M.ui Justiției către Baroul de avocați S.

În baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, și art. 189 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul S. V. N. la plata sumei de 780 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de urmărie penală, av. Mureșan Ovidiu și suma de

300 lei reprezentând onorariu avocatului din oficiu în faza de judecată, dna

Fekete Eva, a fost avansată din fondurile M.ui Justiției către Baroul de avocați S.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă J. Ș. S. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie condamnați inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată la pedeapsa închisorii în limitele prevăzute de lege.

În motivele de recurs s-a arătat că inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunilor, prelevându-se de dispozițiile art.320/1 C. astfel că instanța de fond era obligată să pronunțe o soluție de condamnare, cu reducerea pedepselor cu o treime, ca urmare a aplicării art.320/1 C.

Pe de altă parte, faptele comise de inculpați prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere modalitatea concretă de comitere a faptelor, sens în care nu se impunea achitarea acestora și aplicarea dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 C.

Analizând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă J. Ș. S., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Hotărârea instanței de fond este greșită în ceea ce privește aplicarea și interpretarea dispozițiilor art.320/1 C. .

Potrivit art.320/1 C. în situația în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și nu solicită administrarea altor probe cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, instanța îl audiază și apoi acordă cuvântul pe fondul cauzei, iar din dispozițiile art.320/1 alin.7 C. rezultă că instanța va pronunța condamnarea inculpatului , care beneficiază de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

A., legiuitorul a stabilit obligația instanței de judecată de a pronunța condamnarea inculpatului în cazul în care acesta recunoaște săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa , fără a se prevedea posibilitatea alternativă a achitării

În situația prev. de art.320/1 C. odată ce s-a admis procedura de judecată simplificată nu se mai poate considera că fapta nu mai constituie infracțiune. A., dacă fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni , aceasta nu este infracțiune și nu poate fi judecată în cadrul procedurii simplificate.

Dacă instanța de fond era de altă părere, respectiv că fapta nu ar fi infracțiune, făcea aplicarea art.320/1 alin.8 C. și continua judecata potrivit procedurii de drept comun, cu efectuarea cercetării judecătorești.

A., în prezenta cauză inculpații prin declarațiile date la instanța de fond la termenul de judecată din 27 iunie 2012 au recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina acestora și au solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art.320/1 C.

Instanța de fond era obligată să respecte dispozițiile art.320/1 alin.7 C., să pronunțe condamnarea inculpaților, reducând limitele de pedeapsă cu o treime în cazul în care considera că se impune o pedeapsă cu executare și cu o pătrime în situația unei condamnări la pedeapsa amenzii.

Referitor la gradul de pericol social al faptelor reținute în sarcina inculpaților, se rețin următoarele:

Pericolul social al faptei este dependent de însemnătatea valorilor sociale și de ierarhia acestora, fiind variabil de la o infracțiune la alta. De asemenea, pericolul social al aceleiași infracțiuni poate să fie variabil de la o etapă a dezvoltării sociale la alta. Din acest motiv o faptă care în trecut avea un caracter socialmente periculos , poate ca ulterior să i se diminueze acest caracter, cum este și cazul infracțiunilor contra patrimoniului , care în trecutul destul de recent erau mult mai grav sancționate decât sunt în prezent.

Pericolul social trebuie analizat în concret de către instanța de judecată, ținând seama de vătămarea sau periclitarea efectivă a valorii sociale apărate, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile specifice de săvârșire a faptei, de împrejurările acesteia, precum și de alte elemente.

Totodată, pericolul social concret diferă în cadrul aceluiași tip de infracțiune de la o faptă concretă la alta.

Evaluarea acestuia este importantă , pe de o parte pentru că lipsa în concret a gradului de pericol social specific infracțiunii conduce potrivit legii în vigoare, la existența acestuia , iar pe de altă parte, pentru că în procesul de individualizare a pedepsei gradul de pericol social al faptei este unul dintre criteriile prevăzute de lege pentru realizarea acestei individualizări.

Nu se poate aprecia ca fiind lipsită de pericol social fapta reținută în sarcina inculpaților motivat de următoarele aspecte:

În primul rând trebuie avut în vedere faptul că infracțiunea de furt a fost săvârșită în luna septembrie 2012, după o înțelegere prealabilă între cei doi inculpați. A., în plină zi în jurul orelor 12,00 în timp ce inculpatul Ș. V. asigura paza, celălalt inculpat P. A. punându-și gluga hanoracului pe cap, s-a apropiat de partea vătămată G. M. și i-a sustras poșeta.

Nu se poate face abstracție de modul de săvârșire a faptei, de perioada de timp îndelungată în care cei doi au așteptat victima și de faptul că într-o localitate mică, se fură în mijlocul zilei în plină stradă o poșetă aparținând unei femei.

Faptul că inculpații s-au limitat la sustragerea doar a anumitor bunuri aflate în interiorul poșetei , respectiv a telefonului mobil și a sumei de bani, nu face ca fapta săvârșită să fie mai puțin periculoasă.

Cardul bancar în lipsa codului pin și în condițiile în care toate ATM-urile sunt prevăzute cu camera video de supraveghere era neatrăgător pentru inculpați, la fel și produsele cosmetice, care nu puteau fi valorificate, precum și umbrela care într-o localitate mică putea fi ușor recunoscută de partea vătămată.

Instanța de fond reținând în motivarea hotărârii faptul că inculpații au încercat „o aventură"; , nu se coroborează cu modul de săvârșire a faptei, cu conduita ulterioară a inculpaților, cu vârsta acestora , care au trecut de mult de anii copilăriei.

Referitor la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul P. A. instanța de fond a reținut că această faptă este lipsită de gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât actul de intrare în posesie a telefonului mobil , a avut loc în incinta unei unități de învățământ și că întrebuințarea de violență pentru păstrarea bunului sustras, a avut loc lângă gardul școlii, de față fiind doar inculpatul și partea vătămată.

Dimpotrivă, fapta inculpatului este cu atât mai gravă, întrucât s-a petrecut în interiorul unei unități de învățământ, care are rolul primordial de educație, fiind de față mai mulți elevi, care pe de o parte puteau să intre în panică, că și bunurile acestora sunt puse în pericol, iar pe de altă parte să fie încurajați de comiterea unor astfel de infracțiuni.

Apreciem că în nici un caz fapte săvârșite de cei doi inculpați nu sunt doar o aventură , așa cum a stabilit instanța de fond, ci trebuie pedepsite, deoarece întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni, iar nepedepsirea inculpaților ar induce o temere în rândul cetățenilor în sensul că autoritățile care veghează la respectarea legii nu reacționează și nu îi apără de asemenea fapte, dacă sunt victimele unor infracțiuni de tâlhărie sau furt, iar autorii acestora primesc doar simple amenzi administrative.

Raportat la starea de fapt reținută mai sus și la dispozițiile art.320/1 alin.7 C.p, instanța de fond avea obligația să-i condamne pe inculpați la pedepse cu închisoarea , a căror limite trebuiau reduse cu o treime.

Dacă existau dubii cu privire la gradul de pericol social al faptelor comise de inculpați, instanța de fond trebuia să respingă cererile inculpaților de judecată conform procedurii simplificate prev. de art.320/1 C. și analizând cauza sub toate aspectele , cu efectuarea cercetării judecătorești , în situația în care aprecia că se impune achitarea inculpaților.

Inculpații nu au antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, urmează ca acestora să li se rețină și circumstanțele atenuante prev. de art.74 lit.a și c C. raportat la art.76 C., iar pedeapsa aplicată acestora va fi suspendată condiționat.

Având în vedere că faptele comise de inculpați întrunesc gradul de pericol social al unor infracțiuni, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.d C. recursul formulat de P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentinței penale nr.204 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S. urmează să fie admis , iar această sentință va fi casată în întregime și rejudecând cauza urmează să fie condamnați inculpații P. A.-I., la 8 luni (opt luni) închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp; 2 ani (doi ani) închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp

In temeiul art.33, 34 Cp urmează să fie contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceeea de 2 ani inchisoare.

Urmează să se facă aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

In temeiul art. 81,82 Cp se va suspenda condiționat a executărea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Urmează să se facă aplicarea art. 71 al. 5 Cp în sensul că pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii

S. V.-N., va fi condamnat la pedeapsa de 6 luni (șase luni) închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal si art.

320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

In temeiul art. 110 Cod penal se va e suspenda condiționat a executarea pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 1 an si 6 luni.

Urmează să fie aplicate disp. art. 71 al. 5 Cp. în sensul că pe perioada suspendării condiționate a executării pedepsei se suspendă și pedepsele accesorii.

Celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate urmează să fie menținute.

Potrivit art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului C. in suma de 200 lei (2x100 lei) suma ce se va avansa din FMJ.

Cheltuieli judiciare suportate de stat în recursul P.ui de pe lângă J. Ș. S. urmează să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentintei penale nr. 204 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S. pe care o casează în întregime și rejudecând:

Condamna pe inculpatul

P. A.-I., fiul lui I. și F., născut la data de (...) în S. S., domiciliat în S. S. str.P. nr.26 bl.G.120, et.2, ap.49 jud.S., CNP 1. la

-8 luni (opt luni) închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp.

-2 ani (doi ani) închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp

In temeiul art.33, 34 Cp contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, aceeea de 2 ani inchisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

In temeiul art. 81,82 Cp dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Face aplicarea art. 71 al. 5 Cp. Condamna inculpatul

S. V.-N., fiul lui V. și I., născut la data de (...) în S. S. domiciliat în S. S. str.P. nr.3, bl.P.9,ap.8jud.S., CNP 1. l

-6 luni (șase luni) închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 26

Cod penal raportat la art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, e, alin. 2 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 99 alin. 3 Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp, 74 lit.a,c Cp, 76 Cp

Face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cod penal.

In temeiul art. 110 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 1 an si 6.

Face aplicarea art. 71 al. 5 Cp.

Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate.

Stabilește opnorariu avocațial partial in favoarea Baroului C. in suma de

200 lei (2x100 lei) suma ce se va avansa din FMJ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 20 decembrie 2012 .

PREȘEDINTE,		JUDECĂTORI,	GREFIER
D. P. V. G.,	M. B.	D. S.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./(...)

← Încheierea penală nr. 1168/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 443/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1849/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1849/2012, Curtea de Apel Cluj