Decizia penală nr. 1500/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1500/R/2012
Ședința publică din 29 octombrie 2012
I. compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C. GREFIER : M. B.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin P.
- V. T.
S-au luat spre examinare recursurile declarat de către MINISTERUL PUBLIC, P. DE PE L. JUDECĂTORIA HUEDIN și inculpatul K. G. împotriva sentinței penale nr.159 din (...) a Judecătoriei H., pronunțată în dosar nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002
.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. G., asistat de către apărător desemnat din oficiu av. M. M. și apărător ales av. M. Simion, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul K. G., solicită a se constata că mandatul său a încetat prin prezența apărătorului ales al inculpatului și a se acorda plata onorariului avocațial parțial pentru studiul dosarul și prezența în instanță.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul K. G. arată că își însușește recursul declarat de către apărătorul său.
Apărătorul ales al inculpatului K. G. depune la dosar motivele de recurs și practică judiciară care solicită a fi avută în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost declarat, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate și reținând cauza spre rejudecare, a se majora pedeapsa aplicată inculpatului K. G.
În primul rând, face mențiunea că în memoriul de recurs întocmit de colegii săi, s-a strecurat o vădită eroare materială legată de contestarea la un moment dat, a aspectului legat de aplicarea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, fără reținerea circumstanțelor atenuante. Arată expres că nu se contestă legalitatea soluției, pedeapsa aplicată fiind stabilită la minimul cuantumului determinat conform art.320/1 C., ci contestă doar temeinicia acestei soluții.
Precizează că aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare, nu reflectă gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului, raportat la circumstanțele corect reținute de instanță și aserțiunile din motivare legate de urmările faptei, precum și la modalitatea de desfășurare a activităților infracționale reținute în sarcina inculpatului.
Susține că în mod corect instanța a reținut că valoarea alcoolemiei a fost ridicată, având în vedere că din calculul retroactiv al alcoolemiei efectuat ca urmare a contestării inițiale de către inculpat a situației de facto legat de recoltarea probelor biologice, rezultă că alcoolemia a fost de 2,10 grame la mie. La această împrejurare se adaugă și celelalte aspecte din cauză, respectiv producerea unui accident de circulație.
Apreciază că, raportat la împrejurările principial corect reținute de instanță, nu există nici o justificare legală din perspectiva art.72 C. și referitor la limitele de pedeapsă reduse cu 1/3, ca instanța să aplice pedeapsa minimă, cu modalitatea cea mai simplă de executare, motiv pentru care solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului care să reflecte gradul de pericol social concret al faptei și să se aplice acestuia, sub aspectul executării pedepsei, modalitatea de executare prev. de art.86/1 C., cu consecința interzicerii pe perioada termenului de încercare a dreptului de a conduce autovehicule, întrucât, în opinia sa, raportat la conduita acestuia sub aspectul deținerii de abilități de conducere și respectarea dispozițiilor legale de conducere pe drumurile publice, se impune o astfel de măsură .
Apărătorul ales al inculpatului K. G., cu privire la recursul declarat de parchet, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea acestuia ca nefondat, pentru aceleași motivele pentru care solicită admiterea recursului declarat de inculpat.
Astfel, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în întregime a sentinței atacate și procedând la rejudecarea cauzei, a se dispune în principal achitarea inculpatului în baza art.11 pct.1 lit.a rap.la art.10 lit.b C., apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală, aceasta constituind o contravenție.
În subsidiar, solicită a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.b/1 C. și în temeiul art.18/1 C., a fi aplicată inculpatului o amendă administrativă prev. de art.91 C., apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Susține că probele administrate în cauză care au condus instanța la aplicarea unei pedepse, sunt declarațiile inculpatului și cele două rapoarte de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei. Solicită a se observa că evenimentul rutier a avut loc la ora 20.00, inculpatul fiind condus ulterior la un spital pentru recoltarea probelor biologice care au fost recoltate la ora 21.30 și respectiv la ora 22.30. Raportat la această situație, s-a procedat la calculul alcoolemiei.
Susține că deși inculpatul a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea în baza art.320/1 C., acesta contestă valoarea alcoolemiei.
În subsidiar, solicită menținerea pedepsei aplicate în aceleași limite și modalitate de executare și a se respinge cererea de interzicere pe această perioadă a dreptului de a conduce autovehicule, arătând că evenimentul rutier s-a datorat și celuilalt participant la trafic.
Reprezentantul M.ui P. solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca inadmisibil sub aspectul aplicării art.10 lit.b C., și ca nefondat sub aspectul aplicării art.18/1 C., raportat la aceleași circumstanțe pe care le-a arătat ca argumente pentru majorarea pedepsei, întrucât fapta comisă de inculpat nu este vădit lipsită de importanță.
Pe de altă parte, văzând argumentația apărării la termenul de azi, consideră că se poate admite recursul pentru un singur considerent, respectiv pentru a constata că inculpatul nu a dorit aplicarea art.320/1 C., având în vedere că din încheierea ședinței publice din (...) rezultă că acestuia nu i s-a luat o declarație de detaliu, ci i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale, i s-au pus în vedere disp.art.320/1 C., pe care inculpatul le-a acceptat ca atare, făcându-se în acest sens doar o precizare în încheiere.
Prin urmare, apreciază că se poate considera că intenția inculpatului nu a fost de a beneficia de prevederile art.320/1 C., motiv pentru care instanța poate dispune în acest fel. Solicită admiterea ambelor recursuri și înlăturarea dispozițiilor art.320/1 C., cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru a fi făcută o cercetare judecătorească amănunțită față de apărarea formulată azi de către inculpat, urmând ca instanța să pronunțe o soluție raportat la probațiunea ce se va administra și la apărările inculpatului făcute pe fondul contestării în fapt a elementelor constitutive ale infracțiunii.
La întrebarea instanței, reprezentantul parchetului arată că modifică în parte motivele de recurs, susținând în principal această variantă de rejudecare, numai datorită precizărilor făcute la termenul de azi de apărare.
În subsidiar, arată că își menține recursul și cu privire la netemeinicia hotărârii atacate, deoarece dacă se va considera că art.320/1 C., a fost corect aplicat, urmează a se analiza fondul cauzei și atunci, evident că solicitarea de achitare este inadmisibilă, întrucât cele două poziții procesuale sunt incompatibile.
Susține că soluția de rejudecare ar fi cea corectă, pentru că astfel s-ar da o expresie clară apărării formulate de inculpat și intenției acestuia de a obține în final o soluție.
Apărătorul ales al inculpatului K. G., raportat la noile precizări ale reprezentantului parchetului, arată că este adevărat că inculpatul s-a prevalat de disp.art.320/1 C. și a recunoscut comiterea faptei și a vinovăției, însă, acest aspect nu este de natură a înlătura în totalitate probatoriul administrat în cauză.
La întrebarea instanței, inculpatul K. G. arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de recurs, susținând doar că își menține poziția avută în fața instanței de fond.
Inculpatul K. G., având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei amenzi.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. nr.159 din (...) a Judecătoriei H., pronunțată în dosar nr.(...), în baza art. 87 al.1 din OUG nr.195/2002 , a fost condamnat inculpatul K. G. - fiul lui G. și E., născut la data de (...) în I. C., jud. C., posesor al C.I. seria KX nr. 7. eliberată de S. H., CNP 1., studii medii, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în com. I. C., sat I. C. nr. 14, jud. C., la pedeapsa de:
8 luni închisoare - pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În baza art. 71 C. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II- a C.
În baza art. 81 și 71 alin. final C. s-a suspendat condiționat executarea atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii pe o durată de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.
În baza art. 191 C.Pr.Pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Huedin inculpatul K. G. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin.1 din
OUG 195/2002.
S-a reținut în actul de inculpare și sesizare a instanței că la data de
(...), a condus pe DN 1 - E 60, din com. I. C., auto marca VW cu nr. (...), provocând un accident rutier, ocazie cu care s-a stabilit că avea în sânge o alcoolemie peste limita legală de 0.80 gr.%o, respectiv o alcoolemie cuprinsă între 1.90 gr. %o și 1.75 gr. %o.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, iar în fața instanței a arătat că își menține declarațiile din faza de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de (...), în jurul orelor 20.05, organele de poliție au fost sesizate despre faptul că pe DN 1 - E 60, la ieșirea din localitatea I. C. înspre C.-N., în apropierea Pensiunii „., s-a produs un accident rutier. Cu ocazia deplasării la fața locului s-a stabilit că accidentul a fost produs de către inculpatul K. G. care, în timp ce conducea autoturismul marca VW Bora, cu nr. de înmatriculare (...), a acroșat autoturismul marca BMW cu nr. de înmatriculate (...), condus de martorul G. V. C., care circula în fața sa, după care a părăsit partea carosabilă, oprindu-se pe spațiul verde din partea dreaptă a direcției de mers. În urma accidentului a rezultat rănirea ușoară a pasagerului de pe scaunul din dreapta față a autoturismului cu nr. de înmatriculare (...), respectiv a numitului K. A.-J., care a fost transportat la S. orășenesc H., stabilindu-i-se diagnosticul : traumatism hemitorace stâng și traumatism lombar, fără ca aceste leziuni să necesite internarea în spital.
Cu ocazia cercetării la fața locului organele de poliție au procedat la testarea conducătorilor auto cu aparatul etilotest, în cazul conducătorului auto G. V. C., aparatul a indicat valoarea 0 (zero), iar în urma testului de respirație, efectuat de inculpatul K. G. aparatul a indicat o concentrație de
0.86 mg/l alcool pur în aerul expirat. (d.u.p. f. 5).
Inculpatul K. G. a fost condus la S. orășenesc H., unde i-au fost recoltate două probe de sânge la interval de o oră, prima probă fiind recoltată la orele 21.30, iar a doua, la orele 22.30. De asemenea conducătorul autoturismului marca BMW cu nr. de înmatriculare (...), numitul G. V. C., a fost condus la S. orășenesc H., unde la orele 21.45 i-a fost recoltată o probă de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 3481/IX/a/818 din (...), reiese că numitul G. V. C. nu se afla sub influența băuturilor alcoolice, alcoolemia fiind 0 (zero), iar din buletinul de analiză toxicologică- alcoolemie cu nr. 3492/IX/a/829 din (...), reiese că inculpatul K. G. avea o alcoolemie de 1,90 gr. %o la prima probă și 1,75 gr. %o la a doua probă
.(d.u.p. - f. 19, 30).
Inițial inculpatul K. G. a declarat că în cursul acelei zile a consumat
200 ml țuică la domiciliul său și intenționa să-l transporte pe viitorul ginere
- K. A.-J., până la P. „., după care urma să se întoarcă la locuința sa. (d.u.p., f.37). Ulterior, cu ocazia audierii din data de (...) inculpatul K. G. a declarat că în cursul zilei respective, în intervalul orar 19.40 - 20.00, a consumat circa 500 ml țuică de prune, la domiciliul său, cu aport alimentar și a solicitat efectuarea unei expertize de calcul retroactiv al alcoolemiei. (d.u.p., f.40, 41).
În urma acestor declarații, în cursul urmăririi penale au fost întocmite două variante de calcul retroactiv al alcoolemiei. Potrivit raportului de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei cu nr.
4720/IX/d/156 din (...), efectuat pe baza primei variante, respectiv pe varianta consumului declarat cu ocazia accidentului rutier, respectiv 200 ml țuică, s-au concluzionat următoarele: „Calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare, indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a numitului K. G., mai mare de 0.80 gr. %o, cu o alcoolemie teoretică apropiată de 2.10 gr. %o, alcoolemie care este consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat. (d.u.p. - f. 50-51).
În raportul de expertiză medico-legală calcul retroactiv al alcoolemiei cu nr. 4720/IX/d/164 din (...), care a fost efectuat pe baza celei de-a doua variantă a consumului de alcool, (respectiv 500 ml țuică), s-au concluzionat următoarele: „Calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxicocinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare, prin coroborarea datelor din a doua variantă de consum de alcool cu valorile alcoolemiei stabilite la analiză și cu ceilalți factori implicați în cinetica alcoolului în organism, indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a numitului K. G., mai mică de 0.80 gr. %o, cu o alcoolemie teoretică apropiată de 0.65 gr. %o, în această variantă fiind în faza de absorbție a alcoolului în organism. (d.u.p., f. 52-53).
Apărătorul inculpatului a solicitat în faza dezbaterilor judiciare achitarea inculpatului, apreciind că fapta săvârșită de inculpat nu este prevăzută de legea penală, aceasta având caracter contravențional.
Apărarea inculpatului nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 69
C.Pr.Pen. declarațiile învinuitului sau ale inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Ori, pe de o parte nu există nicio probă cu care să se coroboreze cea de-a doua declarație potrivit căreia inculpatul, în intervalul orar 19.40 -
20.00, a consumat singur circa 500 ml țuică de prune, la domiciliul său.
Pe de altă parte, este semnificativ că inculpatul are declarații contradictorii, care ridică serioase semne de întrebare asupra sincerității acestuia și veridicității depozițiilor sale.
Nu în ultimul rând, în acord cu susținerile procurorului care a emis rechizitoriul, instanța apreciază ca neverosimilă teza consumului a jumătate de litru de țuică în doar 20 de minute, de către o persoană a cărei stare de sănătate este precară, diabetic, externat din spital cu indicația clară de evitare a alcoolului ( potrivit actelor medicale depuse la f. 43 - 48 din dosarul de urmărire penală).
În consecință instanța a reținut prima variantă de consum de alcool, raportat la care s-a stabilit în prima variantă de calcul retroactiv al alcoolemiei că inculpatul avea în sânge la momentul recoltării o alcoolemie cu mult peste limita legală de 0.80 gr. %o.
În drept, s-a stabilit că fapta inculpatului K. G., care la data de (...), a condus pe DN 1 - E 60, din com. I. C., auto marca VW cu nr. (...), provocând un accident rutier, ocazie cu care s-a stabilit că avea în sânge o alcoolemie cu mult peste limita legală de 0.80 gr.%o (alcoolemia fiind cuprinsă între
1.90 gr. %o și 1.75 gr. %o) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 modificată și republicată, pentru care s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 luni închisoare.
La individualizarea și dozarea pedepsei instanța a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, dar și faptul că inculpatul a avut o alcoolemie relativ ridicată, a provocat un accident rutier rămas din fericire fără consecințe grave, precum și celelalte criterii prev. de art. 72 C.
De asemenea, instanța a făcut aplicarea art. 320/1 alin. 7 C., text introdus prin L. nr.202/2010, care prevede că instanța va pronunța condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Or, inculpatul beneficiază de această prevedere legală întrucât până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
I. în baza art. 71 C. a interzis inculpatului drepturile prev. în art. 64 lit. a teza a II-a C. din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei principale.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, reținând că sunt întrunite dispozițiile art. 81 alin. 1 lit. a și b C. și apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea în regim privativ de libertate instanța, în baza art. 81 și 71 alin. final C. instanța a suspendat condiționat executarea, atât a pedepsei principale, cât și a pedepsei accesorii, pe o perioadă de 2 ani și 8 luni, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82
C.
În baza art. 359 C.Pr.Pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 83 C. a căror nerespectare atrage revocarea suspendării.
În baza art. 191 C. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs
P. DE PE L. JUDECĂTORIA HUEDIN și inculpatul K. G.
P. DE PE L. JUDECĂTORIA HUEDIN a solicitat în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând, a se majora pedeapsa aplicată inculpatului K. G. și a se schimba modalitatea de executare - suspendarea sub supraveghere - cu obligarea inculpatului de a nu mai conduce autovehicule pe perioada termenului de încercare al suspendării.
În motivarea recursului, sub aspectul solicitării principale, s-a arătat că, raportat la poziția inculpatului în recurs, dar și față de poziția sa de la instanța de fond, se impune o cercetare judecătorească amănunțită pentru ca instanța să stabilească dacă sunt aplicabile în cauză dispoz. art.320/1 C.
Aceasta deoarece, inculpatului nu i s-a luat o declarație în detaliu, ci doar i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale, i s-au pus în vedere disp.art.320/1 C., pe care inculpatul le-a acceptat ca atare, făcându-se în acest sens doar o precizare în încheiere, însă, se pare că intenția inculpatului nu a fost de a beneficia de prevederile art.320/1 C., dat fiind faptul că, deși a recunoscut consumul de alcool, a contestat și contestă în continuare, alcoolemia, adică, exact ce se reține prin actul de sesizare a instanței.
În susținerea solicitării subsidiare, s-a arătat că, dacă instanța de recurs va aprecia că sunt totuși aplicabile în cauză dispoz. art.320/1 C., să constate că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată de prima instanță, nu reflectă gradul de pericol social al faptei și al făptuitorului, raportat la circumstanțele concrete ale comiterii infracțiunii reținute în sarcina inculpatului - conducerea autoturismului cu o alcoolemie mare, soldată cu producerea unui accident de circulație.
Modalitatea de executare a pedepsei trebuie să fie una care să reflecte valorificarea criteriilor prev. de art.72 C., iar interzicerea pe perioada termenului de încercare a dreptului de a conduce autovehicule se justifică prin prisma conduitei inculpatului la volan, care a dovedit lipsa abilităților de conducere și de respectare a dispozițiilor legale de conducere pe drumurile publice.
Inculpatul K. G. a solicitat casarea sentinței atacate și, în principal, achitarea în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b C., apreciind că fapta nu este prevăzută de legea penală, aceasta constituind o contravenție, iar în subsidiar, achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit. b/1 C. și în temeiul art.18/1 C., a fi aplicată inculpatului o amendă administrativă prev. de art.91 C., apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În motivarea recursului, s-a arătat că deși inculpatul a recunoscut fapta descrisă în rechizitoriu și a solicitat judecarea în baza art.320/1 C., acesta contestă valoarea alcoolemiei. Sub acest aspect, se apreciază că în mod eronat, instanța nu a luat în considerare concluziile expertizei medico- legale de calcul retroactiv al alcoolemiei în varianta a-II-a, care a stabilit o alcoolemie la ora evenimentului rutier mai mică de 0,80 gr%0. I. nu a analizat și interpretat corect probele dosarului, nu a coroborat între ele toate probele, dând o valoare probantă mai mare unora, în detrimentul celorlalte.
Sub aspectul solicitării subsidiare, s-a arătat că, raportat la condițiile concrete ale evenimentului rutier, fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracțiunii deduse judecății, incidentul datorându-se și celorlalți participant la trafic.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat în cauză doar recursul declarat de parchet, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Inculpatul K. G. a fost trimis în judecată prin R. P. de pe lângă
Judecătoria Huedin nr.379/P/10 august 2012 pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, faptă prev. și ped. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că la data de (...), inculpatul a condus pe DN 1 - E 60 din com. I. C.,jud. C. autoturismul marca VW cu nr. (...), provocând un accident rutier și având în sânge o alcoolemie peste limita legală de 0.80 gr.%o, respectiv o alcoolemie cuprinsă între 1.90 gr. %o și 1.75 gr. %o.
La termenul din 0(...), în fața instanței învestite cu soluționarea fondului cauzei, inculpatul a arătat că dorește să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând aplicarea dispoz. art.320/1 C. (fila 7 dos. fond), instanța consemnând poziția acestuia, fără însă a-i lua declarație în acest sens.
Cu toate acestea, cu ocazia cuvântului în dezbateri, apărătorul inculpatului a solicitat achitarea acestuia, pe motiv că fapta imputată nu este prevăzută de legea penală, deoarece alcoolemia stabilită prin expertiza medico-legală de calcul retroactiv al alcoolemiei în varianta a-II-a, pe care instanța trebuie să o aibă în vedere, este mai mică de 0,80 gr%0.
În aceste condiții, a apariției acestei contradicții între solicitarea de judecare în procedura simplificată prev. de art.320/1 C. și, respectiv, aceea de achitare a inculpatului, se impunea ca instanța să clarifice situația sub acest aspect - al recunoașterii sau nu, a faptei, așa cum a fost reținută în actul de sesizare. I. nu a procedat însă de această manieră, reținând neîntemeiat, incidența în cauză a dispoz. art.320/1 C.
Așa fiind, Curtea constată incidența în cauză a cazului de casare prev. de art.385/9 pct.17/2 C. - prin hotărârea atacată s-a făcut o greșită aplicare a legii - care însă, nu impune trimiterea cauzei spre rejudecare ci, în virtutea dispoz. art.385/15 pct.2 lit.d C. - rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, având în vedere că este vorba de o hotărâre care nu se atacă decât cu recurs, instanța de control judiciar putând administra probe noi sau readministra probe, în situația în care consideră necesar pentru asigurarea dreptului părților la un proces echitabil.
În consecință, în temeiul art.38515 pct.2 lit. d C.pr. penală se va admite
recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva sentinței penale nr.159 din 0(...) a Judecătoriei H., pe care o va casa în parte, cu privire la greșita reținere a dispoz. art.320/1 C. și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului K. G.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea constată că, starea de fapt reținută
de prima instanță pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, judicios analizate și interpretate - este corespunzătoare realității, constând în aceea că, la data de (...), inculpatul K. G. a condus pe DN 1 - E 60, din com. I. C., autoturismul marca VW cu nr. (...), provocând un accident rutier, având în sânge o alcoolemie cu mult peste limita legală de 0.80 gr.%o , respectiv, o alcoolemie cuprinsă între 1.90 gr. %o și 1.75 gr. %o.
Corect a stabilit apoi instanța că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 .
Această stare de fapt rezultă din probele administrate în cursul urmăririri penale, inculpatul însuși declarând în această fază că a consumat alcool la domiciliu singur, nu a fost nimeni lângă el, care să poată confirma cât a băut (declarație - fila 40 verso dos. u.p.).
De altfel, nici în fața instanșei de recurs, inculpatul nu adorit să dea declarație, a menționat doar că îți menține declarațiile date anterior în cursul procesului, respectiv, cele de la urmărire penală ( pentru că la prima instanță nu i s-a lua declarație), iar instanța de recurs nu a considerat necesară administrarea de probe noi, având în vedere că singurul aspect contestat în cauză este cel referitor la valoarea alcoolemiei - lămurit prin proba științifică a expertizei medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, pe baza consumului declarat exclusiv de inculpat ( nesusținut sau infirmat de vreo altă probă).
Sub acest aspect, al valorii alcoolemiei și, implicit, al existenței infracțiunii deduse judecății, Curtea constată că prima instanță a analizat corect probele administrate, în speță, concluziile expertizei medico-legale, reținând corect valoarea alcoolemiei inculpatului de la momentul evenimentului rutier, ca fiind mai mare de 0.80 gr. %o, apropiată de 2.10 gr.
%o.
Aceasta deoarece, în cazul acestei variante, se poate observa că, experții au menționat că alcoolemia rezultată este consecința unui coonsum de alcool mai mare decât cel declarat de inculpat ( 200 ml țuică). În cazul variantei a doua, care a stabilit o alcoolemie sub 0.80 gr. %o, experții au menționat că aceasta este consecința unui consum de alcool mai mic decât cel declarat de inculpat ( 500 ml țuică), dar și că, în această variantă, la ora evenimentului rutier inculpatul se afla în faza de absorbție a alcoolului în organism, iar, pe de altă parte, această alcoolemie poate fi acceptată de instanță dacă se apreciază ca plauzibilă diferența, mai mult decât semnificativă între consumul de alcool declarat inițial și cel declarat ulterior, intervalul de timp în care acest consum se susține că a avut loc și intervalele de timp dintre presupusul consum de alcool, evenimentul rutier și prima recoltare de sânge. T., s-a mai precizat că rezultatul expertizei s-a bazat pe date, a căror verosimilitate și certitudine este condiționată de probarea lor.
Ori, față de aceste mențiuni ale experților, având în vedere că - pare mult mai plauzibil consumul de alcool declarat de inculpat, imediat după evenimentul rutier; că apare ca neverosimilă teza consumului a jumătate de litru de țuică în doar 20 de minute, de către o persoană a cărei stare de sănătate este precară, diabetic, externat din spital cu indicația clară de evitare a alcoolului ; explicația dată de inculpat cu privire la primul consum de alcool declarat „am declarat că am consumat 200 ml țuică, întrucât nu m- am gândit că alcoolemia poate să fie atât de mare, iar eu m-am simțit în stare să conduc"; (fila 40 verso dos. u.p. ), explicație aptă mai degrabă să-i dovedească nesinceritatea, tactica de a-și stabili strategia de apărare și, nicidecum, să exprime adevărul - în mod corect a apreciat instanța că prima vcariantă de alcoolemie stabilită de experți este cea care reflectă realitatea în cauză.
În privința incidenței dispoz.art.320/1 C., așa cum s-a arătat, poziția neechivocă a inculpatului, pe tot parcursul procesului a fost aceea de contestare a alcoolemiei - element esențial în stabilirea existenței infracțiunii, reținut în actul de sesizare a instanței, ca atare - astfel că, aceste dispoziții legale nu pot fi reținute în cauză, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru aplicarea procedurii simplificate a judecății în cazul recunoașterii vinovăției.
Procedând la reindividualizarea sancțiunii ce se impune a fi aplicată inculpatului, Curtea, având în vedere criteriile prev. de art.72 C. gradul de pericol social concret al faptei comise - ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, gradul alcoolemiei; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă - pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani; persoana inculpatului - fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală parțial sinceră, recunoscând fapta în materialitatea ei (conducerea cu alcool), dar nu și valoarea alcoolemiei - apreciază că, o pedeapsă orientată spre minimul special - de 1 an închisoare - va fi în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Așa fiind, se va majora pedeapsa aplicată inculpatului K. G. de prima instanță, de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare, prin înlăturarea dispoz. art.320/1 C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare (decât cea, care reclamă aplicarea pedepsei minime) împrejurării că inculpatul nu are antecedente penale, deoarece, aceasta este practic o atitudine firească, normală, a oricărui cetățean de bună credință și nu trebuie neapărat recompensată, făcut un titlu de glorie din acest lucru firesc, în lipsa unor evidențieri cu totul speciale, care să reclame acest tip de clemență.
T., Curtea apreciază ca oportună și eficientă modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere, întrucât, raportat la natura infracțiunii comise, relațiile sociale periclitate prin astfel de infracțiuni - relații privind siguranța circulației rutiere - se impune o monitorizare mai eficientă a inculpatului, o anumită perioadă, și din perspectiva asigurării scopului sancționator, dar și preventiv al pedepsei, precum și a conștientizării într-o mai mare măsură a faptei comise și a consecințelor acesteia pentru inculpat, a comportamentului viitor al acestuia.
Așadar, în baza art.861 C.penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de 3 ani, stabilit conform art.862 C.penal.
În baza art.863 alin.1 C.penal, se va dispune ca inculpatul K. G., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art.863 alin. 3 C.penal, pe durata termenului de încercare se va impune inculpatului și obligația de a nu conduce nici un vehicul.
În baza art.71 alin.5 C. se va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C.pr.penală se va atrage atenția inculpatului, conform art. 864 alin.1 rap.la art.83 C.penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii cu rea- credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 1 an închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.b/1 C. - Curtea consideră că aceasta nu poate fi pimită raportat la circumstanțele concrete ale speței.
Astfel, potrivit art.18/1 alin.2 C., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei fapte, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.
Numai dacă, prin coroborarea tuturor acestor elemente, instanța își formează convingerea certă că s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de lege și prin conținutul ei concret, fapta este în mod vădit lipsită de importanță, stabilește că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și dispune în consecință.
În speță, Curtea nu a ajuns la o astfel de convingere, pentru următoarele considerente:
Nu se poate vorbi în cauză de un anumit mod sau mijloc de săvârșire a faptei, infracțiunea în discuție neputând a se comite altfel, decât prin acțiunea de conducere a unui autovehicul pe drumuri publice.
În privința scopului urmărit, de asemenea, nu se poate reține în concret vreo împrejurarea specială, de regulă, o astfel de infracțiune nu se comite într-un scop anume.
Relativ la împrejurările în care fapta a fost comisă, instanța nu identifică vreuna specifică, particulară, care să justifice în vreun fel decizia inculpatului de a se urca la volan sub influența băuturilor alcoolice.
În ceea ce privește urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce - teoretic, acest element nu își are locul în această analiză, având în vedere că infracțiunea comisă este una de pericol, a cărei urmare socialmente periculoasă se realizaează ex re, prin însăși comiterea acțiunii ce constituie elemnetul material al laturii obiective a infracțiunii; dar în speță, a existat și o urmare concretă a atitudinii culpabile a inculpatului -. unui accident soldat cu vătămarea unei persoane, ce-i drept, fără urmări grave.
Cât privește persoana și conduita inculpatului - s-au avut în vedere toate elementele în circumstanțiere, ce s-au relevat din actele dosarului,
(lipsa antecedentelor penale, prezentarea în fața organelor judiciare, atitudinea parțial sinceră a inculpatului).
Curtea constată în concluzie că, doar o parte din elementele favorabile ce țin de persoana inculpatului, necoroborate cu cele ținând de ceilalți factori de apreciere a gradului de pericol social al unei infracțiuni - singure, nu pot fundamenta aprecierea că, fapta inculpatului este în mod vădit lipsită de importanță.
Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient prin orientarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Nu se justifică a se da o eficiență mai mare și, cu atât mai mult, a legitima lipsa gradului de pericol social al infracțiunii - unor elemente favorabile inculpatului, elemente care, practic, sunt rezultatul unei atitudini firești, normale, ale unei personae de bună credință și, nicidecum, nu trebuie să se facă un titlu de glorie dintr-o astfel de atitudine.
Pentru taote aceste considerente, se constată nefondat recursul declarat în cauză deinculpatul K. G., urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de suma
de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. M. M.) , sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, rămânând în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I. În baza art.38515 pct.2 lit.d C.pr. penală admite recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Huedin împotriva sentinței penale nr.159 din 0(...) a Judecătoriei H., pe care o casează în parte, cu privire la greșita reținere a dispoz. art.320/1 C. și individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului K. G.
Rejudecând cauza în limitele de mai sus,
Majorează pedeapsa aplicată inculpatului K. G. - fiul lui G. și E., ns. la
(...), domic. în comuna I. C., sat I. C. nr.14, jud. C. - pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002
- de la 8 luni închisoare la 1 an închisoare, prin înlăturarea dispoz. art.320/1 C.
În baza art.861 C.penal dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pe durata termenului de încercare de
3 ani, stabilit conform art.862 C.penal.
În baza art.863 alin.1 C.penal, dispune ca inculpatul K. G., pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la S. de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, potrivit programului ce i se va întocmi; b) să anunțe, în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În baza art.863 alin. 3 C.penal, pe durata termenului de încercare impune inculpatului și obligația de a nu conduce nici un vehicul.
În baza art.71 alin.5 C. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art.359 C.pr.penală atrage atenția inculpatului, conform art.
864 alin.1 rap.la art.83 C.penal, asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare și a neîndeplinirii cu rea- credință a obligațiilor și măsurilor dispuse de instanță, constând în revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea în întregime, în regim de detenție, a pedepsei de 1 an închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
II. În baza art.38515 pct.2 lit.b C.pr. penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul K. G. împotriva aceleiași sentințe penale.
În baza art.189 C. stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei, onorariu parțial pentru apărător din oficiu ( av. M. M.) , sumă ce se va avansa din fondurile M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2,3 C.pr.penală obligă inculpatul recurent să plătească
suma de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs, rămânând în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. Ș. L. M. ANA C.
GREFIER M. B.
Red./Dact.A.C.
3 ex.(...)
Jud. fond: C.Tătar
| ← Decizia penală nr. 459/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
