Decizia penală nr. 900/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.900/R/2012

Ședința publică din 12 iunie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : L. H.

JUDECĂTORI : I. M.

: V. V. A.

GREFIER : L. C.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. S. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. S., împotriva sentinței penale nr. 43 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. Ș. S., trimiși în judecată prin R. P. de pe lângă J. Ș. S., pentru săvârșirea infracțiunii de:

P. S. - art.239 alin.1 și 5 C.penal cu aplic.art.40 alin.1 C.penal; art.321 alin.1 C.penal cu aplic.art.40 alin.1 C.penal, totul cu aplic.art.33 lit.a C.penal La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul P. S., av.Bicu D. A., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul P. S.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei, cu consecința înlăturării sporului de două luni iar ca modalitate de executare a pedepsei, să se dispună aplicarea disp.art.81

C.penal. Consideră că pedeapsa aplicată este mult prea mare având în vedere fapta comisă și raportat la situația concretă. Solicită a se avea în vedere și împrejurarea că inculpatul a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii simplificate prev.de art.320/1 C., acesta recunoscând fapta. Cu onorar din FMJ.

Reprezentantul P., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legal ă a hotărârii atacate, apreciind că instanța a procedat corect la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 43 din (...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. Ș. S., în baza art.239 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. S., fiul lui P. și S., născut la data de (...) în localitatea Ș. S., jud.S., cetățean român, studii - 11 clase, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea C., nr.86, jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj.

În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal și art.3201 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul P. S., la pedeapsa de 1 (un) an și 2 (două) luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.33 lit.a) Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta, iar pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare o sporește cu 2 luni, urmând ca în final inculpatul să execute o pedeapsă de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art.861 alin.1 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului P. S. sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

S-a încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj.

În baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă

Tribunalul Sălaj; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau al neîndeplinirii cu rea-credință a măsurilor de supraveghere prevăzute de lege și stabilite de instanță.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada a reținutrii și a arestării preventive, respectiv de la data de (...) la

(...).

II. În baza art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal a fost condamnat inculpatul M. A. C., fiul lui V. și F., născut la data de (...) în localitatea Ș. S., jud.S., cetățean român, studii - 8 clase, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație și loc de muncă, cunoscut cu antecedente penale, domiciliat în localitatea Ș. S., str.P., nr.36, bl.3, ap.1, jud.S., CNP 1. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, cu privare de libertate, pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art.88 Cod penal, s-a dedus din durata pedepsei aplicate perioada a reținutrii și a arestării preventive, respectiv de la data de (...) la (...).

S-a luat act că partea vătămată G. C. V., domiciliat în localitatea B., nr.61, jud.S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum total de 1.900 lei, din care suma de 700 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, 600 lei pentru av.Biro Pacsa Kinga pentru faza de urmărire penală și 100 lei pentru av.P. Mircea pentru faza de judecată, cu titlu de onorariu parțial, conform art.6 din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, cheltuieli care au fost suportate de inculpați astfel: P. S. - 900 lei; M. A. C. - 1.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul P. de pe lângă J. Ș. S. din data de 22 iulie 2010, din dosar nr.876/P/2010, au fost trimiși în judecată inculpații P. S. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1

și 5 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1

Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a)

Cod penal și M. A. C. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.

Prin același rechizitoriu s-a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuitul M. A. C. sub aspectul comiterii a două infracțiuni de lovire sau alte violențe, în concurs real, fiecare prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal, reținându-se că părțile vătămate și-au retras plângerile prealabile și disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor cu privire la M. L. M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.290 alin.1 Cod penal și față de P. S. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.291 alin.1 Cod penal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul J. Ș. S. la data de (...) sub nr.(...).

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul P. S. a adresat injurii și amenințări cu acte de violență la adresa agentului de poliție G. C. V. pentru fapte îndeplinite de acesta în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, provocând un scandal în P. I. M. din Ș. S., în prezența unui număr mare de persoane, cu consecința creării unui sentiment general de indignare în rândul persoanelor prezente, iar inculpatul M. A. C. a exercitat acte de violență asupra părților vătămate F. V. și B. I., într-un loc public, provocând scandal public și tulburând liniștea publică, cu consecința creării unui sentiment general de indignare în rândul persoanelor prezente.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile părților vătămate (f.14-15, 17-18, 42, 60, 61), declarații de martori (f.2-5, 9-12, 40-41, 43-45,

80-94), declarațiile inculpaților (f.29, 30-31, 36-38), procese-verbale de constatare a infracțiunii flagrante (f.1), alte înscrisuri (f.6-8, 13, 16, 19, 25,

39, 46-48, 58, 76, 95-98).

Prin declarațiile din cursul urmăririi penale, partea vătămată G. C. V. a arătat că nu înțelege să se constituie parte civil în cauză, aceeași poziție fiind menținută și în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de (...).

La termenul de judecată din (...), inculpatul P. S., în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit prevederilor art.3201 Cod procedură penală, acesta declarând că recunoaște săvârșirea faptelor așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, nu dorește să formuleze cereri privind administrarea de noi probe, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește, aspecte consemnate în declarația de la fila

97.

Inculpatul M. A. C. nu a fost prezent în instanță înainte de citirea actului de sesizare pentru a-și putea exprima poziția cu privire la aplicarea prevederilor procedurii simplificate, motiv pentru care la termenul de judecată din data de (...) a fost începută cercetarea judecătorească, inculpatul prezentându-se în fața instanței la termenul din data de (...), în stare de arest, arătând că își menține declarațiile date anterior în cauză și nu dorește să dea declarații în fața instanței, poziția sa fiind consemnată în dosar la fila

163.

În baza cererii inculpatului P. S., admise de către instanță, cauza a fost judecată potrivit procedurii prevăzute la art.3201 Cod procedură penală, exclusiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală pentru acest inculpat și conform procedurii obișnuite pentru inculpatul M. A. C.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați martorii Z. S. și K. V., la termenul de judecată din (...), B. D., C. A., S. R., A. S., O. M., B. D. M., O. C. I. și S. F., la termenul de judecată din (...) și P. F. I., la termenul de judecată din data de (...), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 98-99, 125-132 și, respectiv 178. La acest ultim termen, față de aspectele menționate în procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere, instanța a dispus omiterea audierii martorilor F. V., F. V. și B. I., constatând imposibilitatea obiectivă de prezentare a acestora, dispunând totodată citirea declarațiilor date de acești martori în faza de urmărire penală, conform art.327 alin.3 Cod procedură penală, urmând să se țină cont și de aceste declarații la întocmirea minutei.

La dosar au fost depuse fișele de cazier judiciar actualizate ale inculpaților, la filele 76-77.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În data de (...), în jurul orei 23.00, partea vătămată G. C.-V., agent de poliție în cadrul Poliției Municipiului Z., s-a deplasat în P. I. M. din Ș. S., la sărbătoarea locală cunoscută sub denumirea de „La fântâna dorului."; P. vătămată era în afara serviciului și nu purta uniformă, fiind însoțit de către un alt polițist, B. D., îmbrăcat și el în ținută civilă. Cei doi au ajuns în zona unde se organiza sărbătoarea, unde era amenajată o terasă cu mese, martorului B. D. solicitându-i-se de către martorul B. I. să se așeze la aceeași masă cu el, însă acesta a refuzat invitația, datorită persoanelor care se mai aflau la masa respectivă, și anume P. F. I., K. V., P. I., B. I. și F. V. P. vătămată și martorul B. D. s-au așezat la o altă masă, din apropiere, iar la un moment dat, inculpatul P. S. s-a îndreptat amenințător spre agentul de poliție G. C., amenințându-l că îi taie gâtul și înjurându-l pentru aplicarea unor sancțiuni contravenționale mai vechi. Martorul B. I. a intervenit pentru a-l calma pe inculpatul P. S., cerându-i acestuia să se întoarcă la masă și să nu facă scandal. Intrigat de atitudinea martorului B. I., inculpatul M. A. C. l-a întrebat pe acesta de ce intervine în favoarea polițiștilor, apropiindu-se amenințător de el, între cei doi intervenind martorul F. V., care a fost lovit cu pumnul și cu piciorul în față de inculpatul M., căzând la pământ în stare de inconștiență, cu fața plină de sânge. De față la momentul agresiunii au fost și fiicele martorului F. V., în vârstă de 9 și, respectiv 11 ani, care plângeau, fiind foarte speriate de cele văzute. La scurt timp a intervenit o patrulă mixtă formată dintr-un agent de poliție și un jandarm, acre a solicitat prezența ambulanței la fața locului, în prezența acestora inculpatul M. aplicându-i încă o lovitură cu pumnul părții vătămate, aspect consemnat în procesul- verbal de constatare a infracțiunii flagrante. Persoanele prezente la eveniment s-au îndepărtat de locul producerii scandalului, indignate de cele întâmplate.

Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu, inculpatul P. S. integral, iar inculpatul M. A. C. parțial, respectiv acesta a recunoscut aplicarea unei singure lovituri cu pumnul martorului F. V., fără a-l lovi și pe martorul B. I., în acest sens fiind declarațiile acestora de la filele 29, 30-32 și

36-38.

Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.

În cauză, declarațiile inculpaților din cursul urmăririi penale, prin care aceștia recunosc săvârșirea faptelor comise se coroborează cu celelalte probe administrate în legătură cu săvârșirea acestor fapte, respectiv cu procesul- verbale de constatare a infracțiunii flagrante din data de (...) (f.1), cu declarațiile părții vătămate G. V. (f.7-8, 42), precum și cu declarațiile martorilor F. V. (f.17-18), F. V. (f.3-4, 43), B. I. (f.14-15), O. M. (f.40, 80), B. D. (f.6, 41), Z. S. (f.87-88), K. V. (f.91-92) și P. F. I. (f.93-94).

În ceea ce privește susținerile inculpatului M. A. că ar fi aplicat o singură lovitură cu pumnul martorului B. I., acestea sunt contrazise atât de declarațiile martorei F. V. (f.3-4, 43), din care rezultă că inculpatul l-ar fi lovit și pe soțul său, F. V. și pe martorul B. I., dar și de raportul din data de (...) întocmit de agentul B. D. (f.6) și de declarațiile acestui martor (f.41), în care se arată că „…numitul M. A. început să lovească cu pumnul și cu piciorul pe numitul S. V. și numitul B. I. fără însă ca aceștia să riposteze";, de raportul părții vătămate G. C. din data de (...) (f.7-8) și declarațiile acestuia de parte vătămată (f.42), care arată că „…numitul M. A. C.-a lovit cu pumnul pe numitul F. V. A. a căzut la pământ, după care M. A. l-a lovit încă o dată cu piciorul în față, moment în care F. V. a leșinat…În acest timp, numitul B. I. a încercat să-l ridice de jos pe F. V., moment în care numitul M. A. C. l-a lovit cu pumnul în față prin surprindere pe B. I., de declarațiile martorului B. I. (f.14-15), care a arătat că „…l-am văzut căzut lângă masă pe F. V. care a fost lovit de către M. A. cu piciorul în față…";, de declarațiile martorului F. V. (f.17-

18) potrivit cărora „…la un moment dat M. A. a venit pe la spate, m-a lovit cu pumnul în zona feței, căzând jos, după care m-a mai lovit o dată cu piciorul tot în zona capului…l-am văzut pe M. A. fugind înspre el (B. I.) lovindu-l cu pumnul în zona feței, după care a fugit";, de declarațiile martorului O. M. (f.40, 80), care arată că „…M. l-a lovit cu pumnul în față pe F. V. D. care același tânăr l-a lovit pe F. V. și cu piciorul în zona feței…M. A. l-a lovit cu pumnul în figură și pe B. I. și de cele ale martorului Z. S. (f.87-88), care a relatat: „În timp ce eram la locul respectiv, M. A. l-a lovit pe B. cu pumnul în față. Nu am văzut momentul în care F. a fost lovit, am aflat că a fost lovit de M. A. Sub același aspect, nu este de neglijat nici împrejurarea că martorii B. I. și F. V. au formulat inițial plângeri penale împotriva inculpatului M. A. C. pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, însă ulterior, după începerea urmăririi penale, și-au retras plângerile prealabile, aspect care este de natură să înlăture răspunderea inculpatului pentru aceste fapte, dar care, în același timp, confirmă existența incidentului care a determinat producerea unui scandal public.

De asemenea, din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, atât cei menționați anterior, cât și martorii B. D. (f.44), C. A. V. (f.45), S. R. I. (f.81-82), A. S. (f.83-84, O. C. I. (f.85-86) și S. F. (f.89-90), rezultă cu certitudine provocarea de către inculpați a unui scandal public și faptul că de față au fost mai multe persoane, inclusiv copii, care s-au retras, fiind indignate și speriate de ceea ce se întâmplă. Scandalul public presupune vâlva, zarva produse de o faptă urâtă, indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă, nefiind vorba de indignarea sau revolta unei persoane cu caracter singular, ci de o indignare, revoltă de care este cuprinsă o colectivitate. Liniștea și ordinea publică sunt tulburate ori de câte ori climatul pașnic este înlocuit printr-o stare de agitație generală, în care sentimentul de securitate personală este afectat de teamă și neliniște, transmise în cadrul unei colectivități de persoane, care asistă sau ia cunoștință de fapta comisă.

I. În drept, fapta inculpatului P. S., care, în data de (...) a adresat injurii și amenințări cu acte de violență la adresa agentului de poliție G. C. V., aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută și pedepsită de art.239 alin.1 și 5 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire a persoanei vătămate G. C. V., agent de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu. M. consumării infracțiunii este marcat de exercitarea actelor de violență asupra persoanei vătămate. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin crearea unei stări de pericol pentru autoritatea cu care este învestit agentul de poliție, iar urmarea adiacentă, lezarea integrității corporale a acestuia. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de lovire și starea de pericol produsă rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. S. a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate, reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra integrității corporale a părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că acesta este un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Fapta săvârșită de inculpat este un ultraj în condițiile art.239 alin.1 și

5 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită asupra unui agent de poliție.

În drept, fapta inculpatului P. S., care, în data de (...) a provocat un scandal în P. I. M. din Ș. S. în prezența unui număr mare de persoane, cu consecința creării unui sentiment general de indignare în rândul persoanelor prezente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art.321 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal s-a realizat prin proferarea de cuvinte și expresii jignitoare, precum și prin amenințări cu acte de violență, într-un loc public și în prezența mai multor persoane, de natură a crea o stare de indignare persoanelor prezente și de a tulbura ordinea și liniștea publică. U. imediată constă în tulburarea ordinii și liniștii publice. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul P. S. a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal. Astfel, din probele administrate, reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și, deși nu a urmărit producerea lui, a acceptat totuși posibilitatea producerii lui.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat, nefiind la prima confruntare cu legea penală, însă condamnarea anterioară a fost pronunțată pentru infracțiuni de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, devenind astfel incidente prevederile art.38 alin.1 lit.a1) Cod penal și nefiind atrasă starea de recidivă.

Întrucât faptele au fost săvârșite după intervenirea unei condamnări definitive pentru infracțiuni comise din culpă, nu sunt întrunite nici cerințele concursului de infracțiuni, nici cele ale recidivei, astfel încât în cauză se va a reținut forma pluralității intermediare de infracțiuni prevăzută de art.40 alin.1 Cod penal pentru fiecare din cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea în concurs real și în condițiile pluralității intermediare de infracțiuni, a infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art.239 alin.1 și 5 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal și ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.40 alin.1 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

La individualizarea sancțiunilor și proporționalizarea acestora, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.

În conformitate cu dispozițiile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând a se avea în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei, determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de art.181 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social mediu, raportat la modalitatea de comitere și la urmările cauzate.

Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de

35 ani, este cunoscut cu antecedente penale, însă pentru infracțiuni comise din culpă, iar pe parcursul procesului a avut o atitudine sinceră, recunoscând comiterea infracțiunilor.

La stabilirea pedepselor pentru inculpat, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.3201 alin.7 Cod de procedură penală prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, reduse cu o treime, conform prevederilor art.3201

Cod procedură penală, instanța a apreciat că aplicarea unor pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special, de 1 an pentru comiterea infracțiunii de ultraj și 1 an și 2 luni pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Având în vedere că infracțiunile au fost comise de inculpat înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) Cod penal raportat la art.34 alin.1 lit.b) Cod penal, instanța a contopit pedepsele aplicate inculpatului P. S. prin prezenta sentință, iar pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 2 luni închisoare o va spori cu 2 luni, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) pe durata executării pedepsei principale.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea sa de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.

Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege și având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza I, c), d) și e) Cod penal.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, instanța a considerat că nu se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, condamnarea constituind un avertisment la adresa inculpatului. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale și profesionale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.861 alin.l și art.865 alin.2 Cod Penal, respectiv: pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de 1 an și 4 luni, așadar se încadrează în limita prevăzută de alin.2; inculpatul are antecedente penale, dar acestea se încadrează în rândul celor menționate la art.38 Cod penal, fiind întrunită și cerința de la art.861 alin.1 lit.b) Cod penal, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.

În consecință, în baza art.861 Cod penal, a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen stabilit potrivit dispozițiilor art.862 alin.1 Cod penal.

A încredințat supravegherea inculpatului S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, iar în baza art.863 alin.1 Cod penal, pe durata termenului de încercare, a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la S. de P. de pe lângă

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

Față de inculpat a fost luată măsura a reținutrii la data de (...), pe o durată de 23 de ore și 30 de minute și apoi măsura arestării preventive la data de (...), măsură revocată la data de (...) prin decizia penală nr.26/R/(...) a T.ui S.

În aceste condiții, instanța a făcut aplicarea prevederilor art.88 Cod penal și a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, a reținutrea și arestarea preventivă, din (...) până la data punerii efective în libertate, respectiv data de (...).

II. În drept, fapta inculpatului M. A. C., care, în data de (...) a provocat un scandal în P. I. M. din Ș. S. în prezența unui număr mare de persoane, cu consecința creării unui sentiment general de indignare în rândul persoanelor prezente, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută și pedepsită de art.321 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal s-a realizat prin proferarea de cuvinte

și expresii jignitoare, precum și prin exercitarea de acte de violență, într-un loc public și în prezența mai multor persoane, de natură a crea o stare de indignare persoanelor prezente și de a tulbura ordinea și liniștea publică. U. imediată constă în tulburarea ordinii și liniștii publice. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul M. A. C. a săvârșit infracțiunea cu intenție indirectă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.b) Cod penal. Astfel, din probele administrate, reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și, deși nu a urmărit producerea lui, a acceptat totuși posibilitatea producerii lui.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului reiese că acesta a mai fost anterior condamnat, nefiind la prima confruntare cu legea penală.

Prin sentința penală nr.55/(...) a T.ui S., definitivă prin decizia penală nr.1011/(...) înaltei Curți de C. și Justiție, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, fiind arestat la (...) și liberat condiționat la data de (...), cu un rest neexecutat de 220 zile.

Instanța a constatat că, întrucât inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune intenționată la data de (...), pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 1 an închisoare după executarea condamnării de 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.55/(...) a T.ui S. și nefiind incidente dispozițiile art.38 Cod penal, în cauză sunt întrunite condițiile de existență ale pluralității infracționale sub forma recidivei postexecutorii, situație față de care se va a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art.37 lit.b) Cod penal.

Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art.321 alin.1 Cod penal, în stare de recidivă postexecutorie, cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s- a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal, precum și la circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de norma de incriminare. G. de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatului prezintă un pericol social mediu, motivat prin faptul că a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, aspect care denotă persistență din partea inculpatului în câmpul infracțional, dar și raportat la modalitatea de comitere și la urmările cauzate..

De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând parțial săvârșirea faptei, încercând însă să minimizeze rolul său în producerea scandalului public.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, având în vedere și limitele prevăzute de lege, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre mediu, de 2 ani a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza Sabou și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.

Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul M. A. C. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c.Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța apreciază că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.c), d) și e) Cod penal.

Instanța a constatat că inculpatul se află în prezent în stare de arest preventiv, măsură dispusă în altă cauză.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, instanța a considerat că se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție, această modalitate de executare fiind de altfel și singura posibilă prin raportare la starea de recidivă postexecutorie a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că partea vătămată G. C.

V. a arătat că nu înțelege să se constituie parte civilă în cauză, împrejurare față de care va lua act de poziția exprimată de acesta.

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei totale de 1.900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 700 lei va fi avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorii din oficiu, av.Biro Pacsa Kinga și P. Mircea, urmând ca fiecare inculpat să suporte cheltuielile determinate de administrarea probelor și asigurarea asistenței juridice obligatorii, respectiv inculpatul P. S. suma de 900 lei, iar inculpatul M. A. C. suma de 1.000 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. S., solicitând casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii ei, cu consecința înlăturării sporului de două luni iar ca modalitate de executare a pedepsei, să se dispună aplicarea disp.art.81 C.penal. În motivare se arată că pedeapsa aplicată este mult prea mare având în vedere fapta comisă și raportat la situația concretă și la împrejurarea că a solicitat judecarea cauzei în baza procedurii simplificate prev.de art.320/1 C., recunoscând fapta. Analizând recursul formulat,pe baza actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:

Pe baza probatoriului administrat în cauză,prima instanță a reținut o stare de fapt corectă,corespunzătoare adevărului,din care a reieșit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev.de art.239 alin.1 și 5

C.penal cu aplic.art.40 alin.1 C.penal și de ultraj contra bunelor moravuri prev. de art. art.321 alin.1 C.penal cu aplic.art.40 alin.1 C.penal, totul cu aplic.art.33 lit.a C.penal ,în concret reținându-se că a adresat injurii și amenințări cu acte de violență la adresa agentului de poliție G. C. V. pentru fapte îndeplinite de acesta în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, provocând un scandal în P. I. M. din Ș. S., în prezența unui număr mare de persoane, cu consecința creării unui sentiment general de indignare în rândul celor prezenți.

De altfel,inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor,solicitând a fi judecat în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.,pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,beneficiind astfel de reducerea cu o treime a limitelor pedepselor cf.al.7 al art.320/1 C.

Trecând apoi la sancționarea inculpatului ,instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale prev. de art.72 C.,respectiv atât circumstanțele reale ale cauzei cât și circumstanțele personale ale inculpatului , gradul de pericol social al infracțiunilor ,modalitatea de comitere,urmările faptelor,dar și atitudinea sinceră a acestuia,precum și antecedentele penale care nu atrag însă starea de recidivă,instanța analizând temeinic și argumentând judicios toate aspectele care au fost avute în vedere la stabilirea pedepsei.

Față de toate aceste aspecte,Curtea apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului,atât în ceea ce privește cuantumul acestora cât și modalitatea de executare, neimpunându-se modificarea acestora,iar pedeapsa rezultantă va fi în măsură să contribuie la reeducarea acestuia și la prevenirea săvârșirii pe viitor de noi fapte antisociale.

În acest context,Curtea va respinge solicitarea inculpatului de a i se aplica disp.art.81 C. privind suspendarea condiționată a executării pedepsei,întrucât față de gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor comise,în special a celei de ultraj asupra agentului de poliție G. C. V. ,deci o infracțiune contra autorității,precum și la împrejurarea că nu se află la prima confruntare cu legea penală, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei este cea oportună,măsurile de supraveghere stabilite de către prima instanță în sarcina inculpatului fiind în măsură să realizeze cu mai mult succes scopul pedepsei, potrivit art. 52 C.

Prin urmare,în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. împotriva sentintei penale nr.

43 din 16 martie 2012 a J. S. S..

Va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de

500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de

300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. S. împotriva sentintei penale nr. 43 din 16 martie 2012 a J. S. S..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 300 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER, L. C.

Dact.I.M./Dact.S.M

4 ex./(...)

Jud.fond. M.-C. Ștef

← Decizia penală nr. 229/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 726/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 900/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 900/2012, Curtea de Apel Cluj