Decizia penală nr. 1547/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1547/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
G. : M. B.
V. V. A.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public, P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare împotriva sentinței penale nr.1468 din 14 iunie
2012 a JUDECĂTORIei B. M., pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpatul T. G., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.87 al.1 din OUG nr.195/2002.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul T. G., asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. Danca Irina, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul T. G., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul M.ui P. susține recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii atacate sub aspectul procesului de individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, menținerea art.320/1 C. raportat la starea de fapt acceptată și recunoscută de inculpat ca atare.
Solicită ca în urma rejudecării cauzei, a se dispune înlăturarea dispoz. art.74 lit.a din C., ca fiind nejustificat reținute, să fi aplicată inculpatului o sancțiune constând în pedeapsa principală a închisorii cu executare conform art.81 C., apreciind că aplicarea unei sancțiuni penale constând în amendă penală nu este îndestulătoare pentru realizarea funcțiilor de reeducare și prevenție specială, în condițiile concrete ale stării de fapt reținute corect de prima instanță sub aspectul elementelor obiective dovedite.
Face precizarea că starea de fapt este cea reținută în cuprinsul rechizitoriului, evident nu există vreo contestare a acesteia, este real că în speță instanța a reținut dispozițiile circumstanței atenuante judiciare pornind de la premisa unei valori relativ reduse a alcoolemiei, coroborat cu lipsa antecedentelor penale și nu în ultimul rând, cu reținerea art.320/1 C.
Apreciază că așa cum se arată și în memoriul depus la dosar, circumstanțele de speță sunt de o asemenea natură, încât aplicarea unei sancțiuni constând în amendă în cuantum de 2.000 lei, raportat și la limitele sancțiunii pecuniare, nu este îndestulătoare.
Are în vedere atât împrejurările reținute de instanță, cât și cele nereținute de instanță, respectiv faptul că inculpatul a consumat băuturi alcoolice, acțiunile sale îmbrăcând forma premeditării, respectiv că acesta cu intenție s-a deplasat la evenimentul social unde știa cu siguranță că se vor consuma băuturi alcoolice, a avut această atitudine în condițiile în care nu avea o altă posibilitate de întoarcere la domiciliu, în condițiile în care așa cum rezultă din dosar, mai avea un pasager în mașină, respectiv pe soția sa, ceea ce denotă o conștientizare deplină și o nepăsare a faptului că i-a pus în primejdie viața, atât acesteia, cât și persoanei sale, precum și celorlalți participanți la trafic, ceea ce realizează pericolul avut în vedere de legiuitor. La aceste elemente se adaugă și elementul nevalorificat de instanță, respectiv că inculpatul are și un cazier auto ce atestă conflicte repetate cu legea circulației, ceea ce denotă că poziția subiectivă a acestuia față de dispozițiile legislației în vigoare, este una de apreciere a lor ca relative întrucât inculpatul, ori de câte ori consideră necesar, înțelege să încalce dispozițiile legale.
Apreciază că se impunea ca prima instanță să facă o analiză în detaliu a tuturor acestor împrejurări, să valorizeze elementele din perspectiva pe care a avut-o în vedere și legiuitorul, raportându-se la limitele de pedeapsă chiar în condițiile art.320/1 C., și să nu aplice o sancțiune pecuniară pentru că aceasta este insuficientă pentru conștientizarea pericolului cert în care inculpatului s-a aflat.
Prin urmare, consideră că recursul este fondat, motiv pentru care solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, a se pronunța o hotărâre din care să rezulte elementele solicitate de parchet.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul T. G., solicită respingerea recursului formulat de către parchet ca fiind nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală sub toate aspectele de fapt și de drept.
În susținerea poziției procesuale arată că pedeapsa aplicată inculpatului este temeinică, fiind rezultatul unei juste aprecieri a faptei, dar și a persoanei inculpatului, instanța în mod corect aplicând prevederile art.320/1 C., în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine constantă de recunoaștere a comiterii infracțiunii și a vinovăției sale, atât în faza de urmărire penală cât și în fața primei instanțe.
De asemenea, în opinia sa, instanța de fond în mod corect a reținut în favoarea inculpatului prev.art.74 lit.a C. și a făcut în consecință aplicarea prev.art.76 lit.e C., ajungându-se în final la individualizarea judiciară a pedepsei în forma amenzii penale.
Apreciază că pedeapsa a fost legal individualizată, având în vedere faptul că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală. De asemenea, instanța de fond în mod corect a apreciat gradul de pericol social redus al infracțiunii, ce rezultă pe de o parte, din nivelul alcoolemiei pe care instanța îl apreciază ca fiind redus, iar pe de altă parte, și din faptul că într-adevăr, inculpatul a condus în acea stare, pe drumul public, dar a condus pe o distanță foarte scurtă. Sigur că distanța foarte scurtă nu exclude posibilitatea producerii unui eveniment rutier, însă acesta nu s-a petrecut, iar pe de altă parte, a fost vorba de 4 km și un drum pe care inculpatul îl cunoștea foarte bine. Toate aceste aspecte reduc gradul de pericol social al infracțiunii. Această împrejurare, împreună cu recunoașterea constantă a comiterii infracțiunii și vinovăției inculpatului, a condus instanța de fond la concluzia că o pedeapsă așa cum a fost aplicată este aptă să contribuie la realizarea scopului pedepsei.
Având în vedere aceste aspecte, solicită respingerea recursului declarat de parchet și a se menține hotărârea primei instanțe, ca fiind temeinică și legală, întrucât are convingerea că și împrejurarea că inculpatul este la această vârstă în postură de inculpat, reprezintă cu certitudine un motiv ca acesta să nu mai comită astfel de infracțiuni.
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Inculpatul T. G. având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea hotărârii atacate.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1468 din (...) pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr. (...), s-a dispus condamnarea inculpatului T. G. (CNP 1., fiul lui Ș. și M., născut la (...) în Sălsig, de cetățenie română, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, pensionar, domiciliat în B. M. str.P. R. nr. 7/4, Maramureș, fără antecedente penale), pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală prev.de art.87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea art.3201din C.pr.penală, și art.74 lit.a rap.la art.76 lit.e C.penal la
2.000 lei amendă.
S-a făcut aplicarea art.63 ind.1 C.penal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la
600 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 3064/P/2011 al P.ui de pe lângă Judecătoria Baia
Mare a fost trimis în judecată inculpatul T. G. cu datele personale menționate în dispozitivul sentinței, pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prevăzută de art. 87 alin. 1 din OUG
195/2002, reținându-se în sarcina sa faptul că în noaptea de 30/(...), a condus pe drum public un autoturism având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,95 g%o .
Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, recunoașterea sa coroborându-se cu probele de la dosar, respectiv procesul verbal de constatare, buletin de analiză toxicologică, procesul verbal de recoltare a probelor biologice și buletinul de examinare clinică, declarația martorului R. I. D., declarațiile inculpatului, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate de parchet, conform procedurii simplificate.
Trecând la soluționarea cauzei, în baza probatoriului administrat de parchet, și însușit de inculpat potrivit art.3201C.pr.penală, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În noaptea de 30/(...), după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice cu ocazia participării la o nuntă în localitatea F., inculpatul a condus autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare (...), proprietatea sa pe DJ 108 A între localitățile F. și G., cu intenția de a ajunge în localitatea S.
În jurul orei 05:00, ajungând în localitatea G., inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție și în prezența martorului asistent R. I. D. a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,56 g/l alcool pur în aerul expirat la ora 0..
În aceste condiții, inculpatul a fost condus la centrul de P. A., unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultatul buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1. din (...) a Serviciului Medico- Legal J.ețean Maramureș fiind de 0,96 la%0 la prima probă, recoltată la ora 0., respectiv de 0,80 la %0 la ce-a de-a doua probă, recoltată după o oră ( f.11 dos. urm. pen.).
În drept, s-a constatat că fapta comisă de inculpatul T. G., în modalitatea descrisă mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, faptă pentru care instanța de fond i-a aplicat acestuia pedeapsa de
2000 lei amendă penală.
S-a făcut aplicarea art.63 ind.1 C.penal.
La individualizarea pedepsei și a modului de executare, a fost avut în vedere gradul de pericol social al faptei, apreciat în raport cu valoarea relativ redusă a alcoolemiei rezultate în urma analizei probelor biologice.
S-a mai avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, precum și faptul că acesta a recunoscut comiterea faptei, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, precum și împrejurarea că acesta a solicitat judecarea sa în procedură simplificată, în condițiile art.3201 din C.pr.penală.
Prin urmare, în cauză, limitele pedepsei prevăzute de lege au fost reduse cu o treime.
Având în vedere elementele de individualizare de mai sus, în raport cu dispozițiile legale sus amintite, instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit.a C.penal și a apreciat ca fiind suficientă aplicarea unei pedepse pecuniare acestuia, conform disp.art.76 lit. e C.penal, în cuantumul prevăzut în dispozitiv.
S-a făcut aplicarea art.191 al.1 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs P. DE
PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE solicitând casarea acesteia sub aspectul individualizării pedepsei și, rejudecând, a se dispune înlăturarea dispoz. art.74 lit.a din C. și a se aplica inculpatului T. G. pedeapsa închisorii cu executare conform art.81 C.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond nu a făcut o corectă individualizare a sancțiunii aplicate inculpatului, în acest proces de individualizare judiciară neavând în vedere că: în cauză este vorba de o infracțiune de pericol; că inculpatul a condus sub influența alcoolului pe o distanță relativ lungă, traseu său cuprinzând mai multe localități, având încă un pasager în mașină; valoarea alcoolemiei - nici ea de neglijat, la data recoltării fiind în curbă descendentă; că o pedeapsă cu amenda penală nu este în măsură a satisface scopurile pedepsei prev. de art.52 C.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată fondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1
C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
Instanța a procedat la individualizarea judiciară a sancțiunii pe care a apreciat-o potrivită pentru fapta dedusă judecății și pentru inculpat, având în vedere criteriile prev. de art.72 C., dar și lipsa antecedentelor penale, această din urmă împrejurare fiind calificată și valorificată ca circumstanță atenuantă, potrivit art.74 lit. a C.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, care, însă, în aprecierea
Curții nu este în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C., criteriile prev. de art.72 C. nefiind valorificate eficient, în sensul că s-au dat semnificații și efecte juridice nejustificat de mari unor împrejurări, care, în fapt, nu constituie altceva decât atitudini firești, ce trebuie să caracterizeze orice cetățean de bună credință.
Fără a contesta prezența în cauză a împrejurării calificate ca circumstanță atenuantă și posibilitatea reținerii și valorificării ei ca atare, nu putem ignora în același timp celelalte aspecte care caracterizează gradul de pericol social al infracțiunii și asigurarea unei proporții corespunzătoare între acesta și sancțiunea aplicată, în așa fel încât să se poată realiza scopul prev. de art.52 C.
Astfel, trebuie avut în vedere că infracțiunea dedusă judecății este una de pericol, al cărei rezultat socialmente periculos rezultă ex re, din însăși actul material al conducerii autoturismului având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, neavând relevanță sub aspectul periculozității sociale, faptul că nu a avut loc nici un incident rutier sau că distanța parcursă a fost relativ mică ori că inculpatul cunoștea foarte bine traseul parcurs.
Apoi, așa cum s-a arătat anterior, împrejurările atenuante nu au în speță o importanță și o semnificație atât de mare, încât să impună cu necesitate reducerea atât de accentuată a sancțiunii, reprezentând în fapt, atitudini normale, firești, și nu cazuri de excepție care să fie recompensate. A., s-ar ajunge practic, la lipsirea de finalitate a sancțiunii și la golirea de conținut a dispoz. art.52 C. privind scopul sancțiunii penale.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C. împrejurării că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta, reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 și orientarea pedepsei închisorii la nivelul minimului special, astfel redus, fiind suficientă pentru recompensarea atitudinii sincere a inculpatului și pentru reflectarea pericolului social al faptei.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată fondat recursul în cauză, urmând a fi admis ca atare, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C., va fi casată în parte hotărârea atacată, doar sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului și rejudecând, se va dispune condamnarea inculpatului T. G., pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.320/1 C.pr.penală la pedeapsa de 8 luni închisoare, urmare a înlăturării circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.
În baza art.71 C. se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. a teza II C. ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Întrucât, pedeapsa aplicată este mai mică de 3 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost anterior condamnat și, se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, se va dispune în baza art. 81 - 82 C..pen. suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 2 ani și 8 luni .
Se va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, prev. de art.83 C., conform art.359 C.
În baza art.71 alin.5 C. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, se va dispune și suspendarea executării pedepselor accesorii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu ( avoc. av. Irina Danca), sumă ce se va plăti din fondul MJLC.
Văzând și dispoz. art.192 alin.3 C.,
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.38515 pct.2 lit. d C.pr.penală admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA BAIA MARE împotriva sentinței penale nr. 1468 din (...) a JUDECĂTORIei B. M., pe care o casează în parte, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, și rejudecând cauza în aceste limite:
Condamnă inculpatul T. G. ( fiul lui Ș. și M., născut la (...) în Sălsig, cetățean român, studii 10 clase, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, pensionar, domiciliat în B. M., str. P. R. nr. 7/4, CNP 1., fără antecedente penale), pentru comiterea infracțiunii prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.320/1 C.pr.penală la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.2 Cod penal interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin.1 lit.a teza a II a din Cod penal.
Conform art.81, 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin prezenta, pe durata unui termen de încercare de
2 ani și 8 luni și atrage atenția inculpatului asupra art.83 Cod penal.
În temeiul art.71 alin.5 Cod penal pe durata termenului de încercare se suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din FMJLC pentru av. Irina Danca.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. V. V. A.
G.
M. B.
Red. A.C./Dact.H.C.
3 ex./(...)
J.. fond: E. G.
| ← Sentința penală nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 272/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
