Decizia penală nr. 74/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)

DECIZIA PENALĂ NR. 74/R/2012

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2012

Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. JUDECĂTORI : I. M.

V. V. A. GREFIER : T. G.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. de I. a I. de C. O. și T. - S.

T. C. reprezentat prin P. : DORU DOBOCAN

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul A. E. O. împotriva încheierii penale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 a T.ui B. N., cauza penală având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. E. O., aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av. Cupșa Aris, cu delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul A. E. O. arată că își menține recursul.

N. cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.

Apărătorul inculpatului A. E. O. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, iar cererea inculpatului este întemeiată. Învederează faptul că instanța de fond s-a oprit la analizarea dispozițiilor art. 148 lit. f C.pr.pen., însă în cazul cererilor de libertate provizorie sub control judiciar, în opinia sa și a Înaltei Curți de C. și Justiție, trebuie analizate acele condiții referitoare la incidența dispozițiilor art. 160 alin. 2 C.pr.pen. și nu temeiurile ce se presupun că există pentru menținerea stării de arest. C. că prima instanță a trecut peste dispozițiile privind existența dovezilor că ar exista martori pe care inculpatul i-ar putea influența, ci se oprește la faptul că inculpatul este cercetat pentru comiterea a două acte materiale în data de 14 și 19 februarie 2011, dovedite cu o singură declarație de martor, aflată la fila nr. 9 dosar de urmărire penală. Învederează instanței că este vorba despre colaboratorul poliției, care este singurul ce declară cu privire la faptele reținute. S. a se mai avea în vedere că prin hotărârea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat a fost înlăturată fapta pentru care s-a solicitat arestarea prevenită. În acest sens, arată că inculpatul a fost „tras de mânecă"; timp de 11 luni de către colaboratorul poliției pentru ca acesta să obțină în final un plic care nu conținea droguri, motiv pentru care fapta pentru care s-a formulat propunerea de arestare preventivă a fost înlăturată de instanța de fond. Inculpatul este un fost consumator, care a săvârșit două fapte cu o cantitate mai mică de 1 gram de droguri de risc, însă cu toate acestea prima instanță a reținut că neavând loc de muncă și fiind fost consumator este evident că în stare de libertate va mai săvârși alte fapte. În opinia sa, dacă este vorba despre infracțiunea de trafic de droguri, prin care se presupune că în stare de libertate ar mai comite astfel de fapte, atunci este imposibil să se admită cererea formulată în cauză, dar arată că este vorba despre un fost consumator de droguri, iar aceasta nu este o condiție pentru a se presupune că în stare de libertate ar comite alte fapte penale.

Constată că pentru a-și susține afirmațiile instanța de fond a invocat declarația colaboratorului sub acoperire, numitul M. F. C., un drogat din punctul său de vedere, căruia poliția îi cerere să obțină informații, dar solicită a se reține că inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale din luna februarie, cantitatea presupus traficată este infimă și este vorba de droguri de risc.

Mai solicită a se avea în vedere că inculpatul are în întreținere un copil minor și că trebuie asigurată această posibilitate a liberării sub control judiciar, sub rezerva aplicării măsurilor ce se impun. Apreciază că există fapte mult mai grave pentru care s- a dispus admiterea unor astfel de cereri, mai ales că la dosar există concluziile raportului de constatare cu privire la cea de-a treia presupusă faptă, din care rezultă că nu este vorba despre o substanță ilegală.

În ceea ce privește împrejurarea că inculpatul este recidivist, solicită a se avea în vedere că aceasta nu este o condiție din punct de vedere legal și că, mai mult, inculpatul a plătit pentru faptele comise.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea cererii, cu mențiunea că inculpatul nu va mai comite astfel de fapte pe viitor, existând dovezi că nu a mai săvârșit astfel de infracțiuni din luna februarie și având în vedere că are dreptul la clemență.

Reprezentantul Parchetului în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat, întrucât analizând dispozițiile art. 160 /2 alin. 1 și alin. 2 C.pr.pen. nu sunt îndeplinite cumulativ. Astfel, alin. 1 al art. 1. C.pr.pen. este îndeplinit, pedeapsa pentru cea mai gravă infracțiune săvârșită de inculpat este mai mică de 18 ani închisoare, dar nu este îndeplinită condiția prev. de art.

1. alin. 2 C.pr.pen., deoarece din datele dosarului rezultă că este necesitatea împiedicării inculpatului de a mai săvârși astfel de fapte. S. a se avea în vedere că inculpatul are antecedente pentru comiterea unor infracțiuni împotriva patrimoniului, cu violență și că acesta era disperat să facă rost de bani și de aceea a vândut droguri.

De asemenea, învederează faptul că prin încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv a inculpatului, la fila 3, se consemnează că s-a solicitat arestarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri, sens în care s-a și pronunțat Tribunalul Bistrița Năsăud, în acea încheiere fiind enumerate în detaliu și probele ce au condus la bănuiala rezonabilă că a săvârșit faptele imputate, respectiv un denunț, declarații de martori. N. îndeplinită condiția prev. de art. 1. alin. 2 C.pr.pen., existând riscuri serioase de a săvârși alte infracțiuni, fiind imperios necesar a împiedica inculpatul de a săvârși infracțiuni, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile legale. Mai mult, cererea de liberare provizorie sub control judiciar este o opțiune lăsată la aprecierea instanței, care trebuie să aprecieze în raport de circumstanțele reale ale cauzei și ale persoanei inculpatului.

Apărătorul inculpatului A. E. O. solicită a se avea în vedere că după luarea măsurii arestului preventiv în cauză s-au efectuat acte de urmărire penală, respectiv declarații de martori, ce confirmă că nu au cumpărat droguri de la inculpat în ultima perioadă, ci anterior.

De asemenea, arată că s-a solicitat arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, care nu există, precum și că există dovezi că nu a mai săvârșit alte fapte sancționate de legea penală în ultima perioadă.

Inculpatul A. E. O., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu se face vinovat de comiterea faptelor imputate, însă nu-și neagă faptele anterioare. Arată că are o fetiță și că s-a retras din activitatea infracțională pentru a nu mai fin supus detenției.

C U R T E A

Deliberând reține că prin încheierea penală nr. 1 din 11 ianuarie 2012 a T.ui B. N., a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul A. E. O., fiul lui R. și Ana, născut la data de (...) în Hunedoara, județul Hunedoara, domiciliat în com. Prundu Bârgăului, bl. 96, sc. C, ap. 44, jud. B.-N., CNP-1..

A fost obligat inculpat să plătească 10 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpatul A. E. O. a solicitat în baza art. 1. și 160/3 C. punerea sa în libertate sub control judiciar.

În motivarea cererii s-a arătat că inculpatul A. E. O. a fost arestat pe o durată de

29 de zile prin Î. penală nr. 109/CC/(...) dată în dosarul penal nr. (...), însă potrivit art.

160/1 C., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate face cerere pentru a fi pus în libertate provizoriu, analiza îndeplinirii condițiilor pentru admiterea acesteia trebuind să aibă în vedere dispozițiile legale reținute în art. 1. alin. 1 și 2 rap. la art. 1. alin. 1 C..

Astfel, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în ce privește categoria infracțiunii săvârșite și limitele sancțiunii acesteia, instanța trebuia să analizeze, potrivit alin. 2 din art. 1. C. existența împrejurărilor negative enumerate în acest text, iar în situația în care nu există dovezi în ceea ce privește acele condiții prev. la alin. 2 din art. 1., instanța urmează a dispune admiterea cererii și punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului.

Se mai arată că în cauză este vorba despre aplicarea celei mai aspre măsuri preventive reglementate de C. de procedură penală față de o persoană, aceasta în ciuda susținerilor practicii și doctrinei interne, precum și a practicii C., care afirmă împrejurarea necesității unei maxime prudențe atunci când se dispune luarea celei mai drastice măsuri preventive, care limitează la maxim dreptul la libertate a persoanei.

S-a mai susținut că, deși de la început a apreciat că nu au existat elementele și condițiile care să justifice arestarea și implicit care să facă proba existenței unui pericol social pentru ordinea publică în caz de lăsare în libertate a inculpatului, subliniază că în ce privește soluționarea cererii de față, acest aspect nu trebuie analizat de instanță.

Așa cum reiese din textele de lege care reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar, precum și din practica judiciară, inclusiv a Î., la analiza unei astfel de cereri se presupune că se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului, implicit este vorba de menținerea indiciilor și probelor privind pericolul social concret (pronunțată de Î., secția penală, decizia nr. 316 din (...)).

Astfel Î., în decizia indicată spune: „Instanța nu poate să constate că există astfel de date și să respingă cererea, exclusiv pe baza hotărârii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive pe temeiul prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. b C., întrucât liberare provizorie sub control judiciar presupune, prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive";. „Liberarea provizorie presupune menținerea împrejurărilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciază că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții";.

S-a mai arătat că, întrucât starea de libertate a persoanei este cea firească, C. de procedură penală a prevăzut regula că în cadrul procesului penal trebuie să existe modalități și forme care să permită persoanei arestate să ceară și să obțină, dacă condițiile legale sunt întrunite, punerea în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune (art. 5 alin. 5 C.).

Ca atare, având în vedere aceste dispoziții legale, întrucât consideră că sunt întrunite condițiile pentru admiterea în principiu a cererii, solicită ca, analizând aspectele de temeinicie a acesteia, să se dispună admiterea ei.

În speță, urmează ca instanța să analizeze dacă există acele condiții negative în prezența cărora o astfel de cerere este inadmisibilă. În lipsa acelor condiții negative, s-a apreciat că instanța a admis cererea fără a putea invoca, pentru o eventuală respingere a ei, existența sau menținerea temeiurilor (pericolul social concret) care au fost avute în vedere de instanță la luarea măsurii.

Prin impunerea măsurilor și limitărilor suplimentare prevăzute de textul de lege în situația liberării sub control judiciar, legiuitorul a apreciat că se acoperă acel pericol social concret al lăsării în libertate sau că se estompează efectul temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestului. În altă interpretare ar însemna ca judecătorul să încalce dreptul unei persoane de a fi eliberată în această procedură, suprapunând de fapt două instituții de drept care au existență, rațiuni și proceduri de sine stătătoare și distincte.

Prin restricțiile pe care instanța, fie este obligată, fie are posibilitatea să le ia, este evident că procesul penal nu poate fi afectat sub nicio formă în ce privește desfășurarea lui. Considerând că formal, cererea îndeplinește condițiile legale și apreciind de asemenea că nu suntem în nici una din situațiile prev. de art. 1. alin. 2 C., solicită a se dispune admiterea cererii și punerea în libertate provizorie până la soluționarea procesului.

În legătură cu starea de fapt prezentată de organele de urmărire penală cu ocazia întocmirii propunerii de arestare, a înțeles să-și exercite dreptul de a nu face nicio declarație la acel moment procesual în temeiul disp. art. 70 alin. 2 C., drept recunoscut și prin practica C. (hotărârea Dumont Malliverg vs Franța și Kaslowschi vs Polonia) în care s-a stabilit că este dreptul inculpatului de a nu da nicio declarație precum și cel de a nu se autoincrimina prin recunoașterea faptelor de care este învinuit.

Dar deși nu a dat nicio declarație, este de observat că instanța de judecată a înțeles să înlăture una dintre faptele reținute în sarcina inculpatului (cea mai recentă așa-zisă faptă și care a și determinat propunerea de arestare preventivă, dar care era o interpretare a legii cel puțin „bizară"; pe care a făcut-o parchetul, interpretare care a fost sancționată de către instanța de judecată).

Ca atare, în momentul de față ne aflăm în situația unei acuzații aduse unei persoane, în sensul că aceasta ar fi săvârșit două infracțiuni de trafic de drog de risc, în cantitățile „apreciabile"; de 0,4 grame, respectiv 0,5 grame de cannabis. De asemenea se face precizarea că aceste două fapte au fost săvârșite la datele de (...) și respectiv (...), adică la 10 luni distanță în timp față de momentul la care a fost înaintată propunerea de arestare preventivă.

S-a susținut de către parchet cum că inculpatul nu poate fi lăsat în libertate întrucât ar exista pericolul de a mai săvârși infracțiuni legate de droguri. Ori, această susținere este inadmisibilă și fără temei din mai multe motive. În primul rând se poate observa că la dosar există ordonanțe prin care au fost autorizați de mai multe ori investigatori sub acoperire care să încerce să obțină droguri de la inculpat, iar în ciuda

„strădaniei"; acestora, timp de 10 luni de zile acesta nu a săvârșit vreo faptă legată de aceste substanțe.

În al doilea rând, această susținere a procurorului nu este confirmată nici de interceptările telefonice. Chiar din primul proces verbal întocmit, atunci când se vorbește de prezența la un botez, dacă cineva avea curiozitatea să verifice ziua la care se face vorbire în acea convorbire, aceasta era una de week-end, tocmai când a avut loc un botez, nu era vorba nicidecum de limbajul codat pe care îl imaginau procurorii.

Este de asemenea inadmisibil să se susțină că există pericolul ca inculpatul, dacă s-ar afla în libertate, să săvârșească alte fapte, atâta timp cât acesta a fost lăsat în libertate de parchet timp de 10 luni de la săvârșirea primei fapte și despre care procurorul avea cunoștință, fără a se lua față de inculpat niciuna din măsurile preventive, chiar și una aflată la dispoziția directă a parchetului. Cum se poate susține cu succes că un inculpat prezintă pericolul de a săvârși alte fapte penale dacă este lăsat în libertate, atunci când chiar tu, ca organ de anchetă, nu iei nicio măsură față de acesta timp de 10 luni. Mai mult, acesta nu mai săvârșește vreo faptă penală timp de 10 luni chiar tras de „. fiind de către polițiști să săvârșească astfel de fapte.

Poate mai mult decât aspectele legale expuse anterior, justifică admiterea cererii și situația personală și de sănătate a inculpatului. A. este într-o relație de concubinaj și are un copil minor. Î. situația de sănătate este una care întemeiază întrutotul punerea inculpatului în stare de libertate provizorie sub supraveghere. Aceasta este ilustrată de actele ce au fost depuse la dosarul cauzei o dată cu susținerea cererii, documente care demonstrează afecțiuni atât la nivel psihic, cât și ale altor organe și care justifică sau chiar impun necesitatea judecării acestei persoane, având în vedere aspectul faptelor de care este acuzat, în stare de libertate provizorie sub control judiciar.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală nr. 9D/P/2011 al

DIICOT-B. T. B.-N., instanța reține următoarele:

Prin Î. penală nr. 109/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. în dosarul penal nr. (...), s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT-B. T. B.-N. și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. E. O., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2

C.pen., art. 37 lit. b C.pen., pe durata a 29 de zile, începând cu data de 17 decembrie

2011 și până în data de 14 ianuarie 2012, neînsusindu-șe propunerea și în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.16 alin 1 din Legea 194/2011.

Această încheiere a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului declarat de inculpat, prin încheierea penală 2088/R/2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul (...).

La luarea măsurii arestării preventive instanța a reținut că la dosar există probe și indicii temeinice în sensul art. 143 C.pr.pen., de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. 2 C.pen., constând în următoarele:

I. În data de (...), colaboratorul cu numele de cod „. F. s-a întâlnit cu inculpatul A. E. O. care contra sumei de 100 lei i-a vândut mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, sub formă de mugurași, amestecate cu substanță de culoare maronie, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis în amestec cu hașiș. În aceeași zi colaboratorul cu numele de cod ". F. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod ". V. căruia i-a predat substanța primită de la inculpat. La rândul său investigatorul a predat substanța ofițerului de legătură din cadrul SCCO B.-N. în vederea efectuării analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 383083/(...) întocmit de către specialiști din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C.-N. - L. de A. și P. al D. rezultă că substanța respectivă a fost cannabis și a avut greutatea de 0,4 grame, precum și faptul că substanța face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 cu completările și modificările ulterioare. Proba înaintată a fost consumată în cursul analizelor de laborator.

II. La data de (...), colaboratorul cu numele de cod „. F. s-a întâlnit cu inculpatul A. E. O. care contra sumei de 50 lei i-a vândut mai multe fragmente de substanță vegetală de culoare verde oliv, sub formă de mugurași, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis. În aceeași zi colaboratorul cu numele de cod ". F. s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire cu numele de cod ". V. căruia i-a predat substanța primită de la inculpat. La rândul său investigatorul a predat substanța ofițerului de legătură din cadrul SCCO B.-N. în vederea efectuării analizelor de laborator.

Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3./(...) întocmit de către specialiști din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C.-N. - L. de A. și P. al D. rezultă că substanța respectivă a fost cannabis și a avut greutatea de 0,5 grame, precum și faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 cu completările și modificările ulterioare. Proba înaintată a fost consumată în cursul analizelor de laborator.

În acest sens s-a considerat că sunt relevante: raportul din data de (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „ A. V. ( f.11) ; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 383083/(...) (f.13,14) emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. R. din (...) al investigatorului sub acoperire cu numele de cod „. V. (f.19) ; raportul de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...), emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. (f.21,22); transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane, din datele de (...), (...), (...) și (...), din care rezultă că inculpatul oferă droguri spre vânzare (f.15-

124); declarația martorului „. F. (f.45,46); declarația (denunțul) din data de n(...) a numitului T. D. D. declarația martorului B. C. (f.47. Aceste probe se coroborează în parte cu declarația inculpatului din (...), dată în calitate de învinuit în prezența avocatului său ales Kozak N. T., care deși nu recunoaște comiterea infracțiunii de trafic de droguri, arată că în două rânduri, în februarie 2011, a vândut cantități mici dintr-o „substanță vegetală care era umedă";, unei persoane pe care nu o cunoaște.

Totodată, s-a apreciat că față de inculpat sunt îndeplinite cumulativ cerințele art.

148 lit. f C.pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege, pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, este mai mare de 4 ani închisoare, respectiv, între 3 și 15 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea publică a fost dedus din natura și gravitatea faptei de care este acuzat inculpatul, dar și din datele care caracterizează persoana acestuia, inculpatul fiind recidivist și deși această împrejurare nu mai constituie în ea însăși temei distinct de arestare nu poate fi ignorată în cadrul examinării „ pericolului concret pentru ordinea publică"; cerință prevăzută de art. 148 lit. f C.pr.pen.

Astfel, s-a reținut că din certificatul de cazier judiciar aflat la dosar (f.77-78) rezultă că începând cu anul 1998 inculpatul a fost condamnat frecvent pentru infracțiuni împotriva patrimoniului ( furt calificat, distrugere,tăinuire, violare de domiciliu) dar și pentru infracțiuni de violență ( lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate). Recent , s-a stabilit că în jurul datei de (...) inculpatul a exercitat violențe asupra numitului S. N. M., care în urma acestui fapt a fost internat în spital ( proces verbal din (...) întocmit de polițiștii din cadrul SCCO-B. - N., f-128).

Din probele administrate în cauză până în acest moment rezultă că inculpatul oferă, spre vânzare droguri în baruri, fiind „ disperat să facă rost de bani"; ( declarațiile martorului M. F. C.,f.45-46).

Raportat la împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și nici nu există dovezi din care să rezulte că realizează venituri licite dar și din perspectiva faptului că este consumator de droguri, instanța a apreciat că există riscul real ca lăsat în libertate să continue săvârșirea de infracțiuni, întrucât deși până în momentul de față sunt probate doar două acte de vânzare de droguri, din probele dosarului rezultă indicii că inculpatul a vândut droguri mai multor persoane.

Prezenta cerere de liberare provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile de formă prev. de art. 1. alin 1 și 2 C. și, deși a fost formulată de apărătorul ales al inculpatului, a fost însușită de acesta.

Analizând cererea prin raportare la condițiile prev. de art. 1. C. tribunalul apreciază că, deși este îndeplinită cerința referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, cererea este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art.1. alin 2 C. liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Având în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și care, prin ele însele, permit obținerea cu ușurință a unor venituri semnificative tribunalul apreciază că există riscul ca, lăsat în libertate, inculpatul să continue activitatea infracțională, cu atât mai mult cu cât acesta este recidivist fiind anterior condamnat, în mai multe rânduri, pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, dar și a unor infracțiuni de violență.

De altfel, potrivit declarațiilor martorului M. F. C.(f.45-46) inculpatul oferea spre vânzare droguri în baruri, fiind „ disperat să facă rost de bani";.

Pe de altă parte, urmărirea penală nu a fost încă finalizată, iar din actele dosarului rezultă indicii că inculpatul ar fi vândut droguri mai multor persoane, pe lângă cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, existând riscul ca, lăsat în libertate, în această fază a procedurilor, inculpatul să împiedice desfășurarea procesului penal prin contactarea și influențarea unor potențiali martori.

Față de aceste considerente, în baza art.1. și urm. C. tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat. V. și disp. art. 192 C.,

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul A. E. O., criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală și a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar si punerea sa de îndată în libertate.

În motivarea recursului inculpatul a arătat, în esență, că cererea este întemeiată și sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru admiterea acesteia, că nu sunt probe care să dovedească că lăsat în libertate ar influența martorii, că faptele sunt de mică importanță prin prisma cantităților reduse de drog traficate, că nu a mai comis fapte penale după săvârșirea actelor reținute în cauză și că are un copil minor în întreținere. A mai arătat inculpatul că starea de recidivă nu constituie un impediment atâta timp cât legea nu interzice acordarea beneficiului liberării provizorii pe acest motiv.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea penală nr.109/CC/(...) pronunțată de T. B.-N. s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de D.-B. T. B.-N. în dosarul nr. 9D/P/2011 și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. E. O., poreclit „Oli";, pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2, art. 37 lit. b C.pen.

Ca temei al arestării s-a reținut cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reținut că în data de (...) și (...) a vândut colaboratorului cu numele de cod „ M. F. cu suma de 100 lei și, respectiv, 50 lei, 0,4 gr. și 0,5 gr. de substanță vegetală de culoare verde oliv, sub formă de muguraș, amestecate cu substanța de culoare maronie, despre care acesta din urmă a afirmat că este cannabis în amestec cu hașiș.

Natura substanței, respectiv, cannabis, care face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 a fost stabilită prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.

383083/(...) și nr. 3./(...) întocmit de către specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. rezultă că substanța respectivă a fost cannabis și a avut greutatea de 0,4 gr., precum și faptul că face parte din tabelul anexă nr. III din Legea nr.

143/2000.

Conform art.1601 C. în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.1602 alin.1 și 2 C.

Totodată, instanța investită cu soluționarea unei cereri de liberare provizorie, constatând că sunt îndeplinite aceste cerințe, va proceda la analizarea cererii și sub aspectul temeiniciei sale, deoarece simpla constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.1602 alin.1 C. nu obligă instanța la a-l pune în libertate provizorie pe inculpat.

Astfel cum s-a statuat prin decizia nr. 17 din (...) pronunțată în interesul legii, instanța de judecată, în cadrul examenului de temeinicie a cererii de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedecată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune a inculpatului.

Deși inculpatul a negat inițial vreo implicare în săvârșirea infracțiunii pentru care este cercetat, arătând că în două rânduri, în februarie 2011, a vândut cantități mici dintr- o „substanță vegetală care era umedă";, unei persoane pe care nu o cunoaște, ulterior a revenit asupra acestei poziții și a confirmat comiterea faptei.

Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 C. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind probele și indiciile temeinice prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, respectiv: raportul din data de (...) întocmit de investigatorul sub acoperire cu numele de cod „ A. V. ( f.11) ; R. de constatare tehnico-științifică nr.

383083/(...) (f.13,14) emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. R. din (...) al investigatorului sub acoperire cu numele de cod „. V. (f.19) ; R. de constatare tehnico-științifică nr. 3. din (...), emis de specialiștii din cadrul Brigăzii de C. a C. O. C. N. - L. de A. și P. al D. (f.21,22); transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu diferite persoane, din datele de (...), (...), (...) și (...), din care rezultă că inculpatul oferă droguri spre vânzare (f.15-124); declarația martorului „. F. (f.45,46); declarația (denunțul) din data de n(...) a numitului T. D. D. declarația martorului B. C. (f.47).

Totodată, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și subzistă, probele administrate până în acest moment procesual neaducând modificări, sub acest aspect, în privința constatărilor instanței care a dispus arestarea inculpatului-petent.

Pe de altă parte, în cazul de față se poate observa că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului nu depășesc 18 ani închisoare și, totodată, în cauză nu există date în sensul cerut de dispozițiile art.1602 alin.2 C.

Chiar fiind îndeplinite cerințele de admisibilitate la care s-a făcut referire mai sus, este necesară examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar și sub aspectul oportunității sau al temeiniciei sale, conform dispozițiilor art.1608a alin.2 și 6 C., temeinicie care se apreciază în funcție de gradul de pericol social concret al faptei comise și, bineînțeles, de pericolul pe care l-ar putea reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului (cu alte cuvinte, temeinicia apreciindu-se în funcție de circumstanțele ce țin de natura și gravitatea faptelor comise, precum și de circumstanțele ce privesc persoana inculpatului).

Din această perspectivă, liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de fapte periculoase.

Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că lăsat în libertate nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.

În acord cu jurisprudența C. se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul că acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiune, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R.iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei -27 iunie

1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie

1991).

În ceea ce privește riscul de tulburare a ordinii publice, în chiar accepțiunea instanței europene - cauza Letellier c. Franței- s-a stabilit că, prin gravitatea lor și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpații este cercetat, cât și din activitatea infracțională presupus desfășurată de acesta.

În cauză activitatea presupus infracțională a inculpatului petent, deși nu este una de amploare, este de natură a genera o gravă perturbare a ordinii publice dat fiind faptul că actele comise se circumscriu unor infracțiuni de pericol și rezultat ce ocrotesc relații sociale deosebit de importante, din care privind sănătatea se evidențiază cu prisosință. Astfel de fapte, pot avea consecințe imprevizibile, de cele mai multe ori soldate cu vătămări grave ale calității vieții (cu referire la sănătate și situația materială) a unor persoane, corelativ cu obținerea ilicită de sume consistente de către inculpat.

Așadar, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptei de genul celei presupus a fi comise de inculpat este actuală și suscită interes cel putin sub aspectul modului de actiune a organelor statului.

De asemenea, există riscul comiterii de noi infracțiuni raportat la conduita ulterioară a acestuia (s-a stabilit că în jurul datei de (...) inculpatul a exercitat violențe asupra numitului S. N. M., care în urma acestui fapt a fost internat în spital - proces verbal din (...) întocmit de polițiștii din cadrul SCCO-B. - N., f-128).

Totodată, există riscul repetării faptelor, fiind pertinentă concluzia primei instanțe raportat la împrejurarea că inculpatul nu are un loc de muncă și nici nu există dovezi din care să rezulte că realizează venituri licite, dar și din perspectiva faptului că este consumator de droguri.

Pe de altă parte, potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.proc.pen acordarea liberării provizorii sub control judiciar este atributul instanței care urmează a aprecia dacă liberarea provizorie pe cauțiune poate constitui o alternativă a măsurii arestării preventive față de interesul public pe care îi justifică luarea măsurii arestului preventiv și care vizează, printre altele, și buna administrare a justiției. Altfel spus, se impune a se verifică dacă, odată lăsat în libertate, nu există riscul ca inculpatul să împiedice aplicarea justiției ( Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din (...)).

Curtea observă că starea de recidivă a inculpatului (începând cu anul 1998 a fost condamnat frecvent pentru infracțiuni împotriva patrimoniului - furt calificat, distrugere,tăinuire, violare de domiciliu), dar și pentru infracțiuni de violență - lovire, vătămare corporală, lipsire de libertate) și atitudinea de minimalizare a importanței actelor pentru care este cercetat sunt argumente care conduc la concluzia că în cauză nu sunt elemente suficiente pentru a conchide că acordarea beneficiului liberării provizorii ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică și că punerea în libertate a inculpatului, chiar subsumată unor obligații sau garanții, nu ar provoca o reală tulburare a ordinii și liniștii publice.

Așa fiind, Curtea conchide că în mod corect prima instanță a stabilit că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune privarea de libertate a inculpatului, respingând cererea acestuia de liberare provizorie ca netemeinică, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefundat recursul inculpatului, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.

Potrivit art. 192 al. 2 C. inculpatul va fi obligat să achite suma de 200 lei cheltuieli judiciar către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. E. O., aflat în Arestul IPJ B. N., împotriva încheierii penale nr. 1 din 11 ianuarie 2012 a T.ui B. N..

Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

L. H. I. M. V. V. A.

GREFIER, T. G.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...) Jud.fond.P. L. E.

← Decizia penală nr. 374/2012, Curtea de Apel Cluj  Decizia penală nr. 906/2012, Curtea de Apel Cluj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 74/2012, Curtea de Apel Cluj