Decizia penală nr. 1553/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
D. PENALĂ NR.1553/R/2012
Ședința publică din 5 noiembrie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător
JUDECĂTORI : M. Ș.
V. V. A.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin procuror : D. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul B. P. A. împotriva încheierii penale f.n. din (...) a T. B. N., pronunțată în dosarul nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. P. A., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu, av. B. C. E., din cadrul
Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul B. P. A., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea cauzei.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. P. A., solicită admiterea recursului formulat de inculpat împotriva încheierii din data de (...), cu consecința revocării măsurii arestării preventive, întrucât consideră că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării acestei măsuri și nu există temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului.
În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursului arată că lăsarea în libertate a inculpatului nu va aduce atingeri sub nici o formă bunei desfășurări a procesului penal, întrucât martorii și părțile vătămate au fost audiate. De asemenea, arată că în situația în care se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, în sarcina inculpatului se vor institui mai multe obligații, iar în situația în care acestea nu vor fi respectate cu rea credință, se va putea lua din nou măsura arestării preventive.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a înțeles gravitatea faptei comise și că măsura arestării este o măsură de excepție, regula fiind judecarea în stare de libertate.
Totodată, solicită a se avea în vedere și avizul psiho-clinic aflat la fila 18 dosar u.p., din care rezultă faptul că inculpatul are o întârziere mentală medie și o deficiență mentală de gradul II.
P. toate aceste motive, solicită admiterea recursului formulat de către inculpat.
Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit. b C., solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că, la fel ca și instanța de fond, apreciază că în cauză temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă în continuare. Astfel, sunt întrunite cumulativ, atât condițiile prev. de art.143 C., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și de asemenea, sunt întrunite cumulativ și condițiile prev. de art.148 lit. f C., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile prezumat a fi săvârșite de către inculpat, este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea în stare de libertate în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește existența indiciilor și probelor care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, solicită a se avea în vedere că au fost analizate în repetate rânduri atât de către instanța de fond, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, prelungirii și menținerii măsurii arestării preventive, dar și de către instanța de control judiciar, care a respins recursurile formulate împotriva hotărârilor instanței de fond menționate anterior.
Din această perspectivă, susține că existența acestor indicii și probe a intrat în puterea autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește disp.art.148 lit.f C., susține că în mod incontestabil, prima condiție a textului de lege este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare al instanție, este mult mai mare de 4 ani închisoare. Referitor la cea de a doua condiție, respectiv faptul că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, apreciază că este de asemenea îndeplinită, întrucât cercetarea și judecarea în stare de libertate a inculpatului ar induce un sentiment de nesiguranță și neîncredere în ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii și de înfăptuire a justiției în conștiința membrilor comunității și a oricărei persoane.
În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere că, deși se susține că inculpatul nu posedă antecedente penale, acesta a mai fost cercetat și, la un moment dat i s-a aplicat chiar o sancțiune administrativă, având o predispoziție pentru săvârșirea de infracțiuni. S. că, în contextul în care inculpatul nu face dovada asigurării în mod legal a mijloacelor de subzistență, există riscuri serioase ca pus în libertate, să reia săvârșirea unor infracțiuni pentru a-și asigura aceste mijloace, aspect pe care, de altfel, l-a remarcat și instanța de fond.
P. toate aceste motive, solicită respingerea recursului.
Inculpatul B. P. A., având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a putea munci și a-și angaja un apărător ales. S. că are un copil minor, iar soția sa nu are un loc de muncă.
C U R T E A
Prin încheierea penală din data de 26 octombrie 2012 pronunțată de T. B.-N., în dosar nr. (...), în baza art. 300/2 rap. la art. 1. Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A., zis „Mărioru"; (fiul lui I. și M., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. Ostașului nr. 10 jud. B.-N. și f.f.l. în B., str. L. Rebreanu nr.
21 jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP - 1., în prezent deținut în
Penitenciarul Gherla), trimis în judecată pentru comiterea în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal a infracțiunilor de trafic de minori, prev. de art. 13 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și reținând că subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul DIICOT - Biroul T. B.-N. nr. 54D/ P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților B. P. A. pentru comiterea infracțiunilor prev. de; art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.; art. 329 alin. 1 C. cu aplic. art. 41 al. 2 C., ambele cu aplic. art. 33 lit.a C. și K. A., zisă "A.", pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1 și 3 din
Legea 678/2001 cu aplic. art. 41 al. 2 C. reținându-se următoarea stare de fapt:
La data de 11 mai 2011, numitul T. C. S., a formulat un denunț prin care a arătat faptul că numiții B. P. A. și F. A. le-au recrutat pe numitele V. M. I., V. M. A. și N. C. R. în vederea exploatării prin practicarea prostituției. După efectuarea actelor de urmărire penală, s-au stabilit următoarele:
Inculpatul B. P. A. este căsătorit cu învinuita K. A., au împreună un copil minor și locuiesc fără forme legale în B., str. L. Rebreanu, nr. 21, jud. B. N.. Inculpatul și învinuita s-au cunoscut în cursul anului 2009 cu învinuitul F. A., care lucrează ca și taximetrist la SC T. T. SRL B. Inculpatul B. P. A. și învinuita K. A., nu desfășoară nicio activitate remunerată, iar începând cu anul 2009 au recrutat persoane de sex feminin care să practice prostituția în folosul lor, astfel:
I. În vara anului 2009, fără a se putea stabili data, inculpatul B. P. A. a cunoscut-o pe martora V. A. M., născută la (...), prin intermediul învinuitei K. A. La momentul când a cunoscut-o pe martoră, inculpatul a aflat că aceasta este minoră, respectiv că are vârsta de 14 ani, după care a găzduit-o la locuința sa, situată în B., str. L. Rebreanu, nr. 21. La scurt timp după găzduire, inculpatul i-a spus martorei V. A. M. că el merge în fiecare seară în barurile din B., unde abordează diferiți bărbați cărora le propune să întrețină relații sexuale cu persoane de sex feminin găsite de către el. Cu această ocazie, inculpatul B. P. A., i-a propus martorei V. A. M. să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați găsiți de către el, urmând ca banii obținuți din practicarea acestor servicii să fie împărțiți in mod egal. Întrucât, la acea perioadă, martora minoră nu desfășura nicio activitate remunerată, a fost de acord cu propunerea făcută de inculpatul B. P. A.
După ce martora minoră și-a dat acordul de a presta servicii sexuale în favoarea inculpatului, acesta i-a spus că în fiecare seară se vor deplasa împreună în barurile Eurotaxi și Tic-Tac din zona Gării B., unde acesta îi va găsi clienți care vor întreține cu aceasta relații sexuale contra cost. Astfel, aproape zilnic, până la sfârșitul anului 2009, inculpatul B. P. A. se deplasa în barurile anterior arătate, iar la scurt timp, venea și învinuita K. A. însoțită de către martora minoră V. A. M. P. la sosirea acestora, inculpatul, lua legătura cu diferiți bărbați din bar pe care îi întreba dacă sunt de acord să întrețină relații sexuale cu o fata pe care o va pune el la dispoziție.
După ce învinuita K. A. și martora V. A. M. veneau în bar, inculpatul B. P. A. îi arăta clientului, pe care îl găsea, fata - referindu-se la V. A. M. - se înțelegea cu acesta cu privire la preț și după ce primea banii de la client - aproximativ 200 lei - îi spunea acestuia că poate merge cu fata pentru a întreține relații sexuale. Anterior acestui moment, martora V. A. M. rămânea la o masă, unde împreună cu învinuita K. A. consumau băuturi răcoritoare și discutau despre condițiile în care martora urma să întrețină relații sexuale contra cost. Clientul respectiv se deplasa împreună cu martora minoră V. A. M. la diferite moteluri din municipiul B., unde întreținea cu aceasta relații sexuale, după care fata revenea în barurile din zona gării, unde inculpatul B. P. A. îi căuta alți clienți pentru întreținerea de relații sexuale contra cost.
Atunci când martora minoră V. A. M., nu dorea să întrețină relații sexuale la solicitarea inculpatului B. P. A., era amenințată de către acesta cu acte de violentă, astfel încât, de frică, aceasta întreținea relații sexuale cu clienții respectivi.
Dintre persoanele cărora martora minoră le-a oferit servicii sexuale la solicitarea inculpatului, a fost identificat martorul H. P. C.
Martora minoră V. A. M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
II. Inculpatul B. P. A. a cunoscut-o pe martora minoră V. M. I., născută la data de (...), poreclită "Peruca", cu mulți ani în urmă, fără a se putea stabili data exactă. In vara anului 2010, inculpatul a abordat-o pe martora minoră și i-a propus să locuiască la domiciliul său, iar în fiecare seară să se deplaseze împreună cu el și cu învinuita K. A., poreclită "A."în barurile din zona gării B., unde acesta să-i găsească clienți cu care să întrețină relații sexuale contracost.
Martora minoră a fost de acord cu această propunere, iar la discuție a fost prezentă și învinuita K. A. Ca urmare, martora minoră s-a mutat la locuința inculpatului B. P. A. și a învinuitei K. A. și timp de circa 4 luni, martora a întreținut relații sexuale contra cost pentru cei doi. In concret, aproape în fîecare seară, inculpatul se deplasa în barurile din zona gării B., unde căuta clienți care să întrețină relații sexuale contra cost, cu martora minoră V. M. I.
La scurt timp după ce acesta intra în bar, veneau și învinuita K. A. și martora minoră V. M. I., care luau loc la aceeași masă la care se afla inculpatul și începeau să poarte discuții între ei referitoare la condițiile în care martora urma să întrețină relații sexuale contra cost.
Inculpatul negocia cu clientul prețul de circa 100 lei pentru fiecare act sexual, după care încasa de la acesta suma respectivă, iar clientul se deplasa împreună cu martora minoră V. M. I., la moteluri din B. sau la locuința inculpatului, unde întreținea relațiile sexuale.
Martora minoră V. M. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
III. Din actele de urmărire efectuate în cauză a rezultat și faptul că inculpatul B. P. A. a înlesnit și a tras foloase de pe urma practicării prostituției de către învinuita K. A., care este soția acestuia.
Așa cum anterior s-a arătat, inculpatul se deplasa în barurile din zona gării B. în vederea identificării unor posibili clienți care să întrețină relații sexuale contra cost cu cele două martore minore, iar la scurt timp, acestea veneau în bar însoțite de către învinuita K. A. care avea cunoștință despre activitățile pe care cele două fete urmau să le desfășoare.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat faptul că, atunci când martorele minore V. A. M. și V. M. I., erau deja plecate cu diferiți clienți în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, inculpatul B. P. A. continua să caute alți bărbați interesați de întreținerea de relații sexuale contra cost.
În cursul anilor 2009-2010, în serile în care cele două martore minore erau deja plecate cu alți bărbați în vederea întreținerii de relații sexuale, inculpatul B. P. A. negocia cu alți clienți suma cu care aceștia erau de acord să întrețină relații sexuale cu soția sa, respectiv învinuita K. A. B. obținuți de către aceasta erau folosiți împreună cu inculpatul B. P. A. pentru a-și procura obiectele de îmbrăcăminte și produsele alimentare necesare traiului de zi cu zi.
IV. La data de 12 aprilie 2012, partea vătămată N. C. R. a depus plângere împotriva învinuitului F. A., solicitând cercetarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, constând în aceea că, în vara anului 2010, a fost recrutată de către învinuit, care i-a solicitat să întrețină relații sexuale contra cost cu numitul H. P. C.
Din actele existente la dosar a rezultat faptul că, într-adevăr partea vătămată N. C. R., a întreținut relații sexuale în cursul anului 2010 cu mai mulți bărbați printre care și cu martorul H. P. C., însă nu a rezultat implicarea în vreun fel în această activitate a învinuitului F. A. P. aceste motive, față de învinuitul F. A. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, întrucât fapta nu există.
V. Din denunțul formulat de către numitul T. C. S. a rezultat faptul că B. P. A. a recrutat-o și a exploatat-o prin practicarea prostituției și pe numita N. C. R., însă afirmația acestuia nu s-a coroborat cu nicio probă, astfel încât față de B. P. A. se va dispune neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori în dauna numitei N. C. R., întrucât fapta nu există.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului B. P. A. (descrisă la punctul I. și II.) de a recruta și găzdui în scopul exploatării prin practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale pe minorele V. M. I. și V. A. M., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, de a exercita acte de amenințare asupra minorei V. A. M., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 al. 1, 2 și 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Fapta aceluiași inculpat (descrisă la punctul III) de a înlesni și trage foloase de pe urma practicării prostituției de către K. A., în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 al. 1 C., cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Fapta învinuitei K. A. (descrisă la punctul I și II) de a găzdui și de a îndemna la practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale pe minorele V. M. I. și V. A. M., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1 și 3 din Legea 678/2001, cu aplic. art. 41 al. 2 C..
Se mai arată în actul de acuzare că, faptele comise de către inculpat și de către învinuiți se dovedesc prin următoarele mijloace de proba; referat cu propunere de declinare a competenței din (...) (f.1-2); denunțul formulat de către T. C. S. (f.3); declarațiile inculpatului și ale învinuitei (f.6-7,19); declarația învinuitului F. A. (f.32-34); declarațiile martorilor-victime V. M. I. și V. A. M. (f.
35-45); declarațiile martorilor (f. 60-93).
Se mai arată în rechizitoriu că inculpatul B. P. A. și învinuita K. A. nu au antecedente penale, nu au recunoscut faptele reținute în sarcina lor și li s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul B. P. A. a fost arestat preventiv pe durata a 29 de zile prin Î. penală nr. 46/CC/2012 din data de 11 iulie 2012, sub acuzația comiterii infracțiuni de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1,2 și 3 din Legea nr.
678/2001, art. 41 alin.2 Cod penal (f.116-118).
Instanța care a dispus luarea măsurii arestării preventive a reținut că există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat și că acesta se află în situația prev. de art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală. Sub acest din urmă aspect, s-a avut în vedere că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Referitor la cea de a doua condiție impusă de dispozițiile art. 148 lit. „f"; Cod procedură penală, s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică este relevat de depozițiile victimelor inculpatului, care sunt minore, de modalitatea concretă în care a acționat și nu în ultimul rând, de antecedentele celui în cauză. În concret, s-a făcut referire la faptul că deși a fost sancționat cu amendă administrativă
(potrivit mențiunilor din cazierul judiciar f.13), inculpatul a continuat să adopte aceeași conduită antisocială. Raportat la aceste aspecte, s-a apreciat că luarea unei măsuri mai puțin restrictive în privința inculpatului este nejustificată și contrară scopului reglementat de art. 136 Cod procedură penală.
Recursul declarat de inculpat împotriva Încheierii prin care s-a luat măsura arestării preventive a fost respins prin Î. penală nr. 1059/(...) (f.119).
Ulterior luării măsurii preventive față de inculpat, cercetările au fost extinse față de acesta prin O. din 29 iulie 2012 (f.7) privitor la infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 Cod penal, fapta constând în aceea că în cursul anilor 2009-2010 a înlesnit și tras foloase materiale de pe urma practicării prostituției de către K. A. (soția sa, inculpată în dosar pentru fapte de trafic de minori).
Prin Î. din 06 august 2012, dată în Camera de C. (f.12-15) în baza disp. art. 300/1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A., dispunându-se menținerea acestei măsuri.
Recursul declarat de inculpat împotriva Încheierii din (...) a T. B.-N. a fost respins ca nefondat prin D. penală nr. 1146/22 august 2012 a Curții de A. C. ( f.46- dos. fond).
Prin Î. penală din 18 septembrie 2012 a T. B. N. pronunțată în acest dosar a fost menținută conform art. 300 ind. 2 rap.la art. 160 ind. b Cod procedură penală, măsura arestării preventive față de inculpat. A. încheiere a rămas definitivă prin neexercitarea căii de atac, iar măsura preventivă luată în privința inculpatului expiră la (...).
Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive conform dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a constatat că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri față de inculpatul B. P. A.
Astfel, la dosarul de urmărire penală există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este trimis în judecată în modalitatea descrisă în actul de acuzare. Sub acest aspect sunt relevante declarațiile părților vătămate - minore V. M.-I. și V. A. M. precum și declarațiile martorilor enumerați în rechizitoriu.
De asemenea, sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 alin.1 lit. „f";
Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile de trafic de minori și proxenetism, pentru care este trimis în judecată inculpatul sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatului în libertate rezultă din natura infracțiunilor deduse judecății, modalitatea în care au fost comise, împrejurarea că victimele sunt minore.
Întrucât inculpatul nu are un loc de muncă și nu există probe că desfășoară o activitatea din care ar putea realiza venituri licite, instanța de fond a apreciat că prin lăsarea acestuia în libertate există riscul să reia activitatea infracțională. Sub acest aspect, s-a menționat că prin O. nr. 6. din (...) dată de P. de pe lângă T. B.-N. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului privitor la infracțiunea de furt, prev. de art. 208 alin. 1,2 Cod penal, cu aplic. art.
37 lit. „a"; Cod penal și sancționarea sa cu amendă administrativă, însă cu toate acestea a continuat să comită infracțiuni.
Instanța a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este necesară în cauză pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, pentru a se evita posibilitatea influențării părților vătămate-minore și a martorilor ce urmează a fi audiați în cauză, în contextul în care în momentul de față inculpații nu recunosc săvârșirea faptelor pentru care sunt trimiși în judecată, iar în cursul urmăririi penale au refuzat să dea declarații.
Împrejurarea că în ședința publică din 26 octombrie 2012 inculpatul B. P.
A. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia dosarul și pentru a-și exprima poziția referitor la judecarea sa conform procedurii reglementate de art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, nu constituie un temei pentru a fi lăsat în libertate. De asemenea, nici problemele familiale descrise pe larg în memoriul depus la dosar nu justifică cercetarea inculpatului în stare de libertate. Sub acest aspect, s-a subliniat că soția inculpatului este trimisă în judecată în stare de libertate și are posibilitatea să se îngrijească de copilul lor minor precum și de fratele minor al inculpatului.
P. considerentele redate mai sus, tribunalul a constatat, conform art.
300/2 Cod procedură penală, rap. la art. 1. Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B. P. A. și reținând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul B. P. A., fără a arăta în scris motivele, dar în a cărui susținere orală, personal și prin apărător, s-a solicitat casarea încheierii atacate și, rejudecând, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
În motivarea recursului s-a arătat că, în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere în momentul luării măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment nu mai poate aduce atingeri bunei desfășurări a procesului penal, întrucât martorii și părțile vătămate au fost audiate. Inculpatul nu are antecedente penale, a înțeles gravitatea faptei comise, iar pe de altă parte, potrivit actelor medicale de la dosar, are o întârziere mentală medie și o deficiență mentală de gradul II.
Față de circumstanțele concrete ale cauzei, se poate lua față de inculpat, dacă se consideră necesar, o altă măsură preventivă, neprivativă de libertate, situație în care, în sarcina inculpatului se vor institui mai multe obligații, iar în situația în care acestea nu vor fi respectate cu rea credință, se poate lua din nou măsura arestării preventive.
Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin rechizitoriul din 30 iulie 2012 emis în dosar nr.54D/P/2011 al DIICOT
- Biroul T. B.-N. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv (alături de inculpații K. A. și F. A. - în stare de libertate) inculpatul B. P. A. pentru comiterea infracțiunilor de trafic de minori prev. de art. 13 al.1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și proxenetism prev. de art. 329 alin. 1
C. cu aplic. art. 41 al. 2 C.
Arestarea inculpatului s-a dispus la 11 iulie 2012, prin încheierea penală nr.46/C/2012 pronunțată de T. B.-N. în dosar nr.(...), temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f C. Ulterior, măsura a fost menținută de instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei.
Potrivit art.300/2 C., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare sa verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.1. C., respectiv, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tocmai această procedură a realizat-o instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei privind pe inculpatul B. P. A., constatând întemeiat la (...) că măsura arestării preventive este temeinică și leagă, subzistând temeiurile inițiale care au determinat arestarea și că, acestea impun în continuare privarea sa de libertate.
A. deoarece, în mod corect s-a constatat că subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a faptelor pentru care a fost arestat și, ulterior trimis în judecată, constând în aceea că, în cursul anilor 2009-2010 inculpatul B. P. A. a recrutat și găzdui în scopul exploatării prin practicarea prostituției, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, pe minorele V. M. I. și V. A. M., asupra celei din urmă exercitând și acte de amenințare - activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale și, totodată, a înlesnit și tras foloase de pe urma practicării prostituției de către soția sa K. A., în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale.
Instanța a arătat probele din care rezultă aceste indicii, respectiv, cele avute în vedere și cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpatului, precum și cele administrate ulterior și care, au fundamentat trimiterea în judecată, relevante fiind declarațiile părților vătămate - minore V. M.-I. și V. A. M. precum și declarațiile martorilor enumerați în rechizitoriu.
Apoi, în mod întemeiat, judecătorul a constatat că subzistă și condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că inculpatul este acuzat de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere în mod justificat: natura și gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului (gravitate dată, atât de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise, respectiv, aspra unor persoane minore); persoana inculpatului - care a mai fost cercetat pentru fapte penale, chiar dacă nu a fost condamnat, ci doar sancționat administrativ - ceea ce denotă predispoziția acestuia pentru comportamentul antisocial, în lipsa unui loc de muncă prin care să-și asigure mijloacele de subzistență; ecoul negativ în rândul comunității, a unor astfel de fapte, inducerea ideii că, față de astfel de fapte grave, organele abilitate nu iau măsuri suficient de ferme.
De asemenea, apreciază și Curtea că, trebuie avută în vedere și amploarea ce a luat-o în ultima vreme acest fenomen privind traficul de persoane, astfel că luarea de măsuri preventive față de persoanele bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni grave, la momentul oportun este de natură de a induce în rândul societății un sentiment de securitate și de percepere ca eficientă, a reacției autorităților statului.
Circumstanțele personale ale inculpatului ( lipsa antecedentelor penale sau faptul că prezintă anumite probleme medicale) chiar reale fiind, nu sunt de natură a determina o schimbare a temeiurilor arestării, care subzistă și s-a arătat, de ce impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment de debut al judecății, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, astfel că, nu este oportună a se lua o altă măsură preventivă față de inculpat.
Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 pct.1 lit.c din Convenția europeană a drepturilor omului, existând motive verosimile de a fi bănuit inculpatul că a comis o faptă penală.
P. toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B. C. E.
În baza art.192 alin.2 C.pr.epn. va fi obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. P. A. (fiul lui I. si
M., născut la (...), aflat în Penitenciarul Gherla), împotriva încheierii penale din
26 octombrie 2012 a T. B. N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiție, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat B.
C. E.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 5 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI ANA C. M. Ș. V. V. A.
GREFIER M. B.
Red.A.C./Dact.H.C.
4 ex./(...) Jud.fond: L. M.V.
| ← Decizia penală nr. 1165/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 937/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
