Decizia penală nr. 634/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)

DECIZIA P.Ă NR. 634/R/2012

Ședința publică din 24 aprilie 2012

Instanța constituită din :

PREȘEDINTE : V. V. A.-judecător

JUDECĂTORI : L. H.

: I. M. GREFIER : M. N.

Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin

PROCUROR - S. DOBRESCU

S-a luat spre examinare recursul declarat de părțile civile P. R., S. P. M., S. P. U. E. L. împotriva sentinței penale nr. 269 din 29 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr.(...), privind pe inculpatul G. A. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art 178 alin 2

C.pen..

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat apărătorul ales avocat I. V., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu avocat D. G., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, pentru părțile civile apărătorul ales avocat D. N. H., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul, părțile civile P. R., S. P. M., S. P. U. E. L., partea civilă S. C. J. DE U. C.-C. N. C. și asigurătorul SC E. R. A. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,

Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.

Întrucât inculpatul are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.

La data de 23 aprilie 2012, s-a depus prin serviciul registratură, un înscris privind poziția cu privire la latura civilă a recursului, formulată de asigurătorul SC E. R. A. SA.

La aceeași dată de 23 aprilie 2012, s-a depus prin serviciul registratură din partea părților civile motivele de recurs.

De asemenea, prin serviciul registratură s-a depus la data de 23 aprilie 2012, din partea apărătorului ales al inculpatului note de ședință cuprinzând motivele formulate la recursul părților civile.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul părților civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, cu privire la latura civilă, admiterea constituirii de parte civilă formulată în fața primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, la data decesului defunctului soț, tată și bunic, acesta era o persoană sănătoasă, activă. Șocul suferit de fiica acestuia, la aflarea veștii privind decesul tatălui său a fost deosebit de puternic, provocându-i o puternică depresie și lipsind-o de bucuria firească pe care ar fi trebuit să o resimtă la nașterea copilului său (nepoata acestuia). Trauma suferită de întreaga familie a lăsat amprente adânci întrucât legăturile afective între membrii ei erau deosebit de puternice. E. evident că sumele care vor fi acordate de instanță nu vor șterge suferința familiei, dar vor fi o recunoaștere a ei, a importanței pe care P. M. o avea în cadrul familiei sale.

Cu privire la cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale, se apreciază că acestea sunt derizorii raportate la prejudiciul moral suferit de părțile civile. A. sume sunt mult sub nivelul celor acordate de către instanțele din R. în cazuri similare. Solicită admiterea pretențiilor părților civile așa cum au fost formulate prin constituirea de parte civilă.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de părțile civile în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Se arată în continuare că, stabilirea cuantumului despăgubirilor cu titlu de daune morale este întotdeauna o operațiune dificilă întrucât prejudiciul moral nu poate fi cuantificat, măsura, ci doar apreciat. Instanța de fond a acordat despăgubiri cu titlu de daune morale în sumă de 75.000 lei în favoarea părții civile S. P. M. și respectiv, 50.000 lei în favoarea părții civile P. R., despăgubiri pe care le-a stabilit ținând cont de starea de fapt și de practica judiciară în materie.

Instanța de fond a mai avut în vedere și gradul de culpă pe care l-a reținut în sarcina victimei, grad de culpă pe care apărătorul inculpatului, ca fiind prea mic. Raportat la acest aspect, instanța a reținut între altele că inculpatul ar fi realizat „o acțiune interzisă de lege și anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a acorda prioritate de trecere pietonilor în locurile special amenajate pentru traversarea drumului";. Acest aspect al stării de fapt este greșit reținut de instanța de fond, întrucât în acea zonă nu există o trecere pentru pietoni.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de părțile civile ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.

La individualizarea pedepsei instanța de fond a ținut seama de prevederile art

72 C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de inculpat, de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență, de conduita anterioară și ulterioară a inculpatului, precum și de vârsta acestuia. În același context, instanța a reținut ușurința cu care inculpatul a gândit că poate circula cu o viteză excesivă în condițiile în care a observat alți participanți la trafic cu vehicule care îi fac vulnerabili chiar și la trecerea unui autovehicul cu viteză ridicată.

Imediat după accident inculpatul a dovedit maturitate și o conduită procesuală corectă, ajutând organele judiciare pentru relevarea adevărului, ținându-se cont totodată și de faptul că acesta este la prima abatere de la normele penale.

C U R T E A :

Deliberând retine că prin sentința penală nr. 269 din 29 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosar nr. (...), în baza art. 178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art.74 lit. c și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul G. A. I., fiul lui D. si S., născut la data de 12 octombrie 1984 în C.-N., jud. C., cetățean român, student, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în C.-N., str. P. A. M., nr. 20, ap. 9, jud C., la pedeapsa de

1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen.

În baza art. 81 și 82 din C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării și s-a stabilit termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

S-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 14 iunie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA de către S. E. R. A.-R. S. cu sediul în comuna V., Ș. B. N., nr. 10, G. C. B. P., C. 023, etaj 4, jud. Ilfov valabilă în perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie 2009, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. M. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Ion V., nr. 14, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 75.000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. R. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Ion V., nr. 14, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

S-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. U. E. L. prin reprezentant legal civilă S. P. M. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Ion V., nr. 14, jud. C..

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. s-a admis acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. C. J. DE U. C. cu sediul în C.-N., C.ilor, nr. 3-5, jud. C. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3007,33 lei, la care se vor adăuga majorări de întârziere conform Codului de procedură fiscală începând cu data de 24 iunie 2009 și până la achitarea integrală a creanței, reprezentând daune materiale.

În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

1.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.

În temeiul art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu de 100 lei a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul G. A. I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen..

S-a reținut fapta inculpatului G. A. I. care la data de 14 iunie 2009, în jurul orei

17.50 în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1 E60 km 480 + 810 m din cauza vitezei mari cu care circula nu a putut evita impactul cu bicicleta condusă neregulamentar de victima P. M. D. provocându-i acesteia traumatisme care au condus în mod la deces.

La termenul de judecată din data de 13 decembrie 2011 inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea disp. art. 320^1 din C.p.p.

Instanța a admis cererea inculpatului și analizând probele din dosar reține următoarele:

Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 15 octombrie 2009, confirmată de către procuror la data de 16 octombrie 2009.

Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut la data de 14 iunie

2009, în jurul orei 17.50, s-a efectuat o cercetare la fața locului și în prezența martorului asistent Florecu T. V. s-au reținut următoarele:

Incidentul s-a petrecut în localitatea F. pe DN 1 E60 km 481 + 810 m, drum cu o lățime de 15,10 m și prevăzut cu două benzi de sens, delimitate prin marcaj longitudinal continuu, pe sensul C.-N. - H. și pe sector de drum cu limitarea vitezei la

50 km/h. În accident a fost implicat inculpatul care a condus autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (...) și victima P. M. D. care conducea o bicicletă. Locul producerii accidentului a fost indicat de către inculpat în timpul cercetării la fața locului și anume banda a doua de sens în direcția H..

Din raportul de constatare medico-legală nr. 5628/III/322/22 septembrie 2009 s-a reținut că moartea victimei P. M. D. s-a produs la data de 24 iunie 2009, a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei bronhopneumonii - complicație survenită în evoluția unui politraumatism cranio- cerebral care s-au putut produce prin mecanismul de lovire și proiectare în urma unui accident rutier din data de 14 iunie 2009.

Încă de la primele declarații inculpatul a arătat că la data de 14 iunie 2009 a circulat pe prima bandă spre direcția H. cu viteză de 60 de km/h și a văzut în fața sa la o distanță de aproximativ 400 de metri, pe aceeași bandă bicicleta condusă de victima P. M. D. T. nu era intens, iar inculpatul a schimbat banda de deplasare trecând pe banda a doua de lângă axul drumului cu intenția de a depăși vehiculul condus de către victimă. La o distanță de aproximativ 250 de metri a observat că bicicleta din fața sa a virat brusc spre stânga pe banda a doua fără ca victima să semnalizeze prin ridicarea laterală a mâinii stângi și deși a acționat sistemul de frânare, datorită spațiului redus, nu a putut evita coliziunea.

Din procesul verbal de cercetare la fața locului s-a reținut că victima a fost acroșată cu partea din față a autovehiculului condus de către inculpat a fost ridicată pe parbriz și apoi proiectată pe șosea.

M. M. O. M. a declarat că la data de 14 iunie 2009, în jurul orei 17.50 circula în aceeași direcție cu inculpatul pe banda a doua, iar la un moment dat a fost depășit prin partea dreaptă de către inculpat și după ce acesta din urmă a reintrat pe banda a doua a observat un nor de fum și a văzut cum o persoană a fost proiectată pe capota autovehiculului condus de către inculpat. M. a declarat că se deplasa cu o viteză de 70-75 km/h și a apreciat viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat la aproximativ 80-90 km/h.

Din declarația martorei G. R. din data de 14 iunie 2009, pasageră în autovehiculul condus de către inculpat reținem că inculpatul circula pe banda întâi și a observat victima care circula în aceeași direcția pe aceeași bandă care a apărut în fața noastră încercând să traverseze de pe marginea drumului pe partea opusă, iar în acel moment inculpatul a frânat, a claxonat și a trecut pe banda a doua dar nu a putut evita coliziunea.

Din raportul de expertiză criminalistică nr. 15/31 ianuarie 2011 s-a reținut că viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat a fost de cca 70 km/h la momentul impactului, iar cea inițială de cca 98 km/h, în condițiile în care bicicleta circula cu o viteză probabilă de 16 km/h, iar impactul ar fi putu fi evitat de către inculpat dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 73 km/h. T. raportul de expertiză a concluzionat că victima nu s-a asigura suficient la efectuarea manevrei de schimbare a benzilor de circulație.

S-a reținut că declarația martorei G. R. nu se coroborează cu celelalte probe cât privește dinamica accidentului, cu excepția caracterului intempestiv al virajului la stânga efectuat de către victimă.

Fapta inculpatului G. A. I., care la data de 14 iunie 2009, în jurul orei 17.50 în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1 E60 km 480 + 810 m din cauza vitezei de 98 km/h, în condițiile în care circula pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, nu a putut evita impactul cu bicicleta condusă de victima P. M. D. provocându-i acesteia traumatisme care au condus în mod la deces, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.

Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizeaza printr-o activitate de ucidere, care consta intr-o actiune, inculpatul realizand o actiune interzisa de lege si anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fara a acorda prioritate de trecere pietonilor in locurile special amenajate pentru traversarea drumului.

Urmarea imediată consta in moartea unei persoane, in cauza victima P. M. D. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat in cauza. Chiar in raportul de expertiza medico-legala se arata ca exista o legatura de cauzalitate directa intre leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier și decesul victimei.

Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma culpei fără prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C. pen., inculpatul neprevazand rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa îl prevadă. Inculpatul nu s-a asigurat suficient ori în mod efectiv conducând cu o viteză net superioară limitei maxime de viteză pe acel sector de drum, declanșând astfel starea de pericol pentru ceilalți participanți la trafic care nu au obligația de a presupune încălcarea normelor legale de către ceilalți conducători auto pentru a-și regla conduita în acest sens.

In ceea ce privește posibilitatea de prevedere, ea se analizeaza prin raportare la împrejurările concrete in care s-a desfasurat actiunea si la caracteristicile subiective ale autorului. Raportat la împrejurările concrete ale acțiunii, instanța a constatat ca inculpatul trebuia și putea să prevadă că o viteză net superioară limitei maxime de viteză pe acel sector de drum este invers proporțională cu posibilitatea de evitare sau de frânare în fața unui obstacol.

Instanța a retinut și culpa victimei care, în momentul schimbării benzii de circulație avea obligația de a semnaliza din timp această manevră prin ridicarea laterală a mâinii stângi și să se asigure că poate efectua această manevră fără a pune în dificultate sau în pericol ceilalți participanți la trafic. Din probele administrate rezultă că starea de pericol a fost sesizată de către inculpat în momentul efectuării virajului la stânga de către victimă, ceea ce face verosimilă declarația inculpatului și a martorei G. R. că victima nu a semnalizat corespunzător intenția de a schimba banda de sens. T., este rezonabil de presupus că pe un drum cu trafic în general intens victima să se fi asigurat, privind în spate, însă viteza excesivă a inculpatului a anulat aprecierea victimei de putea efectua manevra în siguranță. Urmare a acestor argumente apreciem culpa victimei la 20%.

Asadar, instanta a constatat ca fapta inculpatului este o fapta tipica, prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si a fost savarsita cu vinovatie, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., a luat în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., de gradul culpei fără prevedere caracterizată prin neglijență, de conduita anterioară și ulterioară a inculpatului, precum și de vârsta acestuia. În același context instanța a reținut ușurința cu care inculpatul a gândit că poate circula o cu viteză excesivă în condițiile în care a observat alți participanți la trafic cu vehicule care îi fac vulnerabili chiar și la trecerea unui autovehicul cu viteză ridicată. Imediat după accident inculpatul a dovedit maturitate și o conduită procesuală corectă ajutând organele judiciare pentru relevarea adevărului. S-a reținut faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale și s-a reținut scopul pedepsei penale raportat la cei 2 ani și 8 luni scurși de la data săvârșirii faptei, alături de culpa concurentă a vicimei. În baza art.

178 al. 2 din C. pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art.74 lit. c și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul G. A. I. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 71 al. 2 din C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art.

64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.

În baza art. 81 și 82 din C.pen., considerând că scopul pedepsei, așa cum a fost instituit potrivit art. 53 din C.pen., poate fi atins și fără executarea efectivă raportat la persoana inculpatului și la perspective reale de revizuire a conduitei pe viitor, s-a dispus suspendarea condiționată a executării stabilind termenul de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 al. 5 din C.pen. s-a dispus suspendare executării pedepselor accesorii dispuse.

În baza 359 din C.p.p. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Despre latura civilă:

Dintru început s-a constatat că pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare (...) condus de către inculpat la data de 14 iunie 2009 a fost încheiată polița de asigurare RCA de către S. E. R. A.-R. S. cu sediul în comuna V., Ș. B. N., nr. 10, G. C. B. P., C. 023, etaj 4, jud. Ilfov valabilă în perioada 1 ianuarie 2009 - 30 iunie

2009, iar asiguratorul va răspunde în condițiile și limitele legii și ale contractului de asigurare.

Fără să privim acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, s-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciu material părților civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 14 iunie

2009, dar care nu a fost solicitat, precum și un prejudiciu moral, constând în pierderea unui membru apropiat al familiei.

În cursul procesului penal, înainte de citirea actului de sesizare s-au constituit părți civile S. C. J. de U. C. cu suma de 3007,33 lei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale asigurate victimei P. M. D., S. P. M., fiica victimei, cu suma de

200.000 lei reprezentând daune morale, S. P. U. E. L. prin reprezentant legal civilă S. P. M. nepoata victimei, cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale și P. R. soția victimei, cu suma de 200.000 lei reprezentând daune morale.

Din declarațiile părții civile P. R. și a martorei A. R., precum și din precizările scrise ale părții civile S. P. M. s-a reținut că partea civilă S. P. M. locuiește în Germania de mai mulți ani dar a păstrat o legătură afectivă profundă cu tatăl său. T. partea civilă P. R. a fost căsătorită cu victima P. M. D. din anul 1979 și deși nu locuiau împreună a aproximativ 10 ani nu au divorțat, petreceau sărbătorile împreună și se vizitau des, păstrând o relație bazată pe afecțiune și prietenie. F. că între partea civilă P. R. și victima P. M. D. s-a păstrat o relație vie, cei doi acordându- și sprijin reciproc, face verosimil motivul indicat de către partea civilă pentru care nu mai locuiau împreună, respectiv că victima o ajuta pe mama sa și avea nevoie de un spațiu adecvat pentru a-și conduce cariera universitară și pentru a se întâlni cu studenții.

T. s-a reținut că la data de 14 iunie 2009 partea civilă S. P. M. era internată într-o unitate sanitară, iar la doua zile a născut-o pe partea civilă S. P. U. E. L. Din acest motiv părții civile i-au fost ascunse consecințele evenimentului rutier din data de 14 iunie 2009 și datorită împrejurărilor speciale, dispariția violentă și intempestivă a tatălui a provocat părții vătămate traume psihice care se vor întinde dincolo de momentul aflării împrejurărilor cu privire la deces. D. evenimentului fericit la care trebuia să asiste și victima, respectiv nașterea părții civile S. P. U. E. L., s-a reținut și regretul manifest al părții civile S. P. M. că tatăl său nu și-a cunoscut nepoata. Același regret a fost confirmat și de partea civilă P. R.

În aceste condiții instanța a apreciat întemeiate în parte acțiunile civile formulate de părțile civile S. P. M. și P. R. și în temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. M. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 75.000 lei, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 14 rap. la art. 346 din C.p.p rap. la art. 998-999 C. în vigoare până la data de 1 octombrie 2011 s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. R. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.

Cât privește acțiunea civilă formulată de partea civilă S. P. U. E. L. prin reprezentant legal civilă S. P. M. s-a reținut că fundamentul juridic al acestei acțiuni rămâne răspunderea civilă delictuală, iar fundamentul faptic a fost exprimat prin aceea că partea civilă nu își va cunoaște bunicul. Chiar dacă se recunoaște persoanei fizice o capacitate de folosință anticipată, putând fi titulara unor drepturi civile, totuși răspunderea civilă delictuală presupune ca și element constitutiv o pagubă rezultată din faptă și exprimată în cazul de față printr-o suferință psihică. Instanța constată că un astfel de element nu poate fi identificat în persoana părții civile S. P. U. E. L. care s-a născut ulterior săvârșirii faptei, dar anterior decesului victimei, iar pe de altă parte acest prejudiciu moral a fost încercat de partea civilă S. P. M. și a fost avut în vedere de instanță la stabilirea cuantumului daunelor morale.

Așadar s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. P. U. E. L. prin reprezentant legal civilă S. P. M.

În baza art. 191 al. 1 și 3 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor de judecată avansate de stat.

În temeiul art. 189 din C.p.p., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile civile P. R., S. P. M. si S. P. U. E. L., criticând solutia instantei de fond ca netemeinică sub aspectul solutionării laturii civile si a solicitata casarea acesteia în aceste limite si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună admiterea în totalitate a actiunilor civile promovate de către recurente.

În motivarea recursurilor s-a arătat că daunele morale acordate de către instanta de fond sunt prea scăzute în raport de prejudiciul moral cauzat acestora, că partea civilă S. P. M. a suferit o puternică depresie la aflarea veștii privind decesul tatălui său și a lipsit-o de bucuria firească pe care ar fi trebuit să o resimtă la nașterea copilului său (nepoata acestuia), că legăturile afective între membrii familiei erau deosebit de puternice si că persoana victimei avea o importanța specială în cadrul familiei sale.

Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prev. de art. 3. C. că inculpatul a comis infracțiunea care face obiectul cauzei.

Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ).

Astfel cum corect a reținut și instanța de fond, în cauză s-a demonstrat fără putință de tăgadă că la originea evenimentului rutier s-a aflat viteza excesivă, dar si culpa consistentă a victimei.

Potrivit datelor existenta la dosar, la data de 14 iunie 2009, în jurul orei 17.50 în timp ce conducea autoturismul marca Daewoo Cielo cu nr. de înmatriculare (...) pe DN 1 E60 km 480 + 810 m din cauza vitezei de 98 km/h, în condițiile în care circula pe un sector de drum cu limitare de viteză la 50 km/h, nu a putut evita impactul cu bicicleta condusă de victima P. M. D. care s-a angajat în schimbarea benzii de circulație fără a semnaliza din timp această manevră prin ridicarea laterală a mâinii stângi și fără să se asigure că poate efectua această manevră fără a pune în dificultate sau în pericol ceilalți participanți la trafic, decesul acestuia din urmă survenind în data de (...).

Din raportul de constatare medico-legală nr. 5628/III/322/22 septembrie 2009 s-a reținut că moartea victimei P. M. D. a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive unei bronhopneumonii - complicație survenită în evoluția unui politraumatism cranio-cerebral care s-au putut produce prin mecanismul de lovire și proiectare în urma unui accident rutier din data de 14 iunie

2009.

T., din raportul de expertiză criminalistică nr. 15/31 ianuarie 2011 reyultă că viteza de deplasare a autovehiculului condus de către inculpat a fost de cca 70 km/h la momentul impactului, iar cea inițială de cca 98 km/h, că bicicleta circula cu o viteză probabilă de 16 km/h, iar impactul ar fi putut fi evitat de către inculpat dacă ar fi circulat cu o viteză maximă de 73 km/h. S-a mai concluzionat în acelasi raport de expertiză că victima nu s-a asigurat suficient la efectuarea manevrei de schimbare a benzilor de circulație.

Raportat la starea de fapt reținută s-a stabilit o încadrare juridică legală infracțiunii comise de inculpat, reținându-se corespunzător proproția culpei în producerea evenimentului rutier atât victimei, cât și inculpatului.

Cu privire la latura civilă a cauzei, referitor la critica privind acordarea daunelor morale solicitate de către partea civilă, Curtea reține că spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care sunt supuse unei riguroase probațiuni, despăgubirile pentru daune morale nu se probează, ci se stabilesc pe baza unei evaluări a organului judiciar.

În cazul infracțiunilor contra persoanei, această evaluare, pentru a nu fi una pur subiectivă ori pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să aibă în vedere suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului și toate consecințele acesteia, astfel cum sunt relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Astfel, la stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie avute în vedere mai multe criterii și anume importanța valorii morale lezate, durata și intensitatea durerilor fizice și psihice, tulburările și neajunsurile suferite de victima prejudiciată moral, ținând seama în același timp de scopul pentru care legiuitorul a permis cuantificarea prejudiciului moral, acela de compensare a suferinței persoanei prejudiciate și nu a pierderii efectiv cauzate, care nu se poate echivala în bani.

S-a considerat, de asemenea că la cuantificarea acestor daune instanța trebuie să se raporteze și la practica judiciară în materie, fiind absolut necesară o echivalare a acestora, în vederea respectării principiului egalității în fața legii.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin R. C. de M. al C. E. nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

În cauză s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partile civile P. R. si S. P. M. au suferit o traumă psihică de profundă, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea sotului, respectiv a tatălui-, astfel că acordarea de daune morale se justifică pentru a compensa prejudiciul afectiv cauzat acestuia și de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială.

În ceea ce priveste pe partea civilă S. P. U. E. L., Curtea retine că instanta de fond în mod corect a concluzionat că nu s+a probat existenta cerintelor raspunderii civile delictuale, cel putin sub aspectul existentei prejudiciului, fiind invocat un prejudiciu incert si viitor sub forma unui regret exprimat de partea civila S. P. M., alături de partea civilă P. R., că tatăl său, respectiv, sotul, nu și-a cunoscut nepoata.

Cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale Curtea apreciază că aceastea reprezintă o justă și echitabilă compensare, fiind corespunzătoare întinderii prejudiciului nepatrimonial invocat de partile civile și proporționale culpei inculpatului si a victimei, iar soluția este conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

Pentru toate aceste motive Curtea concluzionează că recursul declarat în cauză este nefundat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C., iar sentinta atacata se va mentine in totalitate ca fiind legala si temeinica.

Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art.

189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Potrivit art. 192 al. 2 C. se va dispune obligarea prtilor civile la plata în favoarea statului a sumei de cate 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

PENTRU A. M.IVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de părțile civile P. R., S. P. M. si S. P.

U. E. L. împotriva sentinței penale nr. 269 din 29 februarie 2012 a Judecătoriei C.-N..

Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.

Obligă pe părțile civile, fiecare, să plătească în favoarea statului suma de câte

200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. V. A. L. H. I. M.

GREFIER, M. N.

Dact.L.H./Dact.S.M

3 ex./(...)

Jud.fond. Mihăiță-L. M.

← Încheierea penală nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1165/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 634/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 634/2012, Curtea de Apel Cluj