Decizia penală nr. 1588/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1588/R/2012
Ședința publică din 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C. GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. A. împotriva sentinței penale nr.703 din 5 iunie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al
Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.1, al.2 lit.c, al.21 lit.a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. A. P., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei de 3 ani și 6 luni aplicată de instanța de fond. În continuare se arată că, inculpatul a beneficiat de circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.2 Cod penal. Având în vedere că în fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut fapta și a dorit să-i fie aplicată procedura simplificată prevăzută de art. 3201 Cod procedură penală, deși această cerere a fost respinsă, această atitudine de sinceritate ar putea fi considerată ca o circumstanță atenuantă în conformitate cu prevederile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal.
Solicită a se avea în același timp în vedere, cuantumul mic al prejudiciului, iar pe de altă parte, gradul redus al violențelor aplicate de inculpat asupra părții vătămate, infracțiunea de tâlhărie absorbind în speță, infracțiunea de lovituri sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.1 Cod penal, adică forma cea mai puțin gravă dintre toate infracțiunile de violență.
În același timp, solicită a se ține seama și de circumstanțele personale ale inculpatului, arătând că acesta este părinte a trei copii minori, de 4, 5 și respectiv 11 ani, pe care îi are în întreținere, având și o mamă suferindă, fiind depuse în acest sens dovezi la dosar.
Pentru aceste motive, solicită reducerea cuantumului pedepsei aplicată de instanța de fond.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca nefondat, în opinia sa soluția primei instanțe fiind legală și temeinică. De altfel, se constată că au fost reținute circumstanțele atenuante în favoarea inculpatului, raportat la infracțiunea de tâlhărie comisă în stare de recidivă, și de asemenea s-a mai constatat că instanța a operat contopirea pedepselor, cu efectele art.36 alin.3 Cod penal, în sensul că a dedus perioada deja executată și, din dispoziția intrinsecă, prin care instanța a înțeles să nu mai emită un nou mandat de executare, rezultă că a considerat pedeapsa rezultată în urma tuturor acestor operațiuni de contopire, ca fiind executată deplin de către inculpat, practic menținându-se condițiile liberării condiționate anterioare.
Pe de altă parte, se constată că și sub aspectul solicitării de a se reduce pedeapsa în recurs, toate circumstanțele personale și reale pe care instanța de fond le-a avut în vedere, sunt identice cu cele din apărarea prezentă, astfel încât, consideră că s-au respectat principiile de individualizare a pedepsei, iar interesul inculpatului legat de modificarea acestei sentințe nu există, nici măcar pentru motivul legat de efectuarea de către instanță a tuturor acestor operațiuni cu efectul menționat anterior.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.703 din 5 iunie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosar nr.(...), în baza art.211 alin.1, al.2 lit.c, alin.2¹ lit.a C., cu aplicarea art.37 lit.a C., cu aplicarea art.74 al.2 și art.76 C., inculpatul P. A. - fiul lui A. și D., născut la 19 iulie 1977 - a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
S-a constatat starea de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de
7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.121/18 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Arad, definitivă prin decizia penală nr.1719/4 mai
1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
În baza art.61 al.1 C. s-a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.121/18 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Arad, definitivă prin decizia penală nr.1719/4 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, s-a contopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu restul de pedeapsă de 868 de zile de închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.36 al.1 rap. la art.33 lit.a C., s-a constatat că infracțiunea care face obiectul prezentei cauze a fost săvârșită în condițiile concursului real de infracțiuni cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr.966/15 iunie 2004 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr.591 din 27 septembrie
2004, pronunțată de Curtea de A. C.
În baza art.36 al.1 C. rap. la art.34 al.1 lit.b C., s-au contopit pedepsele de
3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani închisoare și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.71 al.2 C., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II-a C., pe perioada prev. de art.71 al.2 C.
În baza art.36 al.3 C., s-a scăzut perioada executată începând cu data de
28 ianuarie 2004 până la data de 14 februarie 2006, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 347 de zile de închisoare. civile.
S-a constatat că persoanele vătămate R. S. și R. V. nu s-au constituit părți
În baza art.191 al.1 C., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca inculpatul P. A. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2¹ lit.a C. cu aplicarea art.37 lit.a C.
S-a reținut că fapta inculpatului constând în aceea că la data de 21 ianuarie 2004, împreună cu I. F. au tăiat și sustras lemne din livada persoanei vătămate R. S., situată în zona numită D. M. pe care le-au încărcat în căruță, după care, fiind surprinși pe drumul public de către persoana vătămată și fratele acesteia, R. V., au folosit violența împotriva lor pentru a rămâne în posesia bunurilor și pentru a-și asigura scăparea.
Instanța a audiat inculpatul, a administrat probe testimoniale și analizând actele din dosarul de urmărire penală a reținut următoarele:
La data de 28 ianuarie 2004, organele judiciare au fost sesizate de către R.
S. cu privire la faptul că împreună cu fratele său R. V. i-a surprins pe inculpatul
P. A. și I. F. în timp ce tăiau crengi de cireș și de măr din livada D. M. de pe raza județului C., iar cei din urmă i-au agresat.
Declarațiile celor patru persoane implicate în eveniment, precum și declarația martorului C. I. se coroborează cu privire la urătoarele împrejurări:
La data de 21 ianuarie 2004 numitul I. F. ( care a decedat pe parcursul urmăririi penale), a venit la locuința martorului C. și i-a cerut calul și căruța pentru a aduce lemne din livada situată în locul denumit D. M. M. C. i-a cerut inculpatului P. să-l însoțească pe numitul I., spunându-le să nu taie copacii și să strângă lemne de pe jos. M. a precizat că era seară în jurul orei 18.00, întrucât în aceeași zi a fost plecat la moară. Cei doi s-au deplasat în locul numit D. M., unde numitul I. nu avea livadă și au găsit două stive cu lemne, pe care le aranjase numitul I. Pe drum s-au întâlnit cu R. S., care avea o furcă și o găleată și care își căuta caii împreună cu fratele său, care a urcat în livadă pe un alt drum. Inculpatul P. și numitul I. i-au indicat persoanei vătămate direcția în care au văzut caii. La întoarcere, cei doi frați R. s-au întâlnit din nou cu inculpatul P. și numitul I., iar aceștia se aflau în dreptul terenului persoanelor vătămate încărcând lemne. În acel moment, persoana vătămată R. S. a prins calul și le-a cerut celor doi să-l urmeze la poliție, moment în care numitul I. a coborât din căruță. P. vătămată a întins sau i-a arătat furca, iar numitul I. i-a luat furca din mână și i-a cerut să dea drumul calului. Întrucât persoana vătămată a refuzat, numitul I. l-a înțepat cu furca în zona cotului mâinii stângi. În momentul în care între cei doi a izbucnit altercația, inculpatul P. a coborât din căruță, declarând că a vrut să-l împiedice pe numitul I. să nu o mai agreseze pe persoana vătămată R. S. P. vătămată R. V. s-a apropiat și ea de cei doi prin spatele inculpatului P., iar acesta s-a întors și i-a luat bâta, pe care persoana vătămată o avea în mână.
Cu privire la evenimentele următoare, s-a reținut că declarația inculpatului P. din cursul cercetării judecătorești care a arătat că a ridicat bâta spre persoana vătămată R. V., însă nu i-a aplicat nicio lovitură, iar după ce părțile vătămate au plecat, inculpatul și numitul I. au transportat lemnele la domiciliul celui din urmă. P. vătămate R. V. și R. S. au declarat că inculpatul P. a luat bâta din mâna lui R. S., după care i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul picioarelor. Declarațiile celor două persoane vătămate se coroborează cu declarația inculpatului din cursul urmăririi penale, când a consemnat că l-am prins de bâtă pe R. V. și i-am smuls-o … iar eu subsemnatul am început să-i aplic lui R. V. peste picioare cu bâta să ne lase în pace (fila 38 verso dos. u.p.). Aceste declarații se coroborează cu declarația martorului C. I. dată în fața instanței, acesta arătând că „tot de la inculpat știu că la fratele mai mic dintre cei doi R. i-a luat bâta din mână și l-a lovit"; și cu concluziile certificatului medico-legal nr.532/I/a/136/27 ianuarie 2004 din care rezultă R. V. prezenta leziuni la nivelul gambei care s-au putut produce la data de 21 ianuarie 2004 prin lovire cu un corp dur (fila 27 dos. u.p.). Așadar, este cert că inculpatul P. a exercitat violențe asupra persoanei vătămate R. V., în timp ce numitul I. F. a exercitat violențe împotriva persoanei vătămate R. S.
Cu privire la scopul pentru care inculpatul P. și numitul I. F. au exercitat violențe asupra persoanelor vătămate, s-a reținut că cei doi au încărcat lemne de pe terenuri care nu le aparțineau, dar au susținut că nu aparțineau nici persoanelor vătămate. P. vătămate au declarat că o parte din lemne au fost tăiate din pomii lor, iar împrejurarea că o parte din lemne au fost tăiate de pe pomi este verosimilă, rezultând atât din declaraților celor două persoane vătămate, cât și din declarația martorului C. care a declarat că pe jos era zăpadă, fiind mai probabilă împrejurarea că numitul I. a tăiat crengile decât că le-a adunat de sub zăpadă. Împrejurarea că terenul de pe care au luat lemnele aparținea sau nu persoanelor vătămate este mai puțin relevantă, întrucât în cazul infracțiunilor flagrante, orice persoană are legitimarea legii de a opri sau prinde pe făptuitor conform art. 465 al. 2 din C.p.p. Însuși inculpatul a declarat că în momentul în care persoana vătămată R. S. a prins calul, le-a spus să se oprească că sună la poliție, gesturile persoanei vătămate fiind lipsite de echivoc cu privire la faptul că a intenționat să îi oprească pe cei doi și să sesizeze organele de poliție. În aceste condiții, violențele exercitate de către inculpatul P. și numitul I. au fost pentru a putea să-și continue drumul până la locuința numitului I., unde au lăsat lemnele, iar diferența de vârstă și de forță a făcut ca rezistența opusă de persoanele vătămate să fie ușor anihilată.
S-a constatat că inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 121/18 mai 1998 pronunțată de
Tribunalul Arad, definitivă prin decizia penală nr. 1719/4 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. A fost arestat la data de 12 iunie 1999 și liberat condiționat la data de 25 ianuarie 2002 cu un rest de pedeapsă de 868 de zile de închisoare.
Fapta inculpatului astfel descrisă, respectiv că, în termenul de liberare condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.121/18 mai 1998 pronunțată de Tribunalul Arad, definitivă prin decizia penală nr.1719/4 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, la data de 21 ianuarie 2004, împreună cu I. F. au tăiat și sustras lemne din livada persoanei vătămate R. S. și a altor persoane, situată în zona numită D. M. pe care le-au încărcat în căruță, după care fiind surprinși pe drumul public de către persoana vătămată și fratele acesteia, R. V., au folosit violența împotriva lor pentru a rămâne în posesia bunurilor și pentru a-și asigura scăparea - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2¹ lit. a C., cu aplicarea art.37 lit.a C.
La individualizarea pedepselor, instanța a avut în vedere prev. art.72 C., limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de către inculpat și gradul ridicat al pericolului social al fapte, relevat de predispoziția spre acte de violență a inculpatului care, anterior faptei a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Totodată, s-a reținut că inculpatul a exercitat acte de violență asupra unei persoane cu vârstă înaintată, care a opus o rezistență minimă, mediul social în care s-a produs fapta, respectiv o comunitate restrânsă dintr-un sat, unde toate persoanele se cunosc între ele și de aceea gradul de încredere este mai mare, iar consecutiv, impactul unei astfel de fapte este mai puternic.
La individualizarea pedepsei s-aținut seama de timpul scurs de la data săvârșirii infracțiunii în contextul art.52 C.
Așa fiind, s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 3 ani închisoare, după care au fost efectuate operațiunile juridice corespunzătoare stării de recidivă și respectiv, concursului de infracțiuni, pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului fiind de 3 ani și 6 luni închisoare.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu data de
28 ianuarie 2004 până la data de 14 februarie 2006, când inculpatul a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă de 347 de zile de închisoare.
S-a constatat că nu s-au formulat pretenții civile în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs
inculpatul P. A., fără a arăta în scris motivele și fără a se prezenta în fața instanței pentru susținerea acestuia, dar în a cărui dezbatere orală de către apărător, s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că, în favoarea inculpatului se poate reține și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere atitudinea sa cooperantă și sinceră, care, chiar dacă nu se circumscrie condițiilor prev. de artr.320/1 C. ( text de lege, în baza căruia, de altfel, a solicitat să fie judecat), se încadrează deplin în condițiile legale, pentru a fi calificată drept circumstanță atenuantă.
De asemenea, valoarea prejudiciului este una mică, iar violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate au fost unele reduse.
Pe de altă parte, inculpatul are în întreținere trei copii minori și o mamă suferindă, fiind depuse în acest sens dovezi la dosar.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și-o însușește, fiind întrutotul de acord cu ea, vom arăta în continuare motivele pentru care criticile recurentului cu privire la hotărârea atacată, formulate prin apărător, nu sunt fondate.
Astfel, în baza probelor administrate în curul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate, s-a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, constând în aceea că la data de 21 ianuarie 2004, împreună cu I. F. au tăiat și sustras lemne din livada persoanei vătămate R. S. și a altor persoane, situată în zona numită D. M. de pe raza județului C., pe care le- au încărcat în căruță, după care fiind surprinși pe drumul public de către persoana vătămată și fratele acesteia, R. V., au folosit violența împotriva lor pentru a rămâne în posesia bunurilor și pentru a-și asigura scăparea.
Apoi, fapta astfel reținută a fost încadrată juridic corect, în infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.1, alin.2 lit.c, alin.2¹ lit.a C.
În mod judicios, a reținut instanța că fapta astfel reținută este dovedită cu declarațiile părților vătămate, ale martorului C. I., ale făptuitorului I. F. (decedat, între timp ), dar și a inculpatului din cursul urmăririi penale - când a recunoscut exercitarea de violențe asupra numitului R. V. -certificatele medico-legale eliberate persoanelor vătămate.
Reținând așadar, în mod corect vinovăția inculpatului, instanța a valorificat apoi eficient criteriile prev. de art.72 C., pentru individualizarea sancțiunii ce trebuia aplicată, având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ ridicat, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, împrejurările concrete de comitere - împreună cu o altă persoană tânără, profitând de diferența de vârstă și de forță, care a făcut ca rezistența opusă de persoanele vătămate să fie ușor anihilată, urmările produse - vătămarea celor două persoane vătămate; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 7 la 20 ani ); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală relativ corespunzătoare, recunoscând parțial fapta, dar, în același timp, recidivist, cu mai multe condamnări anterioare, tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite cu sau fără violență, ceea ce denotă specializarea și perseverența sa infracțională.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, chiar redusă cu mult sub minimul special, ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.2 C. (fără ca instanța să precizeze ce împrejurare a fost valorificată ca circumstanță atenuantă) - pedeapsă, apreciem noi, în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Corect s-a reținut incidența dispoz. art.37 lit. a C. față de condamnarea la pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.121/18 mai 1998 a T.ui A., definitivă prin decizia penală nr.1719/4 mai 1999 a Curții Supreme de J.
Apoi, s-au efectuat corespunzător operațiunile juridice reclamate de dispoz.art.61 alin.1 C. privind revocarea liberării condiționate și, respectiv, de art.36 al.1 C., privind concursul de infracțiuni față de condamnările anterioare, aplicându-se în final, o pedeapsă rezultantă corespunzătoare, ca și cuantum și modalitate de executare, scopului pedepsei, pedeapsă din care s-a dedus apoi perioada executată (în baza mandatului de executare aferent sentinței penale nr.966/15 iunie 2004 a Judecătoriei C.-N., definitivă prin decizia penală nr.591 din 27 septembrie 2004 a Curții de A. C.), constatându-se că a fost liberat condiționat din executarea pedepsei rezultante, menținându-se practic liberarea condiționată ( prin faptul că nu s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei noi aplicate), deși fracția de pedeapsă executată s-a raportat la pedeapsa concurentă de 3 ani închisoare și nu, la pedeapsa finală de 3 ani și 6 luni închisoare. Oricum, nu se mai poate interveni asupra acestui aspect, neputând agrava situația inculpatului în propria cale de atac.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare dispozițiilor art.74 alin.2 C. - nejustificat reținute, de altfel, în opinia Curții - și, respectiv art.76 lit.b C. - pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o semnificație nejustificat de mare unor împrejurări neprecizate, care nu se știe, oricum, dacă au corespondent în realitate, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei. Oricum, se constată o clemență foarte mare, în stabilirea unei pedepse cu mult sub minimul special.
De asemenea, se constată în cauză că nu există nici împrejurări ce s-ar putea circumscrie circumstanței atenuante - prev. de art.74 alin.1 lit.c C., inculpatul fiind parțial sincer, nerecunoscând exercitarea de violențe, motiv pentru care, de altfel, i s-a respins cererea de judecare în procedura simplificată prev. de art.320/1 C.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu (avocat P. I. A.), ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul P. A., domiciliat în comuna Z., sat S. A. nr. 13, jud. Sălaj împotriva sentinței penale nr. 703 din 5 iunie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P.
I. A.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. M. Ș. ANA C.
GREFIER M. N.
Red.AC/Dact..MB
2 ex. /(...) Jud.fond:L.M.
| ← Decizia penală nr. 24/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 841/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
