Decizia penală nr. 1594/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR. 1594/R/2012
Ședința publică din 12 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C. GREFIER: M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. V. împotriva sentinței penale nr.902 din 4 septembrie 2012, pronunțată în dosarul nr.(...) al Judecătoriei C.-N., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, art.209 al.1 lit.e C., cu aplic.art.37 al.1 lit.a și b C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. V. asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat I. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosarul cauzei referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, raportat la prevederile art. 52 Cod penal, dând o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal.
Se apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei - mediu, iar fapta săvârșită de inculpat a adus un prejudiciu mic, acesta fiind recuperat, în cauză neexistând o constituire de parte civilă.
De asemenea, se solicită a se avea în vedere comportamentul sincer al inculpatului pe tot parcursul procesului penal, apreciind că reeducarea acestuia se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai reduse.
Instanța învederează apărătorului desemnat din oficiu al inculpatului că, instanța de fond a aplicat pedeapsa minimă, potrivit art. 76 Cod penal.
În final, apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului solicită admiterea recursului formulat de inculpat.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, în opinia sa prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, raportat la împrejurările care au fost descrise pe larg de instanță, în esență, instanța raportându-se la obișnuința infracțională a inculpatului.
Prin urmare, având în vedere într-adevăr, antecedența penală a inculpatului - care nu este axată numai pe infracțiunile de furt, ci și pe infracțiunile de tâlhărie - și circumstanțele concrete ale cauzei, precum și acest element sesizat de instanța de fond, legat de perseverența infracțională a inculpatului de a intra în câmpul infracțional cu orice ocazie, în opinia sa, atât soluția de condamnare, cât și reținerea art. 3201 Cod procedură penală și circumstanțe atenuante, acestea, raportat la conduita procesuală a inculpatului - sunt corecte și suficiente pentru sancționarea justă a inculpatului.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul C. V. având ultimul cuvânt, solicită aplicarea unei amenzii, menționând că are un serviciu în prezent, la o firmă de construcții, are stabilitate financiară, arătând că și în perioada de iarnă are de lucru la această firmă.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 902 din 4 septembrie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei C.-N. s-a dispus, în baza art. 334 al.1 din C.p.p. schimbarea încadrări juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. V. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C. cu aplicarea art. 37 lit. a și b din C. în infracțiunea de furt calificat prev. de art.
208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.
În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C. cu aplicarea art. 37 lit. b,
74 al. 1 lit. c și 76 din C. și art. 320^1 din C. a fost condamnat inculpatul C. V. ( fiul lui N. și F., născut la 11 iunie 1969, în C.-N., jud. C., cu domiciliul în C.-N., str. T. V., nr. 6-8, ap. 116, jud. C., cetățenia română, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, studii 11 clase, CNP 1., recidivist) la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie
2005 pronunțată de Curtea de A. C.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată S. R. H.
S. cu sediul în C.-N., b-ul M. nr. 1-15 jud. C. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de
150 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din 18 iunie 2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Cluj-Napoca, emis în dos. nr. 11836/P/2010 inculpatul C. V. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 -
209 al. 1 lit. e din C. cu aplicarea art. 37 lit. a și b din C..
În sarcina inculpatului C. V. s-a reținut faptul că după executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentinta penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie
2005 pronunțată de Curtea de A. C. la data de 30 octombrie 2011 în jurul orei
15.00 a sustras din magazinul R. din C.-N. o bucată de cașcaval și două șampoane cauzând un prejudiciul de 101,94 de lei.
La termenul de judecată din data de 4 septembrie 2012 instanța a admis cererea inculpatului, care a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea art. 320^1 din C.p.p.
Instanța a reținut că, așa cum reiese din declarația martorului R. I. care se coroborează cu declarația inculpatului și cu procesul verbal de prindere în flagrant de la fila 19 dos. UP, la data de 30 octombrie 2011 în jurul orei 15.00, inculpatul a intrat în magazinul R. de pe b-ul M. din C.-N. de unde a luat o bucată de cașcaval și două flacoane cu șampon pe care le-a ascuns sub haine și cu care a trecut de casele de marcat fără să achite contravaloarea lor. La ieșire a fost oprit de către martorul R. I., agent de securitate al magazinului, care l-a percheziționat pe inculpat în prezența martorului D. L., după care a anunțat organele de poliție.
S-a constatat că inculpatul a suferit mai multe condamnări pentru săvârșirea de infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, printre care și la pedeapsa de
7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie
2005 pronunțată de Curtea de A. C. A fost arestat la data de 13 aprilie 2004 și liberat condiționat la data de 19 decembrie 2008 cu un rest de 1026 de zile de închisoare, ce s-a împlinit înainte de data de 30 octombrie 2011, așa încât în cauză sunt incidente doar dispozițiile art. 37 lit. b din C. privind recidiva postexecutorie, iar în acest sens s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
Deși prejudiciul cauzat este unul relativ redus, având în vedere obișnuința infracțională a inculpatului și împrejurarea că numărul mare de pedepse pe care le-a executat în regim de detenție nu l-a împiedicat să profite de o minimă ocazie pentru a sustrage bunuri, s-a reținut că fapta inculpatului C. V. care, după executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală
28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de A. C., la data de 30 octombrie
2011 în jurul orei 15.00 a sustras din magazinul R. din C.-N. o bucată de cașcaval
și două șampoane cauzând un prejudiciul de 101,94 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat art. 208 al. 1 - 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. b din C. cu aplicarea art. 37 lit. b din C.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de furt constă în fapta inculpatului de a lua mai multe bunuri mobile din posesia părții vătămate. Prin săvârșirea acestei acțiuni s-a adus atingere valorii sociale obiectivată de dreptul fiecărei persoane la protejarea patrimoniului său, urmarea constând în producerea unui prejudiciu părții vătămate, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, între acesta și elementul material existând un raport de cauzalitate direct.
Sub aspectul laturii subiective fapta este comisă în forma și modalitatea de vinovăție a intenției directe, inculpatul prevăzând rezultatul faptei sale - însușirea pe nedrept a bunurilor respective - și urmărind ca acesta să se producă, astfel cum cere art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen.
Conform art. 37 alin. (1) lit. b) există recidivă pentru persoana fizică (...) când după executarea unei pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni (...) cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de un an. Inculpatul a comis cu intenție infracțiunea pentru care este judecat în prezenta cauză după considerarea ca executată a pedepsei de pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de A. C., iar pentru infracțiunea din prezenta cauză legea prevede o pedeapsă mai mare de un an, respectiv o pedeapsă de la 3 la 15 ani închisoare. Prin urmare, infracțiunea din prezenta cauză se află în stare de recidivă mare postexecutorie cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat anterior.
La individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a
Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani, cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p..
2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite instanța a reținut că ne aflăm în prezența unui pericol social de intensitate medie. Astfel, fapta săvârșită de către inculpat a produs un prejudiciu de valoare medie, dar din modalitatea de comitere a acesteia reise că ne aflăm în prezența unei persoane care acționează cu dezinvoltură infracțională, având curajul de a sustrage bunuri din locuri aglomerate care sunt supravegheate de sisteme de securitate, acceptând și posibilitatea de a fi prins ușor.
3. Referitor la persoana infractorului instanța a reținut că, deși acesta are studii 11 clase și nu are ocupație sau loc de muncă. Inculpatul a mai fost condamnat și în trecut pentru mai multe infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite cu sau fără violență, ceea ce denotă specializarea sa infracțională, el privind acest gen de fapte ca pe un mod de a își asigura existența; pe parcursul urmăririi penale și al judecății a avut un comportament sincer, raportat și la probele irefutabile administrate împotriva sa.
De asemenea, s-a arătat anterior că fapta a fost săvârșită în condițiile recidivei postexecutorii, iar potrivit art. 39 alin. (4) în cazul recidivei prevăzute în art. 37 alin. (1) lit. b) se poate aplica o pedeapsă până la maximul special. Dacă maximul special este neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un spor de până la 10 ani.
Pentru aceste motive în baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e din C. cu aplicarea art. 37 lit. b, 74 al. 1 lit. c și 76 din C. și art. 320^1 din C. a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat starea de recidivă postexecutorie raportat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 28/18 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă prin decizia penală nr. 104/20 aprilie
2005 pronunțată de Curtea de A. C.
În temeiul art. 71 C. pen., văzând și dec. nr. LXXIV/2007 a Înaltei Curți de
C. și Justiție, instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., și anume dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, constatând că infracțiunea comisă de către inculpat îl fac pe acesta nedemn de a ocupa una dintre funcțiile amintite.
Drepturile de mai sus i-au fost interzise inculpatului pe toată durata prevăzută de art. 71 alin. (2), și anume din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei.
S-a constatat că prejudiciul a fost recuperat, iar partea vătămată S. R. H.
S. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs
inculpatul C. V., pe care nu l-a motivat în scris, dar în a cărui susținere orală de către apărător s-a solicitat casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se procedeze la reindividualizarea pedepsei aplicată de instanța de fond, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante prevăzute de art.74 Cod penal, iar inculpatul, personal, a solicitat aplicarea unei amenzi.
S-a arătat în motivarea recursului că fapta dedusă judecății nu este una gravă, gradul de pericol social concret al acesteia este unul mediu, prejudiciul cauzat este redus, fiind, de altfel, recuperat, iar inculpatul a avut un comportament sincer pe tot parcursul procesului penal, astfel că reeducarea acestuia se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse mai reduse.
Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondat recursul în cauză, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză, judecata a avut loc în procedura simplificată prev. de art.320/1
C., inculpatul recunoscând comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, așa cum a fost reținută în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Așa fiind, raportat și la motivele de recurs, instanța de control judiciar se va limita doar la analiza individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului.
În aceste context, Curtea constată că prima instanță a valorificat eficient criteriile prev. de art.72 C., având în vedere: gradul de pericol social concret al faptei comise - relativ redus, raportat la natura infracțiunii comise, importanța relațiilor sociale lezate, dar și pentru că fapta a produs un prejudiciu de valoare medie, recuperat; limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă ( pedeapsa cu închisoarea de la 3 la 15 ani - limite reduse cu
1/3 urmare a aplicării dispoz. art.320/1 alin.7 C., deci pedeapsa de la 2 la 10 ani închisoare); persoana inculpatului - cu o atitudine procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând fapta, dar, în același timp, recidivist, cu mai multe condamnări anterioare, tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, săvârșite cu sau fără violență, ceea ce denotă specializarea sa infracțională, el privind acest gen de fapte ca pe un mod de a își asigura existența, capabil de a acționa cu dezinvoltură infracțională, având curajul de a sustrage bunuri din locuri aglomerate care sunt supravegheate de sisteme de securitate, acceptând și posibilitatea de a fi prins ușor.
S-a aplicat astfel, o pedeapsă în limite legale, chiar redusă cu mult sub minimul special ( redus și el cu 1/3, urmare a incidenței dispoz. art.320/1 alin.7
C.), ca urmare a reținerii circumstanței atenuante prev. de art.74 alin.1 lit.c C. - prezentarea inculpatului în fața autorităților judiciare - pedeapsă, apreciem noi, în măsură să asigure scopul prev. de art.52 C.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză, a se da o eficiență mai mare decât cea reclamată de dispoz. art.320/1 C. și, respectiv, art.74 alin.1 lit.c C. împrejurărilor că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta și, respectiv, s-a prezentat în fața autorităților judiciare pe tot parcursul procesului, pentru că ar însemna, pe de o parte, a se da o semnificație nejustificat de marea acestor împrejurări, care nu ar avea corespondent în realitate, iar pe de altă parte, a lipsi practic de conținut dispoz. art.52 C. privind scopul pedepsei. Oricum, se constată o clemență foarte mare din partea instanței, în stabilirea unei pedepse aproape de minimul general.
De asemenea, se constată în cauză că nu există nici alte împrejurări ce s-ar putea circumscrie altor circumstanțe atenuante - prev. de art.74 alin.1 lit.a sau b C., inculpatul fiind anterior condamnat de nenumărate ori pentru același gen de infracțiuni - deci nu a avut un comportament corespunzător normelor legale și sociale, iar recuperarea prejudiciului nu se datorează vreunor eforturi sau diligențe ale inculpatului, ci împrejurării că a fost prins imediat după comiterea faptei, astfel că i s-au ridicat bunurile sustrase.
În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a i se aplica o amendă, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită.
Aceasta deoarece, o amendă penală nu este posibil a fi aplicată în cauză, urmare a reținerii de circumstanțe atenuante, reducerea maximă a pedepsei până la care se poate merge fiind minimul general de 15 zile închisoare, conform art.76 alin.1 lit.d C.
În ceea ce privește o amendă administrativă, în virtutea dispoz. art.18/1 alin.3 rap. la art.91 C., Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi aplicată în cauză, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, conform criteriilor prev. de art.72 C. analizate mai sus, fapta inculpatului nu poate fi apreciată ca fiind în mod vădit lipsită de importanță, neprezentând gradul de pericol social al infracțiunii de furt calificat, chiar dacă, de principiu, condițiile prev. de art.18/1 alin.2 C. ar putea fi considerate îndeplinite - în ceea ce privește modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările în care fapta a fost comisă, urmarea produsă - însă, nu și în pr iv inț a perso ane i inc ulp atulu i - recidivist, cu numeroase condamnări anterioare.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C.
În baza art.189 C. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, onorariu pentru apărător din oficiu (avocat I. M.), ce se va plăti din fondul M.ui
Justiției.
În baza art.192 alin.2 C. va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei, cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. V., domiciliat în C.- N., str. T. V. nr. 6-8, ap.16, jud. C. împotriva sentinței penale nr. 902 din 4 septembrie 2012 a Judecătoriei C.-N..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat I.
M.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. M. M. Ș. ANA C.
GREFIER M. N.
Red.AC/Dact.A.C.
2 ex./(...) Jud.fond:M. L.
| ← Decizia penală nr. 1551/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1057/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
