Decizia penală nr. 1633/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR. (...)
DECIZIA P.Ă NR.1633/R/2012
Ședința publică din 16 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de către inculpatul S. S., împotriva sentinței penale nr.745/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al Judecătoriei C. N., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă J. C. N., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev.de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e, alin.2 lit.b C.penal.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 noiembrie
2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 745 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei C. N., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art. 334 al. 1 din C.p.p. s-a dispus schimbarea încadrări juridice a faptei pentru acre a fost trimis în judecată inculpatul S. S. din infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e, al. 2 lit. b din C. în infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și g, al. 2 lit. b din C. cu aplicarea art. 40 al. 1 din C.
În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și g, al. 2 lit. b din C. cu aplicarea art. 40 al. 1 și 74 al. 2 și 76 din C. a fost condamnat inculpatul S. S., fiul lui V. și M., născut la 26 mai 1986 în C.-N., jud. C., cu domiciliul în comuna J., sat V., nr. 71, jud. C., cetățenia română, necăsătorit, fără studii, fără ocupație, CNP 1., cu antecedente penale la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat starea de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie
2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie
2010.
În baza art. 83 al. 1 din C. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie
2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie
2010, iar pedeapsa de 6 luni închisoare se adaugă pedepsei de 2 ani închioare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim dedetenție.
În baza art. 71 al. 2 din C. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al.
1 lit a teza a II-a din C. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.
S-a constatat că partea vătămată D. B. C. cu domiciliul în S. M., str. Independenței, bl. UH18, ap. 9 jud. S. M. a renunțat la constituirea de parte civilă.
În baza art. 118 al. 1 lit. e din C. s-a dispus confiscarea sumei de 40 de lei de la inculpatul S. S.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Onorariul avocatului desemnat din oficiu, d-na SCHWACHHOFER A. de 200 lei a fost avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca emis în dosarul nr.
10786/P/2010 la data de 9 mai 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului S. S. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. e al. 2 lit. b din C.
S-a reținut că fapta inculpatului care, la data de 15 noiembrie 2010, în jurul orei
19.40, a sustras din incinta cofetăriei S. R.&M. S. o geantă ce conținea acte de identitate și un I. A., iar de pe tejghea un telefon mobil marca Samsung și suma de 40 de lei.
Instanța a audiat inculpatul și partea vătămată și analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală a fost începută împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 7 decembrie 2010, confirmată de către procuror la aceeași data.
În fapt, instanța a reținut că partea vătămată D. B. C. a formulat plângere penală la data de 15 noiembrie 2010 arătând că la aceeași dată se afla singură la punctual de lucru al S. R.&M. S. de pe str. M., nr. 6 din C.-N., când o persoană de sex masculine a intrat pe ușa de aces din spatele barului, care era închisă dar neasigurată și profitând de neatenția sa a sustras o geantă ce conținea acte de identitate și un I. A., iar de pe tejghea un telefon mobil marca Samsung și suma de 40 de lei.
În prima sa declarație partea vătămată a arătat că în timp ce se pregătea să închidă și mătura a auzit un zgomot în spate la bar iar când s-a întors a văzut o persoană de sex masculin, cu vârsta de 22-23 de ani, înălțime de 1,60-1,70 m, aspect neîngrijit, părul scurt, șaten, ochi căprui, sașiu, îmbrăcat într-o geacă de fâș lungă de culoarea albastră, pantaloni de culoarea închisă și patofi sport. Acea persoană a fugit pe ușa din spate folosită de angajați pentru a ajunge într-un gang unde se aruncau resturile menajere și care comunica cu str. M.. A ieșit în fața magazinului sperând că acea persoană va ieși din gang. A precizat că persoana care i-a sustras bunurile se deplasează mai greu și este cunoscută în zona centrală a orașului și chiar al localului unde era angajată partea vătămată și unde era servit uneori cu mâncare, dar în general nu îi era permis accesul pentru nu era un consumator. Ulterior partea vătămată și-a amintit că în aceeași zi inculpatul a vrut să intre în cofetărie ca de obicei însă partea vătămată i-a făcut semn să iasă afară.
În fața instanței partea vătămată și-a menținut în totalitate declarațiile arătând că inculpatul obișnuia să intre în cofetărie și îl cunoștea, dar în acea zi nu i-a permis să intre fie pentru că m-a deranjat cu ce mi-a spus, fie pentru că era nepotrivit să mă țină de vorbă când am alți clienți. P. care i-a sustras bunurile nu a văzut-o decât din spate și în momentul în care a ieșit pe ușa din spate, dar a văzut cu ce era îmbrăcată. Ulterior, după câteva zile a urcat la barul care funcționa la un etaj superior și care avea montate camere de supraveghere orientate spre stradă pentru a se interesa dacă au surprins persoana care i-a sustras bunurile și despre care este sigură că a fost inculpatul. În timp ce discuta cu un angajat al barului s-a întors și l-a văzut pe inculpat, iar în acel moment a avut senzația că este urmărită. Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, partea vătămată l-a indicat pe inculpat ca fiind persoana care i-a sustras bunurile.
Inculpatul a recunoscut că obișnuia să intre în localul unde era angajată partea vătămată și la fel a încercat și la data de 15 noiembrie 2010, însă partea vătămată nu i-a permis. Totodată a arătat că știa de existența ușii de acces din spate care comunica cu gangul lateral încă de când în același local funcționa un restaurant, însă nu a intrat în gang în acea zi.
Partea vătămată a învederat și detaliul potrivit căruia între momentul în care inculpatul a incercat să intre în cofetărie și până la momentul la care a surpins persoana care i-a sustras bunurile nu a intrat în local niciun client, ceea ce înseamnă că inculpatul a vrut să intre în local cu puțin timp înainte ca partea vătămată să se pregătească de închidere.
Este cert că partea vătămată îl cunoștea pe inculpat, cunoscând chiar și faptul că se deplasează mai greu datorită unor afecțiuni, iar acesta devenise o persoană care nu era tolerată în local, datorită conduitei sale. Cu puțin timp înainte de a surprinde persoana care i-a sustras bunurile, partea vătămată l-a văzut pe inculpat și știa cum este îmbrăcat. Inculpatul cunoștea gangul lateral care permitea accesul angajaților localului prin spate, precum și ușa de acces, iar partea vătămată a surprins persoana care i-a sustras bunurile, care a ieșit pe ușa din spate și care era îmbrăcată la fel ca și inculpatul. P. care a sustras bunurile a intrat pe ușa din spate, după ce s-a asigurat că partea vătămată era ocupată cu curățenia de la finalul zilei, împrejurare care putea fi observată prin vitrina de la stradă și știind că nu mai sunt și alți angajați care o pot surprinde intrând în local. Toate aceste premise conduc spre concluzia că inculpatul este persoana care a sustras bunurile părții vătămate.
Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie 2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie 2010. Întrucât fapta a fost săvârșită în cursul termenului de încercare și în jurul orei 19.40 la data de 15 noiembrie 2010, adică după lăsarea întunericului, vom reține incidența disp. art. 40 al. 1 din C. privind starea de pluralitate intermediară, precum și disp. art. 209 al. 1 lit. g din C. privind săvârșirea faptei pet imp de noapte.
În drept, instanța a reținut că fapta inculpatului S. S. care, în cursul termenului de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare stabilit în urma condamnării la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie
2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie
2010, la data de 15 noiembrie 2010, în jurul orei 19.40, pe timp de noapte a sustras din incinta cofetăriei S. R.&M. S. o geantă ce conținea acte de identitate și un I. A., iar de pe tejghea un telefon mobil marca Samsung și suma de 40 de lei, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în stare de recidivă postexecutorie prev. de art.
208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și g, al. 2 lit. b din C. cu aplicarea art. 40 al. 1 din C.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acțiunea de luare a unor bunuri mobile, fără consimțământul părții vătămate, care avea în posesie respectivele bunuri.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ce constituie elementul material al infracțiunii și urmarea imediată - care constă atingerea adusă patrimoniului și în producerea unei pagube părții vătămate, respectiv 600 lei - rezultă din modalitatea în care a fost săvârșită fapta, stabilită și dovedită conform probelor aflate la dosarul cauzei.
Sub aspectul laturii subiective, fapta a fost comisă cu intenție directă prevăzută de art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a C. pen., inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui, intenție care rezultă din modul de săvârșire al faptei și din propriile declarații ale inculpatului, care a recunoscut săvârșirea acesteia.
La individualizarea pedepsei pe care urmează să o aplice inculpatului, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare cuprinse în art. 72 alin. (1) C. pen., astfel:
1. În ceea ce privește limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal, instanța a reținut că potrivit art. 209 alin. (2) C. pen. pedeapsa pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat este închisoarea de la 3 la 15 ani.
2. În ceea ce privește gradul de pericol social al faptei săvârșite, instanța a reținut că se află în prezența unui pericol social relativ ridicat al infracțiunii raportat la încrederea de care a dat dovadă inculpatul folosindu-se de cunoștințele privind accesul în local și de încrederea acordată de către partea vătămată care l-a tolerat în local dându-i posibilitatea să cunoască configurația localului și numărul angajaților, precum și la prejudiciul creat.
Totodată, a reținut că inculpatul a mai fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
3. Referitor la persoana infractorului, instanța a reținut că are studii gimnaziale, nu are ocupație și nu are loc de muncă. Totodată inculpatul suferă de anumite afecțiuni care au făcut dificilă participarea la o viață socială adecvată, fiind un factor substanțial care a favorizat săvârșirea infracțiunii. Aceste aserțiuni vor constitui temeiul reținerii disp. art. 74 al. 2 din C.
Pe parcursul urmăririi penale a avut un comportament nesincer.
În baza art. 208 al. 1 - art. 209 al. 1 lit. e și g, al. 2 lit. b din C. cu aplicarea art. 40 al. 1 și 74 al. 2 și 76 din C. l-a condamnat pe inculpatul S. S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
S-a constatat starea de pluralitate intermediară raportat la pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie
2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie
2010.
În baza art. 83 al. 1 din C. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată în condițiile art. 81, 82 din C. prin sentinta penală nr. 380/12 aprilie
2010 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 26 aprilie
2010, iar pedeapsa de 6 luni închisoare se va adauga pedepsei de 2 ani închioare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție.
În baza art. 71 al. 2 C. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 C., ținând seama de gravitatea faptei care creează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
S-a constatat că partea vătămată D. B. C. a renunțat la constituirea de parte civilă, iar în baza art. 118 al. 1 lit. e din C. s-a dispus confiscarea sumei de 40 de lei de la inculpatul S. S., reprezentând beneficiul realizat în urma săvârșirii infracțiunii.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar onorariul avocatului desemnat din oficiu a fost suportat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. S., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa cu motivarea ca nu a comis infractiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs inculpatul a arătat că în cauză nu s-a răsturnat prezumtia de nevinovătie deoarece singura legătură între fapta dedusă judecătii si persoana sa este dată de declaratia părtii vătămate fără ca aceasta să fie sustinută de vreo probă. A mai arătat inculpatul că pe parcursul procedurii declaratiile victimei cu privire la identitatea făptasului sunt au suferit numeroase modificări în continut ceea ce face ca acestea să fie lipsite de consistentă.
Procedând la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a retinut o stare de fapt conform cu realitatea, sprijinită pe analiza si interpretarea judicioasa a probelor administrate în cursul urmăririi penale si readministrate direct si nemijlocit în cursul judecătii, ajungând în final la concluzia corectă că inculpatul a comis infractiunea care face obiectul cauzei.
Fără a relua argumentația extrem de detaliată a stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentație pe care tribunalul și-o însușește în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare (Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Din perspectiva art.62 Cod Procedură P.ă instanța este datoare ca în vederea aflării adevărului judiciar să lămurească cauza sub toate aspectele pe bază de probe, probe ce nu au o valoare dinainte stabilita (art.63 alin.2 Cod Procedură P.ă).
De asemenea inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție garantată de prevederile art.5/2 Cod Procedură P.ă, sarcina administrării probelor în procesul penal revenind organelor de urmărire penală și instanței de judecată. Totodată, inculpatului îi este recunoscut dreptul de a nu face nici o declarație în fata organelor judiciare exercitându-și dreptul la tăcere, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția (art.66 alin.1
Cod procedură penală). Cu toate acestea, în cazul în care există probe de vinovăție inculpatul are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie.
Or, fată de ansamblul materialului probator administrat în cursul procesului apreciem că prezumția de nevinovăție garantată de dispozițiile art.5/2 Cod procedură penală și art.66 Cod procedură penală de care se bucură inculpatul a fost răsturnată, fapta și vinovăția acestuia rezultând dincolo de orice îndoială rezonabilă parțial din propriile declarații ale inculpatului, din declarațiile martorei P. I. D. (f. 23 dos.u.p., f.20 dos.fond), declaratiile părtii vătămate si procesul verbal de recunoastere după plansa foto si plansa foto (f.14, 16-18 dos.u.p.) putând concluziona astfel pe baza unor probe certe că în data de 15 noiembrie 2010, în jurul orei 19.40, pe timp de noapte inculpatul S. S. a sustras din incinta cofetăriei S. R.&M. S. o geantă ce conținea acte de identitate și un I. A., iar de pe tejghea un telefon mobil marca Samsung și suma de 40 de lei.
Curtea constată că partea vătămată a identificat cu usurinta pe inculpat ca fiind persoana care i-a sustras bunurile dat fiind faptul că îl cunostea din vedere si stia că era cunoscut sub numele ";., aceasta fiind si explicatia pentru care, în declaratia dată imediat după sosirea organelor de politie la fata locului, victima l-a descris pe autor în cele mai mici amănunte (îmbrăcăminte, încăltaminte, înăltime, culoarea tenului si ochilor, vârstă, înăltime, tunsoare), inclusiv particularităti anatomice (șasiu, cu strungă la dintii din fata si probleme de deplasare datorită unor deficiente la picioare) - f. 5 dos.u.p.
Totodată, în prezenta martorei asistent partea vătămată l-a indicat pe inculpat fără ezitare ca fiind persoana care a sustras bunurile si a repetat martorei că inculpatul este autorul într-o discutie avută cu aceasta (f.20 fond, f. 23 dos.u.p.). Martora a declarat că victima nu a fost sugestionată în demersul său si că aceasta era convinsă că inculpatul este cel care a comis fapta.
În cursul judecătii partea vătămată a mai arătat că l-a identificat pe inculpat deoarece în momentul în care l-a văzut părăsind locul faptei purta aceeasi haină de fâs ca cel avut cu o oră anterior evenimentului când a încercat să intre în cofetărie.
De altfel, inculpatul a recunoscut că în ziua când s-a comis fapta a încercat să intre în cofetărie, dar că a fost îndepărtat de către partea vătămată. Totodată, inculpatul a confirmat sustinerea părtii vătămate că în momentul în care a vrut să intre în cofetărie victima era în compania unei persoane cu care conversa si a descris modul de acces prin usa din spatele în cofetăriei, ceea ce confirmă că susnumitul cunostea bine locul.
Asa fiind, Curtea concluzioneaza că nu există nicio îndoiala că inculpatul este cel care a sustras bunurile părtii vătămate, iar vinovătia acestuia a fost corect retinută, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al. 1 - art.
209 al. 1 lit. e și g, al. 2 lit. b din C.
Cu privire la sanctiunea aplicată, Curtea retine că în cauză, instanta de fond a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În acest context, nu putea fi omis faptul că inculpatul a avut o poziție nesinceră si a mai comis fapte similare pentru care a fost condamnat definitiv la o pedeapsă a carei executare a fost suspendată conditionat sau i s-au aplicat sanctiuni administrative, dovedind astfel că reeducarea sa nu s-a realizat ceea ce a impus aplicarea unei sancțiuni severe atât sub aspectul cuantumului, cât si a modalitatii de executare.
Asa fiind, Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este legală, justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
Pentru toate aceste motive în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul inculpatului, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeninică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189
C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata în favoarea statului a sumei de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE M.IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. S. împotriva sentintei penale nr. 745 din 12 iunie 2012 a Judecătoriei C. Napca.
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei reprezentând onorariu partial pentru avocatul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
Obligă inculpatul să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 16 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...) Jud.fond. L. M.
| ← Decizia penală nr. 1489/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1512/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
