Decizia penală nr. 194/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
DECIZIA P.Ă NR.194/R/2012
Ședința publică din 6 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : ANA C., judecător JUDECĂTORI : M. Ș.
L. M. GREFIER : M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul K. T. și S. I. al J. din R. împotriva sentinței penale nr.1238 din 1 noiembrie 2011 a J. C. N., pronunțată în dosarul nr.(...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev.de art.281 C.pen., rap.la art.25 din L. nr.5..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul K. T., lipsă fiind S. I. al J. din R.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul arată că nu mai are de făcut completări, precizări la declarația dată in fața instanței de fond pe care și-o menține în totalitate.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Inculpatul K. T., își susține recursul așa cum a fost formulat. Arată că mai trebuie adăugat faptul că există niște principii de drept care trebuie aplicate și mare majoritate sunt evidențiate și prin lege. In acest moment, în sistemul de drept românesc există câteva principii de drept care nu sunt reglementate. De exemplu, principiu predictibilității, care nu se aplică, fapt pentru care avem sentințe diferite pronunțate de aceeași instanță pe aceleași obiecte ale cauzei. În cazul de față există multe decizii care susțin punctul său de vedere. I. I., susține aceste prevederi.
In cazul de față împlinirea prescripției privind cercetarea sa penală și angajarea răspunderii penale, este și o acțiune la adresa statului ca parte în raportul de drept penal, și ca urmare se impune nu numai încetarea urmăririi penale pentru că s-a împlinit prescripția ci achitarea inculpatului tocmai pe acest principiu sancționator la adresa statului, întrucât nu a reușit în perioada de prescripție specială să dovedească vinovăția sau nevinovăția sa, deși existau multiple motive care să susțină nevinovăția sa.
Acesta este punctul său de vedere suplimentar față de ceea ce a expus în scris în recursul formulat.
Apreciază că se impune achitarea pe motivul acest motiv.
Cu privire la recursul S. I. al J. din R. consideră că are aceleași elemente și considerente susținute și în scris, motiv pentru care solicită să fie admis.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului declarat de S. I. al J. din R. ca inadmisibil și recursul inculpatului ca nefondat.
În ceea ce privește admisibilitatea recursului S. I. al J. din R. consideră că această persoană juridică nu poate justifica un interes de natura celor la care se referă art.385/2 rap.la art.362 al.1 lit.f C.pr.pen., în care se arată că orice persoană interesată poate formula căi de atac împotriva unei soluții chiar dacă nu a fost parte, însă din perspectiva parchetului nu vede interesul pentru care se acționează cu recurs. S-a motivat în scriptul de la dosar că se referă la reputația membrilor sindicatului.
Acest element nu este în raport de cauzalitate și nu justifică intervenția în proces în acest fel. Oricum, sub aspectul elementelor de fond acestea sunt nesubstanțiale la fel ca și cele ale inculpatului pe care le preiau într-un fel sau altul.
În ce privește recursul inculpatului, consideră că este nefondat deoarece apreciază că soluția primei instanțe este și legală și temeinică și nu încalcă nici un principiu, deoarece instanța a făcut o verificare a acuzării sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, trecerea timpului are efectul prescripției și în final a dispus sub aspectul art.10 lit.g din perspectiva art.13 C.pr.pen., cu referire expresă la acest element în motivare, deoarece aceasta este logica firească a lucrurilor. Inculpatul ar fi fost achitat dacă instanța considera pe fondul cauzei că nu există elementele constitutive ale infracțiunii sau există vreun alt element care atrage soluția de achitare. I. a verificat aceste elemente, chiar dacă timpul a trecut și a intervenit prescripția ca element obiectiv legat de trecerea timpului, devreme ce acesta există, soluția de achitare nu s-a dispus pentru că în final dacă nu ar fi trecut termenul instanța ar fi dispus condamnarea.
În ceea ce privește fondul cauzei, respectiv subzistența sau nu a elementelor constitutive apreciază că raționamentul instanței este corect, de altfel se reflectă în decizii ale C. Europene în sensul pe care instanța reține fără această motivare din perspectiva legii avocaturii, respectiv că ori de câte ori activitatea la care se face referire de către persoanele interesate, este una de natură de ordine publică sau în serviciu public, este lăsat la latitudinea statului necesitatea reglementării în condiții speciale a derulării acestei activități, un principiu de altfel european și sănătos pentru că altfel activități importante pe care statul dorește să le controleze ar scăpa de sub acest control și nu ar mai avea efectul de protecție a drepturilor cetățenilor pe care de altfel îl au iar cum inculpatul nu s-a încadrat în aceste deziderate, consideră că soluția este corectă sub aspectul fondului cauzei, respectiv de verificare a acuzării și sub aspectul formal de intervenție a prescripției ca instituție legală reglementată.
Inculpatul K. T., având ultimul cuvânt arată că cele afirmate de
Ministerul Public sunt lipsite de realitate. La judecarea cauzei pe fond, a solicitat continuarea cercetării penale chiar dacă s-a împlinit termenul de prescripție. In aceeași zi s-a și pronunțat instanța. Susține că de 10 ani se refuză de către instanțele clujene administrarea de probe în susținerea punctului său de vedere. În prezent, Ministerul Public susține că statul supraveghează profesia de avocat. O sumedenie de probe pot fi aduse, clare și concise cum că persoana juridică B. județean nu există ca persoană, ca subiect de drept, dar se refuză cu o motivație pe care nu o poate înțelege, urmând ca instanța să-și expună punctul de vedere pe recursul său, deși cunoaște punctul de vedere al C. de apel, expusă public cu privire la inculpat și este defavorabil, dar pentru că actul de justiție trebuie să meargă înainte va veni un moment, mai devreme sau mai târziu, în care se va recunoaște ceea ce susține inculpatul.
Ca urmare, în opinia sa, se consideră total nevinovat și se impune achitarea. Declară public că va continua să exercite profesia de avocat legal pe care o consideră personal, până la momentul la care instanța va considera că trebuie să execute și pedeapsa privativă de libertate.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.1238 din 1 noiembrie 2010 pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 11 pct. 2 lit. b C. rap. la art. 10 lit. g din C. și art. 13 al. 3 din C. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul K. T., cetățean roman, fiul lui I. si M., născut la data de 27 noiembrie 1963 în Huedin, jud. C., CNP 1., cu domiciliul în C.-N., str. T., nr.
20, ap. 2, jud. C. f.f.l. în C.-N., str. M., nr. 31, jud. C. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev. de art. 281 din C.pen. rap. la art. 25 din L. 5., R, ca urmare a prescripției speciale a răspunderii penale.
În baza art. 192 al. 1 pct. 3 lit. b din C. a fost obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
P. a pronunța această sentință J. a reținut că prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul K. T. pentru săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev de art. 281 din C. rap la art. 25 din L. 51 / 1995.
S-a reținut că fapta inculpatului K. T., care, în cursul anilor 2004 -
2007, a exercitat activități de asistență juridică specifice profesiei de avocat
și prevăzute de art. 3 din L. nr. 5., fără a avea calitatea de avocat înscris într-un barou, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev de art. 281 C. rap la art. 25 din L. 51 / 1995.
Instanța a ascultat inculpatul și a administrat proba cu înscrisuri:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 10 septembrie 2007, confirmată de către procuror în aceeași zi.
Urmare a plângerii penale formulate de către C. Ana D. la data de 6 februarie 2007 prin care a arătat că a dorit să deschidă o procedură de stabilirea unei mase succesorale și apoi întabularea unor imobile, iar în acest sens a luat legătura cu inculpatul despre care știa că avocat. În acest sens a achitat onorariul de 10.000.000 rol, pentru care a primit o chitanță, copia acesteia fiind la dosarul de UP la fila 10. Prin acest înscris reținem că s-a consemnat că inculpatul, membru al B.ui Constituțional Român a primit suma de 10.000.000 lei la data de 6 iunie 2005 de la C. Ana D., reprezentând onorariu avocațial, a semnat chitanța și a aplicat o ștampilă cu numele său și cu mențiunile avocat Baroul Cluj - C. I. D-na C. a predat și suma de 18.000.000 rol pentru ca inculpatul să achite taxa judiciară de timbru.
Î. taxa de timbru nu a fost achitată de către numitul K. T., cererea reconvențională formulată de martora C. Ana D. în acțiunea numitului B. M. T. a fost anulată prin sentința civilă nr. 8. noiembrie 2006 pronunțată de J. C. - N. (filele 44 - 47 dos. UP).
Inculpatul a utilizat denumirile de U. N. a B. din R. ″, ″ Baroul Cluj, Baroul Cluj - C. individual - T. K. - Avocat, a întocmit o cerere de chemare în judecată în numele martorilor J. Ana și M. T., având ca obiect rectificare carte funciară, cerere înregistrată la J. C. - N. la data de (...).
La data de 25 aprilie 2007 inculpatul K. T. a participat la ședința de judecată din dosarul (...) aflat pe rolul J. C. unde a asistat pe martora J. A.
La acest termen de judecată președintele completului de judecată i-a atras atenția inculpatului K. T. că nu are dreptul de a pune concluzii pe fondul pe fondul cauzei întrucât nu are calitatea de avocat, ci doar de reprezentant al părții (fila 91 dos. UP).
În dosarul civil nr. (...) aflat pe rolul J. C.-N. inculpatul a formulat o cerere de chemare în judecată în calitate de avocat al reclamantei J. Ana, partea adversă invocând lipsa calității de reprezentant al inculpatului întrucât acesta nu figurează pe lista avocaților din Baroul Cluj (fila 95 dos.
UP).
Totodată, la datele de (...), respectiv (...), învinuitul K. T. a desfășurat și activități de mediere în numele martorului S. T. (filele 86, 87 dos. UP).
Din adresa nr. 310/23 februarie 2007 emisă de către U. N. a B. din R.
- Baroul Cluj rezultă că învinuitul K. T. nu este membru al B.ui C.
Prin adresa/cererea nr. 810/27 martie 2006 emisă de U. N. a B. din R., semnată de președinte P. B., se arată că inculpatul este membru al Uniunii Naționale a B. din R. - Baroul Cluj, cu mențiunea că B.rile au fost desființate prin L. nr. 3. ianuarie 1948 (filele 99-101 dos. UP).
Inculpatul nu a contestat starea de fapt reținută prin rechizitoriu și probată în cursul urmăririi penal, arătând însă că a exercitat activități de consultanță juridică și a oferit asistență juridică în mod legal, fiind membru al Uniunii Naționale a B. din R. - Baroul Cluj, B. înființat în conformitate cu Constituția și legile României.
Prin înscrisurile depuse la dosarul instanței inculpatul a arătat că B. nu este o persoană juridică de drept public, iar B.rile care funcționează din timpul regimului comunist sunt ilegale. A invocat excepția autorității de lucru judecat în temeiul principiului securității judiciare, arătând în principiu că în cazuri similare au fost date sau pronunțate soluții de netrimitere în judecată sau de achitare. În acest sens a depus la dosar o serie de rezoluții și ordonanțe date de procurori și hotărâri judecătorești. Noi vom constata că autoritatea de lucru judecat privește soluționarea prin hotărâre judecătorească definitivă a unei cauze, care nu mai poate comporta o altă judecată și nu soluții date în alte cauze cu obiect similar. Pe de altă parte majoritatea soluțiilor depuse la dosar de către inculpat privesc fapte anterioare intrării în vigoare a L. 2. care a modificat L. 5., R. În interpretarea excepției invocate de către inculpat instanța a sesizat Curtea Constituțională solicitând, în esență, verificarea constituționalității art. 82 din L. 5., R modificat prin L. 2., raportat la principiul separației puterilor în stat și la împrejurarea că printr-un act normativ se poate anula (înceta de drept) un drept obținut printr-o hotărâre judecătorească. Prin decizia nr. 1134/13 septembrie 2011 Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția arătând că în cauză este vorba numai despre interpretare și aplicarea legii.
Cât privește nulitatea absolută a rechizitoriului instanța, raportat la lipsa motivării, în condițiile în care nu au fost analizate noțiunile de B. și avocat, a constatat că inculpatul se referă interpretarea unor texte de lege și nu la lipsa unei motivări.
Cât privește excepția nelegalității incriminării pe temeiul L. 2. invocată de către inculpat, instanța a constatat că textul relevant din L. 2. a fost supus controlului de constituționalitate la solicitarea J. C.-N.
Cât privește excepția interpretării oficiale jurisdicționale în aplicarea legii de către instanța de judecată, de asemenea invocată de către inculpat, s-a constatat că, în esență, este legată de interpretarea unitară a legii și de soluțiile date de către alte parchete și instanțe judecătorești.
S-a constatat că ultimul act de executare a infracțiunii imputat inculpatului este din data de 25 aprilie 2007, termenul de prescripție a răspunderii penale, calculat în temeiul art. 122 al. 1 lit. e din C.pen. este de
3 ani, iar termenul prescripției speciale a răspunderii penale, calculat în temeiul art. 124 din C.pen. este de 4 ani și 6 luni, împlinindu-se așadar la data de 24 octombrie 2011.
Prin urmare, la solicitarea expresă a inculpatului de continuare a procesului penal, în temeiul art. 13 din C., analizând textele legale relevante instanța a constatat că prin L. 2. au fost aduse mai multe modificări L. 5., R printre care:
La art. 1 din L. 5., R s-a prevăzut că Profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a B. din R., denumită în continuare U.N.B.R, iar Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire și de înregistrare ale acestora sunt nule de drept.
Art. 82 a fost modificat în sensul că La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică, în orice domenii, își încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activități constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale. De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost recunoscute ori încuviințate activități de consultanță, reprezentare și asistență juridică contrare dispozițiilor prezentei legi.
Coroborând textele de mai sus, interpretarea este neechivocă, în sensul că activități specifice profesiei de avocat nu pot fi exercitate decât după dobândirea statutului de avocat membru într-un barou component al Uniunii Naționale a B. din R., fiind exclusă orice altă formă de înființare ori funcționare de alte barouri. Pe de altă parte, analizând situația de la acea epocă, odată cu intrarea în vigoare a modificărilor prin L. 2. au fost transferate în sfera ilicitului penal orice activitate specifică profesiei de avocat de către o persoană care a dobândit calitatea de avocat sau dreptul de a profesa astfel de activități, prin orice altă formă decât cea expres indicată de L. 2..
Instanța a constatat că inculpatul, după intrarea în vigoare a L. 2. nu avea calitatea de avocat membru al unui barou component al Uniunii Naționale a B. din R., ci era membru al unui barou paralel celui arătat mai sus, dar care folosește aceeași denumire cu specificația B. Constituțional, s-a reținut că fapta inculpatului K. T., care, în perioada 2004 - 25 aprilie 2007, a exercitat activități de asistență juridică specifice profesiei de avocat și prevăzute de art. 3 din L. nr. 5., fără a avea calitatea de avocat înscris într- un barou așa cum a fost definită prin L. 2. care a modificat L. 5., R, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat prev de art. 281 C. rap la art. 25 din L. 5., R.
Constatând că s-a împlinit termenul prescripției speciale a răspunderii penale în baza art. 11 pct. 2 lit. b C. rap. la art. 10 lit. g din C. și art. 13 al. 3 din C. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul K. T.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs inculpatul K. T. și S. I. AL J. DIN R.
În susținerea cererii sale de recurs inculpatul a învederat că pe rolul instanțelor judecătorești din R. au mai existat dosare similare cu al său care au fost soluționate în mod favorabil inculpaților, respectiv aceștia au fost achitați sub aspectul comiterii infracțiunii de executare fără drept a profesiei de avocat prev. de art.281 rap.la art.25 din L. 5..
În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție apreciază că această împrejurare se datorează culpei organelor judiciare și ca atare o asemenea culpă trebuie sancționată prin achitarea sa iar nu prin încetarea procesului penal.
S. I. AL J. DIN R. a solicitat achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a sau d C.
Analizând recursurile declarate din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a disp. art.385/6 alin.3 C. Curtea constată că acestea sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Inculpatul K. T. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca întocmit în dosarul nr.1137/P/2007 reținându-se în sarcina sa că în cursul anilor 2004-2007 a exercitat activități de asistență juridică specifice profesiei de avocat și prev.de art.3 din L. 5., respectiv consultații și cereri cu caracter juridic, asistențe și reprezentate în fața instanțelor judecătorești, redactare acte juridice în numele părților, desfășurări de activități de mediere și altele fără a avea calitatea de avocat înscris într-un barou.
Astfel, s-a reținut că în data de 8 noiembrie 2004 utilizând fără drept calitatea de avocat inculpatul K. a încheiat un contract de asistență jurudică cu martorii C. I. și C. Ana D. pe care a trecut în antet U. N. a B. din R. respectiv Baroul Cluj, a semnat acest înscris în calitate de avocat și a aplicat o ștampilă cu denumirea Baroul Cluj -. individual T. K. avocat și ulterior a redactat o cerere de chemare în judecată și o întâmpinare în numele martorilor. P. serviciile sale inculpatul a solicitat suma de 1000 lei cu titlu de onorariu avocațial și suma de 700 lei reprezentând taxe judiciare și taxe de timbru.
De asemenea la 1 octombrie 2006 utilizând denumirea de U. N. a B. din R. respectiv Baroul Cluj, a întocmit o cerere de chemare în judecată în numele martorilor J. Ana și M. T., iar la data de 25 aprilie 2007 a participat la ședința de judecată asistând-o pe martora J. Ana în dosarul nr.(...) .
La data de 29 decembrie 2006 și respectiv 15 ianuarie 2007 inculpatul
K. a desfășurat și activități de mediere în numele martorilor S. T.
Inculpatul pe tot parcursul procesului penal a recunoscut faptul că a desfășurat activități specifice profesiei de avocat însă în opinia sa nu a comis nicio infracțiune, deoarece B. în opinia sa nu este o persoană juridică de drept public, iar barourile ce funcționează din timpul regimului comunist sunt ilegale.
Vom constata asemenea instanței de fond că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului este dovedită fără putință de tăgadă prin declarațiile martorilor C. Ana, C. I., M. N., B. M., P. M., J. Ana, N. A., N. M., din declarațiile inculpatului, precum și din adresa nr.310 din 23 febr.2007 emisă de Baroul Cluj.
Fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.281 C. rap. la art.25 din L. 5. Curtea de apel însușindu-și în totalitate raționamentul juridic realizat de judecătorul fondului, trimiterile la disp. L. 5. așa cum a fost ea modificată prin L. 2. fiind extrem de pertinente.
Vom constata doar că în cursul anului 2004, mai exact în data de 12 octombrie, anterior începerii activității infracționale de către inculpat, s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza P. B. împotriva României dispunând că dizolvarea asociației „Bonis P."; constituie, fără contestare, o ingerință în exercitarea dreptului membrilor săi la libertatea de asociere, însă o măsură necesară într-o societate democratică.
O astfel de ingerință încalcă articolul 11 al Convenției, cu excepția cazului când ea ar fi „prevăzută prin lege";, îndreptată către scopuri legitime cu privire la paragraful 2 al acestei dispoziții și „necesară, într-o societate democratică";, pentru a le atinge.
Curtea notează că ingerința era prevăzută de lege, dizolvarea judiciară a asociației rezultând mai ales din aplicarea articolul 56 § 1 al Ordonanței Guvernului nr. 26/2000.
Cât despre legitimitatea scopului urmărit, Curtea observă că judecătoria din Deva și-a fondat judecata din 3 februarie 2003 pe importanța rolului ce revine avocatului în organizarea sistemului judiciar și prin necesitatea de a prezerva calitatea asistenței judiciare.
Din acel moment, Curtea consideră că ingerința litigioasă poate fi considerată ca vizând un scop legitim, adică apărarea ordinii publice și protejarea drepturilor și libertăților celuilalt, mai ales a celor care fac apel la avocați pentru apărarea intereselor lor.
Fiind vorba despre necesitatea măsurilor într-o societate democratică,
Curtea amintește că S.le dispun de un drept de a judeca conformitatea scopului și a activităților unei asociații cu regulile fixate de legislație, dar ele trebuie să se folosească de acesta într-o manieră conciliabilă cu obligațiile lor din Convenție și sub rezerva controlului organelor acesteia.
În consecință, excepțiile vizate la articolul 11 cheamă la o interpretare strictă, numai motive convingătoare și imperative putând să justifice restricțiile la libertatea de asociere. P. a judeca într-un astfel de caz existența unei necesități în sensul articolului 11 § 2, S.le nu dispun decât de o marjă de apreciere redusă, care se dublează printr-un control european riguros, ce se referă în același timp la lege și la deciziile care îl aplică, inclusiv cele ale unei jurisdicții independente.
Atunci când își exercită controlul, Curtea nu are sarcina de a se substitui jurisdicțiilor interne competente, ci de a verifica din unghiul articolului 11 deciziile pe care le-au pronunțat în virtutea puterii lor de apreciere. În această privință, trebuie considerat că ingerința litigioasă, ținându-se cont de conținutul cauzei, pentru a determina dacă ea era "proporționată scopului legitim urmărit"; și dacă motivele invocate de autoritățile internaționale pentru a o justifica, apar ca ". și necesare";
(Sidiropoulos și alții c. Greciei, hotărârea din 10 iulie 1998, Culegerea de hotărâri și decizii 1998-IV, § 40).
În speță, Curtea notează că, printre obligațiile statutare ale asociației
"Bonis P.";, figura "crearea de barouri";, ceea ce contravenea dispozițiilor legii nr. 5. care interzice crearea de barouri și exercitarea profesiei de avocat în afara Uniunii Avocaților din R.
Curtea ia în considerație mai ales, după cum o fac și jurisdicțiile interne, faptul că membrii asociației s-au dedat la acte concrete, precum crearea unui barou, și că și-au arogat prerogative care erau de competența exclusivă a Uniunii Avocaților din R. (a contrario, Partidul socialist din T.ia și alții c. T.iei, nr. 26482/95, § 48, hotărârea din 12 noiembrie 2003; Sidiropoulos și alții, citată anterior, § 46).
Din acel moment, ținându-se cont de marja de apreciere de care beneficiază S.le în materie, Curtea consideră că dizolvarea asocoației "Bonis P."; pare proporționată cu scopul vizat și că motivele invocate de jurisdicțiile interne se dovedesc pertinente și suficiente.
De aici, Curtea conchide că ingerința era "necesară într-o societate democratică";.
Fiind vorba despre pretinsa încălcare a libertății negative de asociere a reclamantului, Curtea amintește întâi că, după jurisprudența sa constantă, ordinile profesiunilor liberale sunt instituții de drept public, reglementate de lege și urmând scourile de interes general. Ele scapă astfel de sub incidența articolului 11 al Convenției (Le compte, Van Leuven și De Meyere c. Belgiei, hotărârea din 23 iunie 1981, seria A nr. 43, §§ 64-65; P.ov și alții c. Bulgariei, (decizie), 48047/99, 6 noiembrie 2003).
În speță, Curtea revelă că U. a fost instituită prin legea nr. 5. și că ea urmează un scop de interes general, adică promovarea unei asistențe juridice adecvate și, implicit, promovarea justiției însăși (mutatis mutandis, A. și alții c. Spaniei, nr. 13750/88, decizia Comisiei din 2 iulie 1990, Decizii și rapoarte nr. 66, p. 188). Din acel moment, U. nu ar putea să se analizeze ca o asociație în sensul articolului 11 al Convenției.
În esență, CEDO a stabilit că este conformă cu Convenția legislația internă din R. ce reglementează desfășurarea activității de avocat .
De asemenea, este corectă constatarea făcută de instanța fondului cu privire la faptul că s-a împlinit termenul de prescripție specială a răspunderii penale calculat în baza art.124 C.
Constatând că nu există motiv de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii atacate Curtea va respinge recursurile declarate conform dispozitivului.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpatul K. T. si de S. I. AL J. DIN R. împotriva sentinței penale nr. 1238 din 1 noiembrie 2011 a J. C. N.
Obligă pe inculpat si pe S. I. AL J. DIN R. să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2012 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER | |
ANA C. M. Ș. | L. M. | M. B. |
Red.MS Dact.SzM/3ex. (...)
| ← Decizia penală nr. 114/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1438/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
