Decizia penală nr. 1726/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.1726/R/2012
Ședința publică din 6 decembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. B., judecător
JUDECĂTORI: V. G.
D. P.
G.IER: D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr.817 din 11 iunie 2012 a Judecătoriei B., privind pe inculpatul T. V. C., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 și 2 lit.b și c,alin.2ind.1 lit.a Cod penal,cu aplicarea aer. 75 lit.c Cod penal art.74 lit.a,b și c Cod penal,art. 76 lit.b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului
T. V. C., av.Pușcaș B. Ana M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariului parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate
și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum sporit, prin înlăturarea circumstanței atenuante prev.de art.74 lit.c C.pen., proporțional cu gravitatea faptei și urmările acesteia, precum și prelevarea probelor biologice de la inculpat, astfel cum este prevăzut în art.7 din Legea 78/2008. Pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani aplicată inculpatului este netemeinică raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite, precum și la modalitatea concretă de comitere, împreună cu un minor și prin folosirea unui aparat de electroșocuri.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că pedeapsa a fost stabilită în limitele legale raportat la aplicarea disp.art.320/1
C.pr.pen. și la reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 C.pen. De asemenea, modalitatea de executare a pedepsei a fost în mod corect aleasă, având în vedere că inculpatul este la prima confruntare cu legea penală, contribuția la săvârșirea faptei este redusă, acesta a recunoscut și regretat comiterea infracțiunii și a înțeles să despăgubească partea vătămată prin acordarea unei sume de bani.
C U R T E A
Prin rechizitoriul P.ui de pe lângă T. B. - N. nr. 4., înregistrat la J. B. sub dosar nr. (...) a fost trimis în judecată inculpatul T. V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1 și 2 lit. b și c, alin. 2ind.1 lit. a
Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în data de (...), în jurul orelor 19,15, în loc public, pe timp de noapte și împreună cu minorul G. E. A., a deposedat-o pe partea vătămată A. D. Ș., prin întrebuințare de violențe, de un telefon mobil marca Nokia. Urmare a acestei agresiuni, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 2-
3 zile de îngrijiri medicale.
Partea vătămată A. D. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât și- a recuperat telefonul mobil care i-a fost sustras, mai mult decât atât a fost despăgubit de către inculpat cu suma de 1.000 lei. În fața instanței a declarat că s-a împăcat cu inculpatul.
Audiat fiind în ambele faze ale procesului penal, inculpatul a recunoscut integral fapta, a avut o atitudine sinceră și de profund regret, menționând că a comis infracțiunea pe fondul consumului de alcool. T. a solicitat să fie judecat în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește (f. 65).
Pr in sen tinț a pen al ă nr. 817/(...), pronunț ată de Judec ător ia B is tr iț a în dos ar nr. (...), a fost condamnat inculpatul T. V. C. - fiul lui P.-V. și M., născut la data de (...) în B., jud. B.-N., cetățean român, studii 11 clase, necăsătorit, cu domiciliul în com. B., sat B.-F., nr. 2., jud. B.-N., fără antecedente penale, CNP 1.
- pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1 lit. a C.penal, cu aplic. art. 75 lit. c C.penal, art. 74 lit. a, b și c C.penal, art. 76 lit. b C.penal, art. 320/1 C.pr.pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani.
I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.
În baza art. 71 C.penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
S-a luat act de faptul că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorar avocat din oficiu pentru av. F.oaia Mihai.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
În seara zilei de (...), la adresa unde locuia fără legale făptuitorul B. A.-C. de pe raza mun. B., s-au întâlnit inculpatul T. V. C. și numiții G. E. A., B. A. C. și M. C. N., ocazie cu care aceștia au consumat băuturi alcoolice. La un moment dat numitul G. E. a făcut propunerea ca toți patru să se deplaseze în zona internatului Colegiului Național „L. Rebreanu", fără a le aduce celorlalți la cunoștință că intenționa să-i aplice o corecție numitului P. N., cu care avusese un conflict.
Cei trei au fost de acord să-1 însoțească pe acesta în locul indicat, iar înainte să plece, G. E. A. i-a solicitat numitului M. C. N. să-i dea aparatul cu electroșoc pe care acesta îl deținea.
Astfel, toți cei patru s-au deplasat în zona internatului Colegiului Național
„L. Rebreanu". G. E. A. împreună cu cei doi făptuitori au mers mai repede, iar inculpatul T. V. C. a ajuns ulterior acolo. În fața acelui internat cei patru s-au întâlnit cu partea vătămată A. D. Ș., care era însoțită de martorii V. D. și M. R. I..
G. E. A. i-a cerut părții vătămate A. D. Ș. să-1 sune pe un coleg pe nume P. N. pentru a-1 chema până afară. Partea vătămată l-a sunat, iar martorii V. D., M.
R. I. au intenționat să intre în internat.
B. A. C. a intervenit și a încercat să-l împiedice pe martorul V. D. să plece de acolo, îmbrâncindu-l și trăgându-l de reverul hainei, însă în final V. D. a reușit să scape și să se refugieze în incinta internatului. Martorul M. R. I., în timp ce încerca să se deplaseze cu V. D. înspre clădirea internatului, a fost lovit cu pumnul în zona urechii drepte de către inculpatul T. V. C., fără să-1 fi provocat în vreun fel pe acesta și fără să fi avut conflicte anterioare. Datorită acestui lucru,
M. R. I. s-a refugiat și el in incinta internatului, afară rămânând doar partea vătămată A. D. Ș.
În timp ce aceasta asista la acțiunea inculpatului și a numitului B. A. C.,
G. E. A. 1-a electrocutat în piciorul drept cu aparatul pe care îl luase de la M. C. N.
Partea vătămată a căzut în genunchi în urma acestui șoc suferit, iar imediat G. E. a încercat să-i aplice o lovitură cu piciorul în zona feței, lovitură pe care A. D. Ș. a reușit să o pareze.
Partea vătămată s-a ridicat de la pământ, însă a fost imobilizat din spate de către inculpatul T. V. C., lucru care i-a permis lui G. E. A. să-1 mai electrocuteze odată în aceea zonă a piciorului. În continuare, partea vătămată a fost lovită cu pumnii și picioarele de către cei doi, acțiune în timpul căreia inculpatul T. V. C. i- a sustras părții vătămate telefonul mobil, smulgându-i-1 din mână.
După ce i-a sustras telefonul mobil marca NOKIA 3500 classic, cu carcasă de culoare albastră, având seria IME1 352056023413152, inculpatul T. V. C. a încetat agresiunea și a plecat de acolo în direcția b-dului Decebal. Imediat a încetat agresiunea și inculpatul G. E. A. care, la fel, a plecat de acolo în direcția b-dului Decebal.
Partea vătămată 1-a rugat pe inculpatul T. V. C. să-i înapoieze telefonul mobil, însă acesta a refuzat, continuându-și deplasarea. Din cauza fricii, partea vătămată nu a mai insistat și a intrat în internat unde 1-a căutat pe pedagog - martorul P. S., căruia i-a relatat ce a pățit, astfel că a fost solicitat imediat, telefonic, sprijinul organelor de poliție.
La fața locului s-au deplasat lucrătorii de poliție care, în urma investigațiilor efectuate, au reușit să-i identifice și să-i depisteze pe agresori, astfel că aceștia au fost conduși la sediul P. mun. B. pentru cercetări. Pe parcursul cercetărilor s-a reușit recuperarea telefonului mobil sustras prin violență, telefon care a fost restituit părții vătămate împreună cu cardul de memorie care se afla activat în acesta, marca KINGMAX-micro SD 1Gb.
T. a fost ridicat de la G. E. A., pe bază de dovadă, dispozitivul pentru șocuri electrice de forma unei lanterne, prevăzut cu capac, de culoare neagră, marca SHKL, aparat care a fost introdus în camera de corpuri delicte din cadrul IPJ B.- N. în baza dovezii seria AB, nr.0036892.
Inculpatul T. V. C., precum și G. E. A. au recunoscut comiterea faptelor reținute în sarcina lor și au arătat că le regretă, precizând că au acționat astfel datorită faptului că se aflau sub influența băuturilor alcoolice, fără a putea indica un motiv temeinic justificativ al faptelor lor.
Inculpatul T. V. C., conștientizând gravitatea faptei comise și încercând să repare prejudiciul moral cauzat părții vătămate A. D. Ș., i-a plătit suma de 1.000 lei.
În urma acestei plăți partea vătămată a declarat că nu mai are nici o pretenție față de inculpatul T. V. C. și nu mai solicită tragerea acestuia la răspundere penală, chiar dacă i s-a adus la cunoștință de către organele de poliție faptul că infracțiunea de tâlhărie nu este o infracțiune pentru care acțiunea penală să se pună în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate.
Partea vătămată A. D. Ș., în urma agresiunii suferite, s-a prezentat la SML
B.-N., de unde i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 3225/I/a/886 din (...), din care rezultă că a suferit leziuni traumatice vindecabile în 2-3 zile de îngrijiri medicale (tumefieri la nivelul feței).
Din analiza stării de fapt reținută se constată că întreaga activitate infracțională a avut ca autor moral și inițiator pe numitul G. E. A., acesta atrăgându-i în sfera infracțională și pe ceilalți prieteni.
Pentru a-și duce planul la îndeplinire, pentru a provoca și mai multă suferință persoanei căreia urma să-i aplice „corecția";, și-a procurat un aparat de electroșocuri, pe care, de altfel, l-a și utilizat.
El este, în fapt, și primul care a agresat-o pe partea vătămată A. D. Ș., în timp ce acesta asista la lovirea lui M. R. de către inculpat și B. A.
Fără nici un motiv, fără a fi provocat în vreun fel, învinuitul G. E. A. l-a electrocutat pe partea vătămată în piciorul drept, urmare șocului suferit aceasta a căzut în genunchi și imediat G. a încercat să-i aplice o lovitură cu piciorul în zona feței, care însă a fost parată de victimă.
După ce s-a ridicat, a fost imobilizată de inculpat, care i-a ținut mâinile la spate, timp în care G. E. l-a mai electrocutat în aceeași zonă a piciorului, apoi a fost lovită cu pumnii și picioarele de cei doi agresori. În acest timp inculpatul i-a sustras telefonul mobil.
Se constată, de asemenea, că după ce l-a deposedat de telefon, inculpatul
T. V. C. a plecat de la fața locului, însă G. E. a încetat agresiunea abia după ce inculpatul a părăsit locul faptei.
Din cele descrise reiese, fără dubiu, faptul că învinuitul G. E. este principalul și cel mai „important"; autor al agresiunii exercitate asupra părții vătămate A. D. Ș., el este cel care a început atacul asupra acesteia, el este cel care i-a provocat cele mai mari și dureroase suferințe, cu toate acestea nu s-a considerat că fapta sa prezintă un grad ridicat de pericol social, motiv pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Până la un punct, activitatea infracțională a celor doi a fost relativ asemănătoare, ba chiar se constată că fapta comisă de G. E. a fost mai gravă și mai periculoasă: pe lângă pumnii aplicați, acesta a și electrocutat pe partea vătămată de două ori.
Ceea ce diferențiază faptele celor doi învinuiți și, implicit, încadrarea juridică a acestora, o reprezintă acțiunea inculpatului de deposedare a părții vătămate de telefonul mobil.
Fapta de deposedare, în sine, nu este atât de gravă, mult mai gravă este activitatea premergătoare, respectiv violentarea părții vătămate.
O simplă activitate de luare a telefonului face diferența între fapte și o încadrează pe cea a inculpatului la o infracțiune mult mai gravă și sancționată mult mai drastic.
Însă tratamentul sancționator pe care o instanță este chemată a-l aplica trebuie raportat diferențiat pe spețe, funcție de starea de fapt concretă, de împrejurările în care fapta s-a săvârșit.
Ceea ce este cu adevărat foarte grav în speța de față este agresiunea fizică exercitată asupra părții vătămate (activitate premergătoare deposedării de telefon)
și, mai ales electrocutarea acesteia de către G. E.
Bunul sustras nu are o valoare mare și, de altfel, a și fost restituit.
Ca atare, nu se poate reține doar în sarcina unuia (a inculpatului) toată activitatea infracțională, în situația în care ceea ce a diferențiat faptele celor doi, așa cum am mai precizat, este doar luarea telefonului.
Astfel, la activități asemănătoare (până la un punct) este obligatoriu ca tratamentul sancționator să fie asemănător.
Dacă unuia i se aplică o amendă administrativă, iar celălalt este trimis în judecată pe motiv că, în plus față de celălalt a luat un bun al părții vătămate (altă încadrare juridică), atunci se impune ca și sancționarea celui din urmă să fie cât de cât echitabilă.
Simplul fapt că inculpatul T. V. a deposedat-o pe partea vătămată de telefonul mobil, în situația în care, așa cum am precizat, agresiunea a fost exercitată mai ales și mult mai grav de învinuit, nu poate determina instanța să îl
„pedepsească"; exemplar.
Cu atât mai mult cu cât atitudinea acestuia a fost una sinceră, de recunoaștere integrală a faptei, de regret profund, demonstrat și de faptul că s-a împăcat cu partea vătămată, a restituit telefonul și, mai mult chiar, a și despăgubit-o cu suma de 1.000 lei, în situația în care, așa cum am arătat, suferințele fizice, care nu au fost de neglijat (urmare electrocutării), i-au fost provocate de numitul G. E., căruia i s-a aplicat doar o amendă administrativă.
În rechizitoriu, la profilul moral al învinuiților, se precizează că ambii învinuiți au fost sinceri, nu au antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală, au comis faptele pe fondul consumului de alcool și au regretat cele întâmplate.
Cu toate acestea, tratamentul aplicat a fost diferențiat, motivat doar de simplul fapt că unul dintre cei doi s-a ales și cu un telefon mobil în urma faptei. Doar față de unul s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, pe când celălalt a fost trimis în judecată. S-a reținut, cu totul nejustificat în opinia instanței, că
„urmările faptei sale"; (este vorba de G.) sunt „leziuni minore";. Nu el este cel care a început conflictul, cel care a agresat-o prima dată și a electrocutat-o pe partea vătămată?Apoi, împreună cu inculpatul, i a aplicat acesteia lovituri cu pumnii și picioarele?
Principalele și cele mai grave și dureroase lovituri i-au fost aplicate de G.
E., prin folosirea aparatului de electroșocuri.
În această situație, ar fi nedrept ca instanța, care a fost sesizată doar cu infracțiunea comisă de T. V. (pentru că acesta a luat telefonul părții vătămate), să aplice o pedeapsă „usturătoare"; acestuia.
Bineînțeles că, fiind vinovat, inculpatul trebuie să suporte consecințele faptelor sale, să fie pedepsit, dar trebuie să ne raportăm la circumstanțele reale ale comiterii infracțiunii și la gradul de contribuție avută de fiecare în parte.
Acestea sunt motivele pentru care instanța se va orienta spre o pedeapsă minimă față de inculpatul T. V. C.
Starea de fapt descrisă în actul de sesizare al instanței și recunoscută de inculpat este dovedită cu următoarele mijloace de probă: referatul organului de cercetare penală (f.1-3); acte de începere a u. p. de confirmare a acesteia și de schimbare a încadrării juridice (f.4-5); proces verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare (f.6); plângerea părții vătămate (f.7); proces verbal de c.f.l. (f.8); declarațiile părții vătămate (f.13-18); certificat medico-legal (f.19); dovezi de predare - primire (f.20-26); declarațiile învinuiților (f.27-39); declarațiile martorilor(f.40-55);caziere judiciare (f.56-57); împuterniciri avocațiale (f.58-59); citație și mandat de aducere (f.60-63); procese verbale de ascultare preliminară și de prezentare a materialului de urmărire penală (f.64-65).
În drept:
Faptele învinuitului T. V. C. care la data de (...), aflându-se în dreptul internatului Colegiului Național L. Rebreanu împreună cu numiții G. E. A., M. C. și B. A. C., după ce împreună cu minorul G. E. a agresat pe partea vătămată A.
D. Ș., i-a smuls telefonul mobil marca Nokia pe care și 1-a însușit, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prev .de art. 211 alin.l, alin.2 lit. b și c, alin.2 C.penal, cu aplicarea art. 75 lit. c C.penal, pentru care instanța l- a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplic. art. 74 lit. a, b și c
C.penal, art. 76 lit. b C.penal și art. 3201 C.pr.pen.
Instanța s-a orientat spre o pedeapsă redusă făcând aplicarea dispozițiilor art. 3201 C.pr.pen. și coborând astfel limitele pedepsei cu o treime, având în vedere faptul că inculpatul a recunoscut fapta, iar atitudinea acestuia după comiterea infracțiunii a dovedit regretul sincer pentru cele întâmplate.
La individualizarea pedepsei și situarea acesteia spre limita minimă specială prevăzută de lege, ținând cont cu prioritate de criteriile generale prev. de art. 72 din Codul penal, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei și circumstanțele în care aceasta a fost comisă.
La stabilirea cuantumului pedepsei instanța s-a raportat la limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, la noile limite de pedeapsă stabilite prin reducerea cu o treime a limitelor pedepsei cu închisoarea, conform prev. art
3201 alin. 7 C.pr.pen.
S-a ținut cont de atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului de-a lungul procesului penal, de faptul că s-a aflat la primul conflict cu legea, dar și de stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii și a repara paguba pricinuită.
Acestea sunt și considerentele pentru care instanța a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b și c Cod penal.
În baza art. 81 alin. 2 C.penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C. penal.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana infractorului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.
Potrivit art. 359 C.p.p., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.penal instanța a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a luat act de faptul că partea vătămată A. D. Ș. nu s-a constituit parte civilă în cauză, fiind despăgubit integral de către inculpat care, de altfel, i-a restituit și telefonul mobil.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorar avocat din oficiu pentru av. F.oaia Mihai.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Bistrița, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă în cuantum sporit, prin înlăturarea circumstanței atenuante, proporțional cu gravitatea faptei și urmările acesteia, precum și prelevarea probelor biologice de la inculpat.
Motivând recursul, P. a arătat că pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani aplicată inculpatului este netemeinică raportat la natura și gravitatea faptei săvârșite, precum și la modalitatea concretă de comitere, împreună cu un minor și prin folosirea unui aparat de electroșocuri.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul P.ui de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului T. V. C. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c, alin. 21 cu aplic. art. 75 lit. c C.pen., reținându-se că în data de (...), în jurul orelor 19,15, în loc public, pe timp de noapte și împreună cu minorul G. E. a deposedat-o prin violență de un telefon mobil pe partea vătămată A. D. Ș.
În ședința publică din (...), prezent în fața instanței, inculpatul a precizat că recunoaște comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată și solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
În consecință, procedând la reținerea vinovăției inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 1 an închisoare și a dispus suspendarea condiționată a executării acesteia apreciind că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Criticile ce vizează cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și modalitatea de executare a acesteia sunt neîntemeiate. Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanța de fond a avut în vedere atât prevederile art. 320/1
C.pr.pen., ce prevăd reducerea cu o treime a limitelor pedepsei prevăzute de textul legal, cât și împrejurarea că în sarcina inculpatului se impun a fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b și c C.pen.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere în mod corect faptul că inculpatul a recunoscut comiterea faptei și a regretat-o, precizând că a acționat datorită faptului că se afla sub influența băuturilor alcoolice. Mai mult, inculpatul a fost atras în sfera infracțională de către inculpatul G. E. A., acesta fiind cel care a exercitat preponderent agresiunea fizică asupra părții vătămate.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că inculpatul nu are antecedente penale și că a conștientizat gravitatea faptei sale, toate aceste împrejurări fiind de natură să conducă la concluzia că pedeapsa aplicată a fost just individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și sub aspectul modalității de executare.
Recursul este fondat însă sub aspectul neaplicării dispozițiilor art. 7 din
Legea nr. 76/2008.
Astfel, art. 7 prevede că prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute în Anexă este dispusă de instanța de judecată prin hotărârea de condamnare.
În cazul persoanelor condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru vreuna din infracțiunile prevăzute în Anexa nr.1, prelevarea probelor biologice este obligatorie și se impune tocmai în vederea atingerii scopului prevăzut de art.
1 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, respectiv cel al constituirii S.ului Național de D.
G. pentru Prevenirea și Combaterea unor Categorii de I. prin care se aduc atingeri grave drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei, în special dreptului la viață și la integritate fizică și psihică.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen., recursul declarat în cauză urmează a fi admis în sensul expus mai sus, respectiv sub aspectul neaplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 3 C.pr.pen., se va stabili onorariu avocațial parțial, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA BISTRIȚA împotriva sentinței penale nr. 817 din 11 iunie 2012 a Judecătoriei B. pe care o casează numai sub aspectul neaplicării art. 7 din Legea nr. 76/2008 si rejudecând în această limită:
In baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 dispune prelevarea probelor biologice de la inculpatul T. V. C. în vederea introducerii profilelor genetice ale acestuia în
SNDGJ.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Stabilește onorariu parțial de 50 lei pentru apărător oficiu, Bojan M., din cadrul Baroului de A. C., ce se achită din FMJ.
Cheltuielile judiciare în recursul P.ui rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 6 decembrie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G.IER | |
M. B. V. G. | D. P. | D. S. |
Red.MB/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: A.C.S.
| ← Decizia penală nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 258/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
