Decizia penală nr. 1843/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

ROM.IA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)

DECIZIA PENALĂ NR.1843/R/2012

Ședința publică din 20 decembrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.

M. B. GREFIER: D. S.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:

D. SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpatul B. C. I. și P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentinței penale nr.202 din 28 septembrie 2012 a

Judecătoriei Ș.-S., privind și pe inculpatul Z. C. N., inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor, după cum urmează:

■ inculpatul B. C. I. trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal raportat la art. 75 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2

Cod penal și

■ inculpatul Z. C. N., domiciliat în sat M., nr. 11A, com. M., jud. S., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, raportat la art. 99 alin. 3 Cod penal

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului B. C., av.Vomir B. D., din Baroul Cluj și apărătorul ales al inculpatului Z. N., av.Teodor R., din Baroul Sălaj, ambii avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind inculpații, partea resp.civilmente Z. N., S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj și părțile civile M. E. și M. L.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul din oficiu al inculpatului Z. N., av.Chilea M., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.

Apărătorul inculpatului Z. N. învederează instanței împrejurarea că inculpatul Z. nu se poate prezenta la termenul de astăzi, deoarece are testări la școală și nu poate lipsi. Depune la dosar mai multe caracterizări cu privire la persoana inculpatului, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.

Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Reprezentantul P.ui solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului Z. N. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege. În mod greșit instanța de fond a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Solicită a se avea în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit, împrejurarea că inculpații au sustras toate obiectele electrocasnice, că au distrus instalația sanitară pentru a fura țevile din cupru și au sustras hidroforul care asigura alimentarea cu apă a locuinței. De altfel, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, solicitând în fața instanței aplicarea art.320/1 C.pr.pen. În aceste condiții, nu se putea dispune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1 C.pr.pen.

Apărătorul inculpatului Z. N. solicită respingerea recursului declarat de P. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Solicită a se avea în vedere că inculpații au sustras bunuri dintr-o casă părăsită pentru că partea vătămată s-a mutat în altă localitate, iar bunurile erau degradate și nu puteau să fie folosite. De altfel, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă și multe din bunurile sustrase puteau să fie folosite doar ca fier vechi. Raportat la vârsta fragedă a inculpatului, acesta nu a conștientizat consecințele faptelor sale, însă a recunoscut de la început comiterea acestora. Aplicarea unei pedepse ar împieta asupra dezvoltării normale a minorului și așa cum rezultă din referatul de evaluare psihosocială, inculpatul s-a integrat într-un alt colectiv, a fost mutat în altă localitate și este foarte strict supravegheat. Apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, solicitând a fi menținută.

Apărătorul inculpatului B. C. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, achitarea inculpatului de sub învinuirea comiterii infracțiunii de furt calificat, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.b/1

C.pr.pen. și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a și c C.pen. și a aplicării art.320/1 C.pr.pen. Susține că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere că inculpații au sustras bunuri care erau degradate, prejudiciul a fost recuperat integral, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă, iar inculpatul nu are antecedente penale și își câștigă existența prin mijloace oneste. Pentru a se respecta principiul egalității de tratament juridic, solicită să i se aplice și acestui inculpat o sancțiune cu caracter administrativ. În subsidiar, solicită să se aibă în vedere conduita bună a inculpatului anterior săvârșirii faptei, manifestată și ulterior pe parcursul procesului penal, atitudinea sinceră a acestuia încă din faza de urmărire penală, dar și împrejurarea că prejudiciul a fost recuperat. Cu onorariu avocațial din

FMJ.

Apărătorul inculpatului Z. N. lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul declarat de inculpatul B.

Reprezentantul P.ui solicită respingerea recursului declarat de inculpatul

B. C. ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate în privința acestuia.

C U R T E A

Prin sentința penală nr.202 din 28 septembrie 2012 pronunțată de

Judecătoria Șimleul Silvaniei pronunțată în dosarul nr.(...), în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b1 Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatul Z. C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal raportat la art. 99 alin. 3 Cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 600 lei.

În baza art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal raportat la art. 75 lit. c) Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul B. C. I. , la pedeapsa de 1 (un) an

și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 71 Cod penal, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

S-a luat act că moștenitorii părții vătămate M. E. s-au constituit parte civilă în cauză.

A fost respinsă ca nefondată acțiunea civilă formulată de moștenitorii părții civile M. E.

În baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, respectiv art. 192 Cod procedură penală și art. 189 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații, în părți egale, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în perioada 11-(...), în jurul orelor 2000, inculpații Z. C. N., B. C. I. și numitul B. M. I., în baza unei înțelegeri prealabile s-au deplasat la imobilul nelocuit aparținând părții vătămate

M. E. pentru a sustrage bunuri.

Inculpatul B. C. I. a forțat lacătul care asigura ușa de acces în imobil, astfel că cei trei au reușit să pătrundă în imobil unde au identificat un hidrofor, țevi din cupru și un cuptor. B. M. I. s-a deplasat la domiciliu de unde a adus autoturismul cu număr de înmatriculare (...) cu care au transportat bunurile sustrase la locuința martorului B. R. în scopul vânzării.

Întrucât martorul B. R. i-a întrebat pe de unde provin bunurile, inculpatul

Z. C. N. l-a asigurat că acestea nu sunt sustrase ci aparțin bunicului său, care nu mai are nevoie de aceste bunuri.

În schimbul acestor bunuri martorul B. R. a dat inculpaților suma totală de

126 lei, sumă pe care cei trei au împărțit-o.

După cca 2 zile în jurul orelor 2000, inculpații Z. C. N., B. C. I. împreună cu numitul D. V. D. care conducea autoturismul ce îi aparține, s-au deplasat din nou la imobilul nelocuit aparținând părții vătămate M. E. pentru a sustrage bunuri.

În timp ce D. V. D. aștepta în autoturism, inculpații Z. C. N., B. C. I. au pătruns în imobil, au demontat mașina de spălat aparținând părții vătămate și au încărcat-o în autoturism, fiind ajutați și de către numitul B. A. P., care între timp sosise la fața locului. Au predat mașina de spălat la un centru de colectare a fierului vechi de pe raza localității S. de B., primind în schimb suma de 200 lei, pe care au împărțit-o.

După câteva zile, în jurul orelor 1600, inculpații Z. C. N., B. C. I. împreună cu D. V. D. care conducea autoturismul ce îi aparține, s-au deplasat din nou la imobilul nelocuit aparținând părții vătămate M. E. pentru a sustrage bunuri.

În timp ce D. V. D. aștepta în autoturism, inculpații Z. C. N., B. C. I. au pătruns în imobil, au demontat aragazul aparținând părții vătămate și l-au încărcat în autoturism. În baza unei înțelegeri anterioare, au predat aragazul sustras martorei S. R. M., primind în schimb suma de 180 lei, pe care au împărțit-o.

Inculpatul B. C. I. a precizat martorei că aragazul a aparținut familiei sale și nu mai are nevoie de acesta întrucât mama sa a cumpărat un aragaz nou.

În ziua următoare în jurul orelor 1600, inculpatul Z. C. N. și numitul B. A.

P., s-au deplasat din nou la imobilul nelocuit aparținând părții vătămate M. E. pentru a sustrage bunuri.

Au pătruns în imobil, unde B. A. P. a tăiat conductele de alimentare a unui boiler aparținând părții vătămate, pe care apoi l-au transportat la locuința lui B. A. P. Cei doi au vândut bunul sustras martorului P. L., primind în schimb suma de 60 lei. B. A. P. arată că nu a precizat martorului faptul că acest bun provine din furt.

În aceeași zi în jurul orelor 1700, Z. C. N., B. A. P., M. I. și S. R. I. s-au deplasat din nou la imobilul nelocuit aparținând părții vătămate M. E. de unde au sustras scânduri, plăci bituminoase și o oglindă.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico științifică având ca obiectiv identificarea persoanelor care au creat urmele papilare identificate cu ocazia cercetării la fata locului. Din raportul de constatare tehnico științifică nr. 21180/2011 a IPJ S. - S. Criminalistic rezultă că urma papilară ridicată de pe ușa frigiderului aparținând părții vătămate M. E. a fost creată de inculpatul B. C. I.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților rezultă din următoarele mijloace de probă:declarații învinuiți (f.37, 38-39,44, 45-46 );declarațiile părții vătămate (f.

92, 93-95 ); declarații martori (f. 50-52,55-57, 60-62,65-66, 69-71, 84-85, 86-

87); proces verbal de cercetare la fața locului și planșă foto (f.13 -27 );raport de constatare tehnico științifică (f.29-34 );proces verbal confruntare (f.90-91

);dovezi ridicare-predare ( f. 96-106 );

Fapta inculpatului minor Z. C. N. de a sustrage în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale împreună cu alte persoane, prin efracție, bunuri aparținând părții vătămate M. E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de dispozițiile art.

208 alin. 1, 209 alin 1 lit. a, i Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen. rap. la art. 99 alin. 3 Cod pen.

Potrivit art.18¹ alin.1 Cod penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar potrivit alin.2, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Raportat la criteriile menționate, în ceea ce privește săvârșirea faptei, instanța a reținut că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni în persoana minorului Z. C. N.

Astfel, fapta s-a produs în contextul în care inculpatul Z. C. N., a sustras bunuri dintr-o casă nelocuită. Atitudinea infracțională a inculpatului a fost întărită de coparticiparea inculpatului major B. C. I. și a numiților D. V. D., B. A.

P., M. I., S. R. și B. M. I.. Bunurile pe care le-au sustras au fost de genul celor ușor valorificabile la centrele de colectare a fierului vechi: hidrofor, țevi din cupru, cuptor, mașină de spălat, aragaz, boiler. Chiar dacă fapta săvârșită are caracter continuat, instanța reține că cele cinci acte materiale au avut loc pe timpul zilei (3 dintre ele) sau seara devreme (celelate două). Stăruința infracțională a avut ca bază și atitudinea martorilor B. R. și P. L. care a acceptat să achite o sumă de bani pentru bunurile sustrase, de faptul că numitul B. M. I. a asigurat transportul bunurilor sustrase cu autoturismul (...) sau că au reușit să predea la centrul de colectare S. de B. o parte din bunurile sustrase.

Din referatul de evaluare depus la dosar reiese că inculpatul Z. C. N. a săvârșit fapta pe fondul naivității și dorinței de aventură, sentimentul de vinovăție fiind diminuat în cadrul grupului și a neconștientizării caracterului negativ al faptei sale. După descoperirea faptei acesta a încercat un sentiment de rușine, regretând și recunoscând în fața părinților și a bunicilor, precum și în fața organelor de cercetare fapta comisă. Se arată că după începerea cercetărilor acesta a fost foarte speriat de pedeapsa care ar putea să-i fie aplicată și de faptul că îi va afecta negativ viitorul.

Față de cele menționate, instanța a apreciat că raportat la obiectul faptei și la prejudiciu care ulterior a și fost acoperit în cea mai mare parte, se aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală.

De aceeași manieră au procedat și organele de urmărire penală care au dispus scoaterea de sub urmărire penală a celorlalți participanți la săvârșirea faptei și aplicarea unor amenzi administrative acestora.

S-a mai avut în vedere în susținerea soluției de achitare că inculpatul a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal, contribuind semnificativ la reducerea duratei procesului penal, care putea să nu ajungă pe rolul instanțelor judecătorești dacă ar fi fost interpretat judicios textul legal anterior menționat, respectiv art. 18 indice 1 Cod penal.

Astfel, în baza art. 181 alin. 3, art. 91 lit. c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 600 lei.

Fapta inculpatului B. C. I. de a sustrage în mod repetat și în realizarea aceleași rezoluții infracționale împreună cu alte persoane, printre care și minorul Z. C. N., prin efracție, bunuri aparținând părții vătămate M. E. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată prev. și ped. de dispozițiile art. 208 alin. 1, 209 alin 1 lit. a, i Cod pen. rap. la art. 75 lit.c Cod pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod pen.

Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de luare a bunurilor din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia. Momentul consumării infracțiunii este marcat de ieșirea bunurilor din patrimoniul părții vătămate și trecerea lor în stăpânirea inculpatului. U. imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin prejudiciul cauzat părții vătămate, constând în ieșirea din patrimoniul acesteia a bunurilor sustrase și, corelativ, aproprierea acestora de către inculpat. L. de cauzalitate dintre acțiunea de sustragere și prejudiciul cauzat părții vătămate rezultă din împrejurările cauzei, fiind dovedită de probatoriul administrat.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. Astfel, din probele administrate reiese că inculpatul a avut reprezentarea faptei sale, a consecințelor păgubitoare asupra patrimoniului părții vătămate, a prevăzut rezultatul și a urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că a luat bunurile din posesia părții vătămate, fără consimțământul acesteia.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Cu toate acestea, inculpatul B. C. I. avea vârsta de 20 de ani la data săvârșirii faptei, fiind o persoană care se înțelege că are cunoștință de caracterul negativ al faptelor sale, că a antrenat în cercul infracțional trei persoane minore

(inculpatul Z. și numiții M. I., S. I.).

Având în vedere aceste criterii, reținând în privința inculpatului dispozițiile art.3201 al.7 Cod procedură penală, instanța a dispus condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare.

In baza art.71 Cod penal condamnările la pedeapsa închisorii atrag de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev.de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.

In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus în temeiul art.81 Cod penal suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art. 359 Cod procedură penală a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Instanța a reținut pentru ambii inculpați atitudinea de cooperare cu organele de cercetare, reușindu-se recuperarea unor bunuri aparținând părții vătămate M. E. aragaz, hidrofor, cuptor, 4 plăci bituminoase, boiler, mașină de spălat, oglindă.

Referitor la latura civilă, instanța a reținut că moștenitorii părții civile M. E. s-au constituit părți civile în cauză, dar nu au făcut dovada prejudiciului cauzat de fapta inculpaților, cu toate că li s-a pus în vedere acest aspect, drept pentru care instanța va respinge acțiunea civilă.

In baza art.192 alin. 1 lit. d Cod procedură penală, respectiv art. 192 Cod procedură penală și art. 189 Cod procedură penală, a obligat inculpații, în părți egale, la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs P. de pe lângă J. Ș. S. și inculpatul B. C.

P. de pe lângă J. Ș. S. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , pronunțarea unei noi hotărâri , prin care să fie condamnat inculpatul Z. N. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă în limitele prevăzute de lege.

În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, raportat la modalitatea de comitere a faptei, de scopul urmărit, de faptul că inculpații au sustras toate obiectele electocasnice din locuința părții vătămate , că au distrus instalația sanitară pentru a fura țevile din curte, că au sustras și hidroforul, care asigura alimentarea cu apă a locuinței.

Pe de altă parte, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii și a solicitat aplicarea în cauză a disp. art.320/1 C. , astfel că, nu se puteau aplica disp. art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 C. referitoare la achitarea inculpatului pe motiv că fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Inculpatul B. C. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal achitarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de furt calificat în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b/1 C. cu aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ , iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege, cu reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. și aplicarea art.320/1 C.

În motivele de recurs s-a arătat că fapta comisă de inculpat nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, întrucât inculpații au sustras bunuri care erau degradate , prejudiciul a fost recuperat integral, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar inculpatul nu are antecedente penale . Pentru a se respecta principul egalității de tratament juridic cu a celuilalt inculpat, s-a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar în subsidiar reducerea pedepsei ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă J. Ș. S. și inculpatul B. C., precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond nu a reținut la individualizarea pedepsei în ceea ce privește pe inculpatul Z. C. aplicarea disp. art.320/1 alin.7 C.

Inculpatul Z. C. prin declarația dată la instanța de fond la termenul de judecată din 25 aprilie 2012 a recunoscut în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de trimitere în judecată și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art.320/1 C. însă prima instanță nu a reținut în favoarea inculpatului aceste dispoziții legale.

În privința inculpatului B. C. s-au reținut disp. art.320/1 alin.7 C., deși cei doi inculpați au avut aceeași poziție procesuală de recunoaștere a comiterii faptei solicitând aplicarea în cauză a procedurii simplificate, respectiv judecarea cauzei doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Referitor la gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina inculpaților, se rețin următoarele:

Pericolul social al faptei este dependent de însemnătatea valorilor sociale și de ierarhia acestora, fiind variabil de la o infracțiune la alta. De asemenea, pericolul social al aceleiași infracțiuni poate să fie variabil de la o etapă a dezvoltării sociale la alta. Din acest motiv o faptă care în trecut avea un caracter socialmente periculos , poate ca ulterior să i se diminueze acest caracter, cum este și cazul infracțiunilor contra patrimoniului, care în trecutul destul de recent erau mult mai grav sancționate decât sunt în prezent.

Pericolul social trebuie analizat în concret de către instanța de judecată, ținând seama de vătămarea sau periclitarea efectivă a valorii sociale apărate, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce în condițiile specifice de săvârșire a faptei, de împrejurările acesteia, precum și de alte elemente.

Totodată, pericolul social concret diferă în cadrul aceluiași tip de infracțiune de la o faptă concretă la alta.

Evaluarea acestuia este importantă, pe de o parte pentru că lipsa în concret a gradului de pericol social specific infracțiunii conduce potrivit legii în vigoare, la existența acestuia, iar pe de altă parte, pentru că în procesul de individualizare a pedepsei gradul de pericol social al faptei este unul dintre criteriile prevăzute de lege pentru realizarea acestei individualizări.

Nu se poate aprecia ca fiind lipsită de pericol social fapta reținută în sarcina inculpaților motivat de următoarele aspecte:

Inculpatul Z. C. a pătruns în locuința părții vătămate de unde a sustras împreună cu alte persoane mai multe bunuri de uz gospodăresc. A pătruns în locuință însoțit de celălalt inculpat prin distrugerea sistemului de închizători , care asigura ușa de intrare în locuință, după care a sustras în prima fază un hidrofor, țevi din cupru și un cuptor, iar pentru a valorifica aceste bunuri a declarat cumpărătorului că acestea aparțin bunicului său.

După câteva zile, inculpatul Z. C. însoțit de inculpatul B. s-au deplasat la același imobil, unde au demontat mașina de spălat, care a fost valorificată la un centru de colectare a fierului vechi.

Ulterior inculpații s-au deplasat din nou la locuința părții vătămate de unde au sustras aragazul , iar după câteva zile au sustras un boiler, tăind și conductele de alimentare cu apă, cherestea, plăci bituminoase și o oglindă.

Astfel, cei doi inculpați au sustras din locuința părții vătămate toate obiectele electrocasnice , pe care le-au înstrăinat la un centru de colectare a fierului vechi pe sume derizorii sau unor terțe persoane.

Prima instanță a reținut în analiza pericolului social al faptei doar anumite aspecte menționate în referatul de evaluare privind pe inculpatul Z., sentimentul de regret pe care acesta l-a manifestat după săvârșirea infracțiunii, de faptul că a fost speriat după începerea urmăririi penale împotriva acestuia și că prejudiciul a fost recuperat în parte, împrejurări care sunt de natură să aducă o atingere minimă valorilor apărate de legea penală.

Instanța de fond nu a ținut seama de modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta , iar în ceea ce privește conduita inculpatului a reținut doar regretul acestuia.

Nu s-a avut în vedere faptul că inculpatul Z. C. lipsește de la școală, că are media 7 la purtare , de rezultatele slabe la învățătură și că frecventează localuri unde practică jocuri mecanice. La fel nu s-a avut în vedere că inculpații s-au deplasat de mai multe ori la locuința părții vătămate de unde au sustras toate bunurile, care puteau fi valorificate ulterior, așa cum s-a arătat în detaliu mai sus.

Având în vedere că fapta comisă de inculpatul Z. C. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care acesta a fost trimis în judecată și că instanța de fond a pronunțat o hotărâre greșită apreciind că fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, neaplicând în cauză nici disp. art.320/1 C., pentru motivele acre s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.2 lit.d C. urmează să fie admis recursul formulat de P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentinței penale nr.202 din (...) a

Judecătoriei Ș. S., care va fi casată în parte și rejudecând cauza urmează să fie condamnat inculpatul Z. C. N. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infractiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal , 99 Cod penal si art. 320 ind.

1 Cpp.

In temeiul art. 110 Cp se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

Se va face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cp si art. 71 al.5 Cod penal.

Celelalte dispozitii ale sentintei penale atacate urmează să fie menținute.

Recursul formulat de inculpatul B. C. I. impotriva aceleiași sentinte urmează să fie respins, ca nefondat.

Raportat la starea de fapt reținută în motivarea recursului promovat de P. de pe lângă J. S. S. cu privire la pericolul social al faptei reținute în sarcina inculpaților, care nu se impune a fi reluată, nu se impune achitarea inculpatului sub acest aspect și aplicarea unei sancțiuni administrative.

Neîntemeiată este și solicitarea inculpatului privind reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art.74 lit.a și c C.p. cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege, ținând seama de modul și modalitate de săvârșire a infracțiunii, respectiv inculpații au înlăturat sistemul de închizători care asigura ușa locuinței părții vătămate , după care au pătruns în interior și într-o perioadă de mai multe zile au sustras toate bunurile pe care aceștia le puteau valorifica ulterior, ceea ce nu justifică reținerea unor circumstanțe atenuante, cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege.

Având în vedere că nu se impune achitarea inculpatului B. C. pe motiv că fapta reținută în sarcina acestuia nu ar prezenta gradul de pericol social al unei infracțiuni, cu aplicarea unei sancțiuni administrative și nici reținerea de circumstanțe atenuante, cu reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege , pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.,1 lit.b C. recursul formulat de inculpatul B. C. împotriva sentinței penale nr.202 din (...) a Judecătoriei Ș. S. urmează să fie respins, ca nefondat.

În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească in favoarea Baroului C. în suma de 400 lei (300 lei - onorariu integral av. B. și 100 lei onorariu partial - av.

Milea) suma ce se va avansa din FMJ.

Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul B. C. I. urmează să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezintă onorariu avocatial, iar restul cheltuielilor judiciare urmează să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de P. de pe lângă J. Ș. S. împotriva sentinței penale nr. 202 din 28 septembrie 2012 a Judecătoriei Ș. S. pe care o casează în latura penală si rejudecând:

Condamna pe inculpatul:

Z. C. N. , fiul lui N.-M. și M., născut la data de 30 iunie 1994 în S. S., fără antecedente penale, CNP 1. la 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin. 1 lit. a și i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal , 99 Cod penal si art. 320 ind. 1 Cpp.

In temeiul art. 110 Cp dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani.

Face aplicarea art. 71, 64 lit.a teza a-II-a Cp si art. 71 al.5 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Stabilește onorariu avocațial in favoarea Baroului C. în suma de 400 lei (300 lei - onorariu integral av. B. și 100 lei onorariu parțial - av. Milea) suma ce se va avansa din FMJ.

Obligă pe inculpatul B. C. I. să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare din care 300 lei reprezintă onorariu avocațial iar restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 20 decembrie 2012 .

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. P. V. G. M. B.

GREFIER D. S.

Red.V.G./S.M.D.

3 ex./(...) Jud.fond.L. S:

← Sentința penală nr. 34/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 1053/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 1843/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1843/2012, Curtea de Apel Cluj