Decizia penală nr. 656/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)/a2
DECIZIA PENALĂ NR.656/R/2012
Ședința publică din 26 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: D. S.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. A. împotriva încheierii penale din 19 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Mătușan Vladimir, din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Maxim A., care solicită acordarea parțială a onorariului avocațial pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara, având în vedere că inculpatul este liber profesionist, dorește să muncească și să-și întrețină familia până la momentul pronunțării unei sentințe definitive. Susține că de fiecare dată, atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar, au reiterat aceleași motive care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Acel raport de constatare medico-legală a fost contestat de apărare de fiecare dată și deși a solicitat efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, cererea a fost respinsă. De altfel, nici în raportul de constatare medico-legală nu se spune că leziunile au determinat decesul. Nu s-a urmărit aflarea adevărului în faza de urmărire penală. În rechizitoriu nu este indicat nici un martor în apărare, nu s-a respectat dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție. La dosar trebuie să existe date din care să rezulte că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală. Dacă se va respinge și acest recurs, arată că va formula o cerere de strămutare a procesului și o acțiune la C. pentru că sunt încălcate prevederile art.5 din Convenția, iar inculpatul nu va avea parte de un proces echitabil. Nu există riscul ca inculpatul să împiedice administrarea justiției, să tulbure ordinea publică, să comită noi infracțiuni sau să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea vreunui martor. Nu s-a dovedit că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. În speță, se confundă pericolul social care este o componentă a infracțiunii, cu pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpatului. În încheierea atacată se arată că până în prezent, instanța de control judiciar a respins de fiecare dată recursurile declarate de inculpat, menținând hotărârile instanței de fond, ceea ce înseamnă că acestea sunt legale și, astfel, se impune și pe viitor menținerea măsurii arestării preventive. Martora R. E. și-a schimbat declarațiile, astfel că aceste declarații nu pot fi luate în considerare. Inculpatul a recunoscut că și-a lovit soția peste picioare, dar acele lovituri nu i-au cauzat decesul. Nu corespunde realității că inculpatul ar fi lovit victima de față cu martora R., pentru că dacă ar fi fost așa, atunci martora trebuia să sune la salvare, la poliție, dacă i-ar fi fost frică de acțiunile inculpatului. P. a se reține infracțiunea de omor calificat în sarcina inculpatului, trebuie ca acesta să fi comis fapta cu intenție. Inculpatul nu a folosit arme de foc sau cuțit, nu a urmărit producerea acestui rezultat, nu a folosit obiecte care să pună în pericol viața unei persoane. Victima era în stare de inconștiență probabil din cauza alcoolemiei, care avea o valoare foarte ridicată, iar decesul a intervenit în urma hipotermiei și a alcoolemiei. Martora R. a declarat că victima era conștientă când ar fi fost lovită de inculpat, dar solicită a se reține că aceasta nici măcar nu s-a apărat. Instanța de fond nu a verificat dacă s-au schimbat sau nu temeiurile arestării, încheierea nefiind motivată. Susține că martorii audiați nu au declarat inculpatul ar fi o persoană agresivă, astfel că se poate dispune, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, pentru a-și întreține familia și pentru a fi alături de fiicele sale.
Arată că declarațiile martorei R. sunt mincinoase.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), în baza art.300/2 rap. la art. 1. al.3 C., a fost menținută starea de arest preventiv luată față de inculpatul M. I. A., porecla "Sivea";, fiul lui I. și F., ns. la data de (...) în com. Mărgău, jud.C., CNP 1., deținut în prezent în PNT Gherla și respinsă implicit cererea de revocare a măsurii formulată în cauză.
P. a pronunța această soluție instanța verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul M. I. A. prin prisma dispozițiilor art. 143 și 148 lit.f C., a constatat că, aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive față de acesta; astfel, din probele administrate până în prezent în cauză (respectiv procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto aferente și mijloacele materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare la locuința inculpatului; concluziile preliminare, precum și raportul de constatare medico-legală întocmite de IML C. raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de specialiști criminaliști din cadrul Serv. Criminalistic al IPJ C. declarațiile martorilor R. E., F. Ana, Boc E., R. I., F. V., P. G. audiați în cauză coroborate cu declarațiile contradictorii date de inculpat) rezultă indicii temeinice în sensul disp. art.68/1 C. și chiar probe potrivit art.143 C., care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul este autorul pretinsei fapte pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul 1. al P. de pe lângă T. C., întocmit la data de (...).
Totodată, infracțiunea pentru care este cercetat sus-numitul este pedepsită de lege cu închisoarea mai mare de 4 ani; probele certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea deosebită a faptei deduse judecății, fiind vorba de o faptă îndreptată împotriva vieții, dreptul la viață reprezentând atributul suveran al oricărei persoane; din modul și mijloacele de săvârșire a faptei imputate; din împrejurările în care a fost comisă, respectiv victima a fost lovită cu brutalitate, cu obiecte contondente, neputându-se apăra din cauza stării în care se afla, în speță, sub influența băuturilor alcoolice; mai mult, inculpatul care avea calitatea specială de soț, nu a considerat necesar a chema salvarea sau chiar să o ducă personal la spital, apreciind suficient să o spele și să o întindă în pat; manifestând așadar o totală indiferență față de viața victimei, aspect ce reiese din însăși declarațiile contradictorii date de inculpat, în faza de urmărire penală motivând faptul că, "îi era rușine de consăteni"; (cu toate că, din declarațiile mai multor martori reiese contrariul, respectiv, când își găsea soția beată, căzută prin curte a chemat diverși vecini sau cunoștințe ca să o vadă în ce stare era, deoarece ea nu recunoștea că bea alcool, inclusiv în seara de (...) a apelat la soții R.), iar în declarația dată la (...) în fața instanței, a precizat că "deși a văzut în ce hal arăta, nu a crezut că leziunile de pe corpul ei îi pot cauza moartea";.
În plus, la termenul din data de (...), inculpatul a recunoscut pentru prima dată că, după ce și-a spălat soția și a pus-o în pat, i-a aplicat 3-5 lovituri peste picioare cu o tijă metalică, piesă componentă a uscătorului de haine montat pe perete în bucătărie, deasupra sobei, aspect negat cu vehemență până la acest moment, cauza fiind rușinea față de fiicele sale.
Pe de altă parte, împrejurarea că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică a fost constatată și prin încheierile penale pronunțate de instanța de control, Curtea de A. C., în baza cărora s-au respins până în prezent recursurile declarate de acesta împotriva încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă, prelungirea și respectiv menținerea acestei măsuri.
Față de cele arătate, întrucât, nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 rap. la art. 1. al.3
C., a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpatul M. I. A. și a respins implicit cererea de revocare a măsurii formulată în cauză.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul prin care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună în principal revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivele de recurs inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au reiterat aceleași motive care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Inculpatul a criticat în continuare probele administrate în faza de urmărire penală, respectiv raportul de constatare medico-legală, că la instanța de fond solicitarea sa de întocmirii a unui nou raport de expertiză medico-legală a fost respinsă, că la urmărirea penală nu s-a intenționat aflarea adevărului, că în rechizitoriu nu s-a reținut nici o probă în apărarea inculpatului, iar în situația în care se va respinge și acest recurs , va formula o cerere de strămutare a soluționării cauzei la o altă instanță și o acțiune la C. pentru încălcarea disp. art.5 din Convenție.
Inculpatul a mai arătat că nu există riscul să împiedice buna desfășurare a procesului penal, să tulbure ordinea publică , să comită noi infracțiuni sau să încerce zădărnicirea aflării adevărului, dacă ar fi pus în libertate.
În cauză se confundă pericolul social care este o componentă a infracțiunii , cu pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Inculpatul a mai arătat că martora R. E. și-a schimbat de mai multe ori declarațiile, astfel că acestea nu pot fi luate în considerare. Inculpatul a recunoscut că și-a lovit soția peste picioare, însă aceste lovituri nu au condus la decesul victimei.
P. a se reține infracțiunea de omor calificat în sarcina inculpatului, acesta trebuia să fi comis fapta cu intenție, însă inculpatul nu a intenționat să ucidă victima , ci doar să-i aplice o corecție pentru starea în care se afla la acel moment în urma consumului de băuturi alcoolice.
Analizând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpat prin apărătorul ales al acestuia și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.1. și art.300/2 C. referitoare la menținerea stării de arest a inculpatului M. I. A. în cursul judecății, întrucât din probele administrate până la această dată rezultă indicii temeinice potrivit cărora inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar acesta prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând menținerea măsurii arestării preventive din perspectiva art.5 C. considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.
Analizând motivele menținerii stării de arest a inculpatului din perspectiva art.143 și 148 lit.f C., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispune de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea E. a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Solicitările inculpatului de analiză a probelor administrate în cauză până la această dată, respectiv raportul de constatare medico-legală, efectuate în faza de urmărire penală sau că instanța de fond a respins în faza de judecată efectuarea unui nou raport de expertiză, că declarațiile unor martori sunt contradictorii, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a stării de arest a inculpatului în cursul judecății.
Cu privire la toate probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și de judecată, urmează să se pronunțe instanța de fond în momentul în care va soluționa cauza privind pe inculpat.
Potrivit art.148 lit.f măsura arestării poate fi luată sau menținută dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Prima condiție este îndeplinită întrucât infracțiunea imputată recurentului este pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Referitor la condiția pericolului concret pentru ordinea publică și aceasta este întrunită și rezultă din probele de la dosar.
De asemenea, obstrucționarea justiției și pericolul de sustragere au constituit motive întemeiate de a refuza eliberarea unei persoane arestate preventiv, apreciate ca atare de Curtea E. în interpretarea art.5 paragraf 3 din Convenția E. a Drepturilor Omului.
De aceea, în situația de față, se impune o astfel de reacție a autorităților pentru a nu se crea și mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua măsurile necesare pentru prevenirea pericolului vizat de ordinea publică și crearea unui echilibru firesc și a unei stări de securitate socială.
Așa fiind, primul motiv de recurs vizând revocarea arestului preventiv întemeiat pe lipsa probelor și indiciilor care să justifice privarea de libertate a inculpatului, va fi respins ca nefondat.
La acest moment procesual, nu este oportună înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, atitudinea inculpatului în faza de urmărire penală, și cea de la instanța de fond până în acest moment, impunând soluția menținerii în continuare a stării de arest a inculpatului.
Având în vedere că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus în baza art.385/15 pct.1 lit.b C. recursul formulat de inculpat împotriva încheierii penală din 19 aprilie 2012 a T.ui C. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de
A. C. suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial pentru apărătorul din oficiu (Maxim A.), care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C. inculpatul urmează să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I. A., deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 19 aprilie 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpatul M. I. A. să plătească în favoarea statului suma de
250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond. I. N. B.
| ← Decizia penală nr. 845/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 947/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
