Decizia penală nr. 203/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA P.Ă ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
DECIZIA P.Ă NR.203/R/2012
Ședința publică din 07 februarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H. - judecător JUDECĂTORI : I. M.
: V. V. A. GREFIER : D. S.
P. de pe lângă Curtea de A. C. - reprezentat prin
PROCUROR - S. DOBRESCU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de P. DE PE L. J. C. și partea civilă C. V., împotriva sentinței penale nr. 1052 din 23 septembrie 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul M. I. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 C., fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. și ped. de art. 290 alin. 1 C., cu aplicarea art. 41 alin.2 C., cu aplicarea art. 33 lit. a C.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Răcășan C. O., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și apărătorul ales al părții civile C. V., av.C. M., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul și partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Reprezentantul P. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune, arătând că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, având în vedere că inculpatul s-a prezentat ca fiind avocat. P. vătămată, în vederea rezolvării unor probleme de natură civilă, a luat legătura prin intermediul martorului B. V. cu inculpatul, fiind convinsă că acesta din urmă deține calitatea de avocat. C. părții vătămate a fost întărită și de faptul că inculpatul, studiind documentația ce i s-a pus la dispoziție, a dat asigurări părții vătămate cu privire la rezolvarea problemei sale. Inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 1900 lei, pentru suma de 1000 lei a eliberat 2 chitanțe și toate aceste demersuri nu au făcut altceva decât să mențină în eroare partea vătămată, aceasta având convingerea că inculpatul are calitatea de avocat. Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă. Intenția acestuia este cu atât mai evidentă cu cât în aceeași perioadă, era angajat cu contract de muncă la o societate comercială în calitate de consilier juridic, ori cele două profesii se exclud reciproc. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a susținut că partea vătămată și-a dat acceptul de a-i folosi numele și semnătura în actele depuse la instanța civilă, aspect care nu a fost confirmat de partea vătămată. Vinovăția inculpatului a fost dovedită prin probele administrate în cauză, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de condamnare. S. admiterea recursului declarat de partea civilă.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile care i se rețin în sarcină, vinovăția acestuia fiind pe deplin dovedită și admiterea acțiunii civile, obligarea inculpatului la plata daunelor materiale și morale, conform constituirii de parte civilă, cu cheltuieli de judecată. Depune dovada că pe rolul J. C. N. se judecă în continuare cauza, dar în temeiul cererii reconvenționale formulate de pârâtul N. A. și nicidecum în temeiul cererii introductive care a făcut-o inculpatul și care a avut cu totul alt obiect, decât ceea ce dorea partea vătămată, adică o acțiune în evacuare. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul nu numai că a indus-o în eroare pe partea vătămată, dar a și menținut-o în această eroare de-a lungul a mai multor termene de judecată, inducere și menținere fără de care partea vătămată nu ar fi apelat niciodată la serviciile acestuia. S. admiterea recursului declarat de P.
Reprezentantul P. arată că partea civilă a fost nevoită să-și retragă cererea și să promoveze o nouă acțiune.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. În mod corect s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, fiind respinsă și acțiunea civilă, deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă vinovăția inculpatului, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune și fals material în înscrisuri sub semnătură privată. Cu onorariu avocațial din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 1052 din 23 septembrie 2011 a J. C.-N., în temeiul art.11 pct.2 lit.a C. raportat la art.10 lit.d C. a achitat pe inculpatul M. I., fiul lui P. și V., născut la data de (...) in localitatea V. de Jos, jud. Suceava, cu dom in mun.C.-N., str.B. nr.1 ap.6 jud.C., cetătean român, studii superioare, fără antecedente penale, CNP 1. pentru săvârsirea infractiunii de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 C.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a) C. raportat la art.10 lit.d) C. a fost achitat inculpatul M. I., fiul lui P. și V., născut la data de (...) in localitatea V. de Jos, jud. Suceava, cu dom in mun.C.-N., str.B. nr.1 ap.6 jud.C., cetătean român, studii superioare, fără antecedente penale, CNP 1. pentru săvârsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată in forma continuată prev și ped de art.290 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C..
In temeiul art.14 raportat la art.346 C. s-a respins ca neintemeiată actiunea civilă formulată de partea civilă C. V., cu dom in mun.C.-N., str.P. nr.10 bl.D14, ap.49 jud.C.
În temeiul art. 192 alin.3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas in sarcina acestuia.
În temeiul art.189 C. onorariul apărătorului din oficiu corespunzător fazei de judecată in cuantum de 200 Ron a fost avansat din FMJ către B. de A. C.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin R. P. de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca nr. 1. din data de (...) s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale și trimiterea in judecată, in stare de libertate, a inculpatului M. I. sub aspectul comiterii infractiunilor de înselăciune prev și ped de art.215 alin.1 , 2 și 3 C. și fals in înscrisuri sub semnătură privată în forma continuată prev și ped de art.29o alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C. , totul cu aplicarea art.33 lit.a) C., precum și încetarea urmăririi penale impotriva aceluiasi invinuit sub aspectul săvârsirii infractiunii de exercitare fără drept a unei profesii in forma continuată prev și ped de art.281 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., in temeiul art.11 pct.2 lit.c) raportat la art.10 lit.g) C..
Prin actul de sesizare s-a retinut in esentă sub aspectul stării de fapt că, in cursul anului 2007, prezentându-se sub calitatea mincinoasă de avocat , inculpatul a indus în eroare partea vătămată C. V. cu privire la faptul că îi va acorda asistentă juridică, determinând-o să-i achite în acest sens suma de 1900 Ron și, in cursul aceluiasi an, a semnat cu numele aceleiasi părti vătămate mai multe acte pe care le-a depus in instanta de judecată, in vederea producerii de consecinte juridice.
Starea de fapt retinută a fost probată de către organul de urmărire penală cu plângerea și declaratiile părtii vătămate, declaratii învinuit, înscrisuri declaratii martori.
Pe parcursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor sub aspectul căreia a fost cercetat.
P. vătămată C. V. a arătat că se constituie parte civilă in cauză, urmând a preciza cuantumul pretentiilor solicitate cu acest titlu in fata instantei de judecată.
În cursul cercetării judecătoresti a fost reaudiat inculpatul M. I. și partea vătămată C. V., precum și martorii C. D., B. A., B. V., declaratiile acestora fiind consemnate si atasate la dosarul cauzei(f.20, f.36, f.21, f.27, f.28 dosI) și a fost incuviintată proba cu inscrisurile depuse la dosar de către părti(f.14-19, 37-49dosI).
În fata instantei de judecată partea vătămată C. V. s-a constituit parte civilă cu suma de 5477 Ron reprezentând daune materiale și 5000 Ron daune morale(f.12-
13dosI).
Inculpatul a mai depus la dosar note de sedintă și concluzii scrise(f.8-9, f.52-
53dosI).
Analizând materialul probator administrat atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătoresti, instanța a reținut următoarele:
Din coroborarea declaratiilor inculpatului M. I.(f.20-21a dosUP) cu plângerea și declaratiile părtii vătămate C. V.(f.6, f.8-11dosUP) și cele ale martorilor B. V.(f.48dosUP) și B. A.(f.51dosUP) , date atât in faza de urmărire penală dar si in fata instantei de judecată rezultă că, în cursul anului 2007, partea vătămată C. V. l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul martorului B. V., o cunoștință comună.
Astfel, din declaratia martorului B. V. rezultă că in cursul anului 2007 partea vătămată (nasa de cununie a sotilor B. si vecină in acelasi bloc cu acestia) a solicitat ajutorul martorului intr-o problemă de natură civilă in legătură cu un teren situat in cartierul D. R., respectiv in vederea rezolvării unei probleme legate de succesiunea acestuia, astfel cum rezultă din declaratia părtii vătămate. I. martorul il cunostea de mai mult timp pe inculpat intrucât acesta din urmă a fost consilierul juridic al D. generale pentru Agricultură din anul 1992, iar din anul 2007, consilier juridic al SC P. A., societate la care lucrează și martorul, i l-a recomandat pe inculpat părtii vătămate, cei doi deplasîndu-se la domiciliul acestuia.
Potrivit martorului B. V., au stat la partea vătămată aproximativ patru ore timp in care inculpatul a studiat actele puse la dispozitie, dar in timpul acestei intâlniri nu i-a spus părtii vătămate că este avocat, singurele discutii fiind in legătură cu terenul , partea vătămată aratându-i actele. De asemenea partea vătămată a spus inculpatului, in prezenta martorului, că il imputerniceste să se ocupe de toate actele dânsei, inculpatul comunicându-i părtii vătămate că trebuie să meargă la fata locului pentru a vedea situatia faptică , iar partea vătămată a spus inculpatului că îi va da toate actele să se ocupe de problemă.
În mai multe transe partea vătămată C. V. a remis inculpatului suma de 1900
Ron , pentru suma de 1000 Ron eliberându-i-se acesteia două chitante, astfel cum rezultă din propria declaratie a părtii vătămate dată in fata instantei de judecată, imprejurare confirmată de inscrisurile depuse la dosar (f.7 dosUP). Astfel, potrivit celor două chitante nr.3 eliberată la data de (...) și respectiv nr.1 eliberată la data de (...), inculpatul M. I., in calitate de titular al C. I. de A. in cadrul B.ui C., Uniunea Natională a Barourilor din România a încasat de la partea vătămată suma de 500 Ron reprezentând onorariul pentru redactarea actiunii civile și respectiv suma de 500 Ron, reprezentând contravaloarea notificării executor judecătoresc .
Conform intelegerii avute cu partea vătămată inculpatul a redactat , semnat cu/in numele părtii vătămate și inregistrat pe rolul J. C.-N. actiunea civilă sub nr.10750/211/(...) in care in calitate de reclamantă, partea vătămată solicita instantei obligarea părîtului N. A. , să lase in deplină posesie si folosintă terenul și constructiile situate in mun.C.-N., str.Viilor nr.18 jud.C. (f.54-55 dosUP). Ulterior, in acelasi dosar, la data de (...) inculpatul in numele părtii vătămate a formulat o cerere de amânare in vederea angajarii unui apărător (f.56 dosUP) , la data de (...) concluzii scrise prin care s-a invederat și faptul achitării taxei de timbru in valoare de 187 Ron și a timbrului judiciar in valoare de 2,7 Ron(f.61dosUP), la data de (...) , un inscris intitulat script, prin care in vederea calculării taxelor judiciare de timbru de către instanta de judecată , s-a precizat valoarea de circulatie a imobilelor (f.57-58dosUP), iar la data de (...) o cerere în probatiune (f.59dosUP).
La data de (...) partea vătămată C. V., personal a formulat o cerere de renuntare la judecată in dosar civil nr.(...) (f.91dosUP).
După o anumită perioadă de timp, în urma mai multor discuții telefonice avute cu inculpatul partea vătămată a devenit suspicioasă cu privire la modul în care este reprezentată de către acesta și la unul dintre termenele de judecată s-a prezentat în instanță, în dosarul nr.(...) al J. C., ocazie cu care a constatat faptul că inculpatul M. I. nu s-a prezentat la nici un termen de judecată și a depus la dosar acte semnate cu numele ei .
În urma verificărilor efectuate la Baroul Cluj, a constatat că inculpatul nu a avut niciodată calitatea de avocat dobândită în condițiile Legii nr.51/1995 fapt confirmat ulterior prin adresa nr.1244/(...) emisă de Baroul Cluj -. (f.51 dosUP).
Cu ocazia audierii sale in faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut faptul că a primit de la partea vătămată prin intermediul martorului B. V., suma de 1000 lei pentru care a eliberat cele 2 chitanțe nr.1/(...) și nr.3 /(...) reprezentând contravaloarea taxei pentru o notificare expediată prin executorul judecătoresc, redactare acțiune și investire titlu executoriu a sentinței civile pronuntate in dosar nr.9107/1997 al J. C.-N. și faptul că în perioada respectivă era înscris în Baroul Cluj, depunând la dosar mai multe acte din care rezultă că a devenit membru al B.ui C., respectiv decizia nr.36/(...), procesul verbal privind sustinerea examenului de admitere in profesia de avocat și procesul verbal privind depunerea jurământului(f.40-42 dos UP).
Pe parcursul cercetărilor penale inculpatul a constatat însă că această instituție-
Baroul Cluj nu a fost înființată în condițiile Legii nr.51/1995.
Potrivit art.215 alin.1 C. constituie infractiunea de inselăciune inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, fapta îmbrăcând forma sa calificată , dacă a fost comisă prin folosirea de nume sau calităti mincinoase sau alte mijloace frauduloase. De asemenea , constituie infractiunea de inselăciune în convenții , inducerea sau mentinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract , săvârsită in asa fel incât, fără această eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul în condițiile stipulate(art.215 alin.3 C.).
Din punctul de vedere al laturii obiective pentru ca fapta să constituie infractiunea retinută in sarcina sa, inculpatul ar fi trebuit să desfăsoare o actiune care să aibă ca efect crearea unei imagini deformate a realitătii in constiinta părtii vătămate, chiar și simple afirmatii sau sustineri verbale. Or, din ansamblul materialului probator administrat pe parcursul procesului penal nu putem stabili prin probe certe, sigure, complete, dincolo de orice suspiciune rezonabilă că inculpatul ar fi comunicat părtii vătămate că este avocat in cadrul B.ui de A. C. (traditional), calitate in care urmează să o reprezinte in dosarul civil pe care il va promova. Astfel, chiar partea vătămată a arătat in cuprinsul declaratiilor sale că a intentionat să solicite ajutorul unui avocat, inculpatul fiindu-I prezentat ca si avocat insă aceasta nu are cunostinte juridice , martorul B. V., aratând insă in declaratia dată in fata instantei de judecată că in prezenta sa inculpatul nu s-a prezentat partii vătămate ca fiind avocat.
Sub aspectul laturii subiective s-a reținut că ceea ce caracterizează infractiunea de inselăciune este intentia directă, făptuitorul dându-și seama că desfăsoară o activitate de inducere in eroare și că prin aceasta pricinuieste o pagubă, precum și scopul obtinerii pentru sine a folosului material injust. În opinia noastră nu putem retine nici intentia directă și nici scopul special atâta timp cât din probatoriul administrat inculpatul a actionat in calitatea sa de avocat, aflând abia in cursul cercetărilor penale despre imprejurarea că baroul in cadrul căruia s-a inscris nu este cel traditional , calitate in care a redactat și inregistrat actiunea civilă sub nr.(...), precum și cereri in acest dosar.
De asemenea s-a apreciat că nu este relevant sub aspectul intrunirii elementelor constitutive ale infractiunii reclamate imprejurarea că partea vătămată, după ce a aflat că inculpatul nu este inscris in B. de A. C. (B. traditional) a renuntat la judecată in dosarul nr.(...) , aceasta reprezentând propria manifestare de vointă a părtii, obligatiile asumate de către inculpat in calitatea sa de avocat, nefiind unele de rezultat , ci de mijloace.
În ceea ce priveste posibilitatea ca o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995R să asiste sau să reprezente partea, în cadrul procesului penal, problema a fost transată abia in urma solutionării și publicării in Monitorul Oficial nr.772/(...)a Deciziei nr.XXVII prin care a fost admis recursul in interesul legii și s-a statuat in sensul in care asistența juridică acordată în procesul penal unui inculpat sau învinuit de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin L. nr. 2., echivalează cu lipsa de apărare a acestuia.
În schimb in ceea ce priveste asistarea sau reprezentarea unei părti in aceleasi conditii in cadrul unui procesul civil, s-a reținut că problema nu a primit până in acest moment o asemenea rezolvare, in litigiile civile o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin L. nr. 2., putând exercita aceste activitătii in conformitate cu dispozitiile art. 67-72 Cod procedură civilă.
În ceea ce priveste infractiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată reclamată, in conformitate cu prevederile art.290 alin.1 C., constituie infractiune falsificarea unui inscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate in art.288 (alterare sau contrafacerea scrierii sau a subscrierii) dacă făptuitorul foloseste inscrisul falsificat ori il incredintează altei persoane spre folosire, in vederea producerii de consecinte juridice.
Cu toate acestea apreciem că infractiunii îi lipseste elementul subiectiv, atâta timp cât, pe de o parte, martorul B. V. care a fost de fată la discutiile purtate intre inculpatul M. I. și partea vătămată a arătat că aceasta din urmă l-a mandatat verbal să efectueze acte in numele ei, iar pe de altă parte, inculpatul a actionat cu convingerea că in calitatea sa de avocat inscris in Baroul Cluj (nu cel traditional) are posibilitatea să reprezinte/să asiste partea vătămată.
Pentru considerentele expuse, retinând că din probele administrate nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil existenta infractiunilor de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 C., respectiv, latura obiectiva și latura subiectivă, dar nici infractiunea de fals in inscrisuri sub semnătură privată in forma sa continuată prev și ped deart.290 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C., respectiv, latura subiectivă, constatând că nu se poate proba savarsirea de catre inculpat a infractiunilor reclamate, astfel incat inculpatul beneficiaza in continuare de prezumtia de nevinovatie, în acceptiunea art. 52 C. si ridicata la rang de principiu prin art. 5 / 2 din Codul de procedura penala, s-a dispus în temeiul art.11 pct.2 lit.a) C. raportat la art.10 lit.d) C. achitarea inculpatului M. I. pentru săvârsirea infractiunii de inselăciune prev și ped de art.215 alin.1, 2 și 3 C. și pentru săvârsirea infractiunii de fals in inscrisuri sub semnătură privată in forma continuată prev și ped de art.290 alin.1 C. cu aplicarea art.41 alin.2 C..
A fost respinsă actiunea civilă cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele cumulative cerute de art. 998, 999 C., lipsind fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciul reclamat, precum și vinovăția inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. DE PE L. J. C. și partea civilă C. V., criticându-se sentința instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală
P. de pe lângă J. C. N. a solicitat casarea hotărârii atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de înșelăciune având în vedere că inculpatul s-a prezentat ca fiind avocat, iar convingerea părții vătămate în acest sens a fost întărită și de faptul că inculpatul, studiind documentația ce i s-a pus la dispoziție, a dat asigurări părții vătămate cu privire la rezolvarea problemei sale. Inculpatul a primit de la partea vătămată suma de 1900 lei, pentru suma de 1000 lei a eliberat 2 chitanțe și toate aceste demersuri nu au făcut altceva decât să mențină în eroare partea vătămată, aceasta având convingerea că inculpatul are calitatea de avocat. Cu privire la latura subiectivă a infracțiunii, inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă deoarece, fiind angajat cu contract de muncă la o societate comercială în calitate de consilier juridic, cele două profesii se exclud reciproc. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, inculpatul a susținut că partea vătămată și-a dat acceptul de a-i folosi numele și semnătura în actele depuse la instanța civilă, aspect care nu a fost confirmat de partea vătămată.
La rândul său, parte civilă a solicitat casarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și admiterea actiunii civile.
În motivarea recursului partea civilă a arătat că vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită, că inculpatul a indus-o și mentinut-o în eroare de-a lungul a mai multor termene de judecată și că fără aceste actiuni ale inculpatului nu ar fi apelat niciodată la serviciile acestuia . Invederează că la J. C. N. se judecă în continuare cauza, dar în temeiul cererii reconvenționale formulate de pârâtul N. A. și nicidecum în temeiul cererii introductive care a făcut-o inculpatul și care a avut cu totul alt obiect, decât ceea ce dorea partea vătămată, adică o acțiune în evacuare.
Procedând la soluționarea recursurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului „in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului M. I.
Astfel, concluzia primei instanțe potrivit căreia faptei de înșelăciune îi lipsește latura obiectivă este susținută prin declaratia martorului B. V. în prezența căruia s-au purtat discuțiile dintre partea și inculpat, martorul constatând personal că inculpatul nu i- a spus părtii vătămate că este avocat. că partea vătămată i-a comunicat inculpatului că il împuterniceste să se ocupe de toate actele dânsei.
Pe de altă parte, atâta timp cât inculpatul, absolvent al unei facultăți de drept (f.
39 dos.u.p.), a susținut un examen de admitere în profesia de avocat, a primit o decizie de înscriere pe ". avocatilor"; și a depus un jurământ profesional (f. 40, 41 42 dos.u.p.), ambele în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, a înregistrat la organelle fiscale declaratii privind veniturile realizate din activități independente și a fost impozitat pentru veniturile obtinute din exercitarea profesiei de avocat (profesie declarată astfel de chiar inculpatul) - f.43-44 dos.u.p., Curtea apreciază că susnumitul a actionat având convingerea că poate exercita profesia de avocat și că, în mod legal, are posibilitatea să reprezinte/să asiste partea vătămată.
Din această perspectivă, existența intenției directe în comiterea infracțiunii de înșelăciune nu poate fi retinută fără dubiu deoarece nu s-a probat că inculpatul a actionat știind că desfășoară o activitate de inducere în eroare.
În cauză nu s-a demonstrat că neprezentarea susnumitului la niciun termen de judecată s-ar fi datorat faptului că ar fi realizat că nu îndeplinea cerintele legale pentru exercitarea profesiei de avocat, știut fiind că în materie civilă cauzele se pot solutiona, la cererea părtilor, și în lipsa acestora. Totodată, asistarea sau reprezentarea unei părti în cadrul unui procesul civil se poate realiza și potrivit art. 67-72 Cod procedură civilă.
Curtea mai retine că nu s-a probat nici faptul că inculpatul a urmărit prejudicierea părții vătămate atâta timp cât a efectuat demersurile necesare realizării interesului urmărit de victimă, iar renunțarea părtii vătămate la proces nu poate fi legată lipsa asistentei juridice deoarece aceasta avea posibilitatea continuării procedurii judiciare alegându-și un alt reprezentant.
Cu privire la infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Curtea retine că nu s-a probat nici cu privire la această faptă elementul intențional atâta timp cât martorul B. a confirmat că partea vătămată i-a comunicat inculpatului că il împuterniceste să se ocupe de toate actele dânsei, iar inculpatul a avut convingerea exercitării legale a profesiei de avocat.
Așa fiind, Curtea concluzionează că soluția adoptată de către prima instanță în ceea ce privește latura penală a cauzei este legală și temeinică, urmând a fi menținută în totalitate sub acest aspect, recursul declarat de parchetul de pe lângă J. C. N. urmând a fi respins ca nefondat potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.
Soluția instanței de fond este însă deficitară sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, în cauză fiind îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta ilicită , ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se aduce atingere nu numai unui drept subiectiv, ci sunt prejudiciate și anumite interese ale unor persoane. Literatura de specialitate a statuat că pentru definirea caracterului ilicit al unei fapte nu interesează atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa.
În ceea ce privește vinovăția, Codul civil se referă la răspunderea pentru
„greșeală";, dar și pentru „faptă"; (în înțeles de intenție) și pentru „neglijență și imprudență";, regula de principiu fiind că răspunderea civilă delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă.
În final, prejudiciul si raportul de cauzalitate se referă la efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite comise de o alta.
În cauză s-a probat că inculpatul, în îndeplinirea mandatului dat de partea vătămată, a actionat în mod neglijent, demersurile sale fiind incomplete și îndoielnice sub aspectul probității profesionale, în orice caz, nu au răspuns cerințelor victimei, consecința fiind aceea că demersul juridic al părtii vătămate s-a prelungit în timp nejustificat, fiind nevoită în final să renunțe la colaborarea cu inculpatul și să apeleze la serviciile altui avocat, evident cu suportarea unor costuri suplimentare.
Pentru aceste motive Curtea concluzionează că acțiunea civilă a părții civile este întemeiată, prejudiciul fiind dovedit potrivit înscrisurilor existente la f. 15 și 16 dos.fond, precum și prin declarațiile de recunoaștere ale inculpatului astfel că în temeiul art.
385/15 pct. 2 lit. d C. se va admite recursul părtii civile C. V., iar sentinta penală atacată se va casa in ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei și, rejudecând, se va obliga inculpatul la plata sumei de 5477 lei in favoarea părții civile recurente.
Vor fi menținute restul dispozitiilor sentinței atacate.
Potrivit art. 189 C. se va stabili în favoarea B.ui C.- suma de 100 lei onorar partial pentru apărătorul din oficiu.
P. civilă jusitifică cheltuieli judiciare în recurs în sumă de 500 lei ocazionate cu plata onorariului avocatului ales (f. 28 dos.recurs) astfel că în temeiul art. 193 al. ultimo C. se va obliga inculpatul la plata acestei sume în favoarea părții civile C. V.
Potrivit art. 192 al. 3 C. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite recursul părtii civile C. V., formulat împotriva sentintei penale nr. 1052 din
23 septembrie 2011 a J. C. N., pe care o caseaza in ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei.
Rejudecând obligă pe inculpatul M. I. la plata sumei de 5477 lei in favoarea părții civile C. V.
Respinge recursul P. de pe lângă J. C. N. formulat împotriva aceleiași sentințe. Menține restul dispozitiilor sentinței atacate.
Stabilește în favoarea B.ui C.- suma de 100 lei onorar avocațial din oficiu. Obligă pe inculpat la 500 lei cheltuieli de juecată în favoarea părții civile C. V. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. I. M. V. V. A.
fiind în concediu medical, semnează președintele completului
Red.H.L./H.L.
4 ex./ (...)
Jud.fond: T.L. P. -Pușcaș
| ← Decizia penală nr. 1642/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1131/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
