Încheierea penală nr. 1131/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 1131/R/2012
Ședința publică din 14 august 2012
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: I. M., judecător
JUDECĂTORI: C. I.
M. R.
GREFIER: M. V.-G.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin P. A. C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul R. T. M., aflat în A. IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 95/C din 07 august 2012 a T.ui C., având ca obiect propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj de luare a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal, se prezintă inculpatul R. T. M., în stare de arest asistat de apărător desemnat din oficiu, av. U. C. din cadrul Baroului C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că-și menține recursul formulat în cauză și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, se acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului R. T. M., av. U. C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este deosebit de gravă, dar solicită să se aibă în vedere că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe probe legitime din care să rezulte bănuiala că a comis fapta, ori în afară de declarațiile inculpatului și a mamei acestuia care cunoaște aspectele doar din relatarea inculpatului nu sunt alte probe în acest sens.
Probele cu privire la modalitatea de comitere a faptei, încercarea de ștergere a urmelor comiterii faptei, sunt contradictorii și singura declarație a inculpatului nu poate determina luarea măsurii arestării preventive.
Solicită să se aibă în vedere că victima a fost cea care a exercitat acte de violență asupra inculpatului, iar acesta din urmă a acționat în legitimă apărare.
În concluzie, apreciază că nu există indicii temeinice și probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În temeiul art. 197 alin. 2 și art. 6 și art. 70 Cod pr.pen. invocă nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, întrucât nu a fost respectat dreptul la apărare a inculpatului în faza de urmărire penală, respectiv acestuia nu i s-a adus la cunoștință înainte de a fi audiat învinuirea ce i se aduce, aspectele cu privire la care urmează să fie audiat și că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
De asemenea, arată că încheierea recurată este motivată doar sub aspectul pericolului social al infracțiunii și nu și cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul P. solicită în tem. art. 38515 pct. 1 lit. b Cod pr.pen. respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii atacate, ca fiind temeinică și legală, măsura arestării fiind corect luată cu respectarea prevederilor art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Solicită să se aibă în vedere că fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social notoriu, precum și conduita inculpatului după comiterea faptei.
Lipsa probelor se daorează acțiunilor inculpatului care a înlăturat probele, respectiv a ars îmbrăcămintea, a răzuit pereții, a aruncat cadavrul în fosa wc- ului, situat în curtea casei, dar insuficiența probelor nu este justificată în această fază procesuală în care potrivit jurisprudenței CEDO și practicii naționale pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe indicii și probe care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis fap ta respectivă și nu indicii și probe care să ducă la pronunțarea unei hotărâri de condamnare.
Apreciază că dreptul la apărare a inculpatului nu a fost încălcat . Deși nu este încheiat un proces-verbal distinct în acest sens, în declarația inculpatului de la filele 37-38 procurorul a consemnat înainte de ascultarea că i-a adus la cunoștință drepturile procesuale și învinuirea ce i se aduce.
Pentru aceste motive solicită respingera recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul R. T., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 95/C din 07 august 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj
În temeiul art.149 ind.1 al. 9-11, 148 al.1 lit.f C. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului :
- R. T. - M., fiul lui T. și M., născut la data de (...) în C.-N., jud. C., CNP
1., domiciliat în comuna S., nr. 41, jud. C., posesor al CI seria KX, nr. 8., eliberată de S. G., cetățean român, 8 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, agricultor, cu antecedente penale, pe o durată de 29 zile, începând cu data de 07 august 2012 și până la 04 septembrie 2012.
Conform art.189 C. s-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de
100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. R. Cora, ce s -a avansat din F.M.J.
Potrivit art.192 al.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare (în care se include și onorariul avocațial din oficiu) au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea înregistrată sub numărul 10.(...), la data de (...), P. de pe lângă Tribunalul Cluj a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ Cod Procedură Penală, luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul R. T. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit. c Cod Penal, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 7 august 2012, arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, în sensul că s-au administrat probe suficiente, față de inculpat a fost p usă în mișcare acțiunea penală. În cauză este prezent temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care este cercetat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că în cursul zilei de 19 aprilie
2012, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și ca urmare a unor altercații verbale și fizice, a aplicat victimei R. T.-Claudiu, fratele său, în timp ce se aflau la locuința comună din satul S. nr.41, mai multe lovituri cu un topor în cap, până când acesta a căzut, apoi de frică a târât corpul fratelui său și l-a introdus în fosa wc-ului, situat în curtea casei celor doi. Ca urmare a loviturilor aplicate victima R. Traia-Claudiu a decedat.
Din actele și lucrările dosarului de urmărire penală, în raport de dispozițiile legale în materie, judecătorul a reținut următoarele :
La data de (...), ora 19,45 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul R. T. M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, rap. la art. 175 lit. c Cod Penal, prin rezoluția P. de pe lângă
Tribunalul Cluj din data de (...), emisă în dosarul de urmărire penal ă nr.
989/P/2012. La aceeași dată, inculpatul a fost audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și ulterior, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit. c C.pen., prin O. P. de pe lângă Tribunalul Cluj din (...).
De asemenea la aceeași dată de (...), inculpatul a fost reținut prin ordonanța nr. 1., pentru un termen de 24 d ore, începând cu data de (...) ora
21,45.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul zilei de 19 aprilie 2012, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și ca urmare a unor altercații verbale și fizice, a aplicat victimei R. T.-Claudiu, fratele său, în timp ce se aflau la locuința comună din satul S. nr.41, mai multe lovituri cu un topor în cap, până când acesta a căzut, apoi de frică a târât corpul fratelui său și l-a introdus în fosa wc-ului, situat în curtea casei celor doi. Ca urmare a loviturilor aplicate, victima R. T.-Claudiu a decedat.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit. f Cod Procedură Penală, respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea măsurii arestării preventive împotriva inculpatului R. T. M., având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
Astfel, în primul rând, în cauză există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii fiind relevate de procesul- verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C.-N., declarațiile martorilor R. M., R. L., coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoașt e fapta, și chiar a dat detalii faptice suficiente pentru a convinge în legătură cu veridicitatea celor susținute. Prin urmare, în cauza de față, există și în sensul art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis o infracțiune.
Astfel acesta a relatat că locuia împreună cu mama sa și cu victima R. T. Claudiu, fratele său, în localitatea S. la nr. administrativ 41. Mama celor doi a fost internată în spital la Dej la sfârșitul lunii martie și în prima parte a lunii aprilie 2012, astfel că cei doi frați au rămas singuri în locuință.
În cursul zilei de 19 aprilie 2012 inculpatul a consumat mai multe sticle de bere la bufetul din localitatea S., iar seara, în jurul orelor 22, a mers la locuință și fiind singur acasă a început să mănânce din mâncarea pe care și -o cumpărase din sat, la masa din prima cameră de la intrare cu destinația de bucătărie. La scurt a sosit acasă și fratele său R. T. - Claudiu, aflat și el sub influența băuturilor alcoolice, și după puțin timp au început să se certe întrucât el a refuzat să îi dea și fratelui să mănânce din mâncarea cumpărată. Fratele său s-a enervat și a ieșit afară de unde s-a reîntors în cameră cu un topor în mână, cu care a venit să îl lovească în direcția capului, dar l -a nimerit numai în umărul stâng, scăpând toporul din mână. În acest context inculpatul susține că a luat toporul și i-a aplicat cu el o lovitură fratelui său în cap în zona cefei, în urma căreia a căzut jos, după care l-a mai lovit de câteva ori în cap, ieșind apoi afară și rămânând acolo până a consumat o bere. După puțin timp a revenit în casă și l-a găsit pe fratele său în aceeași poziție căzut la pământ, strigând la el dacă mai trăiește și întrucât nu i-a răspuns i-a aprins o lumânare. Apoi de frică să nu îl găsească cineva după ceea ce făcuse, l -a prins de picioare pe fratele său și l-a tras pe jos până în curte lângă wc-ul de țară, lăsându-1 acolo jos, după care cu un topor a desprins capacul de deasupra de la wc jos și a aruncat cadavrul fratelui său în groapa wc-ului, iar apoi a fixat înapoi capacul desprins. După aceea a revenit în casă și a început să șteargă cu o cârpă și apă sângele de pe jos de pe podea iar apoi s-a culcat. Dimineața când s-a trezit afirmă că mergând la wc a observat o parte din corpul fratelui său rămas deasupra, astfel că a adus cu o găleată niște pământ din spatele casei și de lângă wc și l-a aruncat în groapa wc-ului, acoperind în totalitate corpul fratelui să nu se vadă. Ulterior, văzând pete de sânge rămase prin casă pe obiectele de mobilier și pe pereți, a dat peste ele cu șmirghel ca să dispară și a răzuit și varul cu sânge de pe peretele dinspre geamul din zona wc -ului, mai spălând o dată pe jos parchetul de petele de sânge rămase, iar apoi a adus covorul din camera din spate și l-a pus peste podeaua din bucătărie.
Înainte de întoarcerea acasă a mamei sale de la spital, a luat hainele fratelui său ucis și le-a ars în curte, precum și cartea acestuia de identitate, certificatul de naștere și o fotografie în care apărea împreună cu un nepot, fiu al surorii lor, și totodată și-a ars și propriile sale haine cu care fusese îmbrăcat la data comiterii faptei, precum și coada toporului, pentru a nu fi descoperite pe ele urme de sânge, punându-i toporului o nouă coadă din lemn. Apoi la întoarcerea mamei sale acasă din spital, la întrebarea ei unde este fratele său Claudiu, i-a spus că a plecat de acasă la o ciurdă ca îngrijitor de vaci, dar până la urmă la insistențele mamei sale i-a spus că l-a omorât lovindu-l cu toporul, fără a-i zice și unde l-a îngropat.
În ceea ce privește condițiile prevăzute la lit. f a articolului 148 C., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, acesta rezultă mai întâi din gravitatea deosebită a faptei imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, din împrejurările în care a fost comisă, inculpatul acționând împotriva victimei care era fratele său, față de care trebuia să aibă sentimente de dragoste frățească și de respect.
În speță, s-a apreciat că are relevanță și aspectul că fenomenul infracțional cu violență îndreptat împotriva vieții unor persoane a cunoscut o proliferare fără precedent în ultima vreme, fiind intens mediatizate cazuri quasi similare petrecute în diverse localități ale țării, și în care au fost implicate, de obicei, persoane aflate sub influența băuturilor alcoolice.
În consecință, apreciind că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art. 149 1 al.9-
11, art.148 lit. f Cod Procedură Penală propunerea P. de pe lângă Tribunalul
Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 7 august 2012 și până la data de 4 septembrie 2012.
În baza art. 189 Cod Procedură Penală s-a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul în sumă de 100 lei, care s -a avansat din Fondul M.ui Justiției în favoarea Baroului C. - av. R. Cora.
În temeiul art.192 alin. 3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare, în care este inclus și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul R. T. M., solicitând casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii arestării preventive formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, cu consecința punerii în libertate a inculpatului.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este deosebit de gravă, dar solicită să se aibă în vedere că pentru luarea măsurii arestării preventive trebuie să existe probe legitime din care să rezulte bănuiala că a comis fapta, ori în afară de declarațiile inculpatului și a mamei acestuia care cunoaște aspectele doar din relatarea inculpatului nu sunt alte probe în acest sens.
Probele cu privire la modalitatea de comitere a faptei, încercarea de ștergere a urmelor comiterii faptei, sunt contradictorii și singura declarație a inculpatului nu poate determina luarea măsurii arestării preventive.
Solicită să se aibă în vedere că victima a fost cea care a exercitat acte de violență asupra inculpatului, iar acesta din urmă a acționat în legitimă apărare.
În concluzie, apreciază că nu există indicii temeinice și probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În temeiul art. 197 alin. 2 și art. 6 și art. 70 Cod pr.pen. invocă nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, întrucât nu a fost respectat dreptul la apărare a inculpatului în faza de urmărire penală, respectiv acestuia nu i s-a adus la cunoștință înainte de a fi audiat învinuirea ce i se aduce, aspectele cu privire la care urmează să fie audiat și că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva sa.
De asemenea, arată că încheierea recurată este motivată doar sub aspectul pericolului social al infracțiunii și nu și cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta inculpatul în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului,Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 149/1 Cod procedură penală, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și există vreunul din cazurile prevăzute în art. 148 Cod procedură penală, când se consideră că în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, judecătorul dispune arestarea preventivă a acestuia, arătând temeiurile care justifică luarea acestei măsuri.
În sarcina inculpatului s-a reținut o infracțiune gravă,respectiv omor calificat, prev. de art.174, art.175 lit. c Cod Penal ,constând în aceea că în cursul zilei de 19 aprilie 2012, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, și ca urmare a unor altercații verbale și fizice, a aplicat victimei R. T.-Claudiu, fratele său, în timp ce se aflau la locuința comună din satul S. nr.41, mai multe lovituri cu un topor în cap, până când acesta a căzut, apoi de frică a târât corpul fratelui său și l-a introdus în fosa wc-ului, situat în curtea casei celor doi. Ca urmare a loviturilor aplicate, victima R. T. -Claudiu a decedat.
Față de probele administrate până în acest moment,prima instanță în mod corect a apreciat că în speță sunt întrunite atât cerințele prev. de art.143 C.
,raportat la existența indiciilor că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală,indicii ce rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit de către organele de urmărire penală, concluziile provizorii formulate de I. C. - N., declarațiile martorilor R. M., R. L., coroborate cu declarațiile inculpatului, indicii ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este acuzat.
De asemenea,în mod legal și temeinic prima instanță a reținut și incidența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f C. ,întrucât infracțiunea pentru care este cercetat este pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani , considerând astfel că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică
,aceasta raportat la gravitatea faptei pentru care este cercetat .
Este desigur adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii;aceasta nu înseamnă însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei,sub acest aspect ,existența pericolului public poate rezulta ,între altele,și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni,de posibilitatea chiar a săvârșirii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare a autorităților față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Curtea apreciază de asemenea că se impune arestarea inculpatului și prin prisma disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate ,inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților competente ,existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit infracțiuni.
În ceea ce privește excepția invocată,instanța urmează a o respinge,apreciind că dreptul la apărare a inculpatului nu a fost încălcat;deși nu este încheiat un proces-verbal distinct în acest sens, în declarația inculpatului de la filele 37-38 procurorul a consemnat înainte de ascultarea acestuia că i-a adus la cunoștință drepturile procesuale și învinuirea ce i se aduce. Pe de altă parte,lipsa procesului verbal nu este enumerată între cazurile de nulitate absolută limitativ prevăzute în art.197 al.2 C.,putând eventual atrage nulitatea relativă a actului,însă aceasta trebuie invocată în cursul efectuării actului, potrivit art. 197 al.4 C.
În concluzie,Curtea apreciază că arestarea inculpatului s-a luat cu respectarea tuturor textelor de lege in materie ,sens în care va respinge recursul ca nefondat.
În baza art.192 al.2 C.va obliga inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului,din care 200 lei reprezintă onorariul avocațial din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R. T. M., fiul lui T.
și M., născut (...), aflat în A. IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 95/C din
07 august 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocați al.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 august 2012.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, I. M. C. I. M. R.
GREFIER, M. V.-G.
Red.I.M./Dact.S.M
3 ex./(...)
Jud. fond: L. A. C.
| ← Decizia penală nr. 203/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 477/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
