Încheierea penală nr. 355/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.355/R/2012
Ședința publică din 5 martie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE : M. Ș., judecător JUDECĂTORI : L. M.
ANA C.
GREFIER : M. B.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin procuror
V. T.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul A. Z. împotriva încheierii penale nr.20 din 25 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), având ca obiect propunere de arestare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. Z., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.C. A. M. din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul A. Z. arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. Z., solicită admiterea recursului, apreciind că încheierea atacată este netemeinică și nelegală.
În susținerea recursului arată că în cauză deși sunt îndeplinite condițiile prev.de art.143 C.pr.pen., și cele prev.de art.148 lit.f teza I, nu sunt îndeplinite condițiile art.148 lit.f teza II-a C.pr.pen., respectiv apreciază că inculpatul nu prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât acesta și-a recunoscut fapta așa cum a fost reținută, a arătat că regretă săvârșirea acesteia și de asemenea a arătat faptul că nu a intenționat să suprime viața părții vătămate.
Consideră că acest pericol social concret pentru ordinea publică trebuie să fie analizat în parte și nu să fie stabilit în abstract. De asemenea, pericolul social concret al inculpatului nu se identifică cu pericolul social al faptei reținute în sarcina sa.
Așa cum prevede și art.5 al. 2 CEDO la stabilirea acestui pericol social concret trebuie să se aibă în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului. A., apreciază că poziția procesuală a inculpatului și regretul manifestat trebuie avute în vedere de către instanță la stabilirea unei măsuri preventive.
Așa fiind, apreciază că la acest moment procesual, față de inculpat se poate lua și o altă măsură preventivă, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate
Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.
Reprezentantul M.ui P., solicită respingerea recursului ca nefondat.
În susținerea poziției procesuale arată că soluția instanței de a dispune arestarea preventivă a inculpatului, corespunde dispozițiilor legale sub toate aspectele, iar pericolul prezentat de inculpat raportat la fapta comisă, este evident.
Consideră că probațiunea administrată până în prezent conduce la concluzia avută în vedere și de către instanța de fond, raportat la modalitatea de comitere, motivația acesteia și elementele ce pot caracteriza nivelul de pericol pentru ordinea publică. Susține că soluția nu este disproporționată cât timp inculpatul recunoaște că a comis o infracțiune care a vizat viața unei persoane, aplicându-i acesteia mai multe lovituri care au generat punerea în primejdie a victimei. A arătat că scopul acestor acțiuni are la bază ideea de răzbunare, raportat la reacția inculpatului, la acțiunile unei terțe persoane rămasă neidentificată, în condițiile în care inculpatul recunoaște că și incidentul anterior a avut la bază conduita sa ilicită de molestare a unei persoane de sex feminin într-un mijloc de transport în comun.
Prin urmare, date fiind circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, coroborate cu celelalte împrejurări, care atestă că inculpatul nu are nici un control asupra propriilor acțiuni atunci când este vorba de persoana sa și consideră că justifică, și parchetul consideră că punerea acestuia în stare de arest preventiv este o măsură logică din perspectiva posibilităților de prevenție sub aspectul acestui pericol pe care-l prezintă inculpatul, fiind o situație tipică în care s-a făcut dovada că lăsat în libertate este un potențial pericol pentru semenii săi.
Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Inculpatul A. Z., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 20/C din data de 25 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art.149/1 C.p.pen. și art. 148 lit. f C.pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. Z., fiul lui natural și M. A., născut la (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în Huedin, str. Cetatea Veche nr.68, jud. C., f.f.l. în C.-N., b-dul Muncii nr. 51, jud. C., CNP 1., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 25 februarie 2012 și până la data de 24 martie
2012.
S-au aplicat prevederile art.189 și art.192 al.3 C.pr.pen.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sesizarea formulată, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a propus instanței, în conformitate cu prev. art.149¹ și urm. C.pr.pen., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A. Z., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.20 C. rap. la art. 174, 175 al.1 lit. a C. cu art. 37 lit. a C., pentru o perioadă de 29 de zile, arătând în motivare că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, conform art. 143 C.p.pen. și art. 148 lit. f C.p.pen., respectiv există indicii temeinice în sensul că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat și pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică iar arestarea sa este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele :
La data de (...) inculpatul A. Z., a fost reținut pe o durată de 24 de ore
(până la data de (...), ora 3,20) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr.4, emisă în dosarul nr. 285/P/2012, la aceeași dată fiind audiat de procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, prev. de art.20 C. rap.la art. 174, 175 al.1 lit. a C. cu art. 37 lit. a C.
În sarcina inculpatului s-a reținut, în esență, că în cursul zilei de (...) după ce a aflat unde locuiește partea vătămată T. I. J., având intenția de a se răzbuna, în cursul serii și după ce s-a înarmat cu un cuțit s-a deplasat la locuința victimei situată în C.-N. str. F. nr. 130, ap. 34, jud. C. și după ce victima a deschis ușa i-a aplica t acesteia mai multe lovituri cu cuțitul cauzându-i leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale și care i-au pus în primejdie viața.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lui, pentru fapta comisă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condițiile legale pentru luarea acestei măsurii împotriva inculpatului, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
A., în primul rând, în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina lui, aceste indicii și probe fiind relevate de procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto, raportul de constatare medico-legală întocmit de către I. C.-N., declarațiile martorilor audiați în cauză V. M., D. F., S. L., R. S., raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat și nu în ultimul rând, declarațiile inculpatului care, recunoscând fapta comisă, a descris modalitatea de comitere a acesteia, respectiv lovirea repetată a victimei cu un cuțit și contextul care a determinat acțiunea sa violentă.
Drept urmare, rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate până la acest moment, că sunt întrunite cerințele art. 143 C.p.pen. referitoare la existența unor probe sau indicii temeinice ale săvârșirii de către inculpat a unei fapte prevăzute de legea penală.
În al doilea rând, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f a art.
148 C.pr.pen., inculpatul este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat este îndeplinită.
Cea de a doua cerință a acestui text de lege se referă la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, cu mențiunea că acest pericol pentru ordinea publică nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică a fost cel mai adesea definit ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, generând temerea colectivă că organele de stat nu acționează suficient, în cazul comiterii unor fapte de o anumită gravitate.
Fără îndoială pericolul concret al faptei nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică la care se referă art. 148 lit. f C.p.pen., dar nici nu este posibil ca acesta să nu fie avut în vedere de către judecătorul sesizat cu o asemenea propunere.
Dimpotrivă, acesta este chemat să facă o evaluare a faptei comise și a circumstanțelor comiterii ei, pentru ca apoi prin raportare și la circumstanțele personale ale inculpatului să decidă dacă este sau nu, necesară privarea de libertate a inculpatului.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care considerăm că în acest caz este evidentă dacă avem în vedere circumstanțele concrete ale comiterii acestei fapte, caracterizată de o gravitate deosebită, relevată în principal de modalitatea în care a inculpatul a acționat, violența de care acesta a dat dovadă, lovind victima în mod repetat cu un cuțit și nu în ultimul rând, urmările care s-au produs sau se puteau produce asupra sănătății ori vieții victimei.
Așadar, în cauza de față, s-a apreciat că rezultă din chiar modul de derulare a evenimentelor, modalitatea de săvârșire a faptei, mijloacele folosite, împrejurările în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul a acționat pe fondul consumului de alcool și după ce s-a înarmat în acest scop cu un cuțit, lovind victima în mod repetat chiar în ușa locuinței sale, reies probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În același sens, nu trebuie pierdute din vedere antecedentele penale ale inculpatului, care este recidivist fiind anterior condamnat pentru infracțiuni de furt calificat prin sentința penală nr. 42/2010 a Judecătoriei
Turda la pedeapsa de 1 an și 3 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Chiar dacă inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a arătat că o regretă, această împrejurare nu poate constitui prin ea însăși un motiv suficient de puternic care să justifice cercetarea sa în stare de libertate, această atitudine sinceră a inculpatului, fiind avută în vedere de judecător la individualizarea judiciară a pedepsei, în măsura în care inculpatul va fi trimis în judecată și se va pronunța o soluție de condamnare.
În aceste condiții, apreciindu-se că arestarea inculpatului este în mod evident necesară pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în baza art.
149/1 C.pr.pen. propunerea P. de pe lângă Tribunalul Cluj a fost admisă, iar instanța a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 29 de zile, începând cu data de 25 februarie 2012 și până la data de 24 martie
2012.
S-au aplicat prevederile art.189 și art.192 al.3 C.pr.pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal inculpatul
A. Z., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 5 martie 2012, inculpatul, prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate cu consecința punerii sale în libertate, cu motivarea, în esență, că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât a recunoscut comiterea faptei.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514 Cod procedură penală, curtea constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
A., se constată că inculpatul recurent A. Z. este cercetat în dosarul nr.285/P/2012 al P. de pe lângă Tribunalul Cluj sub aspectul comiterii tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art.20 rap.la art.174, 175 lit.a Cod penal.
Acuzațiile ce se aduc inculpatului constau în aceea că în cursul zilei de (...), după ce a luat la cunoștință unde locuiește partea vătămată T. I. J., s-ar fi înarmat cu un cuțit și cu intenția de a se răzbuna s-ar fi deplasat la locuința părții vătămate din C.-N., strada F., iar după ce partea vătămată i- a deschis ușa, ar fi aplicat acesteia mai multe lovituri cu cuțitul, cauzându-i leziuni vindecabile în 17-18 zile de îngrijiri medicale.
Măsura arestului preventiv a fost luată față de inculpatul recurent la data de 25 febrarie 2012, prin încheierea penală nr.20/2012 a T.ui C., ca și temei al arestării fiind reținută incidența prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, respectiv că pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezenta pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptei de comiterea căreia este suspectat, din modalitatea de săvârșire a faptei, mijloacele folosite, împrejurările în care ar fi fost comisă.
Curtea constată că în cauză există probe și indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că inculpatul recurent este autorul faptei de tentativă la omor calificat pentru care se efectuează cercetări, după cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului f.4,5; alte procese verbale f.6-9, 19, 20, 27-29, 34, 35, 44, 58, 59; declarația martorilor V. M. f.10-11; D. F. f.12-13 S. L. f.24, R. S. f.45-46, declarația inculpatului A. Z. f.53-55, 61-63, 66-67; raport de constatare tehnico-științifică nr.5161 din (...) f.48-52; planșa fotografică cuprinzând aspectele fixate și urmele ridicate cu ocazia examinării articolelorde îmbrăcăminte din (...) la S. de P. din C.-N. f.37-43; raport de constatare medico-legală f.21-22, în care se arată că numita T. I.-J. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire activă cu corp tăietor-înțepător, leziunile necesită 17-18 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
În mod just a reținut instanța de fond că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aceste date rezultând din probele și mijloacele de probă enumerate mai sus.
Gravitatea particulară a faptei de comiterea căreia este suspectat inculpatul recurent și reacția publicului la săvârșirea unor astfel de faptei este de natură a provoca o tulburare socială în măsură a justifica, cel puțin pentru un anumit timp, măsura arestării preventive.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente persoana bănuită de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive nu a fost atins, cercetările fiind în fază incipientă.
Totodată scopul privării de libertate este acela de a confirma sau infirma bănuiala cu privire la implicarea inculpatului recurent în comiterea faptei de care este acuzat, deoarece motivele plauzibile nu înseamnă stabilirea culpabilității suspectului încă din faza de urmărire penală (cauza Marturana contra Italiei din martie 2008).
Având în vedere caracterul imprevizibil al comportamentului uman,
ținând seama de datele de la dosar care indică pentru inculpat un obicei de a consum alcool, pe fondul căruia se pare că a fost comisă și prezenta faptă, curtea constată că nu există garanții că lăsat în libertate inculpatul nu ar comite alte fapte antisociale, modul în care se pare că ar fi acționat permițând să se întrevadă acest risc.
CEDO a arătat în cauza Witold Litwa contra Poloniei din 2000 că nu este suficient ca privarea de libertate să fie conformă cu dreptul național ci trebuie de asemenea să fie necesară în circumstanțele cauzei.
Fapta pentru care este cercetat inculpatul, constând în presupusa comitere de acte de agresiune extremă față de o persoană pe care nu o cunoștea, în scop de a se răzbuna, relevă o tipologie deosebită, puțin frecventă în realitatea citadină, dar creșterea numărului unor astfel de fapte ar putea fi încurajată în lipsa unei reacții ferme a autorităților.
Privarea de libertate a inculpatului reprezintă la momentul actual cel mai adecvat răspuns alarmei create în opinia publică, fiind o măsură necesară în circumstanțele concrete ale prezentei cauze, mai sus indicate.
Ca urmare, pentru considerentele prezentate, curtea va respinge în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. Z., fiul lui N. si M., nasc.la 9 mai 1990, aflat in Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr.20/C din 25 februarie 2012 a T.ui C.
În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C. suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art.192 alin.2 va fi obligat inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A. Z., fiul lui N. si M., nasc.la 9 mai 1990, aflat în Arestul IPJ C., împotriva încheierii penale nr. 20/C din 25 februarie 2012 a T.ui C.
Stabilește în favoarea C. suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției (avocat C. A. M.).
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
M. Ș. L. M. | ANA C. | M. B. |
Red.L.M. Dact.H.C./4 ex./(...) Jud.fond: A.Ț..
| ← Decizia penală nr. 477/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1034/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
