Decizia penală nr. 527/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI Dosar nr. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 527/R/2012
Ședința publică din 3 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : V. V. A.- judecător
JUDECĂTORI : L. H.
GREFIER : M. N.
I. M.
M. public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 444 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev.de art. 6 din Legea nr.241/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru inculpat apărătorul desemnat din oficiu avocat B. H., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpatul, partea vătămată A. N. de A. F., partea civilă D. G. a F. P. a J. S.
Procedura de citare nu este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună sancționarea inculpatului cu o amendă administrativă. În continuare se arată că, inculpatul a deschis afacerea în anul 2004 și până în anul 2009 nu a întârziat niciodată cu plata cheltuielilor către stat. Datorită crizei financiare rând pe rând a trebuit să închidă magazinele, banii nu ajungeau pentru angajați, chirie și furnizori. A. a solicitat reeșalonarea plății sau timp pentru a putea achita, însă nu a primit.
Din fișa de cazier judiciar aflată la dosar, rezultă că inculpatul nu a avut nici o condamnare fiind fără antecedente și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită.
În final, se arată că prejudiciul cauzat de 8952 lei este relativ mic. Solicită a se avea în considerare și raportul lichidatorului depus la dosarul de fond.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, motivând faptul că societatea a avut încasări, însă sumele înscrise în soldul lunar al contului „casa"; care reflectau cuantumul încasărilor au fost direcționate către alte destinații, respectiv plata salariilor, a furnizorilor. Forma continuată a infracțiunii s-a reținut de instanța de fond motivat de faptul că inculpatul în baza aceleiași rezoluții infracționale în perioada martie
2009-februarie 2010 inculpatul în calitate de administrator a societății,nu a virat către bugetul de stat contribuții cu reținere la sursă, aceste contribuții trebuind să fie virate până la data de 25 ale lunii următoare celei efectuării plăților salariale.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 C. și art 52
C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. R. la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea a avut ca urmare, producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
C U R T E A :
Deliberând retine că prin sentința penală nr. 444 din data de (...), pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr. (...), în baza art.6 din Legea nr. 241/2005 republicată, cu ap.art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a si c C.pen rap. la art. 76 alin. 1 lit. e C.pen, cu aplicarea art. 3. C. a fost condamnat inculpatul M. A., fiul lui C. si S., născut la data de (...) in loc.Jac jud. S., domiciliat in loc. Z., B-ul M.Viteazu nr. 7 bl.D, sc. C, ap. 1 jud. S.,cetatean roaman, fara antecedente penale, CNP 1. la pedeapsa de: - 6 ( șase ) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
În baza art.71 alin.1 C., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a, lit.b) și lit. c) teza a III-a C. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.81 C., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 C..
In baza art.71 alin.5 C., pe durata suspendării conditionate a executării pedepsei se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) C..
În baza art.14 C.p.p., art. 998-999 C.civ. și art. 346 C.p.p., s-a admis acțiunea formulată de M. E. și F. - A. N. de A. F. - D. G. a F. P. S. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 8.952 lei, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile aferente, calculate până la data executării integrale a obligației bugetare, reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii ce face obiectul prezentei cauze.
În baza art.359 C., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 si 84
C. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni sau a neexecutarii obligațiilor civile.
In baza art. 353 C. rap la art. 163 C. s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului pana la concurenta valori prejudiciului cauzat partii vatamate.
În baza art.191 alin.1 C., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care onorariul avocatului care a sigurat asistenta juridica, av. C. A. in cuantum de 200 lei a fost avansat din FMJ catre Baroul de avocati S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de (...) din Dosar nr.1358/P/2010, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului M. A. pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzuta de art. 6 din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.(...).
În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că învinuitul M. A. a fost administrator si asociat la SC G. SRL din anul 2003 si pana in anul 2010 cand societatea a intrat in procedura de insolventa. In cursul anului 2010 societatea a facut obiectul unei verificari de catre G. F. constatandu-se ca in perioada 2009-2010 societatea administrata de catre inculpat a retinut si nu a virat catre bugetul statului in termen de 30 de zile contributiile cu retinere la sursa, cauzand un prejudiciu bugetului de stat in valoare de 8.952 lei.
În susținerea stării de fapt reținută în sarcina inculpatului, s-au indicat următoarele mijloace de probă: declarații învinuit ( f.155-158,168-169), declarație martor ( f.160-
164), proces verbal D.- S. ( f.22-23), proces verbal intocmit de G. F. (f.16-20), alte inscrisuri (f.24-152).
La termenul de judecată din (...), inculpatul a fost întrebat de către instanță dacă dorește să fie judecat în procedura simplificată prevăzută de art. 3. C., adică judecata să aibă loc doar în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunoaște și le însușește. Inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu formulează cereri privind administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaște și le însușește. Instanța a admis cererea de judecată în procedură simplificată a inculpatului și a procedat la audierea acestuia, declarația inculpatului fiind atașată la dosarul cauzei la fila 196.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a avut calitatea de asociat unic și administrator la SC G. SRL in perioada 2003-2010. Prin sențința nr.4871/2010 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC G. SRL și radierea debitorului din registrul comerțului, nefiind identificate elemente de angajarea răspunderii personale a administratorului statutar.
Această societate a avut ca obiect de activitate comert cu amanuntul al imbracamintei in magazinele specializate.
In cursul lunii aprilie 2010 societatea admninistrată de către inculpat a fost supusă unui control al Gărzii Financiare -Secția S. în perioada, în urma căruia a fost sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău .
Potrivit constatarilor organelor de control SC G. SRL datora la bugetul general consolidat al statului la data de (...) suma de 8.496 lei reprezentand impozite si contributii retinute prin stopaj la sursa, defalcate astfel: 3567 lei reprezentand contributia angajatilor pentru asigurarile sociale de stat, 2188 lei reprezentanad contributia angajatilor pentru asigurarile sociale de sanatate, 196 lei reprezentand contributia la fondul de somaj, 2545 lei reprezentand impozitul pe venituri de natura salariilor.
Din procesul verbal intocmit de catre G. F. rezulta faptul ca societatea administrata de catre inculpat incepand cu luna martie 2009 nu a mai achita catre bugetul de stat sume reprezentatnd impozite si contributii retinute prin stopaj la sursa desi in perioada februarie-noiembrie 2009 societatea a detinut numerar in casa. Sumele provenite din incasarile din vanzari ale societatii in perioada ianuarie 2009- august 2009 au fost destinate in principal platii furnizorilor precum si restituirii sumelor cu care administratorul a creditat societatea.
În cursul anilor 2009-2010 SC G. SRL a avut un număr mediu de 5 angajați pentru care a achitat retribuții lunare, întocmind state de plată. Pentru persoanele angajate societatea a reținut prin stopaj la sursă impozitele și contribuțiile datorate de aceste persoane fără a vira însă în termenul legal la bugetul consolidat al statului aceste sume.
Conform balanței de verificare pentru perioada 2009-2010 societatea nu înregistra restanțe la plata salariilor, soldul contului 421-personal salarii datorate fiind 0. Din statele de plată și contractele individuale de muncă rezultă că inculpatul a achitat drepturile salariale datorate angajaților și a reținut sumele de bani reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă pe care însă, nu le-a virat în termenul de 30 de zile de la scadență.
Potrivit procesului verbal incheiat de catre D. S. societatea administrata de catre inculpat datora catre bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale si a fondurilor speciale, pana la data de 15 iulie 2010, suma totala de 8.952 lei.
Inculpatul a recunoscut savarsirea faptei retinute in sarcina sa motivand faptul ca societatea a avut incasari insa sumele inscrise in soldul lunar al contului „casa"; care refelectau cuantumul incasarilor au fost directionate catre alte destinatii, respectiv plata salariilor, a furnizorilor
Situația de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpatului sunt pe deplin dovedite de mijloacele de probă administrate în cauză, declarațiile inculpatului de recunoaștere a săvârșirii faptei, date pe parcursul procesului penal, coroborându-se cu declarația martorului N. L., proces verbal GF nr. 030009/(...), proces verbal D. nr.
3117/2010, declaratii martori P. L., Roman M., alte inscrisuri.
În drept, fapta inculpatului M. A. de a reține și a nu vărsa, cu intenție, în cel mult
30 de zile de la scadență, impozitul pe salarii în sumă de 3034 lei, contribuția de asigurări sociale de stat în sumă de 3693 lei, contribuția la fondul de șomaj în cuantum de 178 lei și contribuția la asigurările sociale de sănătate în sumă de 2047 lei întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 savarsita in forma continuata.
Reținând vinovăția inculpatului, instanța a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea infracțiunii de evaziune prin reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, faptă prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005 cu ap. art 41 alin. 2 C.
Forma continuata a infractiunii s-a retinut întrucât inculpatul in baza aceleiasi rezolutii infractionale in perioada martie 2009 - februarie 2010 inculpatul in calitate de administrator a societatii nu a virat catre bugetul de stat contributii cu retinere la sursa, aceste contributii trebuind sa fie virate pana la data de 25 ale lunii urmatoare celei efectuarii platilor salariale.
Având în vedere faptul că judecarea cauzei s-a făcut în procedură simplificată, potrivit art. 3. alin.7 C., inculpatul a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 72 si art. 52 C., instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. G. de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.18¹ alin.2 C., urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
R. la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul M. A., instanța a avut în vedere faptul că infracțiunea a avut ca urmare producerea unui prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. A. este în vârstă de 51 de ani și are trei copii, lucreaza ca pastor la B. B. din mun. Z.. Potrivit referatului de evaluare intocmit in cauza de catre S. de P. de pe langa T. S. inculpatul prezinta o imagine pozitiva in societate, conduita morala manifestată in decursul vietii, experienta profesionala lipsita de abateri sunt atributii care sunt de natura a reprezenta perspective majore de reintegrare sociala.
De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că din fișa de cazier judiciar aflată la dosar rezultă că inculpatul nu a avut nici o condamnare fiind fără antecedente penale, și că pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței de judecată a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptei, nu a tergiversat cercetările iar în fața instanței s-a prezentat decent, manifestând prin întreaga sa conduită regret cu privire la fapta săvârșită, urmând a reține în beneficiul acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a) și c) C. .
Având în vedere aceste criterii, făcând aplicarea art. 3. alin.7 C. și reținând în privința inculpatului și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a, c C.p instanța a dispus condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată sub minimul special prevăzut de textul ce incriminează fapta reținută în sarcina inculpatului, potrivit disp. art.
76. al.1 lit.e C.p.
Instanța nu a dat eficiență juridică art.42 C., având în vedere că forma continuată a infracțiunii este o cauză facultativă de agravare a pedepsei.
Având în vedere că judecata cauzei s-a făcut în procedură simplificată, circumstanțele reale și personale ale cauzei, circumstanțele atenuante reținute in beneficiul inculpatului și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prin reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursa, faptă prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu ap. art. 41 alin. 2 care vor fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea E. a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c. României și Hirst c. Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu prioritate față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpat a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat a fost interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea E. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este în strânsă legătură cu exercitarea funcției de administrator și a calității de asociat al unei societăți comerciale, instanța a apreciat că acesta este nedemn de exercitarea acestor drepturi și în consecință pe durata executării pedepsei închisorii s-a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator sau asociat al unei societăți comerciale, prev. de art.64 lit.c) C..
Infracțiunea săvârșită este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator, astfel instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 d) și e) C..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. D. de acest rol al condamnării, instanța a apreciat că executarea efectivă a pedepsei nu se justifică, întrucât aceasta ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra aspectelor personale ale inculpatului, or, rolul condamnării este tocmai acela de a atrage atenția asupra importanței respectării relațiilor în societate, rol care nu s-ar realiza în totalitate în cazul executării pedepsei în regim de detenție
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l C., respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 6 luni, așadar sunt respectate condițiile impuse de alin.1 lit.a); inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de alin.1 lit.b); experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 C., pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 C..
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 C., instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că prin cererea de constituire de parte civilă formulată în cauză D. G. a F. P. S., în nume propriu și în numele A. N. de A. F. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.952 lei, din care impozit pe venit din salarii in cuntum de 3.034 lei, CAS angajati 3.639 lei, 2.047 CAS sanatae angajati, CAS somaj angajati 178 lei, sumă ce se va actualiza la data executării integrale a obligației bugetare.
În baza art.14 C. raportat la art.346 C. și art.998 Cod civil, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă M. F. publice - A. N. de A. F.- D. G. a F. P. a J. S. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 8.952 lei, reprezentând total obligații cu reținere la sursă care depășesc 30 de zile, sumă ce se va actualiza la data executării integrale a obligației bugetare.
În baza art.359 C., i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 si art. 84 C. privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau a neexecutarii obligatiilor civile stabilite.
In baza art. 353 C.pr pen, rap. la art. 163 C. pen si art. 11 din Legea 141/2005 instanta a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale inculpatului până la concurenta valorii prejudiciului cauzat.
În baza art.191 alin.1 C., a fost obligat inculpatul M. A. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei a fost avansată din fondul M.ui Justiției către Baroul de A. S. pentru apărătorul din oficiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. A., criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si a solicitat casarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea inculpatului potrivit art. 11 pct. 2 lit. a rap. La art. 10 lit. b/1 C. si aplicarea unei sanctiuni administrative cu motivarea că până în anul 2009 nu a întârziat niciodată cu plata cheltuielilor către stat, că datorită crizei financiare a trebuit să închidă magazinele, iar banii nu ajungeau pentru angajați, chirie și furnizori, că a solicitat reeșalonarea plății sau timp pentru a putea achita, însă nu i s-a aprobat. A mai invocat lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră si regretul sincer, precum si prejudiciul relativ mic.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat în faza de urmărire penală, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat în procedura prevăzută de art. 3. C. că inculpatul recurent a comis infracțiunea care face obiectul cauzei, vinovăția acestuia fiind corect reținută.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate următoarele:
Referitor la aplicarea art.18/1 C. curtea reține că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă precum și de persoana și conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancțiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, își poate îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, numai în măsura în care corespunde gravității faptei, potențialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența măsurii luate față de el.
În speță, fapta inculpatului nu întrunește condițiile cerute de art.181 C.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracție de circumstanțele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul incepand cu luna martie 2009 nu a mai achitat catre bugetul de stat sumele reprezentatnd impozite si contributii retinute prin stopaj la sursa desi in perioada februarie-noiembrie 2009 societatea a detinut numerar in casa, iar sumele provenite din incasarile din vanzari ale societatii in perioada ianuarie 2009- august 2009 au fost destinate in principal platii furnizorilor, precum si restituirii sumelor cu care administratorul a creditat societatea.
Mai mult, în cursul anilor 2009-2010 pentru persoanele angajate societatea a reținut prin stopaj la sursă impozitele și contribuțiile datorate de aceste persoane fără a vira însă în termenul legal la bugetul consolidat al statului aceste sume.
Prejudiciul cauzat este în suma de 8.952 lei, la care se adaugă majorările de întârziere și penalitățile aferente este unul ridicat, iar inculpatul nu a depus nicio diligenta în recuperarea, macar partiala, a acestuia.
Asa fiind, nu se poate retine că prin fapta inculpatului s-a adus o atingere minimă valorilor sociale apărate prin textul incriminator si că poate fi apreciată ca fiind lipsită de importantă atâta timp cât inculpatul a adus cauzat un prejudiciu însemnat bugetului de stat.
Cu privire la sanctiunea aplicată Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
Curtea consideră că aspectele invocate de inculpat au fost avute în vedere în procesul de individualizare, ceea ce a condus la retinerea de circumstante atenuante si coborârea sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege, dar si la stabilirea unei modalitati neprivative de libertate a pedepsei, acordându-se suficientă și echilibrată importanță gradului de pericol social al infracțiunii comise si condițiilor concrete în care s-a produs, dar și totalității urmărilor faptei din perspectiva atingerii aduse bugetului de stat.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilita de către instanța de fond este justă și proporționala, in masura sa asigură atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, respectiv prevenția specială și generală înscrise în art. 52 C., dar si funcțiile de constrângere și de reeducare și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului motive pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar soluția atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temneinică.
Inculpatului i s-a asigurat aistenta juridica din oficiu astfel ca in temeiul art. 189 C. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.-N. suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
In baza art. 192 al. 2 C. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr. 444 din 19 decembrie 2011 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 200 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER, M. N.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. M. A. M.
| ← Decizia penală nr. 1846/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1844/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
