Decizia penală nr. 215/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
D. PENALĂ NR.215/A/2012
Ședința secretă din 6 decembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : D. P. - judecător
JUDECĂTOR : V. G. GREFIER : D. S.
DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGA.ZATĂ ȘI TERORISM- Serviciul Teritorial C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de inculpatul E. F. C. împotriva sentinței penale nr.360 din 20 septembrie 2012, pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1, alin.2, alin.3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Vomir Bizo D. și apărătorul ales al părții vătămate, av.G. E., ambii avocați din Baroul Cluj, cu delegații la dosar, lipsă fiind partea vătămată P. S. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a depus la dosar referatul de evaluare psihosocială cu privire la inculpat.
Apărătorul inculpatului depune la dosar o caracterizare din partea unui avocat care-l cunoaște pe inculpat, cu privire la persoana sa.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și judecând, în principal, să se dispună în temeiul art.334 C. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de minori prev.de art.13 alin.1, alin.2, alin.3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. în cea de proxenetism, prev.de art.329 alin.3 C.pen.
Susține că în cazul infracțiunii de trafic de minori trebuie să existe o viciere a consimțământului părții vătămate, ori din declarațiile acesteia rezultă că a practicat prostituția de bunăvoie, fiind nemulțumită de condițiile de trai. La fila 33 vol.II dosar de urmărire penală există declarația părții vătămate, în care arată că inculpatul nu a fost de acord ca ea să se prostitueze. E. adevărat, însă, că inculpatul a beneficiat de pe urma practicării prostituției de către partea vătămată, întrucât cei doi conviețuiau împreună. Prin urmare, nu poate fi vorba de o constrângere din partea inculpatului în sensul de a o obliga pe partea vătămată să practice prostituția, iar încadrarea juridică corectă a faptei este de proxenetism, prev.de art.329 alin.3 C.pen.
În subsidiar, dacă se va aprecia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, solicită reducerea pedepsei aplicate acestuia, ca efect al reținerii circumstanțelor atenuante prev.de art.74 și 76 C.pen. și urmare a aplicării disp.art.320/1 C. Din referatul de evaluare întocmit în cauză, rezultă că în ciuda problemelor avute, inculpatul nu s-a implicat în fapte de natură penală, nu a mai fost sancționat contravențional până în prezent și că doar nevoile financiare au fost cele care l-au determinat să comită fapta, precum și disponibilitatea părții vătămate. În același referat, se arată că sunt șanse mari ca inculpatul să se reintegreze în societate, având în vedere că acesta are experiență în muncă și poate să-și găsească un loc de muncă. Solicită a se avea în vedere că inculpatul are în întreținere 3 copii minori și că o parte din banii obținuți de la partea vătămată erau destinați pentru a le cumpăra alimente și haine.
Susține că într-o cauză similară, dar cu mai multe părți vătămate
și în care inculpata nu a recunoscut comiterea faptei, i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare cu executare. În speță este vorba de o singură parte vătămată, inculpatul a recunoscut fapta, astfel că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată acestuia este excesivă.
Apărătorul părții vătămate solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Susține că inculpatul a profitat de vârsta fragedă a părții vătămate și a obligat-o să practice prostituția în folosul său. Pedeapsa a fost corect individualizată, la fel și modalitatea de executare a sancțiunii aplicate.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Inculpatul s-a prevalat de disp.art.320/1 C., iar pedeapsa aplicată acestuia în ce privește cuantumul și modalitatea de executare a fost corect individualizată. În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, solicită a fi respinsă pentru motivele arătate de prima instanță în hotărârea pronunțată, la filele 7-8. În cursul cercetărilor, s-a întocmit un raport, în care se arată cum a ajuns partea vătămată să se prostitueze, că inculpatul a exercitat acte de violență fizică și psihică asupra părții vătămate, profitând de vârsta fragedă și de nivelul de instruire a acesteia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște comiterea faptei, că a beneficiat de banii pe care-i aducea partea vătămată, însă nu a vrut să se ajungă aici. Are trei copii minori, dorește să se reabiliteze și să se împace cu soția lui. Solicită reducerea pedepsei aplicate, aceasta fiind exagerat de mare, mai ales că nu a mai avut probleme cu legea până în prezent.
C U R T E A, Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin sentința penală nr.360 din (...) a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 3 din Codul penal, formulată de apărătorul inculpatului.
În baza art. 13 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, art. 3201 din Codul de procedură penală a condamnat pe inculpatul E. F. C., fiul lui natural și I., născut la data de (...) în loc. Făgăraș, jud. Brașov, cetățean român, studii 6 clase, fără ocupație, fără loc de muncă, căsătorit, 3 copii minori, CNP 1., posesor al CIP nr. 6., fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal.
În baza art. 71 din Codul penal a privat pe inculpat, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 66 din Codul penal executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...), la zi.
În baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 55/C/(...) a T.ui C.
În baza art. 14 și urm., art. 346 din Codul de procedură penală rap. la art. 998 din Codul civil vechi și art. 253 din Codul civil în vigoare a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile P. S. S., domiciliată în mun. C.-N., str. Padin, nr. 28, ap. 1, jud. C. suma de
30.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. b din
Codul penal s-a confiscat de la inculpat telefonul marca Nokia model
7360 seria IMEI (...)88/1 și cartela SIM Orange Prepaid seria
1203090021186P05G12.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Vomir-Bizo D. - 300 lei și av. Meteșan I. - 100 lei) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
În baza art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include și onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele: .
În cursul anului 2010 inculpatul E. F. C. a racolat-o pe minora P. S. S., în vârstă de 15 ani, la acea dată elevă la o scoală specială. Deși era căsătorit, inculpatul i-a propus minorei să devină concubina lui promițându-i că va divorța și ulterior se va căsători cu ea. Cu ocazia audierii inculpatul a arătat că la momentul inițierii relației cu partea vătămată cunoștea că aceasta are vârsta de 16 ani. După o perioadă de prietenie, persoana vătămată P. S. S. s-a atașat emoțional de inculpat, acceptând ca relația să se transforme într-una de concubinaj. Cei doi s- au mutat împreună la mătușa inculpatului în comuna B. I. după ce s-a mutat cu partea vătămată P. S. S., inculpatul E. F. C. zis Ricardo i-a cerut acesteia să abandoneze cursurile școlii spunându-i că nu are nevoie de școală pentru a-și face un viitor și condiționând menținerea relației de acest lucru. De asemenea, inculpatul a rupt-o pe partea vătămată de familia ei, nu i-a permis să-și viziteze rudele decât însoțită de el, și atunci când vroia să discute la telefon cu mama sau frații ei, o obliga pe partea vătămată să comute telefonul pe difuzor pentru a o verifica ce le spune rudelor. Inițial, inculpatul a muncit cu ziua, obținând însă venituri insuficiente. In aceste împrejurări, inculpatul a obligat-o pe minora P. S. S. să se prostitueze în folosul lui. Profitând de atașamentul emoțional al părții vătămate inculpatul i-a cerut acesteia să se prostitueze ca dovadă a iubirii pe care o poartă amenințând-o că în caz contrar o va părăsi. A. i-a relatat că și sora lui P. S. se prostituează și câștigă mulți bani din această activitate sume cuprinse între 100 și
300 de lei pe zi. P. vătămată arată că din iubire pentru inculpat a acceptat să se prostitueze în folosul lui. Aceasta a fost însoțită de inculpat în zona „Bruky" unde se prostitua și P. S. fiind supravegheată de concubinul ei. Din declarațiile părții vătămate a rezultat că P. S. i-a explicat cum să procedeze pentru a atrage clienți iar inculpatul i-a indicat suma pe care să o solicite de la aceștia pentru un raport sexual, respectiv 60 - 70 de lei putând să coboare până la 30 de lei. Din verificările efectuate de către organele de poliție au fost identificate procesele verbale de aplicare a sancțiunii contravenționale rezultând că partea vătămată a început să se prostitueze în data de (...) (vol.II f. 85)
Timp de câteva zile, partea civilă și martora B. V. au fost scoase la prostituție în același loc de către inculpatul E. și un alt inculpat, însă după aplicarea mai multor sancțiuni contravenționale față de P. S. S., inculpatul E. F. C. a hotărât să o mute în zona SUN din cartierul G. tot pentru a practica prostituția. Inculpatul o însoțea pe partea vătămată până în apropierea locului unde o plasa pentru prostituție, după care o supraveghea din tufișurile din apropiere luându-i banii după fiecare client pe care îl avea. În aceeași perioadă, împreună cu cei doi, s-a deplasat și numita P. S., sora inculpatului, pentru a practica prostituția în zona SUN. In scurt timp, alte tinere care practicau prostituția în zonă au intrat în conflict cu P. S. cerându-i să se mute în altă parte, motiv pentru care nici inculpatul E. F. C. nu a mai dus-o pe partea vătămată în zona respectivă ci i-a cerut să meargă la Dej împreună cu o altă tânără pe care a cunoscut-o în timp ce erau găzduiți de mătușa inculpatului în comuna B. Pe perioada verii anului 2011, partea vătămată P. S. S., la cererea inculpatului E. F. C., s-a prostituat la intrarea în municipiul Dej, aducându-i acestuia toți banii obținuți din această activitate.
Din toamna anului 2011, inculpatul E. F. C. a revenit la C.-N. împreună cu partea vătămată, locuind în chirie într-o garsonieră de pe str. B., iar ulterior pe str. N. nr. 54B în același imobil unde și mama inculpatului locuia în chirie cu concubinul ei. Inculpatul E. F. C. a scos- o pe partea vătămată P. S. S. în zona „Bruky" pentru a se prostitua, astfel că din nou cele două tinere au efectuat această activitate împreună sub directa supraveghere a celor doi inculpați. A. au început să coopereze mai precis inculpatul E. F. C. i-a solicitat celuilalt inculpat să o supravegheze și pe partea vătămată atunci când el pleca pentru diferite intervale de timp, cerere acceptată și dusă la îndeplinire de către acesta.
Din declarațiile părții vătămate a rezultat că în mod repetat celălalt inculpat a supravegheat-o în zona unde ea se prostitua. A.e declarații au fost confirmate de interceptările convorbirilor telefonice purtate de către inculpați. La data de (...), într-o convorbire cu celălalt inculpat, inculpatul E. F. C. și-a exprimat temerea că partea vătămată va fugi de la el. C. inculpat i-a propus inculpatului E. F. C. să meargă să o ia pe partea vătămată din zona „Bruky", să o ducă acasă la inculpatul E. F.
C., iar dimineața să o scoată împreună pe C. T. Inculpatul E. F.
C. i-a cerut coinculpatului să meargă repede după partea vătămată întrucât îi este frică să nu fugă. (vol.IV f. 117-120) Într-o altă convorbire tot din data de (...), cei doi inculpați au discutat să le scoată pe partea vătămată P. S. S. și martora B. V. A. pe C. T. pentru practicarea prostituției însă celălalt inculpat i-a precizat inculpatului E. că a bătut-o pe martora B. V. A. care din această cauză „nu poate ieși așa între oameni", precizând că a lovit-o cu biciul și cu picioarele în ochi. (vol.IV f.
100 - 110). În data de (...), la ora 2. inculpatul E. F. C. i-a spus din nou coinculpatului că partea vătămată vrea să fugă de la el, acesta liniștindu-1 că va merge imediat după ea astfel că nu va apuca să fugă (vol.IV f. 121-124). In aceeași seară la orele 2. celălalt inculpat s-a deplasat în zona „Bruky" împreună cu martora B. V. A. de unde a avut mai multe convorbiri cu inculpatul E. F. C. aflat la domiciliu. Din convorbiri a rezultat că celălalt inculpat s-a ascuns în apropierea locului unde se afla partea vătămată supraveghind comportamentul acesteia și comunicându-i inculpatului E. F. C. cele observate, fără ca partea vătămată să îl vadă. U., coinculpatul îi comunică inculpatului E. că și-a găsit un loc de unde poate să o vadă pe partea vătămată și chiar să ajungă în spatele ei pentru a o auzi ce vorbește aceasta . In aceeași seară cei doi, pentru a verifica dacă într-adevăr partea vătămată vrea să fugă de la inculpat, i-au cerut martorei B. V. A. să lase telefonul deschis să se apropiere de partea vătămată și să-i propună acesteia să fugă împreună la B. M., propunere refuzată de partea vătămată (vol.IV f.
129-136) A.e convorbiri sunt relevante cu privire la modul în care cei doi inculpați au cooperat pentru supravegherea părții vătămate în scopul exploatării de către inculpatul E. F. C. La data de (...), inculpatul E. F. C. a sunat-o pe partea vătămată spunându-i că inculpatul D. C. M. a văzut-o stând de vorbă cu cineva (vol.IV f. 173-174) și i-a cerut explicații cu privire la acest lucru.
În plus, inculpatul E. F. C. i-a impus părții vătămate P. S. S. să îl sune și să își lase telefonul deschis încă din momentul când mașinile conduse de clienți opreau în parcarea unde tânăra se prostitua, pentru a auzi suma de bani negociată de aceasta și intervalul de timp pe care urma să-1 petreacă cu clientul. Inculpatul cronometra fiecare minut pe care partea vătămată îl petrecea cu bărbații pe care îi racola. P. vătămată a arătat că inculpatul i-a solicitat să pretindă suma de 10 lei pentru un minut petrecut în compania clientului respectiv. C. numărul de minute depășea multiplul sumei de 10 lei pe care îl încasase partea vătămată în prealabil, inculpatul intervenea, devenind violent verbal cu partea vătămată chiar și cu clienții discutând în mod direct și cu ei, o amenința pe partea vătămată cu bătaia, iar seara la domiciliu îi aplica corecții fizice. C. clientul oferea un preț mai mic decât cel solicitat de minoră, aceasta îl întreba pe inculpatul E. F. C. dacă să accepte această ofertă. De cele mai multe ori inculpatul era de acord cu ofertele clienților, și o trimitea pe minoră să întrețină relații sexuale cu aceștia chiar și când suma de bani era derizorie, 10-20 de lei. De asemenea, inculpatul o trimitea pe minoră să întrețină relații sexuale cu clienții chiar și fără prezervativ punându-i astfel în pericol sănătatea Din interceptările convorbirilor telefonice rezultă că și atunci când persoana vătămată se simțea rău inculpatul o obliga prin amenințări să mai rămână la stradă pentru a face bani (vol.IV f. 99-103,137,160-162).
Pe parcursul zilei partea vătămată trebuia să-i ceară voie inculpatului să ia pauzele necesare pentru nevoile fiziologice (vol.IV f.
87-88,89,175-176), să îi permită să-și cumpere un suc sau un sandwich. (vol.IV f. 158) În permanență inculpatul calcula câți bani a câștigat partea vătămată de dimineață până la momentul discuției, iar în zilele când sumele încasate erau mai mici întrucât partea vătămată nu găsea clienți, devenea amenințător. Au fost zile în care partea vătămată a stat la stradă de dimineața până seara chiar și pe timpul iernii la temperaturi sub minus 20 de grade cu ninsori puternice, arătând ca un om de zăpadă, având o ținută necorespunzătoare temperaturii, potrivit descrierii martorilor. In acest timp inculpatul stătea la căldură la bar sau acasă, însă îi reproșa părții vătămate că nu depune suficiente eforturi pentru a încasa bani.
De regulă, minora își începea activitatea în jurul orelor 08,00 dimineața și rămânea în stradă până se întuneca. Uneori inculpatul îi permitea minorei să facă o pauză la prânz în timpul căreia îi cerea să cumpere alimente, să gătească, sa facă curat în casă, după care o trimitea din nou la stradă. În timpul în care minora se afla în locul practicării prostituției inculpatul îi pretindea să aibă o atitudine activă, să se plimbe, să se adreseze ea clienților și să nu aștepte ca aceștia să-i solicite serviciile sexuale. În repetate rânduri, acesta o admonesta și chiar o amenința atunci când minora se așeza pentru câteva minute pentru a se odihni. (vol.IV f.95-96).
În cursul lunii decembrie 2011, inculpatul E. F. C. a intrat în conflict cu angajații unor baruri din zonă, care i-au interzis să mai frecventeze localurile respective astfel că nu a mai însoțit-o personal pe partea vătămată P. S. S. în zona „Bruky" însă și-a exercitat controlul asupra ei prin intermediul telefoanelor. Chiar și atunci când nu avea clienți inculpatul îi cererea să îl apeleze la anumite ore iar dacă partea vătămată întârzia chiar și cu un minut - două să-1 sune, îi telefona și o amenința. De asemenea, în repetate rânduri inculpatul i-a cerut fratelui său, coinculpatul, să o supravegheze și să îi spună ce face tânăra. Datorită faptului că persoana vătămată a asistat la scene în care coinculpatul i-a aplicat corecții fizice concubinei sale B. V. A. zisă
Vergena părții vătămate îi era teamă de acesta. Inculpatul E. F. C. o teroriza pe partea vătămată că dacă nu face ceea ce el îi cere, îl va trimite pe fratele lui să o bată. Din convorbirile telefonice interceptate în cauză a rezultat că inculpatul E. F. C. a amenințat-o pe persoana vătămată P. S. S. că îl va trimite pe fratele lui să o bată, din cauză că era nemulțumit de sumele de bani obținute sau de faptul că P. S. S. se așeza pentru a se odihni și nu se plimba pentru a atrage atenția clienților. În cursul lunii februarie 2012, inculpatul E. F. C. a luat legătura cu C. M. M. cercetată în altă cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de minori și a discutat cu aceasta să o ducă pe partea vătămată P. S. S. în străinătate pentru practicarea prostituției. Numita C. M. M. era în căutarea unor tinere pe care împreună cu concubinul ei Rostas Sandi cercetat alături de ea, să le transporte în străinătate pentru prostituție. Numiții C. M. M. și Rostaș Sandi i-au promis inculpatului E. F. C. că o vor duce pe partea vătămată cu ei, urmând să fie însoțiți de inculpat care să se ocupe de exploatarea acesteia. Având în vedere că partea vătămată era minoră inculpatul E. F. C. i-a cerut acesteia să o abordeze pe mama ei martora P. C. pentru a-i solicita împuternicirea notarială necesară la frontieră, prin care l-ar fi autorizat pe inculpat să o însoțească pe minoră în străinătate, întrucât martora P. C. a refuzat categoric să semneze o astfel de împuternicire, planul privind transportarea acesteia în străinătate a fost amânat până în luna mai când partea vătămată urma să împlinească vârsta de 18 ani. Înainte ca partea vătămată să împlinească 18 ani, inculpatul a discutat din nou cu C. M. M. cerându-i să o însoțească pe partea vătămată pe C. T. în speranța că acolo aceasta va încasa mai mulți bani din practicarea prostituției, (vol. IV f. 217-223).
In timp ce inculpatul o exploata sexual pe persoana vătămată P. S. S., pentru a o controla, a încercat să o determine să rupă legăturile cu familia ei, permițându-i să-și vizite mama doar atunci când o însoțea și el. Inculpatul a încercat să ascundă de familia minorei faptul că el este cel care o obligă să se prostitueze spunând tuturor rudelor în prezența acesteia că minora este cea care vrea să iasă la stradă și el nu are cum să o împiedice chiar că a bătut-o ca să o facă să renunțe la prostituție, dar cu toate acestea minora ar fi continuat să iasă la stradă. Din convorbirile telefonice înregistrate, precum și din declarațiile părții vătămate P. S. S. rezultă însă că violențele și amenințările erau exercitate de către inculpat pentru a o obliga pe minoră să încaseze cât mai mulți bani. De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor P. C., P. A., atunci când P. S. S. îi suna, inculpatul era prezent, iar telefonul era pus pe difuzor. În cursul lunii martie 2012, inculpatul a relatat mamei minorei că ar fi bătut-o ca aceasta să nu mai iasă la stradă și că de la momentul bătăii aceasta ar fi renunțat a se mai prostitua, însoțindu-1 peste zi la diverse lucrări de construcții unde el ar fi angajat. În fapt inculpatul nu a lucrat nicăieri, potrivit observațiilor directe făcute de organele de politie și a interceptărilor telefonice, a rezultat că acesta fie stătea acasă, fie o supraveghea pe minoră la stradă, iar minora s-a prostituat în continuare, în fiecare zi sub supravegherea acestuia.
De mai multe ori pe parcursul perioadei cât au fost interceptate convorbirile celor doi, persoana vătămată i-a spus inculpatului că s-a săturat să mai iasă la stradă și că vrea să renunțe, de asemenea, că la un moment dat partea vătămată a fugit de la inculpat însă acesta a găsit-o și a adus-o înapoi. In convorbirea din (...), ora 17,00,26, persoana vătămată în timp ce se afla la prostituție, i-a spus inculpatului că de abia așteaptă să se lase odată, că s-a săturat să se prostitueze, inculpatul răspunzându-i „de abia acum începi, mă auzi?". În cursul lunii aprilie 2012, într-o discuție cu fratele său și cu B. V. A., inculpatul E. F. C. și-a exprimat temerea că partea vătămată P. S. S. va încerca din nou să fugă și le-a spus celor doi că „îi va înmuia oasele" .
În data de 23 aprilie 2012, ora 14,57,19, persoana vătămată și-a contactat mama, martora P. C., căreia i-a spus că nu mai vrea să rămână la inculpat, vrea să se întoarcă acasă, că inculpatul este cel care a trimis-o să se prostitueze și a amenințat-o ca să nu plece de la el. (vol.V f. 18-20)
În data de 23 aprilie 2012, partea vătămată P. S. S. a fost depistată de către jandarmi în timp ce practica prostituția în zona „Bruky" și a fost internată în Adăpostul de zi și de noapte pentru copiii străzii Arlechino din C.-N., sub autoritatea D.G.A.S.P.C. C. Inculpatul E. F. C. a făcut demersuri încercând să o scoată pe partea vătămată din centru pentru a-și relua autoritatea asupra ei. Inițial, acesta a apelat la martora P. C. rugând-o să o externeze pe fiica ei, sau măcar să o scoată la o plimbare
(vol.V. f.) însă martora a refuzat considerând că este spre binele minorei să nu ajungă din nou la inculpat. În această situație, inculpatul s-a deplasat la centru și s-a dat drept fratele părții vătămate însă identitatea acestuia a fost verificată de personalul de la centru. La data de 26 aprilie
2012, inculpatul a apelat la C. M. M. împreună cu care a plănuit să organizeze „evadarea" părții vătămate din centru urmând ca numita C. M. M. să își ofere serviciile sexuale paznicului care va fi de serviciu, timp în care inculpatul să o ajute pe partea vătămată să sară gardul. (vol.V. f.73-76, coroborat cu declarațiile părții vătămate). Și acest plan a fost zădărnicit de personalul din centru.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport psihologic, privind pe partea vătămată P. S. S., de către specialiști din cadrul D.G.A.S.P.C. C. Potrivit raportului, partea vătămată P. S. S. este o persoană vulnerabilă având o necesitate excesivă de a fi tutelată ceea ce a condus la un comportament submisiv și aderent și la frică de separare. A. tip de comportament a fost observat și de specialiștii din sistemul școlar care au evaluat-o pe partea vătămată anterior relației pe care aceasta a avut-o cu inculpatul. Pe acest fond, relația părții vătămate cu inculpatul a fost una exclusiv de dependență apreciindu-se că acțiunile exercitate de acesta nu ar fi avut același rezultat în lipsa unui fond de vulnerabilitate personală pe care P. S. S. îl avea. In cadrul relației, aceasta nu lua nici decizii simple fără vreo confirmare din partea inculpatului. Nu participa la deciziile care priveau cuplul, astfel că inculpatul a reușit să îi construiască un stil de viață guvernat de el, i-a impus cu cine să discute, să renunțe la educația formală, să se prostitueze, exploatând teama părții vătămate de a nu pierde suportul lui prin amenințarea acesteia că o va părăsi. Pentru a păstra relația, partea vătămată a acceptat practicarea prostituției, a tolerat maltratarea fizică, verbală și sexuală. Inculpatul a folosit mai multe strategii de dominanță pentru a o determina pe partea vătămată să rămână în relația de cuplu și să se prostitueze . La început, inculpatul a investit în relația romantică, creându-i părții vătămate expectanțe pozitive față de viața de cuplu, exploatând nevoia acesteia de siguranță și confort emoțional. Prostituția a fost privită de partea vătămată ca o situație tranzitorie, o necesitate de moment, inculpatul fiind cel care a condiționat-o „dacă mă iubești, faci asta". De asemenea inculpatul a utilizat forța fizică obișnuind să o lovească cu un cablu, cu pumni și picioare, să o amenințe cu utilizarea forței fizice asupra ei și a familiei sale, cele mai mici acte de răzvrătire fiind astfel sancționate. Gelozia extremă și cu consecințe negative asupra părții vătămate, era motivată ca un gest de afecțiune. M. în care cei doi își consumau relația era promiscuu, prostituția și agresivitatea erau comportamente uzuale acceptate. O altă tehnică folosită de inculpat a fost îndepărtarea părții vătămate de familia ei, asigurându-se astfel că nici un factor perturbator extern nu va interveni. De asemenea, inculpatul a utilizat manipularea emoțională amenințând-o pe partea vătămată că o va părăsi, și-a înscenat plecarea de acasă, spunându-i că pleacă la fosta iubită pentru că va avea mai mulți bani. Pe timpul șederii în adăpost a părții vătămate, inculpatul a folosit o altă strategie spunând că ar avea grave probleme de sănătate cu inima, și că poate supraviețui doar asistat de un aparat, problemă confirmată de mama acestuia. Cu ocazia unei vizite la adăpost, inculpatul i-a arătat părții vătămate „un aparat"; care din descriere parte a fi o ventuză lipită în zona pieptului pe care a dezlipit-o și i-a dat-o în mână pasându-i responsabilitatea pentru viața lui.
Potrivit raportului, controlul asupra părții vătămate era exercitat cu ajutorul coinculpatului care o supraveghea în lipsa acestuia și îi comunica observațiile sale asupra comportamentului părții vătămate. De asemenea inculpatul E. F. C. o umilea pe partea vătămată prin faptul că o obliga să îi descrie în detaliu modul în care întreținea relații sexuale cu clienții, să decidă asupra virilității clienților în raport cu el, adresându-i și apelative jignitoare („curvă"). P. vătămată a simțit ca pe o umilință
și faptul că inculpatul i-a tăiat părul pentru că a plecat la mama ei încercând să scape de el.
Într-adevăr din probele administrate a rezultat că în iarna anului 2012 partea vătămată s-a deplasat la domiciliul mamei ei nemaidorind să practice prostituția însă inculpatul E. F. C. a plecat imediat după ea și în aceeași zi a adus-o înapoi.
Raportul arată că pe parcursul întregii relații cu inculpatul atitudinea părții vătămate a fost una extrem de obedientă și complicată la regulile impuse de acesta, dar că acesteia îi era teamă de ceea ce putea să i se întâmple în situații de nesupunere.
Pe fondul experienței victimă abuzator au apărut consecințe la nivel emoțional, comportamental și fiziologic, care se traduc prin neîncredere în persoanele străine, hipersensibilitate în context de proximitate fizică cu o altă persoană, mai accentuată în prezența persoanelor de gen masculin, manifestată prin retragere fizică și senzații intense de disconfort față de comportamente afectogene care presupun atingerea (de ex. îmbrățișări din partea rudelor). Specialiștii au arătat că partea vătămată evită în mod conștient și intenționat să se gândească la situațiile negative din relațiile cu inculpatul fiind accentuate aspectele pozitive ale relației, culpabilizându-se pentru situația lui actuală.
S-a recomandat continuarea ședințelor de consiliere psihologică,
(vol.III f. 73-77).
Inculpatul a exercitat acțiuni de influențare a persoanei vătămate atât direct cât și prin intermediul mamei sale, numita E. I.
Inculpatul E. F. C. a contactat-o pe partea vătămată P. S. S. în timp ce aceasta se afla în centru și i-a cerut să nu vorbească cu poliția despre el, sa își șteargă toate apelurile și mesajele de pe telefon (vol.V.f.
79-81), să nu vorbească cu mama ei, folosind expresia „atâta timp cât ești cu mine nu îți permit să mai vorbești cu ea".(convorbirile din (...) ora
12:51:20, și (...) ora 16,50,30).
După luarea măsurii arestării preventive față de inculpat, numita
E. I., l-a vizitat la arestul I. C. U., aceasta a contactat-o pe martora P. C. cerându-i să discute cu fiica ei pentru ca aceasta să-și retragă declarațiile pe care le-au dat în fața organului de urmărire penală. A.e împrejurări au fost confirmate de declarațiile inculpaților de la terminarea urmăririi penale respectiv prezentarea materialului de urmărire penală. Numitele E. lolanda și P. S. au refuzat să dea declarații invocând legătura de rudenie pe care o au cu inculpatul (vol.III f. 61,62)
.
Faptele descrise mai sus au fost probate prin : proces-verbal de sesizare din oficiu - vol. I f.2; declarațiile părții vătămate P. S. S. - vol. II f. 20-38, vol.III f. 66-70; raport de evaluare psihologică a părții vătămate
- vol.III f.74-77; declarația martorei B. V. A. - vol.III 1 - 7; procese verbale de investigații - vol. I - f.5, 11,46,63,64-65,66,94,222-223, vol.II f. 113,233, vol.II f. 46-47, vol.III f. 142; declarațiile martorilor - vol.If.15-
23,30-32,47-50,75-77,104-107,124-126,148-149,166-168,185-186, 203-
205, vol.II 4-5,10-12,135-137,138- 141,142-145,162-164,181-
185,186-203, vol.III f. 11 -13,14-16,17-20,21 -23,24-26,57-60,63-65,78-
79,80-82,83-85,86-88,106-107,108-110,111-113,114-116, 133-139; recunoașteri după planșe fotografice - vol.I f.33-44,51-62,78-89,108-
123,127-142,150-165,169-184,187-202,206-221, vol.II f. 6-9,13-
24,146-161,165-180,vol.III f. 117-132; copia proceselor verbale de contravenție privind pe partea vătămată P. S. - vol.I f.90-93, vol.II f.39-
86; proces-verbal de constatare - vol.I 6-9, vol.II f. 25, vol.III f. 141; copia dosarului de orientare școlară și profesională a părții vătămate - vol.II f.87-112; proces-verbal de conducere la fața locului - vol.II f. 120-
121; proces-verbal de citire a telefonului - vol.II - f. 122-124; copia proceselor verbale de contravenție privind pe martora B. V. A. - vol.III f.
27-45; adresa I.T.M. C. din care rezultă că inculpatul nu a fost angajat în perioada comiterii faptelor - vol.II f. 204 - 205; proces-verbal de citire a agendelor și memoriei aparatelor telefonice - vol.VI f. 54-56,59-64; analiza listingului convorbirilor purtate de la posturile telefonice utilizate de către inculpatul E. F. C. și partea vătămată P. S. S. în perioada ianuarie - aprilie 2012 - vol. VI f. 66-83; declarațiile inculpaților
- vol.II f. 210 - 216,220, voi.VI f. 36-0,43,93,94; procese-verbale de redare a convorbirilor telefonice - voi. IV f. 1-245, vol.V f. 1-231.
- în cauză nu au fost aplicate măsuri asigurătorii întrucât nu au fost identificate bunuri aparținând inculpaților
In drept, fapta inculpatului E. F. C. care în baza unei rezoluții infracționale unice în cursul anului 2010 a racolat-o pe partea vătămată P. S. S. și în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012 a găzduind-o în scopul exploatării obligând-o prin abuz de autoritate, violență și amenințare la practicarea prostituției în beneficiul lui, supraveghind-o mpreună cu fratele său, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. și ped. de art.13 alin 1 și 2 și al. 3 rap. la art. 12 alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 al.2
C.pen.
Apărătoarea inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de trafic de minori în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. 3 C.pen raportat la faptul că prin D. Î. nr. 1. s-a stabilit că diferențierea dintre infracțiunea de trafic de persoane și cea de proxenetism se face pe baza obiectului juridic al infracțiunii, precum și pe baza vicierii consimțământului persoanei vătămate în cazul infracțiunii de trafic de persoane. Ori, în cazul în speță inculpatul nu a indus în eroare partea vătămată. Aceasta a fost îndemnată de către o altă persoană, R. din Bonțida, să reia practicarea prostituției, nu de către inculpat. A. o supraveghea pe partea vătămată doar din cauză că ei îi era frică de clienți, iar inculpatul o proteja din tufișuri. A. avea și alte surse de venit, respectiv făcea curățenie la diverse persoane și primea suma de 100 lei, din banii obținuți el plătind chiria. P. vătămată nu a sesizat organele de poliție, îl iubea pe inculpat, dacă voia să plece, putea să o facă.
S-a considerat, așa cum s-a arătat mai sus, că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de minori pentru următoarele motive:
Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane sau minori și infracțiunea de proxenetism având parte vătămată minoră, este dată de obiectul juridic generic al infracțiunilor, respectiv valoarea socială protejată de legiuitor în cazul celor două infracțiuni, adică apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei în cazul infracțiunii de trafic de persoane și apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, din motivarea Deciziei nr. 1. a Î., pronunțată în recurs în interesul legii reieșind că esența o reprezintă constrângerea. Adică dacă persoana este constrânsă prin modalitățile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în scopul exploatării, prin exploatare înțelegându-se și practicarea prostituției, atunci suntem în prezența infracțiunii de trafic de persoane, în caz contrar fiind vorba de proxenetism.
În cazul în speță, inculpatul a început o relație romantică cu partea vătămată, aceasta îndrăgostindu-se de el, inculpatul fiind mai în vârstă, căsătorit anterior și cu 3 copii, a avut o cu totul altă experiență de viață și și-a dat seama în foarte scurt timp că ea este labilă emoțional, vulnerabilă și din păcate cu un intelect la limită. Astfel, el i-a cerut acesteia să se prostitueze ca dovadă a iubirii pe care o poartă amenințând-o că în caz contrar o va părăsi. Modul în care a pus problema este tipic șantajului sentimental, ori șantajul nu este altceva decât o constrângere. Din raportul psihologic reiese că partea vătămată a fost manipulată în diverse moduri de către inculpat, inclusiv prin abuz de autoritate, ori abuzul de autoritate este una dintre modalitățile alternative de comitere a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, deci ea a avut consimțământul viciat.
Trecând peste constrângerea morală și abuzul de autoritate și admițând pentru un moment că partea vătămată nu a fost recrutată de inculpat ca să practice prostituția, din tot dosarul de urmărire penală rezultă că, după ce a luat hotărârea ca partea vătămată să se prostitueze, inculpatul a obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze în folosul său, că i-a luat toți banii câștigați, că nu a lăsat-o să se odihnească nici un moment, că a amenințat-o, terorizat-o, umilit-o, bătut-o și șantajat-o emoțional în toate formele în care s-a priceput el, invocând iubirea pe care i-o poartă pentru a o face dependentă în condițiile în care știa că ea este vulnerabilă, având doar 16 ani la momentul când a cunoscut-o. Ori aceste modalități de manipulare, precum și celelalte arătate în rechizitoriu (interzicerea frecventării cursurilor, interzicerea de luare a legăturii cu părinții sub orice formă sau doar supravegheată, amenințarea cu bătaia de către fratele său pe care partea vătămată l-a văzut „în acțiune";) nu au legătură cu infracțiunea de proxenetism. P. vătămată nu a avut posibilitatea de a alege între a practica sau nu prostituția, iar atunci când a plecat la mama ei, cu prima ocazie a fost adusă înapoi cu forța, iar a doua oară inculpatul a încercat în toate formele (s-a dat drept fratele ei, a încercat să mituiască paznicul prin favoruri sexuale oferite de martora C., a încercat să o determine pe mama părții vătămate să o scoată din centrul unde a fost internată) să obțină din noul controlul asupra unicei lui surse de bani. Din dosarul cauzei nu a rezultat că inculpatul avea alte surse pentru procurarea mijloacelor de trai, simplele lui afirmații (făcute în declarații sau părții vătămate), nedovedite prin probe, neputând fi luate în considerare.
În concluzie, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane și nu de proxenetism.
Așa fiind, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. În temeiul art. 72 C.pen la individualizarea pedepsei instanța va ține cont de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare - de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi, reduse conform art. 3201 C. - de la 6 ani și 8 luni închisoare la 13 ani și 4 luni închisoare, de modul în care s-a comis infracțiunea, respectiv asupra unei minore labile, vulnerabile și limitate intelectual, de agresivitatea inculpatului, de șantajul emoțional și sentimental la care a supus-o, de faptul că adus-o pe minoră la stadiul de a i se părea normal să fie agresată și obligată la prostituție într-o așa zisă relație de cuplu, de concluziile raportului psihologic, dar și de lipsa de antecedente penale. Aceasta din urmă nu este însă suficientă de una singură pentru a fi reținută ca și circumstanță atenuantă în condițiile în care sinceritatea inculpatului a fost valorificată cu ocazia aplicării procedurii simplificate, aceeași împrejurare neputând fi reținută drept cauză a reducerii pedepsei de două ori. Faptul că inculpatul nu are antecedente penale nu înseamnă automat că a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii. Conduita bună se probează în general prin existența unui loc de muncă unde persoana este apreciată, prin existența unei familii la întreținerea căreia contribuie în orice mod, prin faptul că este cunoscut de către vecini, prieteni, colegi de muncă, etc. ca o persoană cu un comportament civilizat în societate. Ori, inculpatul nu are un loc de muncă, și-a părăsit familia și pe cei 3 copii minori, la întreținerea cărora nu a participat decât prin sumele obținute de partea vătămată din prostituție, deci nu prin eforturi proprii, iar caracterizări pozitive nu au fost depuse la dosarul cauzei în circumstanțiere.
Față de modul inuman în care s-a purtat cu partea vătămată, însăși apărătoarea părții vătămate subliniind faptul că partea vătămată i-a povestit la ce fel de violențe a fost supusă, trăgând concluzia că partea vătămată nu își dă seama ce i se întâmplă, precum și față de declarațiile de martori (vol II) din care reiese că partea vătămată era mereu foarte agitată, plânsă și speriată în timp ce se prostitua în zona Bruki, trecând în mod frecvent strada (asta pentru a-l asculta pe inculpat care o certa că nu se plimbă suficient pentru a atrage atenția asupra sa) și ținând telefonul deschis în permanență, chiar și în timp ce întreținea relații sexuale, pentru a putea fi controlată, control care reiese și din numărul de apeluri telefonice pierdute de partea vătămată cu o ocazie și de amenințarea inculpatului când în sfârșit partea vătămată i-a răspuns, instanța constată că nu poate aplica circumstanțe atenuante judiciare reale sau personale inculpatului. E. adevărat că declarația părții vătămate nu este suficient de relevantă în ce privește tratamentul degradant și teroarea psihică la care a fost supusă, dar aceste aspecte reies din declarațiile martorilor, precum și din declarația numitului D. C. M., frate cu E. F. C. și inculpat față de care s-a disjuns cauza (f. 39 vol. VI) care a declarat că nici măcar el nu suporta faptul că inculpatul o trimitea pe P. S. S. la prostituție flămândă, că o ținea dezbrăcată de dimineața până seara în ploaie și pe zăpadă să-i facă bani pe care el îi consuma pe jocuri de noroc.
Împrejurarea că partea vătămată a început să se prostitueze de la vârsta de 13 ani nu are nicio relevanță. De altfel, a reieșit din declarația ei la ce fel de tratamente a fost supusă și atunci, precum și faptul că i-a povestit inculpatului ce a pățit. Dacă inculpatul ar fi iubit-o nu ar fi adus-o în aceeași situație degradantă, din contră, ar fi protejat-o și i-ar fi oferit sprijinul său pentru a o salva de la o viață de sclavie, ceea ce nu a făcut.
În concluzie, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a și b din Codul penal. Precizează că dacă inculpatul ar fi fost primul care să o oblige pe partea vătămată la prostituție, pedeapsa aplicată ar fi fost și mai mare.
În baza art. 71 din Codul penal a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la executarea pedepsei, de dreptul prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul penal.
În baza art. 66 din Codul penal executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 din Codul penal s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu data de (...), la zi.
În baza art. 350 din Codul de procedură penală s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat prin încheierea penală nr. 55/C/(...) a T.ui C.
În baza art. 14 și urm., art. 346 din Codul de procedură penală rap. la art. 998 din Codul civil vechi și art. 253 din Codul civil, art. 5 și art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului cod civil în vigoare a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părții civile P. S. S. suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale. Considerăm că suma solicitată este rezonabilă având în vedere tratamentul la care a fost supusă, faptul că are extrem de puține șanse de a practica altă activitate pentru a-și obține banii necesari traiului, precum și traumele suferite.
În baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 118 lit. b din
Codul penal s-a confiscat de la inculpat telefonul marca Nokia model
7360 seria IMEI (...)88/1 și cartela SIM Orange Prepaid seria
1203090021186P05G12 bunuri pe care inculpatul le-a folosit la săvârșirea infracțiunii. Din dosarul de urmărire penală nu reiese suma pe care partea vătămată ar fi realizat-o prin prostituție, nici aceasta nu a pretins daune materiale, iar inculpatul nu are bunuri care să poată fi confiscate potrivit art. 1182 C.pen.
În baza art. 189 din Codul de procedură penală s-a stabilit în favoarea Baroului C. suma de 400 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu (av. Vomir-Bizo D. - 300 lei și av. Meteșan I. - 100 lei) ce se va avansa din fondul M.ui Justiției.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel inculpatul E. F. C. solicitând admiterea acestuia, desființarea soluției și judecând dosarul, în principal a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1,2,3 din Legea nr. 678/2001 cu art. 41,42 Cod penal, în aceea de proxenetism prev. de art. 329 alin.3 Cod penal. Apărătorul inculpatului învederează că nu a existat o viciere a consimțământului părții vătămate, nu au fost exercitate violențe asupra acesteia, victima practicând prostituția benevol, fără vreo constrângere din partea apelantului.
În subsidiar, apreciază că se impune reținerea în favoarea apelantului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat, ajunge la următoarele constatări:
Potrivit probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv din declarațiile părții vătămate P. S. S., declarațiile martorei B. V. A., ale martorilor B. C. E., S. C., din conținutul proceselor-verbale de contravenție ale victimei P. S., din conținutul raportului de evaluare psihologică a aceleiași părți vătămate, declarațiile coinculpatului D. C. M., din conținutul proceselor-verbale de investigații, a adresei ITM din care reiese că apelantul nu a fost angajat în muncă în perioada activității infracționale, din analiza leastingului convorbirilor purtate de la posturile telefonice utilizate de către inculpatul E. și partea vătămată P. S. în perioada ianuarie-aprilie 2012, și din conținutul proceselor- verbale de redare a convorbirilor telefonice, rezultă fără echivoc că inculpatul apelant în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2010 a racolat-o pe partea vătămată minoră P. S. S. și în perioada aprilie 2011-aprilie 2012 a găzduit-o, în scopul exploatării, obligând-o prin abuz de autoritate, violență și amenințare la practicarea prostituției în beneficiul lui, supraveghind-o împreună cu fratele său, ceea ce constituie infracțiunea de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, alin.2, alin.3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen.
Din probele administrate în fața procurorului rezultă fără dubiu că minora își începea activitatea de prostituție la orele 8.00 dimineața, rămânând pe stradă până se întuneca. Apelantul i-a impus victimei minore să îl sune și să își lase telefonul deschis, încă din momentul în care clienții opreau autovehiculele în parcarea unde aceasta se prostitua, pentru a auzi suma de bani negociată și intervalul de timp pe care urma să îl petreacă cu acei bărbați. În declarațiile sale, victima a arătat că inculpatul i-a solicitat să ceară 10 lei pentru un minut petrecut în compania fiecărui client. C. numărul de minute depășea multiplul sumei de 10 lei pe care îl încasase victima în prealabil, apelantul E. intervenea, devenea violent verbal cu victima chiar și cu clienții, amenințând-o cu bătaia, iar seara îi aplica corecții fizice. Potrivit aceleiași declarații ale victimei minore, rezultă fără dubiu că inculpatul o trimitea cu forța să întrețină relații intime cu clienții chiar și fără prezervativ, punându-i în pericol sănătatea. Victima trebuia să îi ceară voie inculpatului să ia pauzele necesare pentru nevoile fiziologice sau chiar să mănânce. Inculpatul calcula sumele de bani pe care trebuia să le încaseze partea vătămată, de dimineața și până seara, iar când acestea erau mai mici decât cele estimate de către apelant, avea un comportament amenințător și violent față de victimă.
Probele testimoniale relevă împrejurarea că în repetate rânduri inculpatul E. i-a cerut fratelui său să o supravegheze pe victimă și să îi comunice îndeletnicirile acesteia. Așa cum declară partea vătămată P. S.
„. faptului că a asistat la, scene în care inculpatul D. C. i-a aplicat corecții fizice concubinei sale B. V., victimei îi era teamă de acesta";. În aceste condiții, inculpatul E. o teroriza și o amenința pe victimă „în sensul că dacă nu va face ceea ce el îi cere, îl va trimite pe fratele lui să o bată";. Din convorbirile telefonice interceptate, în speță, rezultă că apelantul o amenința pe partea vătămată P. S., fiind nemulțumit de cuantumul sumelor de bani obținute de aceasta din practicarea prostituției, precum și de împrejurarea că uneori aceasta se odihnea, datorită vârstei pe care o avea. Mai mult, în luna februarie 2012 inculpatul E. a luat legătura cu numita C. M. în sensul transportării părții vătămate P. S., în străinătate, pentru practicarea prostituției. Având în vedere că partea vătămată era minoră, era necesar consimțământul mamei acesteia pentru deplasarea înafara
României, aspect cu care P. C. nu a fost de acord.
Nu în ultimul rând, probele dosarului învederează că în timp ce inculpatul o exploata sexual pe partea vătămată, pentru a o controla, a determinat-o să întrerupă legăturile cu familia ei, permițându-i să-și viziteze mama, doar atunci când o însoțea și el. Așa cum arată partea vătămată, în repetate rânduri a suportat violențe fizice din partea inculpatului, pentru a încasa mai mulți bani.
În speță a fost efectuat un raport psihologic, privind pe partea vătămată P. S. S., de către specialiști din cadrul D.G.A.S.P.C. C. Conform acestuia, „partea vătămată P. S. S. este o persoană vulnerabilă având o necesitate excesivă de a fi tutelată ceea ce a condus la un comportament submisiv și aderent și la frică de separare. A. tip de comportament a fost observat și de specialiștii din sistemul școlar care au evaluat-o pe partea vătămată anterior relației pe care a avut-o cu inculpatul. Pe acest fond, relația părții vătămate cu inculpatul a fost una exclusiv de dependență apreciindu-se că acțiunile exercitate de acesta nu ar fi avut același rezultat în lipsa unui fond de vulnerabilitate personală pe care P. S. S. îl avea. In cadrul relației, ea nu lua nici decizii simple fără vreo confirmare din partea inculpatului. Nu participa la deciziile care priveau cuplul, astfel că inculpatul a reușit să îi construiască un stil de viață guvernat de el, i-a impus cu cine să discute, să renunțe la educația formală, să se prostitueze, exploatând teama părții vătămate de a nu pierde suportul lui prin amenințarea acesteia că o va părăsi. Pentru a păstra relația, partea vătămată a acceptat practicarea prostituției, a tolerat maltratarea fizică, verbală și sexuală. Inculpatul a folosit mai multe strategii de dominanță pentru a o determina pe victimă să rămână în relația de cuplu și să se prostitueze . La început, inculpatul a investit în relația romantică, creându-i părții vătămate expectanțe pozitive față de viața de cuplu, exploatând nevoia acesteia de siguranță și confort emoțional. Prostituția a fost privită de partea vătămată ca o situație tranzitorie, o necesitate de moment, inculpatul fiind cel care a condiționat-o „dacă mă iubești, faci asta". De asemenea inculpatul a utilizat forța fizică obișnuind să o lovească cu un cablu, cu pumni și picioare, să o amenințe cu utilizarea forței fizice asupra ei și a familiei sale, cele mai mici acte de răzvrătire fiind astfel sancționate. Gelozia extremă și cu consecințe negative asupra părții vătămate, era motivată ca un gest de afecțiune. M. în care cei doi își consumau relația era promiscuu, prostituția și agresivitatea erau comportamente uzuale acceptate. O altă tehnică folosită de inculpat a fost îndepărtarea părții vătămate de familia ei, asigurându-se astfel că nici un factor perturbator extern nu va interveni. De asemenea, inculpatul a utilizat manipularea emoțională amenințând-o pe partea vătămată că o va părăsi, și-a înscenat plecarea de acasă, spunându-i că pleacă la fosta iubită pentru că va avea mai mulți bani. Pe timpul șederii în adăpost a părții vătămate, inculpatul a folosit o altă strategie spunând că ar avea grave probleme de sănătate cu inima, și că poate supraviețui doar asistat de un aparat, problemă confirmată de mama acestuia. Cu ocazia unei vizite la adăpost, inculpatul i-a arătat victimei
„un aparat"; care din descriere pare a fi fost o ventuză lipită în zona pieptului pe care a dezlipit-o și i-a pus-o în mână, pasându-i responsabilitatea pentru viața lui. Potrivit raportului, controlul asupra părții vătămate era exercitat cu ajutorul coinculpatului care o supraveghea, în lipsa acestuia și îi comunica observațiile sale asupra comportamentului părții vătămate. De asemenea inculpatul E. F. C. o umilea pe partea vătămată prin faptul că o obliga să îi descrie în detaliu modul în care întreținea relații sexuale cu clienții, să decidă asupra virilității clienților în raport cu el, adresându-i și apelative jignitoare. P. vătămată a simțit ca pe o umilință și faptul că inculpatul i-a tăiat părul pentru că a plecat la mama ei încercând să scape de el";. Victima, nemaidorind să practice prostituția, în iarna anului 2012 s-a deplasat la locuința mamei sale, însă inculpatul a urmărit-o la acea locație și a adus-o cu forța înapoi.
Curtea reține că distincția dintre infracțiunea de trafic de minori și infracțiunea de proxenetism, având drept parte vătămată o persoană minoră, este dată de obiectul juridic generic al infracțiunilor, respectiv valoarea socială protejată de legiuitor în cazul celor două infracțiuni, adică apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, în cazul infracțiunii de trafic de persoane și apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență, în cazul proxenetismului, din motivarea deciziei nr. 1. a Î., pronunțată în recurs în interesul legii, reieșind că esența o reprezintă tocmai constrângerea victimei. Astfel dacă persoana este constrânsă prin modalitățile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în scopul exploatării, prin exploatare înțelegându-se și practicarea prostituției, atunci suntem în prezența infracțiunii de trafic de persoane, în caz contrar, fiind vorba de proxenetism.
În cazul în speță, inculpatul a început o relație de iubire cu partea vătămată, aceasta îndrăgostindu-se de el, apelantul fiind mai în vârstă, căsătorit și având 3 copii în întreținere, și dându-și seama, că victima datorită minoratului, este labilă emoțional i-a cerut să se prostitueze, drept dovadă a afecțiunii pe care i-o poartă, amenințând-o că în caz contrar o va părăsi.
Din raportul psihologic reiese că partea vătămată a fost manipulată de către inculpat, inclusiv prin abuz de autoritate, ori acesta reprezintă una dintre modalitățile alternative de comitere a infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 2 din Legea nr. 678/2001.
Curtea reține că dispozițiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 referitoare la traficul cu minori au caracter special față de prevederile art. 329 alin. 3 Cod penal, astfel încât aplicarea lor se impune cu prioritate, specialul primând în fața generalului.
Așa fiind, primul motiv de apel nu va putea fi primit de către curte. Examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată apelantului E. F. C., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare privative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa principală de 8 ani închisoare, cu executare prin privare de libertate, reprezintă o sancțiune proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptei comise de apelant, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin aceea că în baza unei rezoluții infracționale unice, în cursul anului 2010, a racolat-o pe partea vătămată P. S. S. și în perioada aprilie 2011 - aprilie 2012 a găzduit-o în scopul exploatării, obligând-o prin abuz de autoritate, violență și amenințare la practicarea prostituției în beneficiul lui, supraveghind-o împreună cu fratele său și ea reliefează periculozitatea excesivă a modului de operare al inculpatului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a acestuia, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este negativă. Corespunde realității că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 320 ind. 1 C.p.p., dar față de pericolul social sporit al infracțiunii, de perioada îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracțională, de împrejurarea că victima era minoră, de consecințele grave de ordin psihic resimțite de partea vătămată, curtea apreciază că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 Cod penal.
Față de modul concret de săvârșire a faptei, cuantumul pedepsei principale de 8 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin privare de libertate, va da posibilitate inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis, cu valorificarea aptitudinilor acestuia, să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea consecințelor faptei sale, în vederea unei reinserții sociale reale a acestuia.
Cuantumul sancțiunii nu se impune a fi redus față de gravitatea faptei comise, consecințele acesteia, rezonanța în comunitate și a reacției pe care societatea prin organele judiciare trebuie să o aibă, față de săvârșirea unor asemenea infracțiuni, așa încât se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p.
În baza art.350 C.proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului.
În conformitate cu disp.art.160b Cod proc.pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia. Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f cod proc.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Întrucât infracțiunea presupus a fi săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 8 ani închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele legislației interne, cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Cluj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, în cauză s-a constatat că subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv sunt indicii temeinice de a se crede că inculpatul ar fi comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, de asemenea, sunt probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În același timp nu se poate ignora împrejurarea că în speță, s-a pronunțat deja o condamnare de către tribunal pentru faptele deduse judecății.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiuni deosebit de grave, cum sunt și infracțiunile de trafic de minori, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive.
Art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „. plauzibile"; (cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art. 88 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 mai
2012 și până în prezent.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, av. G.
E. si Pantea A., conform art. 189 C.p.p.
Va obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de
600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU A.E MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. C. F. împotriva sentintei penale nr. 360 din 20 septembrie 2012 a T.ui C.
Mentine starea de arest a inculpatului..
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 10 mai 2012 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu ce se va plăti din fondul M.ui Justiției, av. G. si
Pantea.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 6 decembrie 2012 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |
D. P. | V. G. | D. P. |
4 ex. - (...) jud.fond.T. S.
| ← Decizia penală nr. 16/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1302/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
