Decizia penală nr. 48/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
D. PENALĂ NR.48/A/2012
Ședința publică din 08 martie 2012
I. constituită din :
PREȘEDINTE : D. P.- judecător
JUDECĂTOR : V. G. GREFIER : D. S.
D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. - S. T. C., reprezentat prin P. - D. D.
S-a luat spre examinare apelul declarat de Parchetul de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, D. DE I. A I. DE C. O. ȘI T. S. T. C. împotriva sentinței penale nr. 118 din 21 noiembrie 2011 al T.ui B.-N. pronunțată în dosarul nr. (...), privind pe inculpatul S. A. L., acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori și act sexual cu un minor, prev de art. 13 alin.1 din Legea nr. 6. cu aplicarea art.
41 alin 2 Cod penal și respectiv art. 198 alin 1 Cod penal, cu aplicarea art.
41 alin 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător desemnat din oficiu, av. N. Mișin, din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
I., din oficiu, pune în discuție excepția nulității absolute a hotărârii pronunțate de T. B.-N., față de împrejurarea că pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond s-au încălcat normele privind judecata, respectiv aceasta trebuia să aibă loc în ședință publică. În speță, inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității ședinței de judecată (infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art.
198 alin.1 cu art. 41 alin. 2 Cod penal), cât și pentru cea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 6. cu art. 41 alin. 2, care se judecă în condiții de nepublicitate. I. de fond a procedat de la primul termen de judecată din 3 februarie 2011 la soluționarea procesului în condiții de nepublicitate, fără să declare potrivit art. 290 alin. 2,3 C.p.p. ședință secretă pentru tot cursul sau pentru anumită parte a judecării cauzei.
Reprezentantul P.ui solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Apărătorul inculpatului este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, este de acord cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că T. B.-N. prin sentința penală nr.118 din (...) în temeiul dispozițiilor articolului 334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului S. A. L., fiul lui A. și M., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. C. D. G. nr. 10, jud. B. N., CNP - 1.,în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, din infracțiunile de : trafic de minori prevăzută de articolul 13 alineatul „1"; din Legea numărul 6., cu aplicarea articolului 41 alineatul „2"; Cod penal și act sexual cu un minor, prevăzută de articolul 198 alineatul „1"; Cod penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul „2"; Cod penal, ambele cu aplicarea articolului 33 litera „a"; Cod penal, în infracțiunile de : proxenetism prevăzută de articolul
329 alineatul „1"; și „3"; Cod penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul „2";
Cod penal și act sexual cu un minor, prevăzută de articolul 198 alineatul „1"; Cod penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul „2"; Cod penal, ambele cu aplicarea articolului 33 litera „a"; Cod penal.
În temeiul dispozițiilor articolului 345 alineatul „2"; Cod procedură penală a condamnat pe inculpatul S. A. L. pentru :
- comiterea infracțiunii de proxenetism prevăzută de articolul 329 alineatul „1"; și „3"; Cod penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul „2"; Cod penal, articolului 74 alineatul „1"; litera „c"; raportat la articolul 76 alineatul „1"; litera „b"; Cod penal la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera
„a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal;
- comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de articolul 198 alineatul „1"; Cod penal, cu aplicarea articolului 41 alineatul „2"; Cod penal, articolului 74 alineatul „1"; litera „c"; și articolului
76 alineatul „1"; litera „c"; Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare și
1 an interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera
„a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal.
Constată că cele două infracțiuni s-au comis în forma concursului real prevăzut de articolul 33 litera „a"; Cod penal.
Potrivit articolului 34 alineatul „1"; litera „b"; și articolului 35 alineatul „3"; Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului S. A. L., inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și
2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal.
În conformitate cu articolul 83 Cod penal s-a revocat executarea condiționată a executării pedepsei de 5 luni închisoare aplicată inculpatului S. A. L. prin S. penală numărul 1. februarie 2009 a
Judecătoriei B.(dosar numărul (...)), definitivă la 13 februarie 2009, s-a dispus executarea pedepsei de 5 lun i închisoare alătura t celei aplicate prin prezenta sentință pentru faptele deduse judecății, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare (și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal).
S-a făcut aplicare a dispozițiilor articolului 71 raportat la articolul
64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II-a și litera „b"; Cod penal, referitoare la pedepsele accesorii.
Potrivit dispozițiilor articolului 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive începând cu 11 noiembrie 2010 la zi.
Potrivit dispozițiilor articolului 350 alineat „1"; Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
S-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în conformitate cu dispozițiile articolului 7 din legea numărul 7..
În conformitate cu dispozițiile articolului 118 alineat „1"; litera „e";
Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul S. A. L. a sumei de
30 de euro sau contravaloarea în lei la data plății, bani proveniți de la partea vătămată N. C. R., pentru serviciile prestate de aceasta.
În conformitate cu dispozițiile articolului 14, 346 Cod procedură penală s-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru inculpat, avocat B. A. onorariu în cuantum de 600 lei ce se va suporta din fondurile MJLC.
S-a acordat apărătorului din oficiu pentru părțile vătămate B. D.
M., V. A. M., V. M. J., C. L., N. C. R. și G. R., avocat D. A. V. onorariu în cuantum de 2400 lei, ce se va suporta din fondurile MJLC.
În conformitate cu dispozițiile articolului 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 4110 lei ( din care la urmărirea penală 1000 lei și la instanță 3110 lei).
P. a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 98 D/P/(...) al Direcției de I. a I. de C. O. și T. - B. T. B. N., s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S. A. L. fiul lui A. și M., născut la data de (...) în B., domiciliat în B., str. C. D. G. nr. 10, jud. B. N., CNP - 1., în prezent încarcerat în Penitenciarul Gherla, în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 6. cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv : declarațiile părților vătămate - martorii B. D. M. ( f. 14-15), V. A. M. (f.16-18), V. M. I.(f.19-22),
C. L. (f.23-24), N. C. R.( f. 25-26), G. R. (f. 27-28), declarațiile martorilor L. B. (f. 61-63), B. M. (f.64-65), T. L. G. (f.66 - 67), M. N. F. (f.68-70), C. K. (f.73), C. S. (f.74-75), B. S. D. (f.76-77), Colopanț M. P. (f.81-83), H. F. (f. 89-
91), T. V. (f.92-93), toate în dosarul de urmărire penală nr. 98 D/P/2010, declarațiile părților vătămate C. L. (f.107), C. S. (f.109)date în dosarul de urmărire penală nr.588/5.XI.2010, toate coroborate cu declarațiile inculpatului S. A. L. (f.29 și urm. dos. nr. 98 D/P/2010, f.105 și urm. dos. nr. 588/5.XI.2010, f. 97 și urm. dos. instanță), declarațiile martorilor B.
D. M. (f.99), V. M. I. (f.100-101), G. R. (f.102), T. V. (f. 141-142), H. F. (f.181), L. B. (f. 182-183), Colopanț M. P. (f. 184-185), T. L. G. (f. 212), C. K. (f. 267), V. A. M. (.268), M. N. F. (f. 308 și urm.), toate în dosarul instanței, referatul de evaluare (f.281 și urm.) întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, cazierul inculpatului (f. 110 dos. de urm. pen. nr. 98 D/P/2010), sentința penală nr. 1. februarie 2009 pronunțată de
Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...) (f.380 și urm.dos. instanței), tribunalul reține în fapt următoarele:
Inculpatul S. A. L., în prezent în vârstă de 27 de ani, provine dintr-o relație de concubinaj, având încă 2 frați mai mici și încă 5 frați pe linie maternă. Părinții săi s-au separat în 1987 și inculpatul a fost crescut ulterior de tatăl său și bunicii paterni. Până la începutul anului 2010 inculpatul a locuit împreună cu tatăl și bunicii paterni într-un imobil de pe strada C. D. G. din B., ulterior inculpatul fiind nevoit să locuiască într-o centrală dezafectată din B. sau în zona gării din oraș, până la data arestării sale preventive.
Inculpatul este neșcolarizat și nu manifestă vreun interes pentru actul educațional. Potrivit propriilor susțineri, până la vârsta de 19 ani, a trăit din cerșetorie, o perioadă de aproximativ 3 ani, între 2004-2007 acesta a fost angajat la SC"; U. B., apoi a trăit din ceea ce a valorificat sau a consumat din gunoaiele menajere ale orașului.
Inculpatul a întreținut o relație de concubinaj de aproximativ 13 ani cu martora B. M. (zisă Bomba), în vârstă de 37 de ani, acesta despărțindu-se de martoră atunci când a fost dat afară din locuința de pe strada C. D. G. De altfel, inculpatul și concubina lui au locuit o perioadă și într-o centrală termică dezafectată (situată pe str. L. din B.).
Începând cu sfârșitul anului 2008, martora B. D. M., născută la (...), elevă la Ș. S. „. M. din B., s-a deplasat în mai multe rânduri, uneori chiar de la școală, în zona gării din B. unde avea mai mulți prieteni, printre care și pe inculpatul S. A. L., pe concubina acestuia, B. M. zisă „Bomba";, pe V. I., zisă „Peruca";, pe V. A. zisă";Mini"; și pe o fată poreclită";Neagra"; din București.
În conformitate cu declarațiile acestei martore, fetele din zona gării mergeau cu diferiți clienți pentru a întreține relații sexuale contra cost, iar de regulă ele erau cele ce găseau clienții. Uneori, martora practica prostituția și cu clienți găsiți de inculpatul S. A. L., iar atunci martora îl răsplătea pe inculpat „cu un suc"; pentru că cei doi se înțelegeau bine și îi dădea și el bani când ea nu avea.
În iarna anului 2008-2009 martora B. D. M., fugită de la școală, a locuit împreună cu inculpatul S. A. L. și cu concubina lui, „Bomba"; într-o centrală dezafectată de pe str. L. din B., trăind împreună din banii proveniți din prostituție. În opinia martorei, cei doi nu au exploatat-o, ea prostituându-se pe cont propriu și pentru că așa dorea, cu toate că aceștia știau ce face ea.
Inculpatul a precizat în ce o privește pe B. D. M. că nu a întreținut relații intime cu aceasta și că nu a obligat-o să întrețină relații sexuale contra cost(aceeași fiind și poziția constantă a martorei).
În vara anului 2009, în timp ce se găsea în gara B. împreună cu prietenul ei, B. S. D., martora V. A. M. poreclită";Mini";, născută la 7 iunie
1995, l-a cunoscut pe inculpatul S. A. L. D. arestarea prietenului ei, martora a fost de acord să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați, găsiți de către inculpat, cei doi urmând să împartă câștigurile.
În declarația dată la urmărirea penală, această martoră a precizat că primul client la care inculpatul S., zis „Chelu";, a dus-o a fost în toamna anului 2009, iar apoi că tot la solicitarea lui S. a întreținut relații intime cu Donath M. Iosif (în Piața Mică din B.), martora fiind plătită pentru serviciile sale.
În primăvara anului 2010, în timp ce numitul T. L. G. se afla în barul
„Eurotaxi"; din B., a fost acostat de către inculpatul S. A. L. care l-a întrebat „dacă nu ar vrea o fată";, sugerând că ar putea merge acasă la martor să mai consume alcool. Cum martorul a fost de acord, inculpatul S. însoțit de martora V. A. M. și de martorul M. N. F. (zis Haladitu), au urcat în mașina martorului T. L. G. cu care s-au deplasat în cartierul U., acasă la T. L. G., după ce pe traseu inculpatul a cumpărat băutură din banii dați de către T., unde, după ce au mai consumat băuturi alcoolice, numitul T. L. G. și V. A. M. au întreținut relații sexuale. În declarația dată la urmărirea penală, martora V. A. M. a precizat că a primit de la T. 50 lei pentru relațiile sexuale pe care le-a întreținut cu acesta, iar inculpatul S. a primit tot 50 lei pentru prestația ei. Audiată în instanță, această martoră a precizat că ea nu a fost trimisă"; la produs"; de către inculpat, negând inclusiv faptul că ar fi întreținut relații intime cu martorul T., în împrejurările arătate anterior.
Întreținerea relațiilor intime de către V. A. M. în condițiile arătate mai sus, este confirmată, nu doar de către martorul T., dar și de martorul M. N. F., vecin cu cel dintâi, declarațiile celor doi coroborându-se cu declarația inițială a martorei V. A. M., zisă „Mini";.
În vara anului 2009, martora V. M. I., poreclită „Peruca";, născută la (...) s-a întâlnit întâmplător în gara din B. cu inculpatul S. A. L. care i-a propus să întrețină relații intime, propunere pe care martora a acceptat-o, astfel că cei doi s-au deplasat la locuința inculpatului de pe str. C. D. G., unde au întreținut relații intime. Ulterior, la propunerea inculpatului,martora a fost de acord să întrețină relații sexuale, contra cost cu diferiți bărbați, urmând ca inculpatului să-i parvină o parte din câștigurile martorei, în funcție de câștiuri.
Cu toate că pe parcursul urmăririi penale martora V. M. I. a susținut că până la finele anului 2009 a întreținut relații sexuale cu aproximativ 10 bărbați găsiți de către inculpat, precum și că acesta a fost recompensat cu câte 50 lei de fiecare dată, sumă din care jumătate revenea inculpatului, audiată în instanță, pe parcursul cercetării judecătorești aceeași martoră a precizat că nu a practicat prostituția la indemnul inculpatului ci pentru a se putea întreține, iar inculpatul nu a profitat în vreun fel de câștigul obținut de ea.
Împrejurarea că martora V. M. I. zisă Peruca practica prostituția la îndemnul și în beneficiul inculpatului S. este dovedită prin declarațiile date de martorii L. B., H. F., B. M., M. N. F., G. R. (la urmărirea penală
și/sau în instanță).
În vara anului 2010 martora C. L. născută la 9 iunie 1997 a venit în mun. B. pentru a o căuta pe mama ei, C. S., care locuia într-un adăpost improvizat.
M. C. L. a început la scurt timp de la sosirea în B. să se deplaseze în gara din oraș pentru a cerși și a-și asigura traiul zilnic. Aici l-a cunoscut pe inculpat căruia i-a comunicat că are vârsta de 13 ani, inculpatul solicitându-i să înceapă o relație de concubinaj cu el, aspect cu care martora s-a declarat de acord. La solicitarea inculpatului, martora a mers la locația de pe str. L. unde acesta locuia și în repetate rânduri a întreținut relații intime cu inculpatul. P. a se putea întreține, martora a practicat cerșetoria zilnic, banii obținuți fiind folosiți pentru asigurarea hranei și a îmbrăcăminții atât pentru ea, cât și pentru inculpat și cei ce locuiau cu ei în acea centrală dezafectată, inculpatul și martora conviețuind aproximativ 6 luni de zile.
Inculpatul a recunoscut constant relația sa de concubinaj cu C. L., menținând că a cerut-o de nevastă mamei sale, după obiceiul romilor și că a găsit-o pe aceasta pe stradă.
M. minoră, N. C. R., născută la (...) este elevă la Ș. specială nr. 1 din B., în cursul anului 2009 l-a cunoscut pe inculpatul S. A. L. și în vara anului 2010 aceasta s-a mutat la locuința inculpatului de pe str. L.
(centrala termică dezafectată) pentru a locui împreună cu el, la propunerea inculpatului. M. și inculpatul au întreținut relații sexuale și la solicitarea inculpatului, a fost de acord, ulterior, să întrețină relații intime contra cost cu diferiți bărbați. Timp de aproximativ două luni și jumătate martora a locuit împreună cu inculpatul, iar pe parcursul de aproximativ o lună și jumătate, martora a practicat prostituția, mergând cu clienți găsiți în zona gării și autogării zilnic, din câștigurile de aproximativ 50-100 lei/zi atât ea cât și C. L. și inculpatul asigurându-și traiul (hrană și îmbrăcăminte).
La începutul anului 2010, martora G. R., născută la (...) și care locuia în județul Ialomița, comuna M., a fugit de acasă și a venit în municipiul B. în gara din localitate cunoscându-l pe inculpatul S. A. L. La scurt timp, martora s-a mutat cu inculpatul care i-a propus să întrețină relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați, aceasta refuzând. Aproximativ 1 an de zile cât a locuit cu inculpatul martora a practicat cerșetoria, din banii obținuți aceasta înmânându-i și inculpatului pentru a cumpăra alimente și cele necesare întreținerii. Uneori banii erau folosiți pentru practicarea jocurilor de noroc de către inculpat și martoră.
Cu toate că martora a declarat că nu a fost folosită la practicarea prostituției de către S., potrivit declarațiilor martorilor C. K., H. F., B. M. aceasta „se prostitua pentru inculpat";.
Starea de fapt sus menționată a fost reținută în urma coroborării întregii probațiuni administrate în cauză.
Inculpatul nu a recunoscut învinuirea cu privire la comiterea infracțiunii de trafic de minori, doar pe aceea de act sexual cu un minor a recunoscut-o în mod constant ( atât la urmărirea penală cât și în instanță).
Prin actul de trimitere în judecată s-a apreciat că faptele inculpatului descrise mai sus de a recruta și găzdui în scopul exploatării prin practicarea prostituției sau cerșetoriei în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale pe minorele B. D. M., V. M. I., V. A. M., C.
L., N. C. R. și G. R., activitate de pe urma căreia a tras foloase materiale, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 al. 1 din legea nr. 6., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
Astfel după cum s-a stabilit prin D. nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție, distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 6. și cea de proxenetism, prev. de art. 329 al. 1 Cod penal este dată de obiectul juridic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi : în cazul infracțiunilor prevăzute de legea nr. 6. valoarea protejată este dreptul la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism, prev. de art. 329 Cod penal, valoarea protejată sunt bunele moravuri și relațiile de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.
S-a statuat totodată că, acest criteriu de distincție, în absența constrângerii, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma acesteia în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 al.1 Cod penal.
Atât infracțiunea prev. de art. 12, cât și infracțiunea prev. de art.
13 din legea nr. 6. pot fi săvârșite, în ce privește latura subiectivă cu intenție directă calificată prin „. exploatării acestei persoane";, potrivit art. 2 pct. 2 lit. c din Legea nr. 6. prin exploatarea unei persoane înțelegându-se și obligarea la practicarea prostituției.
În cazul infracțiunii de proxenetism realizată prin modalitatea recrutării de persoane în vederea practicării prostituției persoana recrutată își dă acceptul, consimte nestingherit și întotdeauna în înțelegere cu persoana pe care o recrutează în vederea practicării prostituției, cu scopul obținerii de avantaje reciproce.
Elementul semnificativ, esențial de diferențiere între infracțiunea de proxenetism realizată prin recrutarea de persoane și infracțiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 6., realizate prin aceeași modalitate de săvârșire, constă în caracterul neviciat al consimțământului în cazul proxenetismului și respectiv viciat (care nu îndeplinește condițiile unui consimțământ valabil exprimat al persoanei recrutate) în cazul infracțiunilor de trafic de persoane.
Aceasta este și rațiunea pentru care răspunderea penală a celui ce săvârșește traficul de persoane nu este înlăturată prin consimțământul persoanei vătămate, în art. 16 din Legea nr. 6. menționându-se expres:
„consimțământul persoanei victimă a traficului, nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului";. Legiuitorul a înțeles să incrimineze fapta în pofida consimțământului persoanei vătămate, întrucât a apreciat că acest consimțământ este întotdeauna viciat, modalitățile enumerate de legea sus menționată având capacitatea intrinsecă de a vicia consimțământul persoanei traficate.
Din probele administrate în cauză rezultă, cu certitudine, că părțile vătămate martore au locuit o perioadă cu inculpatul, practicând prostituția (sau cerșetoria) pentru asigurarea celor necesare traiului zilnic (în principal hrană și îmbrăcăminte), fără ca asupra acestora să se exercite vreo constrângere. Este real că din banii câștigați și prin practicarea prostituției se asigura traiul și pentru inculpat și pentru celelalte persoane care au locuit concomitent cu părțile vătămate împreună cu inculpatul, dar, pe de altă parte și inculpatul și celelalte persoane care locuiau ocazional cu el își aduceau aportul la traiul zilnic, aspect care rezultă îndeosebi din declarațiile părților vătămate. Cu toate că inculpatul S. A. L. a îndemnat părțile vătămate (martore) să desfășoare o astfel de activitate și/sau a înlesnit practicarea prostituției ( prin primire, găzduire și transport), decizia de a da curs propunerii acestuia i-a aparținut fiecăreia, fiind luată în mod liber. Totodată, părțile vătămate au practicat prostituția atâta vreme cât au dorit să o facă, fiind lăsate să plece sau să abandoneze această activitate, fără vreo opoziție din partea inculpatului sau a altor persoane. De altfel, unele dintre acestea au declarat că s-au prostituat și pentru alte persoane, cu unele dintre acestea inculpatul întreținând și relații sexuale sau conviețuind, o perioadă.
În cauza de față, nu s-a făcut dovada intenției calificate prin scop - al exploatării - deoarece, chiar dacă în cazul unora dintre părțile vătămate se regăsesc acțiunile de îndemnare, primire, găzduire, transport, acestea s- au realizat nu în scopul exploatării, ci într-un alt context (social, etico - moral) rezoluția de a se prostitua intervenind voluntar.
Absența constrângerii în vreuna din modalitățile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 și 13 din Legea nr. 6., atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituției sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituției în infracțiunea de proxenetism, prev. de art. 329 Cod penal, indiferent că persoanele asupra cărora se exercită aceste acțiuni sunt majore sau minore.
Împrejurarea că părțile vătămate martore erau minore nu exclude aplicabilitatea deciziei nr. XVI a Înaltei Curți de C. și Justiție, invocată anterior, deoarece, pe de o parte în chiar dispozitivul acestei decizii se indică obiectul recursului în interesul legii ca fiind stabilirea modului de aplicare a dispozițiilor art. 329 Cod penal și art. 12 și 13 din Legea nr. 6., precizând criteriul de diferențiere între aceste infracțiuni, iar pe de altă parte, obiectul juridic generic al unei infracțiuni este același indiferent de faptul că subiectul pasiv al infracțiunii este o persoană majoră sau minoră, această împrejurare putând duce doar la încadrarea juridică a faptei în varianta tip sau întro variantă agravată.
Totodată, s-a reținut că disp.art. 329 alin. 3 Cod penal incriminează fapta de proxenetism descrisă în al. 1 al aceluiași articol, comisă asupra unui minor, normă de incriminare care ar fi lipsită de conținut dacă în cazul minorilor s-ar reține întotdeauna infracțiunea de trafic de persoane.
Prin prisma acestor argumente și a stării de fapt reieșite din probele administrate în cauză, s-a apreciat că faptele inculpatului de a îndemna și (sau) înlesni practicarea prostituției în condițiile și modalitățile deja arătate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin.
2 Cod penal nu elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 6., cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, astfel cum s-a apreciat prin actul de sesizare al instanței, în consecință, în temeiul disp.art. 334 Cod procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, în acest sens.
În ce privește fapta inculpatului de a întreține relații sexuale repetate cu partea vătămată minoră C. L., cu acordul ei, conviețuind efectiv cu aceasta aproximativ 6 luni în centrala termică dezafectată de pe str. L. din B., cunoscând că partea vătămată avea la acea dată 13 ani (aprilie - mai
2010), întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
În baza criteriilor legale de individualizare, inculpatul S. A. L. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal pentru comiterea infracțiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și la pedeapsa de 2 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal pentru comiterea infracțiunii de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
P. aplicarea pedepselor s-a avut în vedere, prin prisma disp.art. 72
Cod penal, limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii faptelor, numărul de acte materiale ce s-au reținut în sarcina inculpatului și importanța contribuției sale la determinarea practicării prostituției, persoana inculpatului, care are antecedente penale, raportat la pedeapsa de 5 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin S. penală nr. 111/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...) (definitivă la 13.II. 2009), faptele deduse judecății fiind săvârșite în termenul de încercare de 2 ani și
5 luni stabilit prin sentința menționată anterior. Totodată, se va ține seama de mediul în care a crescut și s-a dezvoltat inculpatul, de condiția sa socială, de lipsa unui loc de muncă și a unei familii care să-l susțină, de condiția socială a părților vătămate minore, persoane lăsate de familiile lor în situația de a se întreține singure, fără supravegherea, educarea și îndrumarea specifică unei familii, pentru toate părțile vătămate, justificarea comportamentului lor (prostituție, cerșetorie) fiind unica soluție posibilă pentru a supraviețui, iar pentru majoritatea lor, oferirea de către inculpat a unui adăpost, fiind apreciată ca o binefacere.
În temeiul disp.art. 33 lit. a, 34 lit. b și 35 al. 3 Cod penal instanța a dispus contopirea pedepselor aplicate inculpatului, deoarece infracțiunile deduse judecății au comis în forma concursului real, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 luni închisoare prin S. penală nr. 111/(...) pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. (...), definitivă la 13.II.2009, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pe timp de 2 ani și 5 luni, iar faptele deduse judecății s-au comis în perioada termenului de încercare, în conformitate cu disp.art. 83 Cod penal, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, dispunând executarea pedepsei de 5 luni închisoare alăturat celei aplicate prin prezenta sentință, pentru faptele deduse judecății, astfel că inculpatul S. A. L. urmează să execute o pedeapsă de 3 ani și 5 luni închisoare (și pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 alineatul „1"; litera „a"; teza a II- a și litera „b"; Cod penal).
În temeiul disp.art. 71 al. 1 Cod penal s-a făcut aplicarea dispozițiilor referitoare la pedepsele accesorii prev. de art. 64 al. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
Deoarece inculpatul a fost reținut la (...) și ulterior arestat la (...), stare de arest menținută până în prezent, în conformitate cu disp.art. 88
Cod penal s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată a reținerii și respectiv arestului preventiv la zi, iar în conformitate cu disp.art.350 al. 1
Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În conformitate cu disp.art. 7 din Legea nr. 7. s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat.
Deoarece din probele administrate în cauză a reieșit că inculpatul a primit de la partea vătămată N. C. R. suma de 30 de euro, bani proveniți din practicarea prostituției de către aceasta (cu un cetățean italian), în temeiul disp.art. 118 alin. 1 lit. „e"; Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat a acestei sume sau a contravalorii în lei la data plății efective.
În acest sens a declarat martorul H. F. (f. 89 dos. urm. pen.), acesta menținând declarația de la poliție și în instanță.
În rest, din declarațiile date de către părțile vătămate, martore sau martorii ce au fost audiați în cauză nu a reieșit nici câți bani s-au câștigat efectiv din practicarea prostituției - în cazul părții vătămate B. D. M. și G. R. - și nici care ar fi fost sumele de bani de care ar fi profitat efectiv inculpatul, în celelalte cazuri. Astfel, în cazul părții vătămate N. C. R. chiar dacă s-ar putea face un calcul estimativ al sumei de bani câștigate de martoră, în baza declarației ei de la urmărirea penală, nu rezultă din nici o probă că această parte vătămată i-ar fi remis suma de bani inculpatului, ci doar că cei doi trăiau efectiv împreună din banii câștigați din practicarea prostituției.
În cazul părții vătămate V. A. M., nici aceasta și nici martorii nu au precizat ce sume de bani s-ar fi încasat de către martoră și nici ce sume ar fi remis ea inculpatului ( nici în cazul martorului T. L. G. nu s-a afirmat că s-ar fi remis vreo sumă de bani inculpatului).
În cazul martorei V. M. I., deși la urmărirea penală ea a afirmat, în declarația dată inițial, că inculpatul i-ar fi găsit în cursul anului 2009 aproximativ 10-15 clienți, care ar fi plătit-o cu câte 50 lei, din care îi dădea inculpatului câte 20 lei, martora a revenit cu privire la aceste afirmații, pe parcursul judecății, precizând că inculpatul nu a profitat deloc de ceea ce câștiga din această activitate și că de altfel, ea a fost nevoită să facă acest lucru pentru a supraviețui, fiind îndemnată la prostituție de alte persoane (inclusiv fosta concubină a inculpatului).
În cazul părții vătămate C. L., aceasta a câștigat bani doar din cerșit sau valorificarea a ceea ce găsea prin gunoaie, dar din sumele obținute cumpăra împreună cu inculpatul, cele necesare traiului zilnic, fără să se facă dovada certă cu privire la cuantumul sumelor de bani care s- ar fi remis efectiv inculpatului.
În latura civilă, se constată, în conformitate cu disp.art. 14,346 Cod procedură penală, că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză, nici la urmărirea penală și nici în cursul cercetării judecătorești.
Văzând soluția pronunțată în cauză, în conformitate cu disp.art. 191
Cod procedură penală s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 4110 lei, din care suma de 1000 lei la urmărirea penală și suma de 3110 lei la fondul cauzei, iar pentru apărarea din oficiu ce s-a asigurat inculpatului și părților vătămate suportarea cheltuielilor s-a făcut din fondurile M.ui Justiției, în conformitate cu disp.art. 189 Cod procedură penală .
Împotriva sentinței T.ui B.-N. a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT-B. T. B.-N., care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției primei instanțe ca nelegală și judecând în fond cauza, a se dispune condamnarea inculpatului S. A. L. la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori, prev.de art. 13 alin. 1 din Legea nr 6. cu art. 41 alin.2 C.penal, în mod eronat dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin.1 și 3 Cod penal cu art. 41 alin.2 Cod penal, să se constate că această infracțiune este concurentă cu cea vizată de art. 198 alin. 1 C.p. cu art. 41 alin.2 C.p., iar în urma constatării concursului real de infracțiuni, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea prin privare de libertate.
Curtea examinând apelul declarat, constată că este fondat, dar pentru alte considerente decât cele invocate de către procurori.
S. primei instanțe este nulă absolut, fiind dată cu încălcarea disp. art.
6 paragr. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 127 din Constituție și art. 290 alin. 1 teza I C.p.p., ce reglementează publicitatea ședinței de judecată.
Verificând actele și lucrările dosarului, curtea reține că în Titlul II, Capitolul I „Dispoziții generale"; din Partea specială a Codului de procedură penală sunt prevăzute, în art. 287 - 312, o serie de norme cu caracter de principii comune, respectiv reguli de bază ale fazei de judecată și care asigură realizarea acestui tip de activitate procesuală în condiții de obiectivitate și imparțialitate. Acestea sunt: publicitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea și oralitatea.
P.itatea ședinței de judecată este unul din cele mai importante principii ale dreptului procesual penal, întrucât asigură, pe de o parte, punerea în valoare a celorlalte principii ale activității de judecată
(nemijlocirii, contradictorialității, rolului activ al instanței), iar, pe de altă parte, dă siguranță faptului că instanța de judecată, în întreaga ei activitate, respectă toate garanțiile procesuale prevăzute pentru părți și ceilalți participanți la proces, în vederea aflării adevărului, oferind societății posibilitatea exercitării unui control permanent asupra înfăptuirii justiției.
Consacrarea acestui principiu este în concordanță cu dispozițiile art.
6 paragraful 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar pe plan intern cu dispozițiile constituționale ale art. 127, respectiv ale art. 12 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat importanța acestui principiu procesual, arătând că art. 6 paragraf 1 din
Convenție impune, ca o condiție distinctă a unui proces echitabil, publicitatea acestuia - „Fiecare persoană are dreptul la judecarea în mod public";.
În consecință, Curtea a statuat că publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se referă art. 6 paragraf 1 are ca scop protejarea justițiabililor împotriva unei „justiții secrete";. Prin transparența pe care o asigură administrării justiției, publicitatea dezbaterilor judiciare ajută la realizarea obiectivului esențial - derularea unui proces echitabil în deplină concordanță cu principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice.
În materia administrării justiției penale, acest principiu este consacrat de dispozițiile art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen. Importanța sa, atât ca drept individual al acuzatului, cât și ca garanție procesuală este reflectată de dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. care instituie sancțiunea nulității absolute pentru ipotezele de nerespectare a publicității ședinței.
De la acest principiu, în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepții, respectiv o publicitate mediată, reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane (opusă publicității populare care este generală și nelimitată). Aceste excepții au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. 2 C. proc. pen. - dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța ... poate declara ședință secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. 2 C. proc. pen. - ședința separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpați minori). Datorită caracterului lor derogator, aceste excepții sunt întotdeauna menționate expres în dispozițiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.
Astfel, în Legea specială nr. 6. (privind prevenirea și combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „ședințele de judecată în cauzele privind infracțiunea de trafic de persoane prevăzută la art. 13 și de pornografie infantilă prevăzută la art. 18 nu sunt publice";.
Având în vedere că normele juridice se interpretează potrivit metodei literale (declarative) și a regulii de interpretare logică, exprimată prin adagiul exceptio est strictissimae interpretationis, rezultă că textul art. 24 din Legea nr. 6. stabilește, expres și limitativ, o derogare de la principiul constituțional al publicității ședinței de judecată, numai pentru infracțiunile de trafic de minori, prevăzută în art. 13 și de pornografie infantilă, prevăzută în art. 18 din legea mai sus menționată.
Ca atare, în situația în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracțiunile prevăzute în art. 13 și, respectiv, art. 18 din Legea nr.
6., ședința de judecată este nepublică pe tot parcursul judecății, prin excepție, prin derogare de la regula publicității ședinței de judecată.
Problema de drept care se ridică și care, de altfel, a fost evidențiată de speța de față, vizează caracterul public sau nepublic al ședinței de judecată, în ipoteza în care inculpatul sau inculpații sunt trimiși în judecată, în aceeași cauză, pentru mai multe infracțiuni, dintre care unele se judecă în ședință publică, potrivit regulii publicității ședinței de judecată, iar altele în ședință nepublică, potrivit Legii speciale nr. 6..
Raportat la regula potrivit căreia excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 24 din Legea nr. 6., privind nepublicitatea ședinței de judecată, nu pot fi extinse pe cale de interpretare ori prin analogie și la alte situații pe care norma juridică respectivă nu le prevede.
Întrucât în cauza de față inculpatul a fost trimis în judecată atât pentru infracțiuni care se judecă după regula publicității ședinței de judecată (infracțiunea de act sexual cu un minor prev. de art. 198 alin.1 cu art. 41 alin. 2 Cod penal cât și pentru cea de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1 din Legea nr. 6. cu art. 41 alin. 2 care se judecă în condiții de nepublicitate, Curtea a constatat că, în mod greșit, instanța de fond a procedat, încă de la de început, de la primul termen de judecată din 3 februarie 2011 la soluționarea procesului în condiții de nepublicitate, fără să declare potrivit art. 290 alin. 2,3 C.p.p. ședință secretă pentru tot cursul sau pentru anumită parte a judecării cauzei. Se constată că atât menținerea stării de arest a inculpatului conform art. 300 ind.2 rap. la art. 160 lit. b C.p.p. cât și administrarea nemijlocită a probelor în fața instanței, s-a realizat în ședință nepublică sau în cea a camerei de consiliu, fără să existe o dispoziție expresă a magistratului, în acest sens, pusă în discuția părților, la debutul soluționării procesului. Aceste aspecte sunt relevate în încheierile ședinței nepublice din 3 februarie 2011, 25 februarie 2011, 9 martie 2011, 7 aprilie 2011. P. ședința de judecată din 7 aprilie 2011 se remarcă o contradicție flagrantă între consemnarea din încheiere, în sensul că ședința s-a derulat în Camera de consiliu, iar un număr de 3 martori, alături de inculpat, au fost audiați în ședință publică, la aceeași dată. Cu aceeași ocazie, menținerea stării de arest a inculpatului s-a realizat în ședință nepublică. Aceeași situație contradictorie apare și în încheierea „ședinței nepublice din 5 mai 2011"; când martorul T. V. a fost ascultat în ședință publică, la aceeași dată. Aceeași constatare se impune și cu privire la menținerea stării de arest a inculpatului, soluționată în ședință nepublică.
P. a nu ne repeta, situația este similară și în cazul încheierii „ședinței nepublice din 8 iunie 2011, când au fost ascultați 3 martori în ședință publică, la aceeași dată";. Aceeași împrejurare se regăsește și în încheierea din 27 iunie 2011. Din încheierea ședinței de judecată din 10 august 2011, rezultă că soluționarea procesului s-a realizat în condiții de publicitate, când a fost ascultată martora C. C. și s-a menținut starea de arest a inculpatului, dar ulterior în încheierea de la aceeași dată 10 august 2011 când s-a dispus amânarea cauzei pentru audierea altor părți vătămate și martori s-a consemnat că judecata a avut loc „în ședință nepublică";.
Situația identică se constată și pentru încheierea de ședință din 21 septembrie 2011 când se menționează că martorul M. N. F. a fost ascultat în
ședință publică , dar din cuprinsul actelor atașate dosarului rezultă caracterul nepublic al ședinței. De menționat că aceasta reprezenta chiar încheierea de amânare a pronunțării pentru data de 28 septembrie 2011, când s-a procedat în ședință nepublică la dezbaterea în fond a cauzei.
La data de 28 septembrie 2011, în ședință nepublică, s-a repus cauza pe rol și s-a fixat un nou termen la 19 octombrie 2011 pentru a se pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului.
La termenul din 19 octombrie 2011, ședința de judecată este tot nepublică, procesul fiind amânat la 7 noiembrie 2011. La această dată, tot în ședință nepublică, s-a dezbătut cauza în fond, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a amânat pronunțarea pentru 14 noiembrie 2011 și ulterior pentru 21 noiembrie 2011, sentința fiind dată cu aceleași mențiuni.
Lipsa de publicitate a ședinței de judecată în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 13 și art. 18 din Legea nr. 6. - la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 6. - a fost prevăzută doar în interesul părții vătămate minore, victimă a unor astfel de infracțiuni. De remarcat că minora C. L., sub 15 ani, cu care inculpatul întreținuse acte sexuale consimțite, nici măcar nu a fost audiată în această cauză, moment la care T. B.-N., putea dispune în interesul victimei minore, lipsa de publicitate a ședinței de judecată, la acel termen.
I. de fond, în prezenta cauză, în care erau supuse judecății și alte infracțiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 6., trebuia să deruleze întreaga procedură în condiții de publicitate, pentru a se asigura astfel transparența administrării justiției.
Doar atunci când proceda la audierea părților vătămate minore C. L. sau civile minore instanța avea posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa publicității, în condițiile art. 290 alin. (2) - (4) C. proc. pen., pentru ca partea vătămată minoră să nu fie influențată, în sens negativ, de prezența în sala de judecată a unui număr mare de persoane, care ar fi putut să o determine să aibă rețineri în relatarea unor împrejurări esențiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.
Dacă ar fi procedat în această modalitate, instanța de fond ar fi dat rațiune și textului alin. (2) al art. 24 din Legea nr. 6., care se referă la o publicitate mediată, restrânsă la o anumită categorie de persoane (părțile, reprezentanții acestora, apărătorii, precum și alte persoane a căror prezență este considerată necesară de către instanță), ce pot asista la desfășurarea judecății în cauzele privind infracțiuni de trafic de persoane, în care unele victime sunt minore.
Mai mult, această modalitate de a proceda este în deplin acord cu dispozițiile art. 6 paragraful 1 fraza a II-a din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în care se stipulează că „accesul în sala de ședință poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia";, printre altele,
„atunci când interesele minorilor ... o impun.";
De altfel, concretizarea acestui standard convențional o regăsim și în textul art. 290 alin. (2) C. proc. pen., în care se stipulează că instanța poate declara ședința secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei, respectiv pe timpul efectuării unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a infracțiunii). Singura condiție care se cere a fi îndeplinită este aceea ca declararea ședinței secrete să fie făcută în ședință publică, conform alin. (3) al art. 290 C. proc. pen., pentru a fi supusă controlului opiniei publice, aspect care în speța de față a fost încălcat, lipsind din încheierile ședințelor de judecată.
Problema de drept expusă mai sus - și care face obiectul prezentei cauze - se aseamănă, sub aspectul procedurii, cu cea prevăzută de legiuitor în cazul inculpatului minor trimis în judecată împreună cu un major, astfel că pe cale de supliment analogic nu poate primi decât aceeași rezolvare.
Potrivit art. 486 C. proc. pen., atunci când în aceeași cauză sunt mai mulți inculpați, dintre care unii minori și alții majori, dispozițiile speciale derogatorii ale art. 485 alin. (2) C. proc. pen., care prevăd judecarea inculpatului minor în ședință nepublică, nu își mai găsesc concretizarea, aplicându-se procedura obișnuită, respectiv cea a judecării cauzei în ședință publică.
Față de cele expuse mai sus, Curtea a constatat că judecarea prezentei cauze, de către instanța de fond, cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată și pentru alte infracțiuni decât cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 6., atrage nulitatea absolută a hotărârii, conform art. 197 alin. (2) și (3) C. proc. pen. - nulitate ce nu poate fi înlăturată în niciun mod și care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu - cu consecința desființării hotărârii și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță - T. B.-N.
Sancțiunea nulității se aplică chiar dacă numai o parte a judecății s-a desfășurat cu nerespectarea principiului publicității.
Reluarea judecării cauzei se va efectua de la primul act de procedură cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale ale părților, administrarea probelor urmând a se derula cu respectarea principiului egalității armelor.
Așa fiind, în baza art. 379 pct.2 lit.b C.p. se va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - B. T. B.-N., împotriva sentinței penale nr. 118/F din 21 noiembrie 2011 a T.ui B.- N. pe care o va desființa în totalitate si va dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bistrița Năsăud.
Se va mentine starea de arest a inculpatului S. A. L. conform art. 350
C.p.p..
În conformitate cu disp.art.160b cod proc.pen. dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului sau că există temeiuri noi care justifică această măsură, dispune menținerea acesteia.
Cum, în cauză, temeiul arestării îl constituie dispozițiile art. 148 alin.1 lit.f cod proc.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive.
Întrucât infracțiunile presupus a fi săvârșite denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 3 ani și 5 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele legislației interne, cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de T. B.-N. nu are caracter definitiv, fiind apelată de către DIICOT, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
Cu privire la menținerea măsurii arestării preventive, în cauză s-a constatat că subzistă temeiurile prevăzute de art 148 lit f Cod procedură penală, respectiv sunt indicii temeinice de a se crede că inculpatul ar fi comis fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, de asemenea, sunt probe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În același timp nu se poate ignora împrejurarea că în speță, s-a pronunțat deja o condamnare de către tribunal pentru faptele deduse judecății.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, dar acestea prezintă puncte de interferență, astfel că, în practica judiciară s-a conturat un punct de vedere majoritar, în sensul că pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, cât și cu rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia, datele referitoare la persoana inculpatului, antecedentele penale ale sale. Numai criteriul referitor la pericolul social concret sau generic al infracțiunii săvârșite de inculpat nu poate constitui temei pentru luarea sau menținerea măsurii arestării preventive. O parte a doctrinei naționale a susținut că pentru infracțiunil deosebit de grave, cum sunt și infracțiunile de trafic de minori, probele referitoare la existența acestor infracțiuni și identificarea făptuitorului constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, întrucât prin natura lor au o rezonanță și implicații negative asupra siguranței colective.
Prin urmare, există anumite tipuri de infracțiuni care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și care justifică luarea măsurii arestării preventive. Este și cazul infracțiunilor de trafic de persoane și minori.
Art.5 paragraf 1 lit c din Convenție și implicit practica CEDO au dezvoltat noțiunea autonomă de „ motive plauzibile"; ( cauza Fox, Campbell și Hartley contra Regatului Unit, hotărârea din 30 august 1990). Această noțiune depinde de circumstanțele particulare ale fiecărui caz. Faptele pe care se bazează aceste motive plauzibile trebuie să fie nu doar autentice, ci și să convingă un observator independent că acea persoană este posibil să fi comis acea infracțiune, motive puse în evidență de circumstanțele particulare ale speței de față.
Din piesele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că menținerea măsurii arestării preventive s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea procesual penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se va stabili onorar apărător din oficiu pentru av. Mișin N. suma de
200 lei ce se achită din FMJ în baza art. 189 C.p.p.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct. 3 alin.3 C.p.p.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - DIICOT - B. T. B. N., împotriva sentinței penale nr.
118/F din 21 noiembrie 2011 a T.ui B. N. pe care o desființează în totalitate si dispune rejudecarea cauzei de către Tribunalul Bistrița Năsăud.
Mentine starea de arest a inculpatului S. A. L.
Stabilește onorar apărător din oficiu pentru av. Mișin N. suma de 200 lei ce se achită din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare cu inculpatul arestat.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 martie 2012.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER |
D. P. V. G. | D. S. |
6 ex. - (...) jud.fond.B. D.
| ← Decizia penală nr. 1302/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 116/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
