Decizia penală nr. 442/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR.442/R/2012
Ședința publică din 15 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. P., judecător JUDECĂTORI: V. G.
M. B. GREFIER: D. S.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror:
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de SC D. P. C. SRL împotriva sentinței penale nr.12 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei Z., privind pe inculpata S. R., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2151 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2
Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei, av.Bartoș R., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpata S. R. și partea vătămată SC D. P. C. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru judecarea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, apreciind că în mod corect a fost respinsă cererea părții vătămate de obligare a inculpatei la plata sumei de
13596 lei reprezentând prejudiciul cauzat. Există deja un titlu executoriu cu privire la suma cu care partea vătămată s-a constituit parte civilă, sentința civilă fiind definitivă și irevocabilă, astfel că inculpata nu poate fi obligată la plata aceleiași sume și în prezentul dosar. Cu onorariu avocațial din FMJ.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată pe latură civilă ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, prejudiciul fiind rezolvat pe calea unei sentințe civile. S. admiterea recursului pe latura penală și pe cale de consecință, majorarea pedepsei aplicate inculpatei.
C U R T E A
Prin sentința penală nr.12 din 11 ianuarie 2012 pronunțată de
Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art 2. C. alin. 1, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen, art. 74 alin. 1 lit. a si c C.pen rap. la art. 76 alin.1 lit.e C.pen si art. 320 ind. 1 C.pr.pen a fost condamnată inculpata S. R. V. la pedeapsa de 5 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de delapidare in forma continuata.
În baza art.71 C., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit a teza a II -a și lit. b C.
În baza art.81 C.,s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani si 5 luni, stabilit în condițiile art.82 C.
În baza art.71 alin.5 C. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a făcut aplicarea art.359 C.proc .pen. și s-a pus în vedere inculpatei prevederile art.83 C. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii in cazul savarsirii de noi infractiuni in termenul de incercare.
Respinge cererea partii civile SC D. P. SRL de obligare a inculpatei la plata sumei de 13.596 lei, prejudiciul cauzat prin savarsirea faptei, ca inadmisibila.
În baza art.191 alin.1 C.proc pen., a fost obligată inculpata la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 600 lei, onorariul apărătorului din oficiu, av. Cublesan R., în cuantum de 200 lei ce a fost avansat din fondurile M.ui Justiției.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că inculpata S. R.-V. a fost angajata părții vătămate SC „. P. C. SRL, în perioada (...) - (...), conform contractului individual de muncă nr. 9302/(...).
Aceasta era angajată pe postul de vânzătoare-gestionare bar și își desfășura activitatea la pensiunea „., care aparține părții vătămate. Ca atrbutii de serviciu inculpata avea ca sarcina vânzarea bunurilor pe care le gestiona, cele de barul pensiunii, și încasarea contravalorii produselor vândute, de la bucătărie.
Desfasurarea activitatii in cadrul pensiunii era urmatoarea: clientul isi alegea mancarea dorita, vânzătoarea de la linea de autoservire, îi dădea clientului mâncarea aleasă și întocmea un două exemplare un bon de vânzare pe care era trecută contravaloarea mâncării luate. La linia de autoservire erau angajate B. V. și Gozman R..
Exemplarul 1 al bonului de vânzare era înmânat clientului, iar exemplarul 2 rămânea la cotor. Cu exemplarul 1 al bonului clientul trecea la casierie unde înmâna bonul și achita contravaloarea lui.
La sfârșitul zilei casiera, inculpata S. R. sau P. F., in funcție de persoana care lucra in ziua respectivă, (vânzătoarele de la bar lucrau alternativ, fiecare câte o zi întreagă, deci persoana care deschidea casa, o și închidea), întocmea un monetar pe care erau trecute încasările din zilele respective de la bucătărie si preda banii. Tot la casierie erau adunate și exemplarele 1 ale bonurilor de vânzare, care erau predate în ziua următoare la contabilitate, pentru a putea fi verificate.
Bonurile de casă eliberate ajungeau obligatoriu pe la casierie, deoarece clienții nu aveau alt loc pe unde să treacă și să nu plătească.
Spre sfârșitul anului 2009, conform declarațiilor martorelor B. V. și
Făt L., acestea au remarcat că pe tura pe care lucra inculpata încasările erau mai slabe decât pe cealaltă tură unde barman era P. F., astfel ca într-o zi când de serviciu era P. F., martorele B. și Făt au adunat sumele trecute pe cotoare în ziua precedent, cand de serviciu la bar era inculpata, și le-au comparat cu suma înregistrată la casă pe ziua precedentă. Au constatat că s-a înregistrat mai puțin cu aproximativ 100 de lei. In acest context au cerut de la contabilitate exemplarele 1 ale bonurilor de pe ziua precedentă și le-au comparat cu exemplarele de la cotor, constatand că de la exemplarele 1 lipseau aproximativ 4-5 bonuri, chiar cele cu sumele mai mari vândute în ziua respectivă. Astfel inculpata nu preda toate bonurile care ajungeau la ea si nu incasa in casierie sumele trecute pe acestea, insusindu-si banii respective.
In urma unui control desfasurat in cardul societatii s-a constatat lipsuri similare în mai multe zile, când de serviciu la bar, deci implicit casier era inculpata S. R.-V.
Potrivit inscrisurilor depuse la dosar (f. 12-16) rezulta ca bonul intocmit la data de (...), conform cotorului este in valoarea de 1426,05 lei, iar monetarul este întocmit pe valoarea de 1124,90 lei, reezultănd o diferență de
301,15 lei. Acelasi aspect este observat si pe data de (...), unde valoarea bonurilor de vânzare conform cotorului este de 523,58 lei, iar monetarul este întocmit pe valoarea de 89,05 lei, data de (...), valoarea bonurilor de vânzare conform cotorului este de 1717,70 lei, iar monetarul este întocmit pe valoarea de 1082,05 lei si in data de (...), valoarea bonurilor de vânzare conform cotorului este de 970,45 lei, iar monetarul este întocmit pe valoarea de 901,55 lei. Pentru aceste bonuri diferenta totala este de 1236,93 lei, care cumulate cu diferenta rezultata din data de (...) rezulta suma totala de
1440,23 lei, între totalul bonurilor de masă și monetarele întocmite de inculpată.
In cauza a fost intocmit un raport de constatare tehnico-științifică nr.
21272/(...) din concluziile caruia rezultă că cele patru monetare din data de
(...), (...), (...) si (...) au fost întocmite de către inculpata S. R. (f.30-38).
Prin urmare inculpata nu a înregistrat în casă sumele de bani încasate pentru mai multe bonuri de casă întocmite în aceste zile, ci le-a însușit.
Conform declaratiilor martorilor audiati precum si a declaratiilor inculpatei aceasta a recunoscut faptul ca si-a însusit diferite sume de bani, sume reprezentând contravaloarea bonurilor pe care nu le-a înregistrat în casa de marcat. De altfel aceasta prin angajamentele de plata depuse în probatiune la dosarul cauzei (f. 17-20) recunoaste savarisrea faptei precizând ca doreste să recupereze prejudiciul cauzat, prin însusirea sumelor de bani.
Inculpata a recunoscut prejudiciul in valoare de 1.440,23 lei, diferit de suma cu care partea vatamata s-a constituit parte civila in cauza, respectiv
13.596 lei.
Din probatoriul administrat în cauza rezulta că inculpata și-a însusit suma totala de 1.440,23 lei. În ceea ce privește prejudiciul reclamat de partea vătămată, respectiv de 13.596 lei, care asa cum s-a constatat si de catre procuror s-a stabilit în urma unui inventar efectuat în unitate, după descoperirea faptei. Din inventarul efectuat rezulta faptul ca s-au inventariat diferite alimente nepreparate, aflate în gestiunea unității. Valoarea de intrare a acestor alimente și valoarea de ieșire a acestora (prin vânzare ca mâncare preparată), diferă în mod cert. Retinand modul de operare a inculpatei rezultă că aceasta a sustras direct banii încasați de la clienți pentru mâncarea cumpărată, și nu astfel de alimente.
Ceea ce este cert este ca, inculpata a sustras suma de 1440,23 lei, suma recunoscuta si de catre aceasta. Referitor la prejudiciul reclamat de catre partea civila in suma de 13.596 lei, prin S. civile nr. 513/(...) pronuntata in dosarul nr. (...) de catre T. S., a fost admisa cererea reclamantei SC D. P. SRL si in consecinta a fost obligata pârâta (inculpata) S. R. la plata prejudiciului produs societatii in cuantum de 13.596 lei.
Situația de fapt menționată anterior a fost reținută de instanță din coroborarea declarațiilor martorilor, declarațiile părții civile și ale inculpatei, înscrisurile în probatiune, din cursul urmăririi penale.
Având în vedere toate aceste aspecte, față de situația de fapt reținută, instanța apreciat că în drept, fapta inculpatei S. R. V. in calitate de vanzătoare la SC D. P. SRL in perioada (...)-(...) de a-și însuși suma de
1440,23 lei din patrimoniul societății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, prev. de art.2. alin.1 C.pen, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cpen.
Astfel, din analiza dispozițiilor cuprinse în art.147 alin.2 Cod penal, prin care se lămurește înțelesul termenului de „. rezultă că are această calitate „orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură retribuită sau nu în serviciul unei persoane juridice, alta decât unitățile la care se referă art.145 din același cod";.
De asemenea, infracțiunea de delapidare prev. de art.215 ind. 1 alin.1
Cod penal se realizează prin una dintre modalitățile normative enumerate : însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează.
În literatura de specialitate s-a apreciat că înțelesul termenului de gestionare se poate deduce, implicit, din definiția dată gestionarului, prin articolul 1 din L. nr.22/1969, privind angajarea gestionarilor (modificată prin L. nr.54/1994), care este angajatul unei societăți ce are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosința sau deținerea, chiar temporară, a unei unități comerciale sau de altă natură.
Pe lângă acești angajați considerați gestionari de drept, iar actele lor de gestiune constituie o gestionare de drept, practica judiciară a evidențiat și situațiile de fapt în care alți angajați efectuează acte specifice activității de gestionare deși nu ocupă o funcție care să îndreptățească o asemenea activitate. Față de înțelesul larg dat de C. penal atât termenului de „. s-a considerat că și această gestionare, de fapt, atribuie persoanei care o exercită calitatea de gestionar, cu toate responsabilitățile pe care le atrage această calitate.
Față de cele de mai sus, este evident că inculpata are calitatea de funcționar, în sensul dispozițiilor art.147 alin.2 Cpen., aceasta fiind angajata al S.D. P. S., în baza unui contract individual de muncă. În cadrul atribuțiilor de serviciu, acesta îndeplinea în fapt activități de primire, păstrare de bunuri, specifice gestionarului de drept, în fișa postului fiind prevăzute ca atribuții principale efectuarea încasărilor după programul de încasări și depunderea banilor la casieria societății.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de însușire de către inculpata, în interesul său, a sumei de 1440,23 lei reprezentând contravaloarea produselor cumparate de clienti (alimente preparate/bauturi), urmarea imediată constând în producerea unei pagube în patrimoniul S.D. P. S. ă din declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale martorilor.
Din punct de vedere al laturii subiective, instanța constată că acțiunea inculpatei a fost săvârșită cu intenție directă, în accepțiunea art.19 al.1 lit.a
C., prin activitatea sa infracțională aceasta a prevăzut producerea unei pagube, urmărind însușirea sumelor de bani aflate în gestiunea sa.
Infracțiunea a fost săvârșită în formă continuată, fiind incidente dispozițiile art.41 alin.2 C. Astfel, la intervale de timp diferite, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpata și-a însușit sumele de bani reprezentând contravaloarea unor alimente preparate sau bauturi prin omiterea inregistraii in casa a sumelor de bani incasate pentru mai multe bonuri de casa, acțiuni care reprezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni de delapidare.
Reținând vinovăția inculpatei în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 2. alin.1 Cpen., cu aplicarea art.41 alin.2 C., instanța urmează a-i aplica acesteia o pedeapsă.
La individualizarea pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art.72 C., instanța a avt în vedere pericolul social al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de delapidare, datele care caracterizează persoana inculpatei, dar și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În concret, instanța a constatat că fapta inculpatei a fost îndreptată împotriva valorii sociale ocrotite de art.2. alin.1 C., pentru care legea prevede o pedeapsă de la 1 la 15 ani închisoare. Referitor la gradul de pericol social concret al faptei, acesta este îndreptată împotriva unor valori sociale de un grad mediu.
În ceea ce privește persoana inculpatei, instant constata ca este in varsta de 44 de ani, este infractor primar, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar (f.54) și a recunoscut si regretat savarsirea faptei.
Instanța a reținut totodată că infracțiunea a fost săvârșită în mod continuat, prin săvârșirea mai multor acte materiale, aplicabilitatea art. 41 alin.2 C. conducând la agravarea răspunderii penale a inculpatei.
Fata de atitudinea inculpatei manifestata anterior si ulterior comiterii faptei, raportat si la valoarea prejudiciului cauzat si dovedit instanta a retinut in beneficiul acesteia circumstantele atenuante prev. de art. 74 alin.
1 lit. a si c C.
Cauza a fost judecata in baza prevederilor at. 320 ind. 1 C.pr.pen astfel in conformitate cu alin. 7 inculpata va beneficia de o reduced a limitelor de pedeapsa cu o treime.
Față de cele arătate, instanța a aplicat inculpatei S. R. V. o pedeapsă cu închisoarea de 5 luni pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de 2. alin.1 C., cu aplicarea art. 41 alin.2, apreciind că aceasta corespunde scopului preventiv, educativ și represiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C..
În ceea ce priveste pedeapsa accesorie, instanța, având în vedere considerentele menționate anterior, reține că natura infracțiunii săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei, atitudinea acesteia față de infracțiunea comisă conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) C.
La aplicarea acestei sancțiuni instanța a avut în vedere și decizia nr.
74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că dispozițiile art. 71 din C. penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c din C. penal nu s-a făcut în mod automat, prin efectul legii, ci s-a supus aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din C. Penal.
Totodată, sancțiunea se raportează la jurisprudența C. E. a D. O., măsurile dipuse respectând principiul proporționalității.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că scopul educativ al acesteia poate fi atins și fără executarea ei efectivă, prin privare de libertate, astfel încât constatând că sunt îndeplinite condițiile pentru incidența instituției suspendării condiționate a executării pedepsei - pedeapsa aplicată de instanță este mai mică de 3 ani închisoare, inculpata nu a mai fost condamnata anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, astfel cum rezultă din cazierul judiciar depus la dosar și, ținând cont de circumstanțele săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale făptuitorului, mai sus analizate - instanța apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Prin urmare instanța a făcut aplicarea art.81 și art.82 C. și va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accessorii pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 5 luni.
In baza art. 359 C.proc.pen., raportat la art. 83 C., s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut următoarele:
Partea vătămată S. D. P. S., prin reprezentant legal Domuta N. s-a constituit, în termenul legal prevăzut de art.15 alin.(2) C.proc.pen. parte civilă pentru suma de 13.596 lei reprezentând prejudiciul cauzat de inculpata.
Avand in vedere ca prin sentinta civila nr. 513/(...), definitivă si irevocabila, pronuntata in dosarul nr. (...) de catre T. S. a fost obligata inculpata la plata sumei de 13.596 reprezentand prejudiciul patrimonial cauzat societatii, prejudiciu din care face parte si suma de 1440,23 lei, iar partea civila detine un titlu executoriu pentru suma cu care s-a constituit parte civila, instanta va respinge actiunea formulata de partea civila ca inadmisibila. In masura in care inculpata ar fi obligata si in acest dosar penal pe latura civila, vor exista doua titluri executorii, referitoare la aceeasi obligatie de plata, aspect nelegal, pentru ca nimeni nu poate fi tinut ca aceeasi datorie sa o plateasca de doua ori.
În conformitate cu dispozițiile art.191 alin.1 Cproc.pen., inculpata a fost obligata la plata sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judicare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, av. Cublesan R., în cuantum de 200 lei a fost avansat din fondurile M.ui Justiției.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs partea civilă S. D. P. C. SRL prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie obligată inculpata la plata sumei de 13.596 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În motivele de recurs partea civilă a arătat că printr-o sentința civilă inculpata a fost obligată la plata sumei de 13.596 lei, care a fost investită cu formulă executorie, însă nu s-a reușit recuperarea sumei de la inculpată nici până în prezent.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de partea civilă și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu
Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea părții civile S. D.
P. C. SRL de obligare a inculpatei la plata sumei de 13.596 lei, prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii pentru care aceasta a fost trimisă în judecată.
Prin sentința civilă nr.513 din (...) a T.ui S. definitivă și irevocabilă inculpata S. R. V. a fost obligată la plata sumei de 13.596 lei reprezentând prejudiciul cauzat părții civile , prejudiciu din care face parte și suma de
1440,23 lei pentru care inculpata a fost trimisă în judecată în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art.215/1 alin.1
C.p. cu aplicarea art.41 alin.2 C.p., sens în care partea civilă deține un titlu executoriu pentru suma cu care s-a constituit parte civilă în cauză, și nu se impune obligarea inculpatei în prezenta cauză la plata aceleiași sume, întrucât ar exista două titluri executorii.
Potrivit art.22 alin.2 C.p.p. hotărârea definitivă a instanței civile prin care a fost soluționată acțiunea civilă nu are autoritate de lucru judecat în fața organului de urmărire penală și a instanței penale cu privire la existența faptei penale, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, de unde rezultă că hotărârea instanței civile cu privire la soluționarea laturii civile a cauzei are autoritate de lucru judecat în materie penală.
Având în vedere că inculpata a fost obligată printr-o sentință civilă definitivă și irevocabilă la recuperarea prejudiciului cauzat părții civile, instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea acesteia de obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile, pe motiv că s-ar obține un al doilea titlu executoriu, ceea ce nu este permis de lege, sens în care în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de partea civilă S. D. P. C. SRL Z. împotriva sentinței penale nr.12 din (...) a Judecătoriei Z. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea baroului de avocați C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu (Bartoș R.), care va fi suportat din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. partea civilă urmează să plătească statului suma de 400 lei din care suma de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată S. D. P. C.
S. împotriva sentinței penale nr. 12 din 11 ianuarie 2012 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu (Bartoș R.), ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Obligă pe partea vătămată să plătească în favoarea statului suma de
400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 15 martie 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. V. G. M. B.
GREFIER D. S.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./(...)
Jud.fond M. A. M.
| ← Decizia penală nr. 955/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 1100/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
