Decizia penală nr. 189/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR.(...)
D. PENALĂ NR.189/A/2012
Ședința publică din 6 noiembrie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : L. H., judecător JUDECĂTORI : V. V. A. GREFIER : L. C.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. - reprezentat prin
PROCUROR - A. MĂRINCEAN
S-au luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. A. - S. T. C. și inculpatul N. N., împotriva sentinței penale nr.84/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C., inculpatul fiind trimis în judecată prin R. P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A., S. T. C., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.
254 alin.1 C. coroborat cu art. 6 din Legea nr.78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză, lipsă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constată că mersul dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 84 din 02 martie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) a T.ui C., în temeiul art.334 C. s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de luare de mită prev. de art.254 al. 1 C. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000 în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 al.1 C., formulată de inculpat prin apărătorul ales.
A fost condamnat inculpatul N. N. fiul lui P. și M., născut la data de (...) în loc. Plopeni, com. Chirnogeni, jud. Constanța, CNP 1., posesor al CI seria KX nr.4., domiciliat în loc. C.-N., str. S., nr. 47, ap.25, jud. C., cetățean român, studii superioare, stagiul militar satisfăcut, cadru didactic la C. T. N., fără antecedente penale , la pedeapsa de:
- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de
art.254 al. 1 C. rap. la art. 6 din Legea nr.78/2000.În temeiul art.71 C. s-a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și c( prima teză) C.
În baza art. 254 al.1 Cod Penal, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a , b și c ( prima teză), art.65 și art. 66 Cod Penal s-a interzis inculpatului, pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru comiterea infracțiunii.
În temeiul art. 86 ind.1 C. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului N. N. pe un termen de încercare de 8 ani, stabilit conf. art.86 ind.2 C., supravegherea urmând a fi încredințată S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 86 ind. 3 C., pe durata termenului de încercare inculpatul N.
N., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:
- se va prezenta la datele fixate la S. de P. de pe lângă T. C.;
- va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4 C.
În temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) și până la data de (...).
În temeiul art. 160 ind.5 al.6 C. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub cauțiune dispusă prin D. penală nr. 1844/R/(...) a Curtii de A. C.
În temeiul art. 160 ind.5 al.4 lit. d C. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat prin R. de consemnare nr. 7. la CEC, S. C.
S-a constatat că banii care au făcut obiectul luării de mită au fost puși la dispoziția denunțătorului de către organele de urmărire penală conform procesului verbal din data de (...) din dosarul nr.105/p/2011 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A., S. T. C. (filele 55-60).
În temeiul art.191 al.1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 4500 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin R. cu nr. 105/P/2011 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D. N. A., S. T. C., înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de (...), s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului N. N., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 alin.1 C. coroborat cu art. 6 din Legea nr.78/2000.
Prin actul de sesizare al instanței de judecată s-a reținut în esență că în perioada august - septembrie 2011 inculpatul N. N. în calitatea sa de director al C. T. N. a pretins de la denunțătorul Ș. V. suma de 2000 E., sumă pe care a și primit-o efectiv la data de (...) pentru ca, în calitatea sa în cadrul unității școlare, să facă toate demersurile, chiar ilegale, pentru ca denunțătorul, reprezentantul legal al SC S. S., să fie declarat câștigător la licitația ce urma a se organiza pentru închirierea unei ferme aparținând C. T. C.-N..
Inculpatul N. N., audiat atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești de către instanța de judecată, nu a recunoscut învinuirea adusă. În apărare inculpatul a arătat în esență că suma de 2000 E. primită de la denunțătorul Ș. V. a fost în contul datoriei restante pe care acesta din urmă, în calitatea sa de administrator al S. S. S. o avea față de C. T. N., și nu cu titlu de foloase necuvenite.
Analizând actele de la dosarul cauzei instanța a reținut următoarele:
C. T. N. deține în proprietate un imobil în suprafață de 453,88 mp. situat în Valea Seacă. Încă din anul 2001 acest imobil a fost deținut cu titlu de închiriere în baza unor contracte succesive de închiriere de către martorul Ș. V., inițial în calitate de persoană fizică. iar ulterior în calitate de asociat și administrator al S. S. S. Ultimul contract între C. T. N. și S. S. S., cu nr. 3137 (f.201 dos. u.p.), a fost încheiat la data de (...) și urma să expire la 1(...).
La începutul verii 2011, din cauza unor alunecări de teren, imobilul din Valea Seacă a ajuns într-o oarecare stare de degradare, sens în care martorul S. V. a luat legătura cu administratorul C. T., martorul H. I., pentru efectuarea reparațiilor ce se impuneau.
În acest sens, sus- numitul martor s-a deplasat la imobilul din Valea Seacă însoțit de inculpatul N. N., la acea dată director al C. T. N., care dorise să vadă imobilul în discuție și care, cu acea ocazie, l-a și cunoscut pe martorul Ș. V.
Ulterior, în cursul lunilor iunie - iulie, inculpatul N. N. s-a mai deplasat la spațiul din Valea Seacă, odată însoțit de doi angajați ai Primăriei C.-N., pentru a se constata necesitatea efectuării reparațiilor iar odată însoțit de martorul C. C. H.
Încă de la primele discuții cu inculpatul, martorul Ș. V. a arătat în declarațiile sale constante că acesta i-a spus că dacă dorește să fie efectuată lucrarea de reparație a imobilului,";trebuie să iasă și el cu ceva în față";, iar ulterior inculpatul N. N. i-a solicitat, în schimbul rămânerii cu aceeași chirie în spațiul renovat, și pentru a merge în concediu împreună cu familia, suma de 2000 E.
Inculpatul N. N. a confirmat în declarația dată că a purtat o discuție cu S. V. legată de suma de 2000 E. încă din primăvara - vara 2011 însă în contextul în care i- ar fi reamintit acestuia de restanța acumulată în plata chiriei, la acel moment de aproximativ 18.000 lei, și în contextul în care martorul s-ar fi angajat ca în zilele următoare să achite la colegiul tehnic această sumă de 2000 E.
La data de 13 septembrie 2011 într-o discuție telefonică, inculpatul N. N. i-a solicitat martorului Ș. V. să se întâlnească la R. S., în jurul orelor 1430, cei doi întâlnindu-se în locația sus indicată.
Din discuția purtată de cei doi la acea dată, interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală (f.91) rezultă în mod explicit atât aspectele relatate de martorul Ș. V., de solicitare de către inculpat a sumei de 2000 E. cât și scopul remiterii sumei de bani solicitate, respectiv asigurarea licitației ce urma a se organiza pentru reînchirierea spațiului din Valea Seacă și menținerea aceluiași cuantum al chiriei.
Astfel, sub cel dintâi aspect, relevantă este discuție redată la f. 92 dosar urmărire penală din care rezultă că cei doi s-au întâlnit să discute „.. Legat de această
„. inculpatul N. N. a afirmat că „. și a confirmat că în varianta primirii sumei, sumă solicitată în mod expres în E. - fila 93 dosar urmărire penală, contractul se va reînnoi, în urma licitației, cu S. S. S., cu tot aceeași chirie. De asemenea, în cursul aceleiași discuții, inculpatul N. N. îi dă în mod repetat asigurări martorului Ș. V. că va rămâne în spațiul în discuție și în urma licitației ce urma a se organiza de către C. T. N. chiar și în contextul în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație, inculpatul încercând să acrediteze ideea, în speranța probabil a cooptării martorului în necesitatea rezolvării „problemei";, că și martorul C. C. ar fi interesat de închirierea spațiului din Valea Seacă.
Din declarația martorului C. C. rezultă că a fost întrebat de către inculpat dacă nu este interesat să închirieze spațiul din Valea Seacă și că nu i-ar fi spus vreodată inculpatului că ar dori să închirieze spațiul în discuție, aspecte care vin să infirme afirmațiile inculpatului făcute în cursul discuției de la restaurantul S. față de martorul Ș. V.
În legătură cu licitația ce urma a se organiza pentru încheierea unui nou contract de închiriere pentru spațiul din Valea Seacă, la incertitudinea manifestată de martor, legată de rezultatul licitației, inculpatul N. îi dă asigurări că totul va fi bine, în sensul reînnoirii contractului cu S. S. S. („dacă eu vă spun că tot dvs. mergeți în continuare, înseamnă că așa e, nu?";, „suntem oameni serioși";, „ nu suntem copii, ți- am zis că mai vor să vină acolo, da nu, dacă am discutat și ne-am înțeles, asta e!";). Tot în legătură cu licitația, inculpatul N. susține față de martorul Ș. V. că martorul C. vrea să participe la licitație și să dea o chirie mai mare decât cea percepută de colegiul tehnic la acel moment (f. 96 dosar urmărire penală), - aspecte altfel neconfirmate de martorul C. C. - , și îi solicită martorului să aducă încă doi prieteni care să participe la licitație, pentru a nu apărea probleme - „apropo, puteți să mai aduceți două oferte? ceva prieteni? să mai aduceți dvs. oferte ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri?, dacă aduceți două oferte, mai mult decât ați da dvs. îi dăm drumul și…";.
În cursul aceleiași discuții cei doi stabilesc ca a doua zi să se întâlnească pentru remiterea sumei în discuție, întâlnire care nu putea avea loc la școală „că acolo erau camere de filmat"; și care finalmente nu mai are loc întrucât martorul Ș. nu a ajuns la locul de întâlnire - T. N. - la ora fixată iar inculpatul fiind nevoit să plece la domiciliu din cauza unor probleme personale.
Întrucât acest moment redat mai sus era situat în timp ulterior formulării denunțului la D. - S. T. C., de către martorul Ș. V., în vederea pregătirii unui eventual flagrant, s-a pus la dispoziția martorului de către organele judiciare suma de 2000 E. ce urma a fi remisă inculpatului, fiind încheiat în acest sens procesul-verbal de predare-primire din (...) și planșa foto aferentă (f.233 - 239 dosar u.p.).
La data de (...) martorul Ș. V. s-a deplasat la C. T. N. unde s-a întâlnit cu administratorul unității, martorul H. I., căruia i-a predat suma de 2000 lei în contul chiriei restante după care s-a deplasat în biroul inculpatului N. N. Cu acea ocazie martorul i-a adus la cunoștință inculpatului că a venit să mai achite din chiria restantă suma de 2000 lei iar acesta din urmă l-a invitat pe martor la o cafea, după îndeplinirea formalităților legate de predarea sumei restante la chirie.
După ce martorul Ș. V. a primit chitanța pentru suma predată precum și a somației pentru datoria restantă, aspecte cunoscute în mod evident de către inculpat (f.115, f.119 dosar u.p.), cel dintâi a fost luat cu mașina de cel de-al doilea, din fața C. T. N., în vederea deplasării „la o cafea"; la localul R.
Încă de la începutul discuției din mașină - interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală - f.119 - martorul Ș. V. l-a întrebat pe inculpatul N. N. „. cum facem cu banii?, acesta din urmă cerându-i să aibă răbdare, după care întreaga discuție dintre cei doi de la localul sus amintit s-a purtat pe marginea unor subiecte uzuale de conversație, dovedind odată în plus că lucrurile fuseseră stabilite încă de la ultima discuție, din (...) de la R. S., analizată mai sus. Spre sfârșitul discuției dintre cei doi, după ce fiecare și-a terminat consumația, martorul Ș. V. și-a reiterat dorința de a-i da banii - „no hai ca să dau ăștia"; fiind din nou oprit de către inculpat care i-a spus să stea liniștit și că banii îi va remite în mașină. Într-adevăr, revenind pe traseul parcurs inițial, amândoi în aceeași mașină aparținând inculpatului, chiar înainte de a coborî martorul într-o stație de taxiuri, inculpatul N. N. a deschis torpedoul mașinii cerându-i acestuia să îi pună acolo cei 2000 E., lucru pe care martorul la și făcut, după care a coborât din mașină.
Inculpatul N. N. și-a continuat deplasarea fiind însă interceptat pe str. M. de către organele judiciare și urmată procedura flagrantului, conform procesului-verbal existent la f.50 dosar urmărire penală și planșa foto aferentă (f.64).
Fiind audiat inculpatul N. N. a susținut că suma remisă de martorul Ș. V. a fost în contul chiriei restante și nu în interesul său personal, apărare care nu poate fi primită fiind infirmată de actele de la dosarul cauzei - declarația martorilor Ș. V., Ț. F. și interceptările telefonice analizate anterior. În plus, inculpatul a încercat să acrediteze ideea că martorul Ș. V. era un rău platnic și că s-a implicat personal în recuperarea sumei restante pentru a nu fi prejudiciat colegiul tehnic; că ar fi existat o relație conflictuală cu martora Ț. F., contabilă șefă din cadrul colegiului căreia martorul Ș. îi relatase despre solicitarea făcută de inculpat, de predare a unei sume de bani, și care făcuse referiri nefavorabile inculpatului, legate de uzanțele acestuia de a solicita diverse sume de bani, referiri interceptate autorizat; precum și că la data de (...) la ora
1430 când a primit suma de bani de la martorul Ș. în contul datoriei restante, serviciul contabilitate al colegiului avea program până la ora 1400, din cauza lucrărilor de zugrăvire ce se efectuau la acea dată în incinta colegiului. Toate aceste apărări ale inculpatului au fost infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declarațiile martorilor Ț. F. D. (f.59), P. L. M. (f.65) și Oancă B. Ancuța (f.69) rezultă că martorul Ș. V., ce deținea spațiul aparținând colegiului tehnic situat în Valea Seacă, înregistrase uneori pe parcursul derulării contractelor de închiriere, restanțe la plata chiriei însă de fiecare dată acesta le achitase, fiind cunoscută împrejurarea că martorul achită chiria în funcție de încasarea subvențiilor de la stat și nefiind manifestată la nivelul unității îngrijorarea că acesta nu va achita chiria restantă și că va fi prejudiciat colegiul tehnic ori că ar fi un rău platnic.
Apoi, relația tensionată care ar fi existat între inculpat și martora Ț. F. D. - motivul sugerat de către inculpat pentru care aceasta ar fi făcut față de martorul Ș. V. afirmațiile interceptate autorizat, legate de uzanțele inculpatului de a solicita diverse sume de bani - nu a fost confirmată de nici unul din martorii audiați, majoritatea angajați ai C. T. N.. În plus, martora P. L. a infirmat în mod expres discuția redată de către inculpat în cuprinsul declarației sale, presupus purtată între cei doi, legat de martora Ț. F. (f.26 verso, al.4).
În ceea ce privește motivul pentru care inculpatul N. N. a primit de la martorul Ș. V., la data de (...), suma de 2000 E., acesta rezultă fără dubiu din interceptările autorizate și declarația martorului amintit, fiind exclus fără echivoc motivul furnizat în apărare.
Astfel, aceste interceptări autorizate confirmă parțial declarația inculpatului, legată de faptul că i-ar fi cerut constant martorului să achite restanța acumulată și că s-a angajat să îl anunțe de data efectuării licitației, însă lecturarea în întregime a acestora dovedește că aceste aspecte erau doar subiecte secundare de discuție, care s-a purtat pe mai multe paliere și în paralel, legat de o „. respectiv de restanțe și necesitatea efectuării licitației. O dovadă în plus a nesincerității inculpatului o constituie și împrejurarea că, în contextul în care, anterior deplasării la localul R., martorul a venit la liceu și a achitat o sumă de bani în contul datoriei, aspecte cunoscute de către inculpat, așa cum a chiar arătat, a acceptat în a cee a și zi, cu același titlu de chirie restantă, potrivit susținerilor inculpatului N., o nouă sumă de bani însă în euro și pentru remiterea căreia s-au deplasat în locația indicată. Inculpatul nu a explicat plauzibil și convingător de ce a fost necesară deplasarea în localul R. pentru a-i fi remisă respectiva sumă de bani, interceptările dovedind cu evidență că acesta fusese scopul deplasării celor doi la localul R., și de ce nu a plătit-o martorul la contabilitate așa cum procedase chiar anterior deplasării la sus numitul local și nici nu a putut explica instanței de ce nu a cerut martorului Ș. atunci când i-a spus că îi dă
„ăia"; (banii!) de ce nu i-a solicitat explicații legate de nedepunerea sumei la contabilitate anterior deplasării ori chiar la cel moment ( fiind ora 14,30 contabilitatea avea încă program, potrivit declarațiilor tuturor martorilor , contrar susținerilor inculpatului în sensul unui program redus la acea dată din cauza lucrărilor de zugrăvire!). De asemenea, inculpatul nu a putut explica de ce a cerut martorului ca suma de bani să fie adusă în E., dacă era cerută cu titlu de chirie restantă, în condițiile în care la contabilitate se putea încasa numai în moneda națională. Apoi, reticența inculpatului N. N. de a primi suma de bani în incinta liceului, ci „numai la o cafea";, sau apoi în mașină, în drum spre R., ci doar la întoarcere, când îi cere martorului Ș. V. să o pună în torpedoul mașinii.
Explicația tuturor acestor aspecte nu este cea expusă în apărarea inculpatului ci în fapt, așa cum o dovedesc fără tăgadă interceptările telefonice, suma de bani solicitată și primită în euro nu avea vreo legătură cu sumele de bani din chiria restantă, ci cu primirea de către inculpat a unui folos material injust, în schimbul facilitării martorului să rămână în spațiul închiriat și după licitația ce urma a se efectua în toamna 2011 și să plătească aceeași chirie.
Martorul Ș. V. a precizat de altfel la momentul audierii în fața instanței de judecată că suma de 2000 E. nu avea nici o legătură cu sumele achitate pentru chiria restantă, discuțiile legate de cele două aspecte fiind total diferite și distincte.
Nu pot fi, de asemenea, reținute apărările inculpatului în sensul existenței în cauză a unei provocări din partea organelor judiciare și a martorului Ș. V. în scopul determinării inculpatului la comiterea unei infracțiuni și în scopul obținerii de probe, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil prevăzut în C. și în jurisprudența Curții E.pene.
Astfel, așa cum s-a arătat anterior, actele de la dosarul cauzei confirmă că suma de 2000 E. a fost solicitată de inculpat anterior datei de 13 septembrie 2011, în cadrul discuției de la această dată dintre inculpat și martorul Ș. V., acesta din urmă încerca să își asigure propriile beneficii prin remiterea sumei solicitate, beneficiile celui dintâi fiind evidente. De asemenea, la aceeași dată , de comun acord au stabilit ca a doua zi să se întâlnească pentru a fi remisă suma, întâlnire ce nu a mai avut loc, din motivele sus redate. Apoi, la data de (...), imediat după contactarea inculpatului de către martorul Ș. V., în biroul celui dintâi, inculpatul i-a cerut să meargă la o cafea, fără a fi desigur vorba de ceea ce literalmente se cerea, nefiind relațiile necesare unui astfel de context între cei doi și desigur nefiind vorba nici de a merge la o cafea unde să primească o sumă de bani cu titlu de chirie restantă, câtă vreme cei doi se aflau în chiar incinta colegiului tehnic unde se achitau chiriile restante. Or, în aceste condiții, când inițiativa de creare a contextului favorabil predării sumei de 2000 E. a aparținut inculpatului, în cauză nu poate fi vorba de vreo provocare exercitată asupra acestuia de organele de urmărire penală sau denunțător.
În drept, fapta inculpatului N. N. care în vara anului 2011 a solicitat martorului Ș. V. suma de 2000 E., sumă remisă efectiv la data de (...), în schimbul facilitării, în calitatea sa de director al C. T. N., câștigarea licitației ce urma a se organiza pentru închirierea spațiului din Valea Seacă prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1
C. raportat la art.6 din Legea nr. 78/2000.
În ceea ce privește solicitarea formulată de către apărătorii aleși ai inculpatului, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 în trafic de influență prev. de art.257 alin.1 C. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000, instanța a reținut că aceasta a fost nefondată.
Astfel, din declarațiile constante ale martorului Ș. V. coroborat cu interceptările ambientale rezultă că solicitarea sumei de bani de către inculpat a fost făcută în schimbul menținerii chiriei și facilitării câștigării licitației ce urma a se organiza pentru reînchirierea imobilului din Valea Seacă.
Martorul sus amintit a arătat că inculpatul N. N. nu i-a indicat o anume persoană din cadrul comisiei de licitație pe lângă care urma să intervină în atingerea scopului promis și nici nu i-a spus la modul concret cum anume îl va ajuta să câștige licitația, ci doar că s-a angajat ferm în acest sens, aspecte de altfel confirmate de interceptările ambientale din prezenta cauză.
De asemenea, potrivit fișei postului (f.194-2000 dosar u.p.) și propriilor declarații, inculpatul avea atribuții legale în procedura de organizare a licitațiilor, în sensul numirii președintelui comisiei de licitație, validării listei membrilor comisiei de licitație și semnării contractelor cu diverși parteneri contractuali, adjudecatari ai licitației. În plus, martora P. L. (f.65) a arătat că, în fapt, în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație primea ofertele de licitație de la inculpat care de obicei erau în plicuri deschise și nu sigilate.
Or, având în vedere acest cadrul legal și factual descris mai sus, inculpatul N. N. în calitatea sa de director al C. T. N. afla diverse informații legate de licitațiile în curs care, folosite de o anume manieră, puteau fi în măsură a favoriza un ofertant sau altul („mai aduceți două oferte… ceva prieteni… ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat dvs.,…și îi dăm drumul…"; - interceptarea ambientală a discuției de la R. S. din data de (...))
În ceea ce privește promisiunea de menținere a chiriei, susținerile inculpatului sunt de asemenea nefondate, în sensul că nu ar fi putut fi modificat acest cuantum al chiriei câtă vreme exista o H.C.L. care stabilea suma minimă sub care nu putea fi coborâtă suma datorată pentru spațiile închiriate, de natura celor aflate în administrarea colegiului. Desigur că sub suma minimă nu se putea coborî în condițiile date, însă se putea majora acest cuantum, beneficiul promis martorului fiind tocmai menținerea cuantumului actual al chiriei și nemajorarea acestuia.
Față de aceste aspecte, cererea întemeiată pe art.334 C., instanța a respins-o. La individualizarea pedepsei instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prev. de art.72 C., respectiv limitele legale de pedeapsă, gradul ridicat de pericol social, modalitatea de comitere a faptei - inculpatul în calitatea sa de director al unei instituții de învățământ a adoptat o atitudine nedemnă prin solicitarea unei sume de bani necuvenite, pentru a pleca în concediu -, potențialele consecințe ale faptei, acceptate de către inculpat - de perturbare a legalei desfășurări a procedurilor privind organizarea licitațiilor -, persoana inculpatului care nu a recunoscut învinuirea adusă, în pofida probelor administrate care dovedesc fără dubiu vinovăția sa, preferând să susțină aspecte nereale, neconvingătoare și neprobate în cauză.
Astfel, o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art.254 alin.1 C. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 instanța a apreciat că este o pedeapsă în măsură să atingă scopul pedepsei prev. de art.52 C.
În temeiul art.71 C. respectiv în baza art. 254 al.1 Cod Penal, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a , b și c ( prima teză), art.65 și art. 66 Cod Penal instanța a interzis inculpatului pe perioada executării pedepsei respectiv pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, drepturile prev. de art. 64 lit.a, b și c( prima teză) C. - exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și dreptul de ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru comiterea infracțiunii - apreciind că prin fapta comisă inculpatul a adus atingere prestigiului instituțiilor publice în măsură să justifice interzicerea drepturilor prev. de art . 64 lit.a ( prima teza), b și c( prima teză) C.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, având în vedere în special împrejurarea că, deși în vârstă de 57 ani, inculpatul este fără antecedente penale și că perioada de circa 2 luni de arest preventiv a fost în măsură să atragă atenția inculpatul asupra gravității și consecințelor faptei comise, constatând îndeplinite și art.86 ind. 1 alin.1 lit.a și b C., instanța de judecată a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată, pe un termen de 8 ani stabilit conform art.86 ind. 2 C. supravegherea urmând a fi încredințată S.ui de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În temeiul art. 86 ind. 3 C., pe durata termenului de încercare inculpatul N. N., se va supune următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la S. de P. de pe lângă T. C.; va anunța în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență;
În temeiul art. 359 C. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prev. de art. 86 ind. 4 C.
În temeiul art. 88 C. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și al arestării preventive începând cu data de (...) și până la data de (...).
În temeiul art. 160 ind.5 al.6 C. s-a dispus încetarea stării de liberare provizorie sub cauțiune dispusă prin D. penală nr. 1844/R/(...) a Curții de A. C.
În temeiul art. 160 ind.5 al.4 lit. d C. s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de inculpat prin R. de consemnare nr. 7. la CEC, S. C.
S-a constatat că banii care au făcut obiectul luării de mită au fost puși la dispoziția denunțătorului de către organele de urmărire penală conform procesului verbal din data de (...) din dosarul nr.105/p/2011 al P. de pe lângă Î. Curte de C. și Justiție, D. N. A., S. T. C. (filele 55-60).
În temeiul art.191 al.1 C. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în cuantum de 4500 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel DNA - S. T. C. și inculpatul N. N.
DNA - S. T. C. a criticat sentinta atacata ca fiind netemeinică si a solicitat desfiintarea acesteia si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună executarea pedepsei în regim de detenție.
În motivarea apelului s-a arătat că, desi sanctiunea penală a fost individualizată corespunzător sub aspectul felului si cuantumului, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin privarea de libertate a inculpatului invocându-se pozitia de nerecunoastere a acestuia si faptul că perioada arestului preventiv, cât si supravegherea dispusă de instanta de fond sunt insuficiente pentru atentionarea inculpatului asupra gravitătii si consecintelor faptei comise.
Inculpatul N. N. a criticat sentinta instantei de fond ca fiind netemeinică si nelegală si solicitat desfiintarea acesteia si, în principal, pronuntarea unei decizii prin care să se dispună achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea reținută actul de sesizare în infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257 C. cu reținerea circumstanțelor atenuante prev.de art.74 lit.a C. și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, cu menținerea modalității de executare stabilită de prima instanță.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că nu putea avea calitatea de subiect activ al infractiunii de luare de mita deoarece din fișa postului rezultă că nu avea atributii în organizarea licitatiei în sensul că nu făcea parte din comisia de atribuire a spațiului și nu avea nici o atribuție in derularea procesului de atribuire, prin licitație, respectiv, selecție de oferte a spațiului, toate acestea revenind președintei P. L..
A mai arătat ca întreg probatoriul administrat in cauza atestă faptul că discuțiile purtate cu martorul S. V. au vizat necesitatea ca acesta din urmă să achita in cel mai scurt timp chiria restanta, iar oferirea unor „sfaturi" in sensul necesitații prezentei a cel puțin alți doi agenți economici a fost justificată pentru a se asigura competitivitatea si valabilitatea licitației si a evita replanificarea procedurii pentru o data ulterioara.
Totodată a mai invocat faptul că predarea sumei era lipsită de sens, întrucât denuntatorul S. V. nu ar fi putut participa la o eventuala licitație in contextul in care avea debite fata de C. T. si conform noilor prevederi acel spațiu nu mai putea face obiectul unei licitații publice, precum si faptul că licitatia nici nu putea avea loc deoarece nu existau Normele metodologice prin care sa se detalieze derularea unei asemenea proceduri.
Referitor la individualizarea pedepsei arată că lipsa antecedentelor penale, persoana sa care prezintă suficiente garantii de reisertie socială, situatia familială si profesională justifică retinerea circumstantei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a C. si coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, precum si menținerea modalitatii de executarea stabilita de instanta de fond.
In cursul judecării apelului s-a procedat la întocmirea unui referat de evaluare de către S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (f.35-38 dos.apel).
Procedând la soluționarea apelurilor prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a efectuat o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct și nemijlocit probe noi și procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, probe pe baza cărora a stabilit o stare de fapt conforma cu realitatea si care au condus în final la concluzia că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica C. și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a se va sublinia cu privire la criticile invocate în cauză următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reținută teza potrivit căreia inculpatul nu putea fi subiect activ al infractiunii de luare de mită deoarece nu ar fi avut atributii în organizarea licitatiei si că, în fapt, licitatia pentru închirierea spatiului nu mai putea avea loc deoarece nu erau aprobate Normele metodologice.
Astfel, potrivit fișei postului (f.194-2000 dos.u.p.) și propriilor declarații, inculpatul era cel ce valida lista cu membri comisiei de licitatie, presedintele acestei comisii si, cel mai important, semna contractele cu adjudecatarii licitatiilor.
În plus, inculpatul avea acces la informatii legate de ofertele participantilor la licitatii (martora P. L. -f.65 a arătat că în calitatea sa de președinte al comisiei de licitație primea ofertele de licitație de la inculpat care de obicei erau în plicuri deschise și nu sigilate) si, deci, putea folosi aceste informatii în favoarea unui ofertant sau altul. De altfel, intentia de a proceda astfel rezulta din interceptarea ambientală a discutiei din data de (...) de la restaurantul S., ocazie cu care inculpatul îi solicită denuntătorului să se asigure de participarea formală a doi ofertanti pentru a înlătura alti participanti si a nu atrage atentia asupra sa („mai aduceți două oferte… ceva prieteni… ca să nu vină ăștialalți cu nu știu ce prețuri… două oferte cu mai mult decât ați dat dvs.,…și îi dăm drumul…"; ).
Lipsa normelor metodologice nu constituie un element de natură a înlătura calitatea de subiect activ al inculpatului deoarece infractiunea de luare de mită se consumă si atunci când pretinderea sau primirea de bani, bunuri, etc. se face în scopul de a face un act contrar îndatoririlor de serviciu.
De asemenea, din actele dosarului rezultă că această licitatie urma să se oragnizeze chiar si în lipsa acestor norme, dovadă fiind faptul că s-au făcut operatiuni de renovare a spatiului in discutie, dar si faptul că si martorul C. C. a fost întrebat de către inculpat dacă nu este interesat să închirieze spațiul din Valea Seacă.
Cu privire la motivul solicitării sumei de 2000 E. apărarea potrivit cărei ar fi constituit parte din chiria restantă este nesinceră.
Astfel, din discutia purtată de inculpat cu denuntătorul în data de 13 septembrie
2011 la restaurantul S., interceptată autorizat și transcrisă la dosarul de urmărire penală (f.91) rezultă fără dubiu că cei doi vorbeau despre un subiect numit ";., asupra căruia mai avuseseră discutii. Totodată, inculpatul a confirmat expres că suma solicitată este în E. si îi garantează denuntătorului că, în varianta primirii acesteia, îi va asigura câstigarea licitatiei si îi va reînnoi contractul pentru reînchirierea spațiului din Valea Seacă, precum și menținerea aceluiași cuantum al chiriei, chiar și în contextul în care vor participa și alți ofertanți la respectiva licitație.
În completarea acestei discutii se găsesc si o serie de elemente care înlătură orice dubiu cu privire la natura si destinatie banilor: inculpatul a cerut ca plata, în monedă E., să se realizeze la o întâlnire în afara spatiului unitătii scolare motivând că acolo sunt camere de luat vederi, în conditiile în care plata chiriei se facea în monedă natională la casieria scolii; în data de (...), după ce denuntatorul a achitat 2000 lei la casieria scolii în contul chiriei restante, inculpatul l-a luat pe primul cu masina sa
";pentru a merge la o cafea";, acesta din urmă demonstrând că are bani asupra sa (f. f.119 - martorul Ș. V. l-a întrebat pe inculpatul N. N. „. cum facem cu banii?) situatie în care dacă banii erau destinati chiriei ar fi trebuit ca inculpatul să se întoarcă cu denuntătorul la scoală pentru ca acesta să facă plata la casierie.
Procedând însă în maniera arătata este evident că inculpat a căutat să îsi asigure conditiile pentru a prelua în clandestinitate suma necuvenită de 2000 euro si nicidecum ca aceasta suma ar fi fost destinată plătii chiriei.
În ceea ce privește promisiunea de menținere a chiriei, apărările inculpatului sunt de asemenea nefondate, deoarece chiar si stabilirea unei chirii la nivelul minimal al acesteia impus printr-o H.C.L. era de natură a crea o situatie favorizantă denuntătorului.
În final, nu se poate retine existenta provocării din partea denuntătorului sau organelor de urmărire penală deoarece infractiunea s-a consumat anterior sesizării făcute de denuntător prin pretinderea banilor în scopul arătat mai sus.
Cu privire la critica vizând încadrarea juridică, în considerarea celor de mai sus, rezultă cu claritate faptul că în niciun moment nu a fost vorba despre existența unei traficări de influență (în sensul atribuit de legea penală) din partea inculpatului N. N., și deci că nu există nici un suport faptic care să susțină reținerea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului.
Specific infractiunii de trafic de influență este faptul că, în reprezentarea tuturor celor implicați, îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu nu va fi determinată de primirea de către funcționar a unei sume de bani, ci de influența exercitată asupra acestuia de către traficantul de influență ca urmare a primirii unei sume de bani pentru sine sau pentru altul.
În schimb, în cazul luării de mită, în reprezentarea tuturor celor implicați, determinant pentru exercitarea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu este folosul material pretins, primit, etc. de către funcționar.
Deci, în cazul traficului de influență obiectul juridic este lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind influențabil, pe când în cazul infracțiunii de luare de mită, obiectul juridic este lezat prin faptul că funcționarul apare ca fiind coruptibil.
Traficul de influență poate fi realizat prin pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri direct sau indirect pentru sine ori pentru altul în vederea exercitării influenței reale sau pretinse. Toate aceste modalități de executare ale traficului ele influență presupun o activitate exteriorizată de traficare și o structură bilaterală de comitere (în sensul existenței unui traficant de influență care condiționează în mod exteriorizat traficarea influenței sale de un beneficiu material, dar și a unui potențial cumpărător de influență).
Raportat la cele expuse reiese că, în nici un moment, inclusiv în reprezentarea denuntătorului sau a inculpatului suma de 2000 E. nu avea din punct de vedere obiectiv și subiectiv valența unei remunerații primită de către inculpat de la denunțător pentru traficarea influenței sale, deci în mod cert nu se poate vorbi despre o cumpărare și în consecință de o traficare a influenței.
Atâta timp beneficiul a fost solicitat pentru sine chiar de funcționarul care urma să-și îndeplinească în mod defectuos atributiile de serviciu (cum este cazul în spetă), suntem în prezenta infractiunii de luare de mită și nu în prezenta unui trafic de influentă.
Referitor la individualizarea sanctiunii penale, Curtea consideră că instanta de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C.
Curtea reține că potrivit art.72 din C. la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Verificând modul în care s-a individualizat sancțiunea penală aplicată inculpatului, Curtea constată că s-au respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare.
În speța dedusă judecății este dincolo de orice îndoială că s-au produs consecințe severe în ceea ce priveste încrederea publicului față de respectarea legii și exercitarea corectă a atributiilor de serviciu de către functionarii statului, dar si cu privire onestitatea care trebuie să guverneze mediul de afaceri si, din această perspectivă, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, ca și cuantum, reflectă în mod just gradul de pericol social concret al faptei comise.
Raționamentul primei instanțe care a condus la nereținerea de circumstanțe atenuante facultative în favoarea inculpatului este corect. Aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74 C. este atributul exclusiv al instanței de judecată, care la momentul individualizării pedepsei este obligată să se raporteze la toate circumstanțele comiterii faptei și să aibă în vedere și consecintele acesteia.
Pe de altă parte, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.
Este adevărat că inculpatul a avut un anterior comportament corespunzător si s-a prezentat la judecată, iar din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj reiese ca toate aspectele care caracterizează situația inculpatului sunt de natură a influența și pe viitor într-un mod pozitiv conduita sa generală. De asemenea, acesta a respectat normele si valorile sociale, dovedește atașament față de familie, a avut o evoluție profesională bună. În cadrul concluziilor privind perspectivele de reintegrare in societate, în referat se apreciază ca inculpatul este bine integrat din punct de vedere social și că pe viitor acesta va avea o conduită prosocială.
Toate aceste aspecte au fost fost avute în vedere, însă, de către prima instanta care a stabilit o sanctiune orientată spre minimul special si executarea acesteia într-o formă neprivativă de libertate.
Valorificând toate aceste constatări, tinând seama de persoana inculpatului, de comportamentul său înainte și după comiterea faptei, se poate concluziona că timpul preventiei si pronuntarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și că nu va mai comite infractiuni, concluzia fiind că scopul sanctiunii poate fi atins și prin suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.
Pentru aceste motive Curtea consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este justă și proporțională, în măsură să asigure funcțiile de constrângere și de reeducare, scopul preventiv al sancțiunii și că va contribui la conștientizarea consecințelor faptei, în vederea unei reinserții sociale reale a inculpatului.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, deși în art.71 alin.2 din C. s-a impus interzicerea automată a drepturilor prevăzute în art.64 lit.a)-c), în cazul condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei, instanța a avut în vedere D. nr.74/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Potrivit acestei decizii, obligatorie conform art.414 ind.2 alin.2 teza a II-a din C., dispozițiile art.71 din C. referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a)-c) din C. nu se va face în mod automat, prin efectul legii (ope legis) ci se va supune aprecierii instanței de judecată, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 din C. Recursul în interesul legii pronunțat de către instanța supremă în materie este în deplină concordanță cu jurisprudența Curții E.pene a Drepturilor Omului în cauza Hirst c.Marii Britanii.
Ca atare, în prezenta cauză, instanța a reținut că natura faptelor săvârșite și ansamblul circumstanțelor personale a inculpatului duc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art.64 lit.a) C.pen, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice activități ce presupun responsabilitate civică, încrederea publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepselor aplicate.
Curtea reține că numai prin condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii raportat la gravitatea faptei, față de imperativul ocrotirii pe viitor a unor relații sociale referitoare la exercițiul unor funcții de demnitate publică sau în legătură cu funcția publică în stat, nu este suficientă, impunându-se a fi decăzut din dreptul de acces la astfel de demnități publice, limitat pe durata executării pedepsei închisorii sau până la momentul în care legea o consideră executată.
Așa fiind, corect instanța a apreciat corespunzător că în speță se impune si interzicerea dreptului de a alege prevăzut de dispozițiile art.64 lit.a) teza I din C. și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzut de dispozițiile art.64 lit.b) din C., severitatea unor astfel de interdicții, semnificând anularea, chiar limitată, a unui drept constituțional fiind justificată și în legătură directă cu tipul infracțiunii reținute în cauză.
Referitor la dispozițiile art.64 alin.1 lit.c C. interzicerea dreptului de a ocupa o funcție de natura celei de care s-a folosit inculpatul pentru comiterea infracțiunii Curtea găseste justificată si această limitare având ân vedere că inculpatul s-a folosit de functia sa publică pentru a comite infractiunea care face obiectul cauzei.
Pentru toate motivele arătate Curtea concluzionează că hotărârea instantei de fond este temeinică si legală, urmând a fi mentinută în totalitate ca atare astfel că în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate în cauză.
Potrivit art. 88 C. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la (...).
În temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorariu partial pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial partial, iar retul cheltuielilor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de DNA - S. T. C. și inculpatul N. N. împotriva sentinței penale nr. 84 din 2 martie 2012 a tribunalului C.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de (...) și până la (...).
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul
M.ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul.. Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. H. V. V. A.
GREFIER, L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M
4 ex./(...)
Jud.fond. R. MORNĂILĂ
| ← Decizia penală nr. 1251/2012, Curtea de Apel Cluj | Sentința penală nr. 100/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
