Decizia penală nr. 1807/2012, Curtea de Apel Cluj

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR.(...)/a5

DECIZIA PENALĂ NR.1807/R/2012

Ședința publică din 17 decembrie 2012

Instanța compusă din: PREȘEDINTE : L. M., judecător JUDECĂTORI : ANA C.

M. Ș.

G. : M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă I. - D. de I. a I. de C. O. și T. - S. T. C. - reprezentat prin procuror D. D.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații A. R. S., G. I. și V. I. C., împotriva încheierii penale f.n. din data de (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr.(...), având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul A. R. S., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. Sârb A. S., inculpatul G.

I., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av. V. I. și inculpatul V. I. C., în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Urcan Ciprian, toți avocații din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebați fiind de către instanță, inculpații A. R. S., G. I. și V. I. C., arată că își mențin recursurile formulate și sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.

Inculpatul G. I. depune la dosar un memoriu care solicită a fi avut în vedere la soluționarea recursului.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul A. R. S., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În susținerea recursului arată că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, având în vedere că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu sunt probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Consideră că pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost motivat convingător de către instanță, nu a fost dovedit ci a fost prezumat prin gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, astfel că nu se justifică menținerea arestării preventive. Solicită a se reține că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr și nu se justifică menținerea acestei măsuri atât de severe față de inculpat, regula fiind cercetarea în stare de libertate. Mai mult, solicită a se observa că inculpatul este arestat de aproximativ 9 luni de zile, astfel că și termenul rezonabil este depășit.

În ceea ce privește temeiul prev.de art.148 lit.f C., în raport cu practica

CEDO s-a stabilit că măsura arestării este justificată doar în cazul în care inculpatul se sustrage cercetării judecătorești.

În consecință, apreciază că nu sunt elemente din care să rezulte că lăsarea inculpatului în stare de libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.

Așa fiind, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii atacate și în consecință, a se dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. I., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și, rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, întrucât temeiul care a stat la baza luării acesteia nu se mai subzistă, așa cum eronat a reținut prima instanță, și nici nu sunt temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia.

În susținerea recursului arată că argumentarea instanței de fond, nu justifică menținerea măsurii arestului preventiv a inculpatului și vine într-o flagrantă contradicție cu practica CEDO. În jurisprudența sa, referitoare la art.6 paragraful 2 din CEDO, care consacră prezumția de nevinovăție, Curtea a statuat că aceasta este încălcată atunci când o decizie judiciară referitoare la un acuzat reflectă sentimentul că este vinovat, câtă vreme vinovăția sa nu a fost legal stabilită. În speță, tribunalul a reținut că ansamblul probelor existente la dosar demonstrează că există probe ale vinovăției inculpatului, în condițiile în care încheierea de menținere a stării de arest trebuie să constate existența unor motive plauzibile pentru o bănuială legitimă și nu să constate vinovăția persoanei private de libertate.

Sub acest aspect, prin încheierea recurată s-a încălcat prezumția de nevinovăție prev. de art.5 al.2 C. și art.6 din CEDO, arătând în mod expres că în cauză sunt probe din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată. Apoi, persistența motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de săvârșirea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de menținere în detenție, însă după un anumit tim, existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifică detenția preventivă. O bănuială puternică privind comiterea de către inculpat a unei infracțiuni grave, poate justifica inițial detenția, însă după o anumită perioadă ea nu mai este suficientă, fiind necesare alte motive care să justifice continuarea privării de libertate.

În ceea ce privește incidența cazului prev. de art.148 lit.F C., susține că acest text cere condiția existenței probelor că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Ori, acest aspect trebuia motivat de prima instanță și nu doar enunțat, cu atât mai mult, cu cât pericolul concret se atenuează cu trecerea timpului. Astfel, prima instanță s-a rezumat la a reține că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupuselor fapte. Ori, conform practicii CEDO, motivarea instanței nu se poate mărginii la natura infracțiunii reținută în cauză.

Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere durata excesivă a arestului preventiv, această măsură fiind dispusă încă din luna martie a acestui an.

Prin urmare, solicită casarea încheierii penale atacate și a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul V. I. C., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, a se revoca măsura arestului preventiv a inculpatului.

În susținerea recursului, solicită a se avea în vedere că nu există probe noi care să justifice menținerea acestei măsuri, iar temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia, în prezent nu mai subzistă.

Solicită de asemenea a se analiza aceste aspecte, atât prin prisma faptei în sine și a probelor existente la dosar, cât și prin prisma persoanei inculpatului. În ce privește probele administrate în faza de urmărire penală și judecată până în prezent, apreciază că se conturează o altă stare de fapt, decât cea avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv. Astfel, există semne de întrebare dacă inculpatul a participat într-adevăr la inițiere, constituire, traficare etc., raportat la infracțiunile pentru care este trimis în judecată, deoarece există doar o parte vătămată care face mențiune despre inculpat în declarațiile sale. Ori, aceste declarații nu se coroborează cu alte probe existente la dosar, în sensul că inculpatul a fost plecat o bună perioadă de timp din țară, perioada suprapunându-se chiar peste activitatea infracțională a acestuia.

În aceste condiții, solicită a se reanaliza și reaprecia probele avute în vedere la menținerea arestului preventiv, iar din punct de vedere al persoanei inculpatului, solicită a se avea în vedere faptul că nu are antecedente penale și nu a mai fost confruntat cu fapte penale.

Așa fiind, consideră că poate fi reapreciată situația inculpatului raportat la probele administrate și a se dispune cercetarea în stare de libertate.

În subsidiar, pentru aceleași considerente, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

Reprezentantul M.ui P., în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b C., solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea încheierii atacate ca fiind legală, temeinică și judicios motivată.

În susținerea poziției procesuale arată că în mod corect instanța de fond prin prisma art.300/2 rap. la art.160/b al.3 C., a menținut măsura arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat inițial luarea acestei măsuri, prelungirea succesivă și menținerea până în prezent, subzistă în continuare. Astfel, s-a constatat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ atât condițiile prev. de art.143 C., în sensul că există indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile prezumate a fi săvârșite de către inculpați, sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar judecarea lor în stare de libertate, în acest moment, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În ce privește existența indiciilor și probelor, care duc la bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, solicită a se avea în vedere că au fost analizate în repetate rânduri, atât de instanța de fond cu ocazia luării măsurii arestării preventive, prelungirii și menținerii acesteia, dar și de instanța de control judiciar, care în mod constant a respins recursurile formulate de către inculpați împotriva încheierilor expuse. Din această perspectivă, apreciază că existența indiciilor și probelor a intrat în puterea autorității de lucru judecat.

Raportat la susținerile apărării referitoare la interpretarea probelor, solicită a se avea în vedere că această apreciere poate face obiectul judecării fondului și nu a recursului împotriva măsurii arestării, precum și faptul că în jurisprudența CEDO s-a constatat că, atunci când se discută despre luarea, prelungirea și menținerea arestării preventive a unei persoane suspectate că ar fi săvârșit fapte sancționate de legea penală, aceste indicii și probe nu trebuie să aibă forța juridică de a duce la condamnarea persoanei respective, ci, așa cum a arătat, la bănuiala rezonabilă că a săvârșit fapta sancționată de legea penală.

Referitor la disp.art.148 lit.f C., susține că în mod evident prima condiție este realizată, atât pentru infracțiunea prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, cât și pentru infracțiunea de trafic de minori reținută în sarcina inculpaților, fiind mai mare de 4 ani închisoare.

Susține că în mod corect, instanța de fond a reținut îndeplinirea celei de a doua condiții a acestui text de lege, respectiv faptul că judecarea în stare de libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere impactul negativ major pe care săvârșirea unor astfel de fapte grave le are în conștiința membrilor comunității și a oricărui cetățean și, pe de altă parte, faptul că judecarea în stare de libertate a unor persoane bănuite de a fi săvârșit astfel de infracțiuni grave ar conduce la un sentiment de nesiguranță, de neîncredere în instituțiile care sunt chemate să combată săvârșirea unor astfel de infracțiuni și a celor chemate să înfăptuiască justiția și să ia măsuri pentru buna desfășurare a judecății unei astfel de cauze.

Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursurilor formulate de către inculpați.

Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.

Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.

Inculpatul V. I. C., având ultimul cuvânt, arată că dorește să fie judecat în stare de libertate.

C U R T E A

Prin încheierea penală f.n. din data de 29 noiembrie 2012 a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata N. A. I.

S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A. R. S.

S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. I.

S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. V.

S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul V. I. C.

În temeiul art. 3002 și art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N. A. I. (nume anterioare DESTI și A., fiica lui C. și V., născută la 3 octombrie 1972 în Satu M., județul Satu M., CNP 2., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla), A. R. S. (fiul lui E. și A. I., născut la 2 noiembrie 1989 în B. M., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. I. (fiul lui I. și M., născut la

20 septembrie 1972 în B. M., CNP 1., județul M., arestat preventiv, aflat la

Penitenciarul Gherla), G. V. (fiul lui D. și M., născut la 20 iunie 1944 în comuna

B. de sub C., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), V. I. C. (fiul lui I. și E., născut la 18 aprilie 1979 în B. S., județul M., CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul întocmit la 18 mai 2012 în dosarul nr. 43/D/P/2011 D.I.I.C.O.T. -

Biroul teritorial M. a dispus trimiterea în judecată alături de alți 6 inculpați, a inculpaților N. A. I. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr.

39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.

678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., de prostituție prev.de art. 328 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), A. R. S. (pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen., toate cu aplic. art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. I. (pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr.

39/2003, trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr.

678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev. de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic. art. 37 lit.b C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.), G. V. (pentru infracțiunile prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, de trafic de minori prev.de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și de proxenetism prev.de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. toate cu aplic.art. 33 lit.a C.pen.) și V. I. C. (pentru infracțiunile prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 și de trafic de minori prev. e art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 ambele cu aplic. art. 75 alin.1 lit.c C.pen. și a art. 33 lit.a C.pen.).

La această instanță s-a format dosarul nr. (...), cauza fiind în prezent în faza de judecată.

Procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor cinci inculpați mai sus menționați, precum și la examinarea cererilor acestora de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea (aceasta din urmă fiind formulată de inculpații G. V. și G. I.) și țara (formulată de inculpatul

V. I. C.), tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea penală nr.168 din 27 martie 2012 a T.ui M. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților N. A. I., A. R. S., G. I., G. V., V. I. C. pe o perioadă de 29 de zile ((...) - (...) inclusiv), în temeiul art. 148 lit.f C.

În considerentele încheierii s-a reținut, în esență, că există indicii temeinice în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012, când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale. Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției, motivând că, altfel, nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost. Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere atât în perioada în care acestea erau minore, cât și după ce au

devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod (în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume). După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.

Această încheiere a fost menținută prin decizia penală nr. 540/R/2012 a

Curții de A. C.

Prin încheierea penală nr. 220 din 23 aprilie 2012 a T.ui M. s-a prelungit cu 30 zile perioada arestului preventiv a celor cinci inculpați mai sus menționați (25 aprilie 2012-24 mai 2012 inclusiv) - soluție menținută prin încheierea penală nr. 639/R/2012 a Curții de A. C.

Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză a lor detaliată în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că acești cinci inculpați au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii în sensul celor prev. de art. 143 C. E. astfel indicii în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca și scop traficarea de tinere

(minore și majore) în vederea exploatării lor sexuale, că inculpatul A. R. S. a fost cooptat în acest grup de inculpata N. A. I., a fost folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea lor sub pretextul întreținerii unor relații de prietenie. Se presupune că inculpatul G. I. a oferit găzduire victimelor și le-a exploatat împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției cu motivarea că altfel nu există surse de subzistență, căutând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații intime în schimbul unor sume de bani. Se prezumă că inculpatul G. V. a facilitat exploatarea sexuală a mai multor tinere, beneficiind de sumele obținute astfel (i-a pus inculpatei N. A. I. la dispoziție apartamentul său din B. M., B-dul B., nr. 34A/6 pentru întreținerea de relații intime în schimbul unor sume de bani, beneficiind de o parte din acestea). Inculpatul V. I. C. se presupune că le-a supravegheat pe victime, le-a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani obținute.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte pentru care acești inculpați au fost arestați preventiv este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea mai sus descrisă în care se presupune că au fost comise și din caracterul lor repetat), chiar dacă inculpații N. A. I., A. R. S., G. V. și V. I. C. nu au antecedente penale

(inculpatul G. I. a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și o tâlhărie, ultima condamnare fiind din anul 2001). Raportat la gradul ridicat de pericol social al acestora, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpații G. V. și G. I. sau țara față de inculpatul V. I. C.) nu este suficientă.

Apărările formulate de inculpatul G. V. cu referire la problemele sale de sănătate nu au putut fi primite, în condițiile în care, potrivit art. 1391 C., administrația locului de deținere are obligația, în cazul în care se constată că inculpatul arestat nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua sanitară a M.ui Sănătății P.e.

S-a respins și apărarea inculpaților N. A. I. și A. R. potrivit căreia nu au intenția de a se sustrage și de a influența probele, a inculpaților G. I. și G. V. că nu vor influența martorii și a inculpatului V. I. C. că nu se va sustrage în condițiile în care nici nu au fost arestați preventiv și în temeiul art. 148 lit. a,b

Cod procedură penală.

Întrucât măsura arestării preventive a inculpaților s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, tribunalul a respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de toți inculpații, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C. nefiind îndeplinite.

Apărarea formulată de inculpatul G. I. în sensul că se va prevala de disp.art. 3201 C. a fost respinsă, aceasta neconstituind un motiv suficient pentru a fi pus în libertate, urmând a fi avut în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond.

Durata arestării preventive a celor cinci inculpați se încadrează în limitele unui termen rezonabil.

Pentru toate aceste motive, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a acestora.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs

in culp aț ii A. R. S., G. I. și V . I. C. , solicitând, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, în principal, revocarea măsurii arestării preventive și punerea lor de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.

S-a arătat în motivarea recursurilor (în esență, motivele fiind aceleași pentru toți inculpații) că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării inculpaților în libertate nefiind dovedit, ci doar enunțat și presupus.

În plus, s-a arătat pentru inculpatul A. R. S. că, față de el nu sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar pe de altă parte, inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr și nu se justifică față de el o măsură atât de severă; pentru inculpatul G. I., că i-a fost încălcată prezumția de nevinovăție, întrucât instanța a arătat în motivare că există probe ale vinovăției inculpatului; pentru inculpatul V. I. C., că probele administrate până în prezent, conturează o altă stare de fapt, decât cea avută în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, deoarece există doar o parte vătămată care face mențiune despre inculpat în declarațiile sale și că, inculpatul nu are antecedente penale.

De asemenea, s-a arătat pentru toți inculpații că măsura arestării preventive a depășit o durată rezonabilă și, oricum, după un anumit interval, chiar dacă ar fi existat inițial, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate se estompează, nu mai este atât de evident.

Ver if ic ând înche iere a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C., Curtea constată nefondate recursurile în cauză, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Inculpații recurenți sunt judecați în dos. nr.(...) al T.ui M. pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003, trafic de minori prev. de art. 13 alin.1,2,3 teza ultimă din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin.2

C.pen., toate cu aplic. art. 75 alin.1 lit.c C.pen., iar inculpatul G. I. și pentru proxenetism prev. de art. 329 alin.1,2 C.pen. cu aplic.art. 41 alin.2 C.pen. și cu aplic. art. 37 lit.b C.pen.

Arestarea inculpaților s-a dispus la 27 martie 2012 prin încheierea penală nr.168/2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143 rap. la art.148 alin.1 lit.f C., ulterior, măsura fiind prelungită și, respectiv, menținută succesiv după sesizarea instanței la 22 mai 2012.

Și la termenul din 29 noiembrie 2012, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei, procedând din nou la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților recurenți în virtutea dispoz. art.300/2 rap. la art.160/b C., în mod întemeiat a menținut măsura preventivă.

Aceasta deoarece, în mod corect s-a constatat că subzistă indiciile temeinice în sensul art.68/1 C., respectiv, date din care rezultă presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpați a faptelor pentru care au fost arestați și, ulterior trimiși în judecată, constând în aceea că, inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având ca obiectiv traficarea de tinere minore (preponderent), dar și majore în scopul exploatării sexuale pe raza mai multor localități din județele M. și Satu M., grupul funcționând până în cursul lunii martie 2012, când activitatea sa a fost întreruptă prin intervenția organelor de urmărire penală. După ce a fost cooptat în grupul infracțional organizat de către inculpata N. A. I., inculpatul A. R. S. a participat activ la exploatarea sexuală a victimelor având un rol determinat în exploatarea sexuală a acestora, fiind folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea acestora sub pretextul de relații sentimentale. Inculpatul G. I., cooptat fiind de inculpata N. A. I. în grupul infracțional organizat, oferea găzduire victimelor și le exploata împreună cu aceasta, convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției, motivând că, altfel, nu există surse de subzistență și căutând și racolând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații contra cost. Inculpatul G. V. a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpata N. A. I., executând acte materiale repetate specifice infracțiunilor de trafic de minori și proxenetism, facilitând exploatarea sexuală a mai multor tinere atât în perioada în care acestea erau minore, cât și după ce au devenit majore, beneficiind de sumele de bani obținute în acest mod (în concret a pus la dispoziția inculpatei N. apartamentul său situat în municipiul B. M., B-dul B., nr.34A/6, apartament ce era folosit în vederea întreținerii de relații sexuale contra cost, încasând o parte din sume). După cooptarea sa de către inculpata N. A. I., inculpatul V. I. C. a avut ca rol exploatarea victimelor, supravegherea acestora în timpul exploatării lor, găsirea de clienți și însușirea sumelor de bani rezultate.

Rezultă aceste indicii din probele avute în vedere cu ocazia luării măsurii arestării preventive a inculpaților, precum și cele administrate ulterior în cursul urmăririi penale și care, au fundamentat trimiterea în judecată.

Apoi, în mod întemeiat, judecătorul a constatat că subzistă și condițiile prev. de art.148 lit.f C., în sensul că inculpații sunt acuzați de a fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

La aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere în mod justificat, atât gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților (gravitate dată de modalitatea în care se susține că acestea au fost comise, perioada și amploarea activității infracționale, nr. persoanelor implicate), precum și amploarea ce a luat-o în ultima vreme acest fenomen privind traficul de persoane și exploatarea acestora, astfel că luarea de măsuri preventive față de persoane bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni grave la momentul oportun este de natură de a induce în sânul societății un sentiment de securitate și de percepere ca eficientă a reacției autorităților statului.

Circumstanțele personale sau apărările invocate de inculpați (atitudinea procesuală - inculpatul G., care a arătat că dorește să se prevaleze de dispoz. art.320/1 C.), ori lipsa antecedentelor penale (inculpații A. și V.), chiar reale fiind, nu sunt de natură a determina o schimbare a temeiurilor arestării, care subzistă și s-a arătat, de ce impun în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

De asemenea, se apreciază și din perspectiva dispoz. art.136 C., că măsura arestării este, cel puțin la acest moment al judecății, când încă nu s-a declanșat cercetarea judecătorească, cea mai aptă a realiza scopul măsurilor preventive, în special desfășurarea în bune condiții a judecății, apreciindu-se că temeiurile arestării sunt determinante, prevalează față de regula generală a cercetării unui acuzat în stare de libertate, în circumstanțele concrete ale cauzei, astfel că, nu este oportun a se lua o altă măsură preventivă față de inculpați.

În ceea ce privește depășirea duratei rezonabile a unei detenții provizorii, se apreciază neîntemeiată critica recurenților, prin raportare și la jurisprudența CEDO, care a statuat că termenul rezonabil este stabilit în funcție de mai mulți factori - complexitatea cauzei, comportamentul autorităților și a părților, în speță neidentificându-se un comportament imputabil autorităților sau părților, care să fi determinat prelungirea în timp a procedurii judiciare și, implicit, a sării de arest.

Potrivit art.6 pct.1 din Convenția europeană a drepturilor omului, orice persoană învinuită de săvârșirea unei infracțiuni are dreptul să obțină, într-un termen rezonabil, o „decizie definitivă"; cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce. Instanța europeană a făcut sublinierea, de principiu, că scopul acestui text al Convenției este ca persoanele aflate în această situație „să nu rămână multă vreme, nejustificat, sub o asemenea acuzație";. ( cauza Eckle c. Germaniei din 27 iunie 1968).

Ori, văzând complexitatea deosebită a cauzei, numărul mare de părți, modul în care s-a desfășurat procedura judiciară până în prezent, urmărirea penală fiind finalizată și cercetarea judecătorească în curs de demarare, apreciem că autorităților judiciare naționale nu li se poate imputa nimic sub aspectul diligențelor depuse până la acest moment, pentru desfășurarea conformă a procedurilor.

Mai mult, starea de arest se circumscrie și exigențelor prev. de art.5 par.1 lit.c din Convenția europeană a drepturilor omului, existând motive verosimile de a fi bănuiți inculpații că au comis faptele penale deduse judecății.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu există motive de nelegalitate sau de netemeinicie a încheierii atacate, recursurile declarate în cauză se privesc ca nefondate, urmând a fi respinse ca atare în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C.p.p.

În baza art.189 C. se vor stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 100 lei, onorarii pentru apărătorii din oficiu, sume ce se vor plăti din fondul M.ui

Justiției, în favoarea av. Urcan Ciprian, V. I. si Sârb A..

În baza art.192 alin.2 C.. vor fi obligați inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A. R. S., G. I. si V. I. C., toți deținuți în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f.nr. din 29 noiembrie 2012 a T.ui M..

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 3. lei, ce se va avansa din fondul M.ui Justiție, reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu, av. Urcan

Ciprian, V. I. si Sârb A..

Obligă pe recurenții inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care, câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 17 decembrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

L. M. ANA C. M. Ș.

G. M. B.

Red.A.C./Dact.H.C.

2 ex./(...) Jud.fond: B. C..

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1807/2012, Curtea de Apel Cluj