Sentința penală nr. 28/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R.
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
SENTINȚA PENALĂ NR.28/2012
Ședința publică din 21 februarie 2012
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: D. P., judecător
GREFIER: M. V.-G.
M. public, P. de pe lângă Curtea de A. C.- reprezentat prin procuror S. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală privind plângerea formulată de petenții Pop I. și G. A. E. împotriva rezoluției adoptate de P. de pe lângă Curtea de A. C., în dosarul nr. 329/P/2011, confirmată prin rezoluția nr.1147/II/2/2011 a procurorului general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petenților Pop I., G.
A. E. și a intimatelor H. L. G., C. M.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Asupra cauzei penale de față,
În baza lucrărilor din dosar, Curtea constată că SC I. I. SRL Z. reprezentată de petiționarii Pop I. și G. A. E. au solicitat P.ui de pe lângă
Curtea de A. C. trimiterea în judecată în urma efectuării urmăririi penale a făptuitorilor H. L. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.și uz de fals prev.de art.291 C.și C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.43 din Legea
82/1991 republicată.
În esență, infracțiunile ar consta în aceea că la data de (...) s-a încheiat un contract de închiriere pe o durată de 10 ani între SC I. I. SRL Z. în calitate de proprietar și SC CJ M. R. SRL, în calitate de chiriaș, pentru imobilul situat în Z., B-dul M.Viteazul nr.58 jud.Sălaj, prețul chiriei fiind de
840 USD + TVA lunar + 5460 USD și TVA lunar sub forma chiriei plătite în avans pentru executarea unor lucrări prevăzute la art.3 al contractului. În sinteză, SC CJ M. R. SRL a plătit în avans chiria, reprezentând contravaloarea unor lucrări de amenajare a spațiului închiriat, de aproximativ 500.000 USD. SC I. I. SRL Z. a emis în perioada 2007-2008 câteva facturi pentru plata chiriei, dar SC CJ M. R. SRL prin avocat L. H., a restituit facturile în original, considerând că această firmă nu trebuie să plătească respectivele facturi. Acestea au fost restituite prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire.
La sesizarea SC I. I. SRL Z. din martie 2011, Garda financiară - Secția județeană Sălaj, a efectuat un control privind facturile emise în 2007-2008 către SC CJ M. R. SRL, constatând că nu există nicio deficiență în contabilitatea SC CJ M. R. SRL și că firma a dovedit returnarea facturilor către proprietar, recomandând ca pentru clarificarea disputelor dintre cele două firme legate de contractul de închiriere, să se adreseze instanțelor judecătorești.
Punctual, SC I. SRL Z. a învederat că adresa f.n.din (...) a firmei chiriașe, reprezintă un act fals întocmit de avocata H. L., act care apoi a fost utilizat de către aceasta în derularea contractului de închiriere dintre cele două firme. Prin falsificarea și utilizarea actului s-a creat proprietarului un prejudiciu de 50.750 USD reprezentând neplata chiriei pe lunile februarie- iulie 2011.
Prin rezoluția din 5 decembrie 2011 dată în dosar 329/P/2011 P. de pe lângă Curtea de A. C. a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză în temeiul art.228 alin.1 C.rap.la art.10 lit.a C., apreciind că nu poate fi pusă în mișcare acțiunea penală, întrucât faptele nu există, reprezentând un litigiu civil (comercial).
S-a reținut de către procurorul cauzei că actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în dosarul penal 329/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C. dovedesc că nu se impune începerea urmăririi penale față de numitele H. L. G. și C. M. pentru comiterea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.și uz de fals prev.de art.291 C.și fals intelectual prev. de art.43 din Legea 82/1991 republicată, deoarece faptele nu există, constituind litigiu comercial.
Împotriva rezoluției procurorului din 5 decembrie 2011, petenții au formulat plângere la procurorul general al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., iar prin rezoluția din 22 decembrie 2011 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului reiese că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, deoarece faptele nu există, ele reprezentând un litigiu comercial care se poate soluționa pe cale amiabilă, sau în urma adresării instanțelor judecătorești.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe art.278/1 C., petenții Pop I. și G. A. E., reprezentanții SC I. I. SRL Z. au formulat plângere la instanța de judecată.
Petenții au solicitat în principal admiterea plângerii, în baza art.278/1 alin.8 lit.a C., desființarea rezoluției procurorului și trimiterea cauzei la P. C. de A. C. în vederea începerii urmăririi penale împotriva numiților H. L. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.și uz de fals prev.de art.291 C.și C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.43 din Legea 82/1991 republicată. Învederează că nici procurorul de caz și nici cel ierarhic superior al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., în faza actelor premergătoare nu i-au audiat pe reprezentanții SC I. I. SRL Z. respectiv pe petenții Pop I. și G. A. E.
În subsidiar, în măsura în care se va considera că probele existente la dosarul cauzei sunt suficiente, solicită C. admiterea plângerii în baza art.278/1 alin.8 lit.c C., desființarea rezoluției atacate cu consecința reținerii speței spre judecare și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a făptuitorilor pentru toate infracțiunile.
Petenții au criticat activitatea desfășurată de procurorul de caz, întrucât acesta nu a procedat la audierea lor și nici a făptuitoarei C. M., pentru a stabili dacă se impune sau nu începerea urmăririi penale. În acest context, soluția adoptată de parchet este nelegală.
Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Plângerea adresată instanței de judecată competente, prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul M.ui P. plângerea prevăzută de art.275-278 din Codul de procedură penală, are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale.
Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art.2781 din
Codul de procedură penală, de natură a da eficiență dispozițiilor art.21 din
Constituția României și art.13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.
Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.
În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art.2781 alin.8 din Codul de procedură penală.
Curtea reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s- au referit petenții în plângerea inițială cu care au sesizat parchetul.
Examinând dosarul cauzei, se constată că în speță actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art.10 din Codul de procedură penală, în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.
În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.
În cazul contestării acestei soluții, prin formularea plângerii prevăzute de art.2781 din Codul de procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinicia rezoluției în raport de cercetările efectuate.
După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare, la care face referire textul art.224 C., preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate anume în vederea acestei demarări.
Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din (...) dată în dosar nr.
329/P/2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., confirmată de procurorul general prin rezoluția din (...) a aceluiași Parchet, cu nr. 1147/II/2/2011 este temeinică și legală.
Așa cum se arată în practica judiciară constantă a instanței supreme
„infractiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290
C.clude, sub aspectul laturii obiective și folosirea înscrisului falsificat de autor, cu cerința ca, pe linia laturii subiective, scopul urmărit de făptuitor să fie producerea unei consecințe juridice. Prin urmare, această formă a infracțiunii de fals cuprinde și folosirea actului, deci uzul de fals, motiv pentru care nu se pot reține, în concurs, infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și cea de uz de fals";.
Prin urmare, petenții trebuiau să reclame săvârșirea în sarcina făptuitoarei H. doar a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C. Din înscrisurile depuse la dosar în faza actelor premergătoare rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii vizate de art.290 C. sarcina avocatei H. L. întrucât lipsește latura subiectivă și anume intenția făptuitorului de a urmări realizarea unei consecințe juridice în folosul lui, evident altele decât cele de care ar fi fost interesată persoana căreia îi era destinat actul falsificat. În speță, nu s-a dovedit nici latura obiectivă a infracțiunii vizate de art.290 C., respectiv falsificarea vreunui înscris sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii, ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice. Din actul depus la f.8 din dosar, Garda Financiară - Secția Județeană Sălaj, a atestat că nu există nicio deficiență în contabilitatea firmei chiriașe și că aceasta a dovedit returnarea facturilor către firma proprietară, mai mult, chiriașul plătind în avans chiria, reprezentând contravaloarea unor lucrări de amenajare a spațiului închiriat, de aproximativ 500.000 USD.
Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caz a constatat că în prezenta speță, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, întrucât faptele nu există, ele constituind un litigiu comercial.
Curtea de A. C., la rândul său in baza propriului examen și raportat și la practica judiciară invocată, reține că statuările organelor de urmărire penală sunt judicioase, învederând următoarele:
Prin rezoluția procurorului din 5 decembrie 2011 a P.ui de pe lângă Curtea de A. C., s-a constatat că SC I. I. SRL Z. reprezentată prin administrator G. A. E. și director-inginer I. Pop, a formulat plângere penală împotriva avocatului L. H. din cadrul Baroului C. pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.și uz de fals prev.de art.291 C. și a numitei C. M., contabil șef al SC CJ M. R.
SRL pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art.43 din Legea contabilității nr.82/1991, reactualizată.
În motivarea plângerii, reprezentanții societății comerciale au învederat că în vara anului 2007, respectiv 2008, SC I. I. SRL Z. a emis către SC CJ M. R. SRL mai multe facturi fiscale care în conformitate cu legea contabilității trebuiau să fie însușite de către destinatar, fie returnate în cel mai scurt timp emitentului, cu motivarea returnării. Se precizează că facturile nu au fost nici restituite emitentului și nici înregistrate în contabilitatea destinatarei SC CJ M. R. SRL, motiv pentru care a fost sesizată și Garda
Financiară - Secția județeană Sălaj.
De asemenea, petenții au apreciat că făptuitorii H. L. și C. M. au creat societății pe care o reprezintă prin săvârșirea unui cumul de infracțiuni un prejudiciu de 50.750 USD și se compune din neplata chiriei pe lunile februarie-iulie 2011.
De asemenea, s-a mai precizat că și Statul Român a fost prejudiciat prin neîncasarea TVA-ului aferent unei chirii de 7.250 USD.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, inclusiv audierea avocatei
H. L., a rezultat că este apărător al societății comerciale SC CJ M. R. SRL Z. din decembrie 2007 și că în cursul acestei reprezentări, în baza contractului de asistență juridică permanentă încheiat în anul 2008, a luat la cunoștință despre contractul de închiriere semnat la (...) între clientul său SC CJ M. R.
SRL Z. în calitate de chiriaș și SC I. I. SRL Z. în calitate de proprietar
(locator) al spațiului închiriat în Z., B-dul M.l nr.58.
Conform acestui contract SC CJ M. R. SRL Z. a închiriat pe un termen de 10 ani spațiul compus din hale de producție, birouri și terenul aferent, în condițiile de plată a unei chirii lunare de 6.300 USD + TVA. Totodată, la semnarea contractului de închiriere, chiriașul a achitat în avans contravaloarea sumei de aproximativ 500.000 USD, pentru că spațiul închiriat era într-o stare tehnică degradată, iar chiria trebuia să fie utilizată pentru reamenajarea, reconstruirea și repararea locurilor închiriate. Din acest motiv, părțile au convenit la art.6 alin.3 lit.b din contractul de închiriere, să se compenseze lunar suma de 5.460 USD + TVA din chiria plătită în avans, iar o diferentă de 840 USD+TVA să fie efectiv achitate de către chiriaș, proprietarului, în fiecare lună.
Conform declarației avocatei H. L., acest contract a fost respectat întocmai de ambele părți, în intervalul februarie 2004 - vara anului 2009.
În vara anului 2009 SC I. I. SRL Z. a trimis către SC CJ M. R. SRL un set de 6 facturi emise în intervalul iunie 2007-noiembrie 2008, prin care îi factura acestui chiriaș și îi storna sume mari, fără vreun temei legal.
De asemenea, prin aceleași acte, a încercat să vândă chiriașului o serie de lucrări și instalații care existau în spațiu sau care fuseseră efectuate în aceste locații, în baza contractului de servicii, care s-a încheiat în 2004 pentru amenajarea acestora în vederea exploatării în bune condiții de către chiriaș (de precizat că aceste amenajări sau instalații ale spațiului au fost plătite în avans cu suma de aproximativ 500.000 USD cu titlu de avans chirie).
Societatea CJ M. R. SRL a înaintat facturile către avocata H. L. pentru a fi restituite cu refuz motivat, către emitent. Toate cele 6 facturi au fost restituite la (...) prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, semnată de agentul de pază al SC I. I. SRL la (...).
Făptuitoarea H. L. a precizat că este eronată susținerea reprezentantului SC I. I. SRL că în plicul expediat în (...), ajuns la destinatar în (...), s-ar fi primit o altă adresă, respectiv cea cu nr.152/(...). Și aceasta a fost trimisă prin scrisoare recomandată la (...), confirmată de primire la (...).
Cât privește consecințele legale și fiscale ale operațiunilor contabile, eventual generate de emiterea celor 6 facturi și de restituire a acestora către expeditor, avocatul H. L. precizează că SC CJ M. R. SRL a fost supusă unui control din partea Gărzii Financiare - Secția Județeană Sălaj la sesizarea SC I. I. SRL Z.
Concluzia organelor de control financiar a fost aceea că facturile în speță nu au fost însușite și nici recunoscute de SC CJ M. R. SRL, că nu au fost înregistrate în contabilitatea societății și că au fost restituite în original cu confirmare de primire către SC I. I. SRL.
În actul de control se arată că SC I. I. SRL Z. avea în proprietate bunurile pe care le-a facturat către SC CJ M. R. SRL, pe care le-a înregistrat contabil, inclusiv amortizarea aferentă și a încercat să le reînchirieze separat și pe costuri suplimentare către CJ M. R. SRL contra unei chirii de 10.000
Ron + TVA lunar, așa cum rezultă și din adresa nr.435/(...).
Conform dosarului comercial nr.(...) al Tribunalului Comercial Sălaj rezultă că SC I. I. SRL Z. a intrat în insolvență, astfel că societatea chiriașă a depus declarație de creanță pentru o valoare de 665.185,62 Ron reprezentând contravaloarea chiriei plătită în avans și care cere să fie restituită. Această creanță a fost acceptată de administratorul judiciar care a analizat pretențiile creditoarei, după verificarea evidenței contabile a debitoarei înscriindu-le în tabelul preliminar al creanțelor. Garda financiară
- Secția Sălaj, nu a constatat nereguli financiar fiscale îndrumând petiționara SC I. I. SRL Z. să se adreseze instanțelor comerciale, deoarece acesta este un litigiu pur comercial.
Astfel, curtea consideră, că în mod corect și motivat s-a dispus soluția neînceperii urmăririi penale față de făptuitorii H. L. G. pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 C.și uz de fals prev.de art.291 C.și C. M. pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art.43 din Legea 82/1991 republicată, întrucât faptele nu există.
Actele premergătoare efectuate în cauză de către procurori, nu demonstrează existența infracțiunilor imputate, ci din contră, rezultă că disputa dintre cele două societăți comerciale legată de interpretarea unor clauze ale contractului de închiriere din anul 2004, trebuie rezolvată ori pe cale amiabilă, ori prin sesizarea instanțelor judecătorești.
Sintetizând materialul strâns de organele de anchetă în faza actelor premergătoare, Curtea conchide că niciuna din faptele de care au fost învinuiți făptuitorii, nu a existat în realitatea obiectivă, astfel că soluțiile cuprinse în cele două rezoluții ale procurorilor sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute.
Pe de altă parte, potrivit art.129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
Declanșarea unor plângeri penale împotriva firmelor cu care derulezi afaceri comerciale, pentru măsurile dispuse sau nu într-un dosar, nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte săvârșirea unor infracțiuni.
Ori, în speță, nu s-a efectuat nici o probă în acest sens de către petenți, astfel încât, în mod corect, procurorii nu au reținut comiterea infracțiunilor reclamate.
Calea plângerii prev.de art.2781 C.la care au recurs petenții nu a fost instituită de legiuitor, pentru a se ocoli sau, pentru a fi ignorate căile ordinare de atac prevăzute de lege, împotriva unei hotărâri judecătorești greșite și nici nu a fost elaborată, pentru determinare la declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o nouă cale de atac ordinară.
În acest context, nemulțumirile părților dintr-un proces cu referire la modul concret de soluționare a cauzei, trebuie să îmbrace forma acțiunilor civile, comerciale sau a căilor de atac în limitele recunoscute de lege, neputându-se obține o suplimentare a rezolvării problemelor sau a gradelor de jurisdicție prin promovarea unor plângeri penale împotriva avocaților sau contabililor firmelor cu care desfășori activități comerciale.
Invocarea de către petenți a neadmiterii administrării probelor de către procuror, nu poate fi avută în vedere, deoarece realizarea lor vizează procesul penal numai după începerea urmăririi penale, fază care presupune garanțiile necesare pentru efectuarea unei activități penale complete.
Altfel spus, în etapa actelor premergătoare, care se situează în afara procesului penal, nu pot fi administrate mijloace de probă, ci doar se fac verificări cu privire la presupuse fapte penale. În speța de față, acțiunea penală așa cum s-a arătat, nu a putut fi pusă în mișcare, faptele reclamate neexistând, ele reprezentând un litigiu comercial.
Așa fiind, se va respinge ca nefondată în baza art. 278/1 al.8 lit.a Cpp. plângerea formulată de petenți, împotriva rezoluției procurorului din 5 decembrie 2011 dată în dosar nr. 329/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de
A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul avocat H. L. G., pentru săvârșirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal si uz de fals prev.de art. 291
Cod penal si făptuitoarea C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași Parchet din 22 decembrie 2011 dată în dosar nr. 1147/II/2/2011.
Întrucât făptuitoarele H. L. și C. M. și-au angajat avocat pentru reprezentarea intereselor în fața C., ca efect al respingerii plângerii petenților, aceștia vor fi obligați să achite câte 1000 lei fiecăreia, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu avocațial conform art.193 alin.6
C.
Vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 50 lei, conform art.192 pct.3 alin.2 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de S. I. I. S. Z., reprezentată de petentii POP I. si G. A. E., împotriva rezoluției procurorului din 5 decembrie 2011 dată în dosar nr. 329/P/2011 al P.ui de pe lângă Curtea de A. C., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul avocat H. L. G., pentru săvârșirea infractiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 Cod penal si uz de fals prev.de art. 291 Cod penal si făptuitoarea C. M., pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev.de art. 43 din Legea nr. 82/1991 republicată, soluție menținută prin rezoluția procurorului general al aceluiași Parchet din 22 decembrie 2011 dată în dosar nr. 1147/II/2/2011.
Obligă petentii să achite 1000 lei cheltuieli judiciare făptuitoarei H. L. si 1000 lei cheltuilei judiciare făptuitoarei C. M.
Obligă petentii să achite fiecare statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE GREFIER
D. P. M. V. G. red.PD/CA (...) - 3 ex.
| ← Decizia penală nr. 35/2011, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 343/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
