Decizia penală nr. 774/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
DECIZIA PENALĂ NR. 774/R/2012
Ședința publică din 18 mai 2012
I. constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : V. C. - președinte secție
I. C. I. GREFIER : M. N.
Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin
PROCUROR : V. GĂZDAC
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă R. V. împotriva sentinței penale nr.81/(...), pronunțată în dosar nr.(...) al J. Z., privind pe inculpata V. A. M. trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 al.1 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata personal asistată de apărătorul ales avocat A. B. N., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, precum și avocat I. P., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, în substituirea apărătorului desemnat din oficiu avocat A. P. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar, apărătorul părții civile R. V., avocat I. D. G., din cadrul Baroului de avocați S., cu delegația la dosar, lipsă fiind partea civilă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei depune referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpata are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Întrebată fiind, inculpata arată că își menține declarațiile date în faza de urmărire penală și nu mai are alte completări la cele declarate, în acest sens luându-se o scurtă declarație, consemnată și atașată la procesul-verbal de ședință.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul părții civile solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă. I. de fond a apreciat că inconstanța în declarații a inculpatei constă doar în aceea că, a apreciat greșit locul de lovire a autoturismului condus de partea civilă, aceasta fiind o împrejurare esențială de care instanța civilă a ținut cont la soluționarea plângerii contravenționale care a făcut obiectul dosarului nr. (...) al J. Z.. Declarația dată de inculpată nu privește doar acest aspect, ci și acela al distanței de frânare, apreciată de aceata la 2-3 metri. Această declarație vine în totală contradicție cu cele constatate de agentul de poliție F. D., constatări consemnate în procesul-verbal încheiat cu acea ocazie, potrivit cărora, distanța de frânare a fost de cel puțin 16 metri, măsurătorile efectuându-se în prezența părților.
Nici concluziile raportului de expertiză potrivit cărora este exclus ca partea civilă să efectueze o manevră bruscă de virare la dreapta, nu au fost coroborate de instanță cu declarația inculpatei. E. evident că inculpata a declarat mincinos, cu scopul de a induce instanța în eroare. Apărătorul părții civile mai arată că, în mod greșit instanța a apreciat că lipsește elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, declarațiile inculpatei nefiind esențiale pentru soluționarea cauzei, cânt este evident că numai în baza acestei declarații s-a pronunțat hotărârea în dosarul nr. (...).
În final, se arată că în mod greșit instanța a apreciat că lipsește intenția ca formă a vinovăției, inculpata neintenționând să inducă în eroare cu privire la respectiva cauză. Conform ordonanței procurorului din 5 octombrie 2010 rezultă că inculpata a declarat mincinos cu scopul de a induce instanța în eroare.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului declarat de partea civilă în cauză ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, respectiv soluția de achitare pronunțată de instanța de fond în baza art 11 pct 2 lit a Cod procedură penală raportat la art 10 lit d Cod procedură penală. Cu obligarea părții civile la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest dosar.
În cauza de față nu a fost dovedit caracterul mincinos al mărturiei inculpatei dată în procesul civil, dacă se raportează afirmațiile sale la toate celelalte probe administrate. Din coroborarea tuturor probelor în dosarul civil a rezultat că inculpata a spus adevărul, declarațiile au fost menținute și coincid cu cele date și în procesul penal, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată. Soluția dată de instanța civilă nu a fost luată numai pe baza declarației martorei V., ci această declarație a fost coroborată cu retul probelor administrate în cauză, probe care au confirmat în totalitate cele indicate de martoră.
În final, se arată de apărătorul inculpatei că, în mod corect instanța de fond a reținut că fapta de mărturie mincinoasă, prevăzută de art 260 Cod penal, pentru care inculpata a fost cercetată nu este realizată sub toate elementele sale constitutive, respectiv nu este realizată nici sub aspectul laturii subiective, nici sub aspectul laturii obiective.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de partea civilă ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu obligarea părții vătămate la cheltuieli față de stat și față de inculpată.
Din probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul judecății, instanța de fond a reținut că în declarațiile date atât în cursul procesului civil în care a fost audiată inculpata în calitate de martor, cât și în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată în prezentul dosar, în privința locului tamponării, inculpata a arătat în fața instanței civile că acesta a fost colțul din partea dreaptă lateral, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței penale a arătat că a fost vorba despre colțul din dreapta. I. a reținut că elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în acțiunea de a denatura sau ascunde adevărul și acesta se poate realiza atât prin acte comisive, cât și prin atitudine omisivă. A face afirmații mincinoase înseamnă a spune altceva decât cele știute, a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. I. de fond a apreciat că neconcordanța între declarațiile inculpatei cu privire la lungimea urmelor de frânare, se datorează în exclusivitate unei erori de percepție, care poate avea la bază atât lipsa cunoștințelor tehnice, cât și șocul determinat de producerea accidentului, în condițiile în care inculpata s-a aflat într-una dintre mașinile implicate în accident, astfel încât nu se poate reține o rea voință din partea inculpatei în declararea aspectelor respective.
În final, se arată de reprezentantul parchetului că infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv elementul material precum și intenția ca formă a vinovăției.
Inculpata V. A. M. având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și solicită respingerea recursului formulat de partea civilă.
C U R T E A : Deliberând reține că,
Prin sentința penală nr.81 din 16 februarie 2012 a J. Z., s-a dispus în baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, achitarea inculpatei V. A.-M., fiica lui I. și V., născută la data de (...) în municipiul Z., jud. S., cetățean român, studii medii, studentă la U. „. G. Z., fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Z., str.Torentului, nr.20, bl.T14, sc.A, ap.16, jud. S., CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
În baza art.193 alin.5 Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată R. V. să plătească inculpatei V. A.-M. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.192 alin.1 lit.b) Cod procedură penală, a fost obligată partea vătămată R. V. să plătească statului suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de
(...), în dosarul nr.(...), Judecătoria Zalău a fost sesizată cu soluționarea plângerii împotriva ordonanței din (...) a procurorului de netrimitere în judecată a învinuitei V. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal, soluție dată în dosar nr.1660/P/2010.
Prin Încheierea din data de (...) (f.24-28), judecătorul sesizat cu soluționarea plângerii a admis plângerea, a desființat ordonanța procurorului din (...) prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei V. A. M. pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal, reținând cauza spre judecare și acordând termen pentru citarea inculpatei.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, reprezentat de plângerea părții vătămate, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de (...), instanța a procedat la audierea inculpatei V. A. M. (f.37), care a prezentat modul de producere a accidentului de circulație în care au fost implicați S. B. și R. V. și declarațiile pe care ea le-a dat de-a lungul proceselor.
Pe parcursul procesului penal au fost audiați martorii R. G., la termenul de judecată din data de (...), F. D. și S. I., la termenul de judecată din data de (...), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar la filele 44, 55 și, respectiv 56.
În dosarul civil nr.(...) al J. Z., având ca obiect plângere contravențională, petentul S. B.-F. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de P. J. S., anularea procesului-verbal de contravenție seria PCA nr.3563737/(...) întocmit de către intimat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului. În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu a semnat procesul-verbal, nerecunoscând fapta reținută în sarcina sa. Petentul a precizat că circula pe B-dul M. V. din Z.-zona magazinului Unicarm, în direcția Z.-Gară, pe prima bandă de mers, neavând în fața sa niciun autovehicul. Totodată, petentul a menționat că înainte cu aproximativ 3 m de intrarea spre dreapta, după magazinul Unicarm, autoturismul cu numărul de înmatriculare (...), care circula pe banda doi de mers, a intrat brusc în fața sa, nesemnalizând din timp intenția de schimbare a direcției de mers, astfel ca i-a fost imposibil să frâneze și să evite tamponarea cu acesta, având în vedere că autoturismul i-a tăiat brusc calea, astfel că l-a tamponat în colțul dreapta spate. Petentul a mai învederat că, dacă erau reale cele consemnate in procesul-verbal, ar fi trebuit să acroșeze autoturismul (...) în spate și nu în colțul dreapta spate. De asemenea, petentul a arătat că agentul de poliție nu s-a deplasat la fața locului pentru a constata persoana care se face vinovată de producerea accidentului, luând în calcul doar declarația celuilalt conducător auto care a fost trecut și ca martor asistent. În probațiune, S. B. F. a solicitat proba testimoniala cu martora V. A. M. și a depus copii după procesul-verbal contestat (f.3), dovada comunicării procesului-verbal (f.4), schița locului accidentului (f.5), carte de identitate (f.6) și planșe foto (f.46).
Intimatul a formulat întâmpinare (f.10), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca nefondată, deoarece în data de (...), ora 16.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare (...) pe B-dul M. V. din Z., iar în zona magazinului Unicarm nu a păstrat o distanță corespunzătoare în mers suficientă față de auto (...) care circula în fața sa, fapta săvârșită de către petent întrunind elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.108 alin.1 lit.b) pct.4 din O.U.G.nr.195/2002 republicată. Intimatul a mai precizat că petentul a recunoscut fapta comisă. În probațiune, intimatul a depus raportul agentului constatator (f.12), copia exemplarului nr.1 al procesului-verbal (f.13), declarația numitului R. V. (f.14) și declarația petentului (f.15). La dosarul cauzei a fost depus de către martorul V. R. un set de planșe foto (f.35-44).
I. a încuviințat și administrat proba testimonială cu martorii V. A. M. și R.
V., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (f.28, 29).
Totodată, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, constând în actele depuse la dosar.
Analizând starea de fapt rezultată din probele administrate, instanța a reținut că „petentul nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa prin procesul- verbal, întrucât nu și-a încălcat obligația de a păstra o distanță corespunzătoare față de autovehiculul din fața sa, ci acesta din urma a intrat pe banda pe care circula petentul, la o distanță redusă față de mașina petentului, fără a se asigura corespunzător, intenționând în același timp să schimbe direcția de mers spre dreapta, spre autogară, iar petentul a frânat, fără a mai putea evita însă producerea accidentului. Astfel, din declarația martorei V. A. M. (f.28) care se afla în mașina petentului în momentul producerii accidentului și care a luat cunoștință în mod direct și personal de elementele stării de fapt, rezultă că în zona unde a avut loc accidentul drumul are două benzi de circulație pe sensul de mers al mașinii petentului. Petentul circula pe banda 1 de mers, iar pe banda 2, în fața acestuia circula mașina V. cu număr de înmatriculare (...). În momentul în care mașina petentului s-a apropiat de mașina V., aceasta a virat brusc dreapta, fără a se asigura corespunzător și fără a semnaliza, pentru a se deplasa spre autogară. În acel moment petentul, care circula cu o viteză de aproximativ 60 km/h, a frânat pe o distanță de aproximativ 2-3 m. I. va înlătura cele declarate de către martorul R. V. (f.29), celălalt conducător auto implicat în accident ca nefiind verosimile. Astfel, deși acest martor a precizat că s-a asigurat și a semnalizat schimbarea direcției de mers spre dreapta de la o distanță de aproximativ 100 m de intersecția unde intenționa să efectueze virajul spre autogară, trecând pe banda 1 de mers, acesta a învederat în același timp că în momentul în care s- au întors la locul accidentului, s-au măsurat urmele de frânare ale mașinii petentului, care erau de aproximativ 17-18 m. Mai mult, acest martor a declarat că în momentul în care a semnalizat și s-a asigurat la schimbarea benzii de circulație, nu a observat nicio mașină pe banda 1 de mers care să îl împiedice a executa această manevră, observând mașina petentului doar î momentul în care acesta l-a lovit în partea din spate. Față de cele declarate de acest martor, instanța consideră că este greu de crezut că înainte de efectuarea manevrei de schimbare a benzii de circulație acesta nu a observat niciun autovehicul pe banda 1 care să îl împiedice a executa această manevră, având în vedere distanța urmelor de frânare ale mașinii petentului și faptul că în acea zonă drumul este drept, fapt ce rezultă din schițele efectuate de cei doi conducători auto implicați în accident. De asemenea, având în vedere declarația martorei V. A. M. care a precizat că mașina V. a fost lovită în partea dreapta, în colțul din spate, aspect confirmat și de locul avariilor produse acestui autovehicul ce rezultă din planșele foto de la dosar (f.35), instanța reține că celălalt conducător auto nu se încadrase pe banda 1 de mers pentru a efectua ulterior virajul la dreapta, înainte de a se produce impactul cu autovehiculul petentului care venea din spate. (…) Din moment ce s-a produs coliziunea cu celălalt autovehicul, iar locul avariilor indică de asemenea mecanismul de producere a acesteia, avariile constatate la autovehiculul petentului: far dreapta și stânga față, capotă și bară față, lampă ceață și mască față, suport număr de înmatriculare, iar avariile celeilalte mașini: bara dreaptă spate-așa cum rezultă din planșele foto de la dosar (f.35), rezultă că celălalt conducător auto nu s-a asigurat suficient de bine față de autovehiculul petentului care circula din spatele său, pe banda 1. Conducătorul autoturismului cu numărul de înmatriculare (...) trebuia, pentru a respecta normele de conducere în siguranță pe drumurile publice, indiferent de viteza pe care o avea celălalt autovehicul, să nu inițieze manevra de schimbare a benzii de circulație atât timp cât împrejurările de fapt nu permiteau încadrarea în siguranță pe o altă bandă de circulație.";
Constatând că petentul nu a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa, instanța a admis plângerea contravențională formulată de S. B. și în consecință, a anulat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, exonerând petentul de plata amenzii contravenționale și înlăturând celelalte consecințe ale acestui proces-verbal (f.17-18).
În declarația dată în fața instanței civile de către inculpata V. A. M. s-au consemnat următoarele: „În momentul în care mașina petentului s-a apropiat de mașina V., aceasta a virat brusc dreapta pentru a ajunge la autogară. În acel moment, petentul a frânat și a lovit mașina V. în partea dreaptă în colțul din partea dreaptă lateral. P. că am observat că conducătorul mașinii V. nu a semnalizat schimbarea direcției de mers și nu s-a asigurat. P. că mașina petentului avea o viteză de aprox.60 km/oră. P. că petentul a frânat pe distanța de aproximativ 2-3 m. D. coliziune, ambele mașini au oprit și am asistat la discuția dintre petent și conducătorul mașinii V."; (f.15).
De asemenea, la dosar au fost depuse fotografii de către R. V., acesta menționând că autoturismul său a fost lovit în spate și nu în lateral, cum a susținut petentul S. B. (f.12), iar S. B. a depus fotografii cu scopul de a dovedi că autoturismul lui R. V. a fost lovit nu în spate, ci în lateral (f.45).
La același dosar a mai fost depus un raport al agentului șef de poliție F. D., care a precizat că, în urma deplasării la locul accidentului, constatările sale au fost că autoturismul condus de R. V. a fost lovit „în bara spate și nu lateral"; și că urmele de frânare lăsate de autoturismul condus de S. B., aspect confirmat de acesta în declarația luată imediat după accident (f.12 dos.1660/P/2010), au avut o lungime de cel puțin 16 metri, deci viteza de deplasare a autoturismului condus de acesta avea peste 50 km/h, motiv pentru care nu a putut opri în condiții de siguranță (f.12, dos.(...), f.41, 59 dos.1660/P/2010).
În declarația olografă dată în (...), inculpata V. A. M. a arătat că „R. circula pe banda a doua cu aproximativ 5 m în fața mașinii lui S., iar când a ajuns destul de aproape de drumul care se desprinde de bulevard în partea dreaptă spre autogară, R. a virat brusc dreapta fără a semnaliza trecând de pe banda a doua pe banda întâia cu intenția de a intra pe drumul ce duce spre autogară, S. a frânat brusc însă nu a putut evita coliziunea și a lovit autoturismul lui R. în colțul din dreapta spate (f.9). V. A. M. a mai menționat că este posesor de permis de conducere și că, după părerea sa, vinovat de producerea tamponării este R. V.
În declarația dată în calitate de învinuit, V. A. M. a arătat următoarele: „P. că la semafor mașina în care mă aflam eu era prima. Când am ajuns în dreptul magazinului Unicarm, autoturismul VW se afla în fața noastră la o distanță de cca. trei mașini-cca.10 metri. Noi ne deplasam normal, autoturismul VW avea în față cca. două autoturisme, astfel că rula cu o viteză mai redusă, iar noi circulam cu viteză de cca.50-60 km/h. P. în față și am văzut că la semaforul din intersecția de lângă autogară este culoarea verde, în același timp am văzut și autoturismul VW că a intrat brusc în fața noastră și ne-a tăiat calea cu intenția de a merge spre autogară, pe strada din fața acesteia. În acel moment, S. B. a frânat brusc pentru a evita coliziunea cu acesta, virând totodată spre dreapta, însă nu a reușit să evite impactul, tamponând autoturismul VW din spate";(f.36).
Cu ocazia audierii în fața instanței, în calitate de inculpat, V. A. M. a declarat: „. vătămată la momentul la care eu am văzut-o se afla față de mașina numitului S. B. la o distanță de două mașini, după ce am pornit de la semaforul de la intersecția cu str.Armoniei. Arăt faptul că autoturismul părții vătămate a virat brusc de pe banda a II-a spre a intra în intersecția care duce către autogară, botul autoturismului fiind orientat și era puțin intrat pe strada care duce către autogară. Autoturismul părții vătămate a fost lovit în colțul din dreapta spate. Pot preciza că autoturismul părții vătămate avea ca avarii colțul din dreapta a bării din spate a autoturismului.";
În motivarea încheierii prin care s-a reținut pentru judecată plângerea petentului R. V., s-a arătat că în sarcina inculpatei ar putea fi reținută comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, întrucât aceasta nu a fost constantă în declarații în privința locului de lovire a autoturismului condus de R. V., iar aceasta a fost o împrejurare esențială de care instanța civilă a ținut cont la soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul S. B.
Apreciind, în ansamblu, probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și pe parcursul judecății, instanța a reținut că în declarațiile date atât în cursul procesului civil în care a fost audiată în calitate de martor, cât și în faza de urmărire penală și în fața instanței de judecată în prezentul dosar, în privința locului tamponării, inculpata a arătat în fața instanței civile că acesta a fost colțul din partea dreaptă lateral, iar în faza de urmărire penală și în fața instanței penale a arătat că a fost vorba despre colțul din dreapta spate, în declarația de învinuit din faza de urmărire penală arătând că autoturismul a fost lovit din spate.
I. a reținut că elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă constă în acțiunea de a denatura sau ascunde adevărul și acesta se poate realiza atât prin acte comisive, cât și prin atitudine omisivă. A face afirmații mincinoase înseamnă a spune altceva decât cele știute, a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele cunoscute. Esențial este să existe o nepotrivire între cele declarate de martor și cele știute de el. C. după care se stabilește dacă o afirmație este sau nu mincinoasă nu este cel al raportului în care se află cele declarate de martor față de realitate, deoarece martorului i se cere să spună ce știe, iar nu care este adevărul.
De asemenea, pentru ca acțiunea de a face afirmații mincinoase să constituie elementul material al infracțiunii de mărturie mincinoasă, este absolut necesar ca afirmația mincinoasă să privească împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei, caracterul de împrejurare esențială fiind dat de eficiența probatorie a acesteia, de pertinența și concludența lor în cercetare și soluționarea cauzei respective.
Analizând motivarea hotărârii instanței civile, instanța a reținut că soluția nu s-a bazat în exclusivitate pe declarația martorei - inculpata din acest dosar, ci ea a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, reținându-se îndeosebi că declarația martorei privind locul producerii avariilor este susținută de fotografiile depuse la dosar. În aceste condiții, nu se poate reține că declarația martorei a fost esențială în soluționarea plângerii contravenționale. Mai mult, aceste aspecte sunt susținute și de declarația martorului F. D., audiat în prezentul dosar în fața instanței de judecată, și acest martor arătând că mașina părții vătămate a fost lovită în lateral dreapta spate de către autoturismul condus de S. B.
Totodată, elementul subiectiv al infracțiunii de mărturie mincinoasă îl constituie vinovăția sub forma intenției, care poate fi directă sau indirectă. E. deci suficient pentru a realiza elementul subiectiv al infracțiunii ca făptuitorul să- și dea seama de natura acțiunii sau inacțiunii sale și să fi prevăzut că prin aceasta se pune în pericol înfăptuirea normală a justiției, rezultat pe care l-a urmărit (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).
Referitor la susținerea părții vătămate cu privire la declarațiile mincinoase ale inculpatei privind lungimea urmelor de frânare, instanța apreciază că neconcordanța între declarațiile inculpatei cu privire la aceste aspecte și realitate se datorează în exclusivitate unei erori de percepție, care poate avea la bază atât lipsa cunoștințelor tehnice, cât și șocul determinat de producerea accidentului, în condițiile în care inculpata s-a aflat într-una dintre mașinile implicate în accident, astfel încât nu s-ar putea reține o rea voință din partea inculpatei în declararea aspectelor respective.
În cauza de față, instanța a constatat că, deși au existat unele neconcordanțe în declarațiile inculpatei în privința locului efectiv al producerii tamponării, nu există probe din care să rezulte cu certitudine că inculpata, prin declarațiile pe care le-a dat în fața organelor judiciare, a prevăzut punerea în pericol a înfăptuirii justiției, neurmărind și nici măcar acceptând producerea unui asemenea rezultat.
În cauză au fost administrate probe în sprijinul învinuirii și totuși există îndoială cu privire la intenția inculpatei de a induce în eroare autoritățile, iar această îndoială este echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție, împrejurare față de care s-a apreciat că nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, sub aspectul laturii subiective.
Având în vedere toate aspectele expuse anterior, instanța a constatat că, pe de o parte, infracțiunii îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv elementul material, prin aceea că declarațiile formulate în fața instanței nu sunt afirmații mincinoase esențiale pentru soluționarea cauzei, iar pe de altă parte lipsește intenția ca formă a vinovăției, întrucât inculpata nu a încercat inducerea în eroare a instanței cu privire la respectiva cauză.
Așa fiind, în temeiul art.11 pct.2 lit.a) raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală, instanța a dispus achitarea inculpatei de sub acuzația comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Față de soluția dispusă în cauză, de achitare a inculpatei, instanța a obligat partea vătămată să plătească inculpatei cheltuieli de judecată, în cuantum de 800 lei, potrivit art.193 alin.5 Cod procedură penală, cuantumul cheltuielilor pretinse fiind justificat prin chitanța de plată a onorariului de avocat de la fila 60.
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.b) Cod procedură penală, partea vătămată
R. V. a fost obligată la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal partea civilă R. V., solicitând casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatei V. A. M. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În motivarea recursului, s-a arătat că inculpata nu a fost constantă în declarații cu privire la locul de lovire a autoturismului condus de partea civilă, iar aceasta a fost o împrejurare esențială de care instanța civilă a ținut cont la soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul S. B.
S-a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că lipsește intenția ca formă a vinovăției și că soluția din dosarul nr.(...) al J. Z. nu s-a bazat exclusiv pe declarația martorei V. A., inculpată în acest dosar. A fost evidentă intenția inculpatei de a declara în așa fel, încât prin denaturarea adevărului, să inducă în eroare instanța și să producă un avantaj petentului S., în prejudiciul părții civile R. V.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate,
Curtea reține că pe baza probelor administrate în cursul judecății în faza de urmărire penală, în mod corect instanța de fond a stabilit că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă prev.de art.260 alin.1 C.pen., iar inculpata nu se face vinovată de această infracțiune.
Astfel, declarațiile pe care inculpata V. A. M. le-a dat în fața instanței civile, chiar dacă au conținut anumite neconcordanțe nu s-au referit la împrejurări esențiale care să fi servit la stabilirea adevărului și la justa soluționare a cauzei, în condițiile în care ceea ce urma a se stabili, era mecanismul de producere a accidentului de circulație și culpa conducătorilor celor două autovehicule implicate în accident, aspecte care au fost stabilite pe baza celorlalte probe administrate în cauză, respectiv declarații de martori și esențial prin raportul de expertiză tehnică auto (f.50 dos.u.p.1660/P/2010) s-a reținut că vinovat de producerea impactului se face conducătorul autoturismului cu nr.de înmatriculare (...) care nu s-a asigurat corect la schimbarea bruscă a benzii de circulație.
Pentru a se putea reține intenția directă sau indirectă în săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, trebuie să se dovedească că făptuitorul își dă seama de împrejurarea că prin declarația dată, poate pune în pericol înfăptuirea normală a justiție și având în vedere că neconcordanța dintre declarațiile inculpatei cu privire la locul, impactul și urmele de frânare se poate datora unei percepții greșite și determinate de cauze obiective, în cauza de față în mod judicios a apreciat că inculpata nu a acționat cu vinovăție și cu intenția de a induce în eroare autoritățile.
În consecință, pentru aceste considerente precum și cele reținute de instanța de fond, soluția atacată este legală și temeinică, iar recursul declarat este nefondat urmând a fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.proc.pen.,
PENTRU ACE. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de partea vătămată R. V., domiciliat in Z., str.V. Deleu, nr. 3, bl.G.26, ap.17 jud. S., împotriva sentintei penale nr. 81 din 16 februarie 2012 a J. Z..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C.- suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției pentru avocat M. P. A.
Obligă pe partea vătămată recurentă să plătească inculpatei V. A. M. suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe partea vătămată recurentă să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial partial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2012 .
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER I. C. M. V. C. C. I. M. N. red.C.I./A.C.
3 ex. - (...)
Jud.fond M.C.Ș.
| ← Decizia penală nr. 153/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1640/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
