Încheierea penală nr. 506/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr. (...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 506/R/2012
Ședința publică din data de 28 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : I. C. M.
JUDECĂTORI : M. R.
: A. D. L.
G. : T. G.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- DIICOT - S. T. C. reprezentat prin
PROCUROR : DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect recursurile declarate de inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N. împotriva încheierii penale nr. 141/21 martie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., cauza având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpaților.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul I. R. P., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Robert Stef din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar, inculpatul B. M. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Cioltea Octavian, din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar și inculpatul C. D. N., aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av. Pampa N., din Baroul Maramureș, cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea pune în vedere apărătorul inculpatului C. D. N. să-și depună împuternicirea avocațială la dosar.
Inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N., întrebați fiind pe rând de către instanță, arată că își mențin recursurile declarate în cauză și declarațiile de la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului B. M. A. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului și rejudecând, respingerea propunerii de arestare. Î. instanței că propunerea de arestare preventivă formulată în cauză în ceea ce-l privește pe clientul său vizează infracțiunea de trafic de droguri de risc, respectiv că în perioada septembrie 2011 - martie 2012 ar fi fost implicat în activitatea de trafic de droguri, iar la dosar există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a desfășurat asemenea activități, pe care de altfel le-a și recunoscut în fața instanței de fond, făcând și o precizare că înțelege să se prevaleze de art. 3. C., respectiv își însușește întreg probatoriu administrat de P. În aceste condiții solicită a se analiza situația personală a inculpatului și sfera de activitate a acestuia în cadrul cauzei, respectiv să se constate că activitatea infracțională a acestuia se distinge prin perioada de timp în care s-a derulat, amploare și cantitățile valorificate. Astfel, solicită a se constata că toate actele de urmărire penală vizează trei acte materiale de valorificare a unei cantități totale de 5,3 grame de cannabis, respectiv 2 grame în data de
19 septembrie 2011, 1,40 grame în data de 30 septembrie 2011 și 1,80 grame în data de 25 octombrie 2011, iar prețurile percepute sunt aceleași prețuri plătite de inculpat. Î. instanței că în anii anteriori inculpatul a lucrat în străinătate, unde de 3-4 ori a folosit țigări cu cannabis, astfel că după ce s-a întors în țară și-a procurat pentru consum propriu cannabis, iar cu ajutorul unor martori din dosar s-a ajuns ca investigatorii sub acoperire să achiziționeze droguri de la el. S. a se avea în vedere că inculpatul a avut o atitudine sinceră, precizând de unde a făcut rost de droguri, cantitatea de droguri a fost găsită la domiciliul inculpatului I., este la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită sinceră, precum și că în ceea ce-l privește urmărirea penală poate fi finalizată. Mai arată că inculpatul muncește, are o afacere personală, sens în care a și depus acte doveditoare, astfel că apreciază că nu subzistă pericolul pentru ordinea publică în ceea ce-l privește. Totodată, consideră că perioada petrecută de acesta în stare de arest preventiv este suficientă pentru a-i atrage atenția, mai ales că nu provine dintr-o familie cu asemenea activități și n-a mai comis nici măcar abateri contravenționale.
Pentru aceleași considerente apreciază că nici temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f C. nu subzistă, judecarea inculpatului în stare de libertate fiind posibilă fără a impieta asupra evoluției viitoare a procesului.
În subsidiar, solicită a se lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, care ar fi suficientă raportat și la alte situații similare. C. că se poate aprecia raportat la infracțiunea reținută care este tratamentul sancționator aplicabil, respectiv că, chiar dacă este vorba despre infracțiunea de trafic de droguri de risc, cantitatea este aproape nesemnificativă, iar raportat la conduita și poziția inculpatului, precum și la caracterizările de la dosar, acesta poate fi redat societății. În acest sens solicită a se reține că inculpatul desfășoară activitate comercială pe cont propriu, precum și că acesta a conștientizat greșeala comisă.
Personal consideră că practica B.ui T. DIICOT M. fiind diferită față de cea a celorlalte structuri similare, în sensul că acest birou formulează propuneri de arestare preventivă în cazul în care o persoană este surprinsă cu o cantitate mai mare de 10 grame de cannabis.
Apărătorul inculpatului I. R. P. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului. C. că din probele existente la dosar și poziția inculpatului rezultă că acesta a introdus în țară cantitatea de 800 grame de cannabis și a efectuat acte de vânzare a unei părți din această cantitate. Î. faptul că poziția inculpatului a fost de recunoaștere a ambelor fapte imputate, astfel că nu se mai impune măsura arestului preventiv.
Constată că în cauză s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 148 lit. f C.. În ceea ce privește prima condiție a acestor dispoziții, constată că este îndeplinită, dar trebuie verificat în opinia sa dacă există pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate. A. că această probă trebuie produsă de către DIICOT, pentru că la dosar nu există nici măcar indicii că în stare de libertate inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, ce trebuie să fie distinct și trebuie să se facă diferență între pericolul social al faptei și pericolul social pentru ordinea publică. În cauză consideră că nu există nicio astfel de probă, astfel că se impune admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului.
Mai solicită a se avea în vedere că se află la prima confruntare cu legea penală și nu a mai avut niciun conflict cu legea penală.
Apărătorul inculpatului C. D. N. depune împuternicirea avocațială și un set de înscrisuri ce vizează situația personală a inculpatului, respectiv o sentință de divorț și acte medicale din care rezultă că mama sa este încadrată în gradul I de handicap.
S. admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, deoarece consideră că nu sunt întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. f C., lipsind pericolul social concret pe care P. susține că l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens arată că inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională incidental, datorită anturajului, vârstei, curiozității și plictiselii, acceptând să depoziteze la locuința bunicilor o cantitate de cannabis. De asemenea, inculpatul s-a implicat și într-o activitate de vânzare a drogurilor.S., totodată, a se avea în vedere că inculpatul are 20 de ani, nu are antecedente penale și o ajută pe mama sa, care are gradul I de handicap. De asemenea, acesta se va prevala de dispozițiile art. 3. C. și dorește să beneficieze de procedura simplificată, astfel că nu se impune cercetarea în stare de arest.
Apărătorul inculpatului I. R. P. mai solicită a se avea în vedere că, dacă în cauză se impune luarea unei măsuri față de inculpat, solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Apărătorul inculpatului C. D. N. arată că formulează aceeași cerere. Reprezentantul P.ui în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C. solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate în cauză împotriva încheierii penale a T.ui M.. În opinia sa temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă, fiind întrunite dispozițiile art. 143 C., existând indicii și probe că inculpații au săvârșit infracțiunile imputate, dintre care cea mai gravă aceea de trafic de droguri de risc, pe care de altfel inculpații nu le-au contestat și dispozițiile art. 148 lit. f C., pedeapsa pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc fiind mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens, arată că lăsarea în libertate a inculpaților în acest moment procesual, raportat la infracțiunile pentru care aceștia sunt cercetați, ar induce un sentiment de nesiguranță în rândul comunității și de neîncredere în justiție. Totodată, consideră că modul de comitere a infracțiunilor, numărul de acte materiale, circumstanțele personale ale inculpaților și atitudinea acestora, precum și dispozițiile art. 3. C. sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, dar nu fac obiectul prezentului recurs.
Pentru toate aceste motive solicită respingerea recursului.
Inculpatul I. R. P., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, are 19 ani, regretă și nu dorește să-și înceapă viața în penitenciar.
Inculpatul B. M. A., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptelor și solicită a se avea în vedere că are o afacere și o familie.
Inculpatul C. D. N., având ultimul cuvânt, arată că regretă comiterea faptelor și solicită a se avea în vedere situația mamei sale și că nu va mai comite alte fapte penale.
C U R T E A
Deliberand retine ca prin încheierea penală nr.141 din 21 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), au fost respinse cererile formulate de inculpați, prin apărători, având ca obiect luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
A fost admisă propunerea formulată de D. de I. a I. de C. O. și T. - B.
T. M. și în consecință:
În temeiul art. 1491, 148 lit. f C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților: I. R. P. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.
41 alin.2 Cod penal și trafic de droguri de risc în forma introducerii acestora fără drept în țară prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B. M. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.
143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen și C. D. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen., pe o durată de 29 de zile, împotriva cărora au fost emise mandate de arestare preventivă cu începere de la data de 21 martie 2012 și până la 18 aprilie 2012 inclusiv.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, inclusiv suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul I. R. P., sumă ce s-a achitat din fondurile M.ui Justiției către d-na avocat F. M.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că față de inculpați s-a dispus începerea urmăririi penale la data de (...) (B. M. A.) și
(...) (I. R. P.), respectiv (...) pentru C. D. N., iar în cursul urmăririi penale a fost extinsă și la alte fapte și persoane implicate. Acțiunea penală s-a pus în mișcare prin ordonanțele procurorului emise la data de (...).
Având în vedere specificul obligațiilor ce decurg din exercitarea acțiunii penale în cadrul procesului penal, ținând seama de necesitatea unei mai bune desfășurări a tuturor activităților pe care le întreprind organele judiciare pentru rezolvarea cauzelor penale, apare necesară, uneori, luarea anumitor măsuri procesuale. Acestea reprezintă instituții de drept procesual penal care constau în anumite privațiuni, constrângeri personale sau reale, determinate de condițiile și împrejurările în care se desfășoară procesul penal. Prin luarea unor astfel de măsuri, inclusiv a celor restrictive de libertate, așa cum este arestarea preventivă, se urmărește asigurarea atingerii scopului procesual penal, respectiv constatarea la timp și în mod complet a faptelor ce constituie infracțiuni, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Regula este ca judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate iar excepția este privarea de libertate. L. individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 din Constituția României).
Cerința esențială pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpaților este cea prev. de art. 148 din Codul de procedură penală cu referire la art. 143 din Codul de procedură penală, respectiv existența probelor și a indiciilor temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală precum și a unuia din cazurile prev. de art. 148 lit. a - f din Codul de procedură penală.
Aceste dispoziții legale se circumscriu și dispozițiilor art. 5 paragraf 1 lit. c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale, prevederi în sensul cărora privarea de libertate este admisă atunci când ea este făcută pentru că există motive plauzibile de a se bănui că o persoană a săvârșit o infracțiune.
Din perspectiva acestor dispoziții legale și pe baza probelor administrate până în prezent în această fază a urmăririi penale instanța de fond a reținut că există indicii temeinice în sensul că inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N. au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, respectiv cele pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanțele procurorului.
În cauză, există suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpații au comis faptele ce formează obiectul învinuirii, relevante în acest sens fiind declarațiile lor, ale altor persoane care au cunoștință de activitățile inculpaților, interceptări ale convorbirilor telefonice ale acestora, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire rezultate în urma activităților autorizate, procesele-verbale de investigare, procesele verbale de percheziție domiciliară (vol. III din dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico - științifică.
T. a constatat că în cauză își găsesc aplicabilitatea condițiile cerute de dispozițiile art. 148 lit. f din Codul de procedură penală, ca temei al arestării preventive solicitată de procuror, atât în ceea ce privește existența unor probe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică cât și în ceea ce privește limita de pedeapsă prevăzută de lege pentru sancționarea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii dar în aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați inculpații.
T. a avut în vedere și faptul că cei 3 inculpați au avut o atitudine procesuală cooperantă față de organele de cercetare penală și în fața judecătorului și că nu posedă antecedente penale, dar și împrejurările menționate la art. 136 alin. 8 potrivit cărora la alegerea măsurii ce a fost luată s-a ținut seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta și antecedentele persoanei față de care se ia măsura.
Cu toate acestea, la stabilirea pericolului public nu pot fi avute în vedere numai date legate de persoanele inculpaților așa cum s-a solicitat de către apărătorii acestora, ci și datele referitoare la fapte, iar în cazul de față, faptele pentru care sunt cercetați aceștia, prin specificul lor, sunt de natură să creeze în opinia publică un sentiment de insecuritate care conduce la credința că justiția și cei care concură la înfăptuirea lor nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Argumentul privitor la cantitățile relativ reduse a drogurilor oferite spre vânzare nu poate fi privit în mod exclusiv în raport de împrejurarea că activitățile inculpaților au fost stopate prin intervenția organelor statului și nu ca urmare a voinței inculpaților.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă și din împrejurarea că activitatea infracțională care se presupune că au desfășurat-o inculpații a fost deosebit de intensă implicând activități de vânzare - cumpărare de droguri de risc care s-au desfășurat într-un interval de timp destul de lung, și a vizat un număr mare de consumatori, desfășurându-se inclusiv în incinta unui local.
Având în vedere aceste aspecte, precum și dispozițiile art. 5 din Convenție și art. 25 din Constituție, tribunalul a apreciat că măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune iar în cazul de față există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii de către inculpați a unor noi infracțiuni astfel că, pentru apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor precum și pentru desfășurarea în condiții bune a procesului penal se justifică luarea măsurii arestării preventive în ceea ce îi privește pe inculpații I. R. P., B. M. A. și C. D. N.
Inculpații prin apărător au solicitat instanței să dispună luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, măsuri restrictive de libertate iar nu privative, dar în raport de gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, de condițiile concrete în care se presupune că le-au săvârșit (acte repetate într-un interval de timp destul de lung, numărul mare de persoane implicate) instanța apreciază că posibilitatea dispunerii față de aceștia a unor măsuri alternative (prev. de art. 145 și 1451 din Codul de procedură penală), în raport de circumstanțele speței, nu-și găsește justificarea în acest moment.
Pentru aceste motive instanța a respins cererile formulate de inculpați prin apărător având ca obiect luarea măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza considerentelor mai sus expuse, tribunalul a apreciat că propunerea formulată de DIICOT - B. T. M. este întemeiată și a fost admisă și s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o durată de 29 de zile sens în care au fost emise mandatele de arestare preventivă.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs în termenul legal inculpatii B. M. A., I. R. P. si C. D. R.
În motivarea recursului inculpatului B. M. A. se arată că propunerea de arestare preventivă formulată în cauză în ceea ce-l privește pe clientul său vizează infracțiunea de trafic de droguri de risc, respectiv că în perioada septembrie 2011 - martie 2012 ar fi fost implicat în activitatea de trafic de droguri, iar la dosar există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a desfășurat asemenea activități, pe care de altfel le-a și recunoscut în fața instanței de fond, făcând și o precizare că înțelege să se prevaleze de art. 3.
C., respectiv își însușește întreg probatoriu administrat de parchet. A. infracțională a inculpatului se distinge prin perioada de timp în care s-a derulat, amploare și cantitățile valorificate. De asemenea inculpatul a avut o atitudine sinceră, precizând de unde a achiziționat droguri, cantitatea de droguri a fost găsită la domiciliul inculpatului I., este la prima confruntare cu legea penală și a avut o conduită sinceră, precum și că în ceea ce-l privește urmărirea penală poate fi finalizată, are o afacere personală, astfel că apreciază că nu subzistă pericolul pentru ordinea publică în ceea ce-l privește..
Ca atare se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința respingerii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar în subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatului I. R. P. se arată că din probele existente la dosar și depoziția inculpatului rezultă că acesta a introdus în țară cantitatea de 800 grame de cannabis și a efectuat acte de vânzare a unei părți din această cantitate, iar poziția procesuala a inculpatului a fost de recunoaștere a ambelor fapte imputate, astfel că nu se mai impune măsura arestului preventiv. În cauză s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în baza art. 148 lit. f C., iar în ceea ce privește prima condiție a acestor dispoziții,se constată că este îndeplinită, dar trebuie verificat în opinia sa dacă există pericol pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, iar la dosar nu există nici măcar indicii că în stare de libertate inculpatul ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, ce trebuie să fie distinct și trebuie să se facă diferență între pericolul social al faptei și pericolul social pentru ordinea publica și că se afla la prima confruntare cu legea penală.
Ca atare se solicita admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar in subsidiar luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului inculpatului C. D. N. se arată că nu sunt întrunite cumulativ prevederile art. 148 lit. f C., lipsind pericolul social concret pe care parchetul susține că l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului. În acest sens arată că inculpatul s-a implicat în activitatea infracțională incidental, datorită anturajului, vârstei, curiozității și plictiselii, acceptând să depoziteze la locuința bunicilor o cantitate de cannabis. De asemenea, inculpatul s-a implicat și într-o activitate de vânzare a drogurilor. Inculpatul are 20 de ani, nu are antecedente penale și o ajută pe mama sa, care are gradul I de handicap. De asemenea, acesta se va prevala de dispozițiile art. 3. C. și dorește să beneficieze de procedura simplificată, astfel că nu se impune cercetarea în stare de arest.
Ca atare se solicita admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, iar in subsidiar luarea masurii obligarii de a nu parasi tara sau localitatea.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursurile declarate în cauză sunt nefondate .
Instanța de fond a procedat la o analiză obiectivă a temeiului de arestare preventivă a inculpaților: I. R. P. cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și trafic de droguri de risc în forma introducerii acestora fără drept în țară prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B. M. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen și C. D. N., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
Arestarea preventivă se circumscrie disp. art. 143 C.p.p., adică există indicii și probe că inculpatii au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, fundamentate pe declarațiile inculpatilor , ale altor persoane care au cunoștință de activitățile inculpaților, interceptări ale convorbirilor telefonice ale acestora, procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire rezultate în urma activităților autorizate, procesele-verbale de investigare, procesele verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de constatare tehnico - științifică.
Sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p.,.astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise , urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate .
Așa cum în mod pertinent a apreciat și instanța de fond, argumentul privitor la cantitățile relativ reduse a drogurilor oferite spre vânzare nu poate fi privit în mod exclusiv ci în raport de împrejurarea că activitățile inculpaților au fost stopate prin intervenția organelor statului și nu ca urmare a voinței inculpaților, iar pe de alta parte pericolul pentru ordinea publică rezidă și din împrejurarea că activitatea infracțională care se presupune că au desfășurat-o inculpații a fost deosebit de intensă implicând activități de vânzare - cumpărare de droguri de risc care s-au desfășurat într-un interval de timp destul de lung, și a vizat un număr mare de consumatori, desfășurându-se inclusiv în incinta unui local.
În raport cu art. 5 din CEDO măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor , desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Referitor la existența anumitor circumstanțe sau împrejurări de natură să se răsfrângă asupra situațiilor juridice ale inculpaților adică conduita procesuală, numărul de acte materiale comise situația familială , absența antecedentelor penale , vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va adopta o soluție în concordanță cu disp. art. 345
C.p.p
În contextul celor expuse mai sus, este inoportună luarea măsurii preventive a obligării de a nu părasi localitatea sau țara raportat și la disp.art. 145 C. și art. 145 indice 1 C.p.p., buna desfășurare a procesului penal fiind asigurată doar prin luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) C.va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. R. P. ( cu datele personale la dosar ), B. M. A. ( cu datele personale la dosar ) și C. D. N. ( cu datele personale la dosar) împotriva încheierii penale nr. 141/21 martie 2012 a T.ui M..
În baza art. 189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului de avocați C., suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
În baza art 192 alin.2 C.p.p.va obliga pe inculpatii recurenți să plătească în favoarea statului suma de cate 200 lei, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. R. P. ( cu datele personale la dosar ), B. M. A. ( cu datele personale la dosar ) și C. D. N. ( cu datele personale la dosar) împotriva încheierii penale nr. 141/21 martie 2012 a T.ui M..
Obligă inculpații recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. I. C. M. M. R. T. G.
Red.I.C.M./S.M.D.
5 ex./(...)
Cu opinia separată în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul B. M. A. împotriva aceleiași încheieri cu consecința respingerii propunerii de arestare formulată de parchet față de acest inculpat și a luării măsurii obligării de a nu părăsi țara pe o durată de 30 de zile.
Fiind în totalitate de acord cu opinia majoritară în sensul respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de inculpații I. R. P. și C. D. N., pentru considerentele indicate și de către instanța de fond, în opinie minoritară apreciez că, raportat la amploarea și natura infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia dintre cei trei inculpați, precum și la considerentele de ordin personal ale inculpatului B. M. A., față de acesta din urmă nu se impunea luarea măsurii arestării preventive fiind suficientă o măsură preventivă neprivativă de libertate.
Potrivit prevederilor art. 136 alin. 8 C., alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. Măsura arestării preventive nu este o măsură colectivă, ci una individuală, astfel că situația fiecărui inculpat trebuie analizată în mod separat.
Astfel, în sarcina inculpaților I. R. P. și C. D. N. s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și trafic de droguri de risc în forma introducerii acestora fără drept în țară prev. de art. 3 alin.1 din Legea nr. 143/2000 (circa 800 grame cannabis), ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, respectiv trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen.
În sarcina inculpatului B. M. A. s-a reținut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen, însă cu privire la o cantitate mult mai mică de droguri. La locuința inculpatului, cu ocazia percheziției domiciliare au fost descoperite circa 5 gr. de cannabis, în timp ce la locuința inculpatului C. D. N. 225 de grame de cananbis. D. la acestea se adaugă numărul redus de acte materiale de trafic săvârșite de inculpatul B. M. A., acte ce au vizat cantități infime de droguri (până în 2 grame), caracterul ocazional al acestora, împrejurarea că inculpatul a manifestat o cooperare totală cu organele de anchetă, indicând și alte persoane cărora le-a furnizat sau de la care a primit droguri în cantități reduse și doar pentru consum propriu, se poate desprinde concluzia că luarea măsurii arestării preventive față de acesta este excesivă.
Este real că la dosar există indicii și probe din care rezultă că inculpatul a desfășurat asemenea activități, pe care de altfel le-a și recunoscut în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestării preventive, făcând și precizarea că la momentul trimiterii în judecată va dori să se prevaleze de art. 3. C. A. infracțională a inculpatului se distinge de a celorlalți doi inculpați prin perioada de timp în care s-a derulat, amploarea și cantitățile infime valorificate. De asemenea inculpatul a avut o atitudine sinceră, precizând de unde a achiziționat droguri, cantitatea de droguri a fost găsită la domiciliul inculpatului I., este la prima confruntare cu legea penală, are o afacere personală din care își câștigă în mod onest existența, astfel că față de acesta nu se poate aprecia că subzistă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea sa în libertate, nefiind incidente dispozițiile art. 148 lit. f C.
Pe cale de consecință apreciez că raportat la amploarea activității infracționale, persoana inculpatului, conduita sa procesuală și scopul măsurilor preventive în mod generic față de acesta era suficientă luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu impunerea obligațiilor specifice acestei măsuri.
JUDECĂTOR
A. D. L.
Red A.D.L./(...)
| ← Decizia penală nr. 794/2012, Curtea de Apel Cluj | Încheierea penală nr. 397/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
