Decizia penală nr. 920/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)/a3
DECIZIA PENALĂ NR. 920/R/2012
Ședința publică din data de 14 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. C.- președinte secție
JUDECĂTORI: C. I.
GREFIER: M. N.
I. C. M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D. N. A., S. T. C., reprezentat prin
PROCUROR : A. MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata M. R. B. împotriva încheierii penale f.n. din 28 mai 2012, pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., inculpata fiind trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune prev de art. 257 alin 1 Cod penal, art 6 din Legea nr.
78/2000 și art 215 alin 2 Cod penal, cauza având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata în stare de arest, asistată de apărătorul ales, avocat Ș. H., din cadrul Baroului de avocați B., cu delegația la dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. M., din cadrul Baroului de avocați C., cu delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care, apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M. Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra onorariului parțial în cauză.
Întrucât inculpata are apărător ales, se constată încetat de drept mandatul apărătorului desemnat din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales în fața instanței de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii acesteia în stare de libertate. Se apreciază că, în cauză nu mai subzistă acele date și împrejurări care au stat la baza arestării sale preventive. Pericolul social concret nu mai subzistă în sensul că, inculpata ar fi tentată să mai săvârșească astfel de acte care sunt reținute în sarcina sa, în prezentul dosar. În ceea ce privește posibilitatea teoretică sau practică a inculpatei de a influența martorii sau probele de la dosar ele practic nu mai există, probațiunea fiind administrată și documentată cel puțin din acest punct de vedere, chiar în condițiile în care inculpata nu a recunoscut faptele imputate și nici nu dorește ca în această fază să discute existența sau inexistența faptei, nefiind cazul.
În final, se apreciază că față de durata de până acum a măsurii arestului preventiv, s-a împlinit acel termen rezonabil care constituie durata unei asemenea măsuri și ca atare, lăsarea acesteia în stare de libertate ar garanta și o egalitate a părților în procesul penal, în condițiile în care ceilalți inculpați care sunt trimiși în judecată pentru aceeași faptă, se pot apăra în libertate.
Instanța învederează că, la termenul anterior apărătorul desemnat din oficiu al inculpatei a ridicat o problemă privind declararea în termen a recursului, dar la dosar a sosit fila de comunicare, sens în care pe acest aspect nu se mai insistă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpată ca nefondat, cu consecința menținerii încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. În continuare, subzistă temeiul prevăzut de art 148 lit f Cod procedură penală, inculpata fiind acuzată că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege fiiind îndeplinită. Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunicății locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale.
Inculpata a lăsat să se înțeleagă faptul că magistrați procurori și judecători cu atribuții de decizie sunt coruptibili, fapta fiind de natură a zdruncina încrederea publică în actul de justiție și în caracterul corect al înfăptuirii acestuia, toate acestea în scopul obținerii unor foloase materiale considerabile.
Nu se poate reține nici necesitatea egalității de tratament cu ceilalți doi inculpați din prezenta cauză, având în vedere implicarea preponderentă a inculpatei, precum și numărul și gravitatea infracțiunilor sesizate, din care una în dauna unei persoane apropiate care a apelat cu încredere la ajutorul inculpatei.
Inculpata Manga R. B. având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, arătând că faptele nu s-au derulat așa cum s-a reținut în rechizitoriu. Mai arată că ceilalți coinculpați sunt cercetați în stare de libertate, aceștia având dosarul la instanța din O..
C U R T E A :
Prin încheierea penală f. nr. din 28 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b al.1,3 C., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpata M. R. B. (fiica lui V. și B., născ. la (...). deținută în Penitenciarul Gherla), măsura care a fost menținută.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că prin rechizitoriul M. P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,
DNA, S. T. O. a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata M. R. B. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și înșelăciune, prev. de art. 257 alin. 1 cu ref. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art.
215 alin. 1 și 2 C.pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
Sub aspectul stării de fapt, în sarcina inculpatei M. R. B. s-a reținut că în cursul lunii octombrie 2011 l-ar fi abordat pe martorul denunțător Ciuciu M., pe care în schimbul unei garsoniere pentru sine și a sumei de 20.000 euro pentru magistrați, l-ar fi asigurat că îl va pune în legătură cu prim-procurorul P. de pe lângă Tribunalul Bihor și cu judecători de la Curtea de A. O. care sunt în măsură să îl ajute să obțină soluții favorabile în dosarele penale ale fratelui acestuia, Ciuciu D., iar în cazul în care în dosarele aflate în faza de urmărire penală ar apărea indicii și cu privire la implicarea denunțătorului Ciuciu M. în comiterea faptelor cercetate, va facilita prin cunoștințele și prin influența pe care o are printre procurori, obținerea unor soluții favorabile și față de acesta.
S-a mai reținut în sarcina acestei inculpate că în cursul lunii octombrie
2011 ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată T. L. E. prin folosirea de mijloace frauduloase, obținând de la aceasta suma de 9000 euro reprezentând contravaloarea garsonierei situate în mun. O., str. Mioriței nr. 32, ap. 1, jud. B..
Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatei, instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică și subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpata M. R. B., în sensul că există indicii temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpată.
Fără a face la acest moment procesual, o analiză în detaliu a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, instanța s-a limitat a constata că în cauză subzistă indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele care i se impută, în acest sens fiind declarațiile date de martorii denunțători Ciuciu M. și Ciuciu D., declarațiile părții civile T. L. E., ale inculpatei M. R. B. însăși, prin care aceasta recunoaște săvârșirea traficului de influență, a martorilor Moș G., A. M. L., a raportului de constatare tehnico-ștințifică nr.
423.387 din (...) și, nu în ultimul rând, procesele-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale depuse la dosar.
Nu în ultimul rând, subzistă în continuare și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C., inculpata fiind acuzată că a comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de peste 4 ani, cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat fiind îndeplinită.
Referitor la probele din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, instanța a reținut că starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității locale asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale. La stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatei, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Or, în speță inculpata este cercetată pentru comiterea unor infracțiuni grave, gravitatea rezultând nu numai sub aspectul caracterului aspru sancționat de legea penală, ci, mai ales prin prisma conotației negative pe care o astfel de faptă o are asupra opiniei publice. Astfel, inculpata M. a lăsat să se înțeleagă faptul că magistrați procurori și judecători cu atribuții de decizie sunt coruptibili, fapta fiind de natură a zdruncina încrederea publică în actul de justiție și în caracterul corect al înfăptuirii acestuia, toate acestea în scopul obținerii unor foloase materiale considerabile.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță socială a acelei fapte, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, care s-a considerat că în acest caz este evidentă dacă se are în vedere natura infracțiunilor de comiterea cărora este acuzată inculpata, modalitatea concretă de săvârșire, rezonanța faptei în rândul opiniei publice, dar și atitudinea procesuală a acesteia- declarațiile date de inculpată fiind oscilante și contradictorii, inclusiv la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestului, când cu ocazia ultimului cuvânt inculpata a negat orice responsabilitate penală.
Nu s-a reținut nici necesitatea egalității de tratament cu ceilalți doi inculpați din prezenta cauză, având în vedere implicarea preponderentă a inculpatei M. R. B., precum și numărul și gravitatea infracțiunilor sesizate - din care una în dauna unei persoane apropiate care a apelat cu încredere la ajutorul inculpatei.
Toate aceste temeiuri, coroborate și cu cele indicate la art. 136 C.- privind scopul măsurilor preventive, impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, pentru buna derulare a procesului penal, sens în care, în temeiul art. 3002 Cod procedură penală, s-a constatat că măsura arestării preventive luată față de inculpata M. R. B., este legală și temeinică.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs inculpata M. R. B.
În susținerea recursului s-a precizat că nu mai subzistă datele și împrejurările ce au stat la baza arestării sale preventive, pentru că aceasta nu mai este tentată să mai comită astfel de fapte ca cele reținute în sarcina sa în prezentul dosar.
S-a învederat că nu are posibilitatea de a influența martorii pentru că probațiunea a fost deja înregistrată chiar în condițiile în care nu le-a recunoscut.
S-a susținut că s-a depășit durata rezonabilă a arestării preventive iar prin lăsarea recurentei în libertate s-ar garanta egalitatea părților în procesul penal, în condițiile în care restul inculpaților au fost trimiși în judecată pentru aceeași faptă în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpata a fost trimisă în judecată pentru aceea că în luna octombrie 2011 l-a abordat pe denunțătorul din dosar pe care l-a asigurat în schimbul unei garsoniere și a 20.0000 de euro pentru magistrați că-l va ajuta să obțină soluții favorabile în dosarele penale ale fratelui său, iar pe o altă parte vătămată a indus-o în eroare obținând 9000 de euro ca preț al unei garsoniere din O., fapte ce sunt prevăzute de legea penală ca infracțiune de trafic de influență prev. de art.257 alin.1 C.p. rap. la art.7 din
Legea nr.78/2000 și de înșelăciune prev. de art.215 alin.1 și 2 C.p.
Contrar susținerilor recurentei, justificat s-a apreciat de către prima instanță că din probele de la dosar rezultă indicii suficiente potrivit cărora inculpata ar fi comis faptele de care este acuzată, enumerându-se în acest sens probele relevante.
Justificat s-a apreciat că este îndeplinită și cea de-a doua condiție a cazului de arestare prev. de art.148 alin.1 lit.f C.p.p. referitoare la cuantumul pedepsei și la pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei.
În acest sens Curtea apreciază că este indubitabil că lăsarea în libertate a unei persoane care s-a oferit în mod credibil, contra cost, să influențeze actul de justiție penală denotă periculozitatea recurentei; departe de a fi pur abstractă, periculozitatea acesteia rezidă prin crearea aparenței unei rețele paralele sistemului de justiție, rețea ce poate intermedia obținerea unor soluții judiciare contra cost.
Afirmația recurentei că s-a depășit termenul rezonabil al arestării preventive nu poate fi primită din cauză în termenul de 6 luni ce a trecut de la arestarea acesteia urmărirea penală a fost finalizată, iar dosarul a fost trimis instanței de judecată.
Susținerea că recurenta nu mai poate influența probațiunea deja administrată este eronată pentru că în fața instanței urmează să se desfășoare cercetarea judecătorească prin administrarea probelor necesare adoptării unei hotărâri judecătorești în cauză, probele administrate până în acest moment justificând doar trimiterea acesteia în judecată.
În fine, afirmația acesteia că lăsarea sa în libertate nu ar prezenta pericol social concret pentru că nu ar mai fi tentată să mai săvârșească astfel de acte ca și cele reținute în prezentul dosar este pur subiectivă, deoarece riscul comiterii unor noi infracțiuni nu se poate analiza în funcție de prezența sau absența tentației declarată de către inculpată.
Trimiterea recurentei la situația inculpaților cercetați în stare de libertate în fața altor instanțe nu constituie un temei care să conducă la înlăturarea împrejurărilor avute în vedere la arestarea și menținerea arestării inculpatei, deoarece procedura penală română nu garantează niciunui inculpat egalitatea de tratament în privința măsurilor preventive ce sunt necesare să fie luate împotriva sa, din cauză că, în ciuda unor posibile situații echipolente, arestarea preventivă are în vedere și persoana ce face obiectul acestei măsuri, nu doar fapta pentru care este cercetat.
Așa fiind, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Văzând și disp.art. 192 alin.2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata M. R. B., deținută în
Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 28 mai 2012 a T.ui C..
Stabilește în favoarea Baroului de A. C. - suma de 75 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M. Justiției, avocat M. L.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 275 lei cheltuieli judiciare, din care 75 lei reprezentând onorar avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. C. C. I. I. C. M.
GREFIER M. N.
Red.CV Dact.SzM/3ex./(...)
| ← Sentința penală nr. 134/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 794/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
