Decizia penală nr. 94/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR. (...)
DECIZIA PENALĂ NR. 94/R/2012
Ședința publică din 19 ianuarie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. B.-judecător JUDECĂTORI : V. G.
D. P. GREFIER : M. N.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
D. SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. DE PE L.
JUDECĂTORIA ZALĂU împotriva sentinței penale nr.369 din 1 noiembrie
2011 al Judecătoriei Z. pronunțată în dosar nr.(...), privind pe inculpata Z. T.- I. trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 260 alin. 1 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu avocat M.-S. L., din cadrul B.ui de avocați C., cu delegația la dosar, lipsă fiind inculpata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care,
Apărătorul desemnat din oficiu depune la dosar referatul privind plata onorariilor din fondul M.ui Justiției, solicitând ca instanța să se pronunțe asupra acestuia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, soluția este netemeinică în ceea ce privește, pedeapsa aplicată inculpatei cât și modul de executare a pedepsei. Se consideră că au fost greșit aplicate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal. Numai absența antecedentelor penale nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit a Cod penal în favoarea inculpatei, care constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul individualizării pedepsei. În speță, fiind vorba de o infracțiune împotriva înfăptuirii justiției, cu atât mai mult se impune ca circumstanțele atenuante să fie reținute doar când sunt temeinic justificate. În plus, având în vedere că inculpata a avut și pe parcurs o atitudine nesinceră și de indiferența față de actul de justiție, pedeapsa aplicată acesteia nu trebuia să fie sub nicio formă sub minimul special.
De asemenea, în mod nejustificat s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei, conform art. 81 Cod penal. Având în vedere că în cursul urmăririi penale inculpata a dat declarații nesincere, contrazise în mod evident de celelalte probe, iar în fața instanței de judecată nu s-a prezentat deloc. Nu se poate dispune suspendarea condiționată în mod automat, doar pe considerentul lipsei antecedentelor penale. Regula este executarea pedepselor în regim de detenție, suspendarea executării pedepsei fiind o excepție care trebuie temeinic justificată. Scopul pedepsei, adică prevenția specială și prevenția generală, se poate realiza doar dacă pedeapsa aplicată este just individualizată și are efect intimidant. Prin urmare, se impune înlăturarea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin 1 lit a Cod penal, și aplicarea unei pedepse între limitele speciale, cu executare în regim de detenție.
Apărătorul inculpatei solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța a reținut că inculpata a acționat cu vinovăție sub forma praeterintenției, deoarece inculpata a comis cu intenție directă acțiunea de lovire a părții vătămate, dar raportat la rezultatul mai grav, respectiv leziunile cauzate, ce au necesitat 23-
25 de zile de îngrijiri medicale, aceasta a putut prevedea rezultatul mai grav al faptei sale, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că acesta nu se va produce.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art. 72 alin.1 și anume: gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatei, aceasta având vârsta de 47 ani, nu are ocupație ori loc de muncă, nu are antecedente penale și prezintă perspective crescute de reintegrare în societate, aspect rezultat din referatul de evaluare întocmit de S. de probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 2 luni este de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art. 52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cu onorariu avocațial din fondul M.ui Justiției.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr.369 din 1 noiembrie 2011 pronunțată de
Judecătoria Zalău în dosarul nr.(...), în baza art. 260 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lit. a Cod penal, art. 76 alin. 1 lit. d Cod penal a fost condamnată inculpata Z. T. I. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În baza art. 71 C.pen s-a interzis inculpatei drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
In baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei va fi avansata de către Baroul Sălaj pentru apărătorul desemnat din oficiu av. Tărău Cristian.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că L. E. a fost cercetata în dosarul 1505/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria Zalău pentru infracțiunea de vatamare corporala prev. de art.181 alin. 1 C.pen fiind ulterior trimisa in judecata prin rechizitoriul P. de pe lângă J. Z., formând obiectul dosarului nr. (...).
Intre cele doua parti s-a ivit un conflict pe fondul unei acuzatii a partii vatamate care sustinea ca L. E. i-a lovit nepoata, T. L.isa, acuzând-o ca este vinovata de spargerea parbrizului masinii. In acest context T. S. i-a cerut sa-i lasa nepoata în pace insa invinuita L. s-a repezit nervoasa la aceasta a prins-o de urechi dupa care i-a rasucit mana.
Fiind audiata L. E., în calitate de invinuita, in cursul urmaririi penale aceasta a declarat faptul ca in cursul lunii mai 2010 a auzit-o pe nora sa, T. S., parte-vatamata in dosar, ca o injura si o acuza de faptul ca ar fi lovit-o pe nepoata acesteia. Fata de acuzatiile aduse învinuita i-a cerut explicati partii vatamate si a pus-o sa jure pe biblie cu privire la afirmatiile facute, insa aceasta a refuzat si a incercat sa o loveasca. In momentul in care partea vatamata a ridicat mâna pentru a o lovi aceasta s-a oprit acuzand o durere in umar.
Invinuita a precizat faptul ca nu a atins-o si nici nu i-a rasucit mâna asa cum sustine partea vatamata ci doar a incercat sa-i explice ce s-a intamplat si anume ca doar a tras-o de urechi pe nepoata acesteia.
In cursul judecatii L. E. fiind audiata in calitate de inculpata a reiterat cele declarate in cursul urmaririi penale.
Pentru a susține apărarea inculpatei, a fost audiata martora Z. T. Aceasta a declarat faptul ca in cursul anului 2010, aflându-se pe drumul din loc. M. a vazut-o pe partea vatamata T. S., venind nervoasa si intreband cine i-a lovit nepoata. In acel moment a aparut inculpata care a incercat sa explice partii vatamate ca ea nu i-a lovit nepoata ci doar a prins-o de ureche fara sa-i provoace durere. Martora Z. T. sustine ca in acel moment se afla la o distanta de cca 1 m de ambele parti si a vazut cum inculpata i-a aratat parti vatamate cum a prins-o de ureche pe nepoata sa, moment in care, in timp ce partea vatamata o ameninta pe inculpata ca o v-a lovi, a ridicat mana avand aceasta intentie insa nu a reusit sa o mai loveasca intrucat mana i-a ramas in aer, partea vatamata T. S. acuzand durei in umar. Martora sustine ca a auzit, din relatarile, altor persoane, ca partea vatamata are ceva probleme cu mana, fara sa poate preciza ce anume.
In dosarul (...) a Judectoriei Z. au fost audiati si alti martori care infirma cele declarate de inculpata L. E. si de catre martora Z. T. A. martora Z. A. sustine faptul ca inculpata L. E. a prins-o de umar pe partea vatamata tragand-o, moment in care aceasta a început sa acuze durei, martora T. S. sustine faptul ca partea vatamata a fost prinsa de mana de catre inculpata care i-a rasucit mana.
In acest dosar s-a pronuntat sentinta penala nr. 54/2011 în care inculpata L. E. a fost condamnata la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala. In analiza starii de fapt instanta a apreciat ca nesincere declaratiile date de martora Z. T. si S. E. motiv pentru care au fost inlaturate.
In declaratia data în cursul urmaririi penale, în calitate de inculpata, de catre Z. T., aceasta a facut aceleasi precizari sustinand ca partea vatamata a ridicat mâna cu intentia de a lovi pe L. E. fapt care nu s-a mai produs intrucat aceasta a rămas cu mana ridicata, desi au continuat sa se jicneasca partile nu s-au lovit, incidentul finalizandu-se in cele din urma.
In cursul judecatii in prezenta cauza au fost audiati martorii T. S., Z. A., T. S.,
S. E. care au afirmat faptul ca numita L. E. a prins-o de mână pe partea vătămata T. S. cerându-i sa jure pe biblie ca ceea ce sustine este adevarat context in care a prins-o de mâna rasucind-o la spate. La momentul incidentului, martora T. S. sustine ca inculpata Z. T. nu se afla in acel moment la locul faptei, ceea ce denota faptul ca aceasta nu avea cum sa cunoasca cum s-a derulat incidentul dintre cele doua. Acelasi aspect rezulta si din declaratia martorei S. E. care sustine faptul că inculpata Z. T. se afla in curtea casei sale la momentul incidentului insa apreciaza ca din curtea casei se poate vedea în strada distanta fiind de cca 4-5 m astfel ca inculpata putea sa vadă ceea ce s-a întamplat.
Art.69 Cod procedură penală prevede că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente.
Din declarațiile date de inculpata în dosarul nr. (...) al Judecătoriei Z., în faza cercetării judecătorești, rezultă că aceasta a susținut apărarea numitei L.
E. (inculpata în dosarul cu nr. (...)), incercand sa avanseze ipoteza ca L. E. nu a savarsit infractiunea de vatamare corporala iar luxatia de umar suferita de T. S. (conform certificatului medico-legal) s-a produs inopinat in momentul in care aceasta a ridicat mana, fără nici o agresiune venita din exterior. Afirmatiile inculpatei, audiata in calitate de martor, nu sunt sustinute de nici o proba din dosar, astfel ca ipoteza oferita, pe fondul confilctului ivit intre cele doua parti, ramâne singulara. Mai mult decat atat declaratia acesteia este contrazisa de depozitiile martorilor audiati care sustin cu totul o alta stare de fapt, inculpata nici nu era prezenta la locul incidentului derulat intre cele doua persoane, astfel ca sustinerea acesteia ca se afla la cca. 1 metru de cele doua parti este mincinoasa.
Rezultă deci din declarațiile acestor martori, care se coroborează între ele și cu cele menționate în certificatul medico legal ca numita T. S. a suferit un traumatism constând într-o luxatie de umar, traumatism provocat de catre
L. E. prin entorsa mâini drepte.
Instanța a apreciat că din conținutul probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, rezultă fără echivoc că fapta de mărturie mincinoasă există și că a fost săvârșite de către inculpata cu intenție directă.
Potrivit art.260 C.pen infractiunea de marturie mincinoasa este fapta martorului care intr-o cauza penala, civila,disciplinara (...) face afirmatii mincinoase ori nu spune tor ce stie cu privire la imprejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat.
Audiata în calitate de martor, inculpata a sustinut pro causa cele declarate de catre numita L. E. incercand in acest fel sa denatureze adevarul in legatura cu imprejurarile in care s-au derulat evenimentele din data de (...). Caracterul afirmatiilor mincinoase este relevat de anasmbulu probator care nu confirma, mai mult chiar contrazic cele sustinute de catre inculpata. E. adevarat ca uneori martori au o perceptie diferita asupra unor evenimente, perceptie care tine de un ansamblu de factori subiectivi si obiecivi, imprejurari sau circumstante insa de la a sustine ferm o ipoteza pana la a considera ca asa au fost percepute in viziunea martorului derularea unor evenimente, situatii total contradictorii, este o diferenta semnificativa. In cauza inculpata, a sustinut ca a fost prezenta la fata locului si a vazut cum T. S. a ramas cu mâna ridicată fara ca L. E. sa o loveasca sau sa-i cauzeze vreun traumatism, sustineri combatute atat de martorii prezenti la evenimet cat si de certificatul medico-legal care confirma traumatismul suferit de numita T. S., leziuni traumatice acre s-ar fi putut produce prin comprehensiunea bratului cu mâna si răsucirea acestuia în articulatie.
În drept, fapta inculpatei Z. T. I. care, în calitate de martor în dosarul penal nr. (...) al Judecătoriei Z. a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebata întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută și pedepsită de art.260 alin.1 Cod penal.
Sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de a face afirmații mincinoase cu privire la aspectele esențiale cu privire la care a fost audiata. Momentul consumării infracțiunii este marcat de momentul în care acesta a semnat declarațiile de martor în fața instanței de judecată. Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin starea de pericol creată la adresa înfăptuirii justiției. Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de a face declarații mincinoase și urmarea imediată rezultă din însăși comiterea infracțiunii.
Sub aspectul laturii subiective, inculpata a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal. A., din probele administrate reiese că inculpata a avut reprezentarea faptei sale, a prevăzut rezultatul și au urmărit producerea lui, conștientizând, de asemenea, că împrejurările pe care le-a relatat instanței de judecată nu corespund adevărului.
Reținând vinovăția inculpatei, instanța a dispus condamnarea acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.260 alin.1 Cod penal.
La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal.În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.
Raportat la aceste criterii, instanța a apreciat că fapta inculpatei prezintă un pericol social ridicat, motivat prin faptul că acesta a săvârșit o infracțiune care a pus în pericol însăși înfăptuirea justiției. Prin aceasta infractiune se incearca sa se stăvileasca un fenomen extrem de nociv in cadrul procesului judiciar.
E. de subliniat faptul că inculpata a fost propusa spre a fi audiata ca martor în dosar nr. (...) al Judecătoriei Z. de către inculpata din acel dosar L. E. pentru a confirma apărarea invocată de aceasta.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatei, este necunoscuta cu antecedente penale, iar potrivit Referatului de evaluare întocmit în cauza de catre S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj aceasta are o conduita corespunzatoare in societate si familie iar perspectivele de reintegrare sunt majore. Desi inculpata nu a manifestat interes pentru cauza de fata neprezentându-se la nici un termen de judecata pentru a fi audiata instana considera ca, fata de conduita acesteia pozitiva, anterioara savârsirii faptei, se impune reținerea în favoarea acesteia a circumstantei atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a), făcând astfel aplicabilitatea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, sens in care va coborî pedeapsa aplicată sub minimul special.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 4 luni va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatei, apreciază că aceasta este nedemna în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acesteia de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității.
În ceea ce privește pedepsele accesorii, instanța a reținut ca potrivit practicii CEDO (c. Sabau si Pârcalab c. României) nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzute de art. 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, ci doar acele drepturi care se impun vis-a-vis de natura, felul si gravitatea infractiunii savârsite de inculpat.
Potrivit art. 53 din Constituția României restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația ce a generat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere exigenței dreptului sau a libertății. Cerința impusă de art. 20 din C. impune corelarea prevederilor dreptului românesc cu cele ale actelor internaționale iar normele cuprinse în Convenție și Protocoalele adiționale, împreună cu jurisprudența dezvoltată de Curte, alcătuiesc un bloc de convenționalitate cu forță constituțională și superlegislativă. În cauza Hirst vs. Marea Britaniei, Curtea a constatat încălcarea art. 13 din Protocolul nr. 1, ca urmare a interzicerii ope legis a dreptului de a alege al persoanei condamnate la pedeapsa închisorii. Având în vedere că art. 11 al.2 și art. 10 al.2 din C., tratatele ratificate de P. ce fac parte din dreptul intern și art. 3 din Protocolul nr., 1 al CEDO garantează aceste drepturi și că indiferent de natura infracțiunii nu se justifică excluderea persoanei condamnate din grupul persoanelor cu drept de vot neexistând nici o legătură între interdicția votului și scopul pedepsei.
Într-adevăr dreptul de a alege este un drept fundamental al persoanei garantat de C. și de C. E. a D. O. și interzicerea acestuia nu se justifică în cazul infracțiunilor de drept comun având în vedere scopul urmărit prin executarea pedepsei și a cărui realizare nu depinde de interzicerea dreptului la vot.
Prin raportare la această hotărâre instanta a apreciat că interzicerea dreptului de a alege inculpatei, nu este proporțională cu gravitatea faptei și circumstanțele cauzei.
Natura infractiunii pentru care a fost condamnata inculpata nu justifica interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit c,d, și e cod penal , in acest sens sunt și dispozitiile hotarârii CEDO în cauzele Sabau și Pârcalab impotriva României și Mazare contra României prin care s-a stabilit ca interzicerea drepturilor parintești in cadrul aplicarii pedepsei accesorii, în mod automat și independent de natura infractiunilor ce a determinat condamnarea care în speta nu are legatura cu autoritatea părinteasca , cum interzicerea de exercitatre a drepturilor parintești instituie o incalcare a dispozițiilor art 8 din CEDO, or potrivit art 3 din legea 30/1994 de ratificare a convenției a art 1 și art 32 alin 2 din Convenție cât și art art 11 și 20 din Constituția României jurisprudența CEDO este obligatorie pentru autoritațile judiciare române precum și interpretarea data Convenției de instanța europeana.
Nici dreptul de a ocupa o funcție, de a exercita o profesie sau de a desfășura o activitate nu trebuie interzis întrucât inculpata nu s-a folosit de o anume activitate pentru a comite infracțiunea.
Interzicerea dreptului de a fi tutore sau curator nu se justifică în cauză întrucât măsura nu se impune pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane inculpata neaflându-se în situația de a le exercita efectiv. De asemenea, fapta sa nu a fost îndreptată împotriva unei persoane aflată sub ocrotire sau care ar intra în categoria celor în beneficiul cărora legiuitorul a prevăzut tutela și curatela pentru a institui măsura de protecție prev.de art. 64 lit.e Cod penal. Cum, potrivit art. 18 din CEDO restricțiile aduse drepturilor și libertăților nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care au fost prevăzute drept pentru care instanta apreciază că nu se impun a fi intezise aceste drepturi
Celelalte drepturi respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorităților de stat se impun a fi interzise având în vedere criteriile cerute de legile speciale pentru a putea ocupa astfel de funcții și încrederea care trebuie să existe în persoanele ce exercită funcții ce implică autoritatea de stat, criterii cărora inculpatul nu mai corespunde datorită conduitei sale infracționale.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatei, care poate fi reintegrata social și reeducata și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, motiv pentru care a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispud suspendarea condiționată a executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, le-a fost atrasă atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat, potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs P. de pe lângă Judecătoria Zalău prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței penale atacate și rejudecând cauza , pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie majorat cuantumul pedepsei aplicate inculpatei, cu înlăturarea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.p. reținute în favoarea acesteia.
În motivele de recurs s-a arătat că inculpata a comis o infracțiune împotriva înfăptuirii justiției, care nu justifică reținerea circumstanței atenuante prev. de art.74 lit.a C.p. și că aceasta a avut o atitudine nesinceră și indiferentă față de actul de justiție, iar pedeapsa aplicată inculpatei nu trebuia să fie sub minimul special prevăzut de lege.
Pe de altă parte în mod nejustificat s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei conform art.81 C.p., întrucât în faza de urmărire penală inculpata a dat declarații nesincere, contrazise de celelalte probe, iar în fața instanței de judecată nu s-a prezentat.
Verificând sentința penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de P. de pe lângă Judecătoria Zalău și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond în mod întemeiat a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., aplicându-i o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 C.p., întrucât inculpata nu are antecedente penale, iar potrivit referatului de evaluare întocmit de S. de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, aceasta are o conduită corespunzătoare în societate și familie, iar perspectivele sale de reintegrare sunt majore.
Inculpata nu s-a prezentat la judecata în fond a cauzei, însă față de conduita pozitivă a acesteia anterior săvârșirii faptei, în mod întemeiat s-a reținut în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prev. de art.74 lit.a C.p., iar pedeapsa aplicată acesteia a fost redusă sub minimul special prevăzut de lege.
Tot în mod întemeiat s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, potrivit art.81 și art.82 C.p., atrăgându-i atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 C.p., deoarece inculpata nu are antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penală, iar reeducarea acesteia , raportat la fapta comisă și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, se poate realiza și fără executarea pedepsei în regim de detenție.
Având în vedere că nu se impune înlăturarea circumstanței atenuante reținute în favoarea inculpatei și nici schimbarea modalității de executare a pedepsei, pentru motivele care s-au arătat în detaliu mai sus, în baza art.38515 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de P. de pe lângă judecătoria Z. împotriva sentinței penale nr.369 din (...) a Judecătoriei Z. urmează să fie respins ca nefondat.
În baza art.189 c.p.p. urmează să se stabilească în favoarea B.ui de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu, care va fi suportat din FMJ.
Cheltuielile judiciare suportate de stat în recurs urmează să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către P. DE PE L. JUDECĂTORIA ZALĂU privind pe inculpata Z. T. I., împotriva sentinței penale nr. 369 din 1 noiembrie 2011 a Judecătoriei Z..
Stabilește în favoarea B.ui de A. C.- suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul M.ui Justiției.
Cheltuielile judiciare rămân in sarcina statului.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. B. V. G. D. P.
GREFIER M. N.
Red.V.G./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.M. A. M
| ← Decizia penală nr. 164/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 1028/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
