Decizia penală nr. 829/2012, Curtea de Apel Cluj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR. (...)*

DECIZIA PENALĂ NR.829/R/2012

Ședința publică din data de 30 mai 2012

I. constituită din : PREȘEDINTE : V. C. JUDECĂTORI : M. R.

A. D. L. GREFIER : M. V.-G.

P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :

ANEM. CIREAP

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza penală având ca obiect recursul declarat de către inculpatul M. M. C. și asiguratorul SC A. R. - A. V. I. G. SA B. - S. C. împotriva sentinței penale nr. 69/10 februarie 2012 pronunțată în dosar nr. (...)* al Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, fapte prevăzute și pedepsite de art. 178 alin. 1, 2 Cod penal și art. 184 alin. 2 și 4

Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpatului M. M. C., părților civile B. F. I., S. C. J. C. - C. C. I C.-N. și A. Ț. A. SA. Și a asigurătorului SC A. R. A. VIG B. - S. C.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 16 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A :

Prin sentința penală 69 din 10 februarie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr. (...)*, în temeiul art. 334 Cod procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridică a faptelor din infracțiunile de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal

în infracțiunile de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.

În baza art.178 alin. 1 și 2 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului

M. M.-C. fiul lui V. și J., născut la data de (...) în loc. C.-N., jud. C., dom. în C.-

N., str. Aleea C. nr. 6, ap.28, jud. C., CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.184 alin. 2 și 4 Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului M. M. C., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.33 lit. b) Cod penal raportat la art.34 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art.81 alin.1 și 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 4 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

S-a constatat că în baza poliței de asigurare seria HN nr. 1607050/ (...), SC A. R. - A. VIG SA - S. C. are calitatea de asigurător de răspundere civilă.

În temeiul art.14, art. 346 C.p.p rap. la art. 998-999 C. și la art.50 și art.

54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. F. I. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile următoarele sume: 6700 lei reprezentând daune materiale, 40.000 lei reprezentând daune morale, 8900 lei reprezentând prestație periodică lunară în sumă globală, calculată de la data producerii accidentului până la data la data pronunțării prezentei sentințe și 122 lei lunar, reprezentând prestație periodică lunară începând cu data pronunțării prezentei sentințe (calculată ca și diferența dintre venitul minim brut pe țară și pensia aflată în plată) și până la încetarea stării de nevoie.

S-a constatat că în baza art. 313 teza a IIa din OUG nr.72/2006 S. C. J. C.-

Secția C. I se subrogă în drepturile și obligațiile C. de A. de S. a J. C.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999

Cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. C. - SECȚIA C. I cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. F. I. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 1058,40 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.

În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999

Cod civil și la art. 22, art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de SC A.-Ț. A. SA și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri materiale suma de 71.136,99 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul cu nr. (...) avariat în accidentul de circulație.

În baza art.14 alin. 1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 313 din

Legea nr.95/2006, cu modificările ulterioare, s-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către partea civilă S. J. DE U. Z. cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate persoanei vătămate B. I.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 și 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din

Legea 136/1995 a fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, la plata sumei de 1488 lei către partea civilă B. F.

I. reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de aceasta.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales av. Cataniciu Steluța și de către apărător desemnat din oficiu av. B. Aurelia (pentru

2 termene de judecată).

În temeiul art. 189 alin.1 C.p.p. s-a dispus avansarea din fondurile M.ui

Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu av. B. Aurelia, iar în baza art. 191 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rezoluția din (...) din dosar 486/P/2004 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj după efectuarea în cauză a două rapoarte de expertiză tehnică auto, s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuitului M. M. C. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.178 alin. 2 Cod penal, art.184 alin.1, 3 Cod penal și art.184 alin.2, 4 Cod penal, și neînceperea urmăririi penale față de aceeași persoană pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.184 alin.1, 3 Cod penal.

Prin rezoluția din (...) (f.270, vol. I) s-a admis plângerea formulată de partea vătămată B. F. I. cu motivarea încălcării prev. art. 120 C.p.p., a fost efectuată o nouă expertiză tehnică iar prin R. din data de (...) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. 2 C.p. și art. 184 lin.2 și 4 C.p., prin aplicarea art.47 Cod penal și neînceperea urmăririi penale pentru alte două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art.

184 alin.1 și 3 C.p., soluție menținută și în urma plângerii formulate, prin rezoluția din (...).

Prin sentința penală nr.112/2007 a Judecătoriei Z., în baza art. 278 indice

1 pct.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petenta B. F. I. împotriva rezoluției din data de (...) din dosarul nr.486/P/2004 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, ca nefondată.

Prin Decizia penală nr.39/(...) a T.ui S. a fost admis recursul părții vătămate B. F. I. contra sentinței penale nr.112/2007 a Judecătoriei Z., a fost casată această hotărâre, iar judecând cauza pe fond în baza art.278/1 pct.8 lit.b Cod procedură penală, a fost admisă plângerea și desființată ordonanța din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând ca în cauză să se efectueze o expertiză tehnică-auto la L. I. de E. C. C., prin care să se stabilească dinamica producerii accidentului, cauzele care au determinat accidentul precum și dacă accidentul putea fi evitat în cazul în care inculpatul circula cu viteză legală.

Prin rezoluția din data de (...) din dosar nr.486/P/2004 s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. M. C., pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și, respectiv art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. De asemenea, s-a dispus prin aceeași rezoluție neînceperea urmăririi penale față de învinuitul M. M. C. pentru două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, datorită lipsei plângerii prealabile. Împotriva soluției dispusă prin această rezoluție, petenta B. F. I. a formulat plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din data de (...) din dosar nr.309/II/2/2009, reținându-se că soluția inițială dispusă de procuror este temeinică și legală.

Prin Încheierea din data de 23 octombrie 2009 din Dosarul (...) al

Judecătoriei Z., instanța de judecată a admis plângerea petentei în baza art. 278¹ alin. 8 lit. c C.p.p, a desființat soluția procurorului privind scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului M. M.-C. pentru comiterea infracțiunilor de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă prevăzute și pedepsite de art.

178 alin. 1 și 2 C.p și art. 184 alin. 2 și 4 C.p, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și a reținut cauza spre judecare.

Prin Sentința penală nr. 315/(...) din dosarul (...) al Judecătoriei Z. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.1 și 2 C.p în baza art.11 pct. 2 lit.b rap. la art. 10 alin. 1 lit. f C.p.p. ca urmare a lipsei plângerii formulate în baza art. 2781 C.p.p. de persoana vătămată în interesele sale legitime, partea vătămată B. F. I. apreciindu-se că nu are calitatea de a formula plângere sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă. S-a dispus de asemenea condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și 4 C.p.p. în dauna părții vătămate B. F. I.

Prin Decizia penală 662/R/2011 Curtea de A. C. a admis recursurile declarate de inculpat și P. de pe lângă Judecătoria Zalău, a casat în întregime sentința și a trimis cauza spre rejudecare. În considerentele deciziei s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f C.p.p. decât când lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru acele infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângere prealabilă ori uciderea din culpă se urmărește din oficiu; mai mult partea vătămată B. F. I. are un interes legitim de a formula plângere în temeiul art. 2781 C.p.p., prin aceea că a fost victima accidentului rutier în care a fost implicat inculpatul , iar fapta având două urmări vinovăția nu poate fi scindată, în concluzie instanța de fond este obligată să se pronunțe sub aspectul ambelor infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, în urma analizei probelor deja administrate în cauză și dacă se impune și a altor probe.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

În data de (...), inculpatul M. M. C. conducea autoturismul marca M. 190 D cu nr. de înmatriculare (...) pe ruta C. N. - Z. având ca pasager pe scaunul din dreapta față pe victima B. I. B. Pe raza localității Z., în condiții de întuneric, ploaie și carosabil umed, după ieșirea dintr-o curbă la dreapta semnalizată cu indicatorul „curbă deosebit de periculoasă „ și înainte de intrarea într-o curbă la stânga, autoturismul condus de către inculpat brusc a pătruns în totalitate pe celălalt sens de mers, în poziție perpendiculară, la o distanță de aproximativ 10 m în fața autovehiculului marca VW cu nr. de înmatriculare (...) condus de către martorul S. S. R. care circula pe direcția Z. C. N. și care nu a putut evita impactul. În aceste condiții autoturismul condus de inculpat a fost lovit în partea laterală dreapta cu partea din față a autovehiculului condus de către martorul S. S. R. În urma impactului, pasagera din autoturismul condus de către inculpat, în urma leziunilor suferite a decedat. În urma accidentului dintre cele șase persoane aflate în autovehiculul condus de către S. S. R., au suferit vătămări corporale astfel: B. F. I. 75-80 zile îngrijiri medicale, B. I. 50-55 zile îngrijiri medicale și U. D. 7-8 zile îngrijiri medicale.

În ce privește vătămările corporale suferite de partea vătămată B. F. I. din raportul de constatare medico legală 2344/II/b/167 din (...) s-a stabilit că acestea au pus în primejdie viața acesteia iar pentru vindecare sunt necesare 75-

80 zile de îngrijiri medicale (f. 142).

În urma analizei toxicologice, s-a stabilit că cei doi conducători auto implicați în accident nu se aflau sub influența băuturilor alcoolice în momentul producerii accidentului.

Cu ocazia audierii, inculpatului M. M. C. acesta a declarat constant, în faza de urmărire penală (f.170-173-dosar 486/P/2004) și în fața instanței de judecată (f.140 vl.II), că nu își amintește nimic în legătură cu împrejurările și condițiile producerii accidentului și arată că personal nu se consideră vinovat de producerea acestui accident. Prin raportul de constatare medico legală

178/II/b/21 din (...) (f.177) s-a stabilit că inculpatul a suferit în urma accidentului leziuni traumatice care au necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale, nu i-au pus în pericol viața și în urma acestor leziuni ar fi putut prezenta o amnezie temporară.

Potrivit art.63 alin.2 Cod procedură penală, probele nu au o valoare mai dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia făcându-se de către organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Starea de fapt reținută de instanță rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză.

Astfel din declarațiile martorilor audiați B. I. (f.150-151, 197), U. D.-M. (f.153-154, 234), A. M.-L. (f.155, 156), M. G.-F. (f.157,158, 196), S. S.-R. (f.160-

163, 177) rezultă că accidentul s-a produs pe timp de noapte, ploua mărunt iar carosabilul era umed. Potrivit declarațiilor martorilor A. M.-L., M. G.-F. și S. S.-R. inculpatul circula cu viteză mare și a virat brusc stânga la o distanță de 10 m în fața autovehiculului VW, martorul M. aflat pe bancheta din față a microbuzului a declarat că a văzut mașina inculpatului că a derapat, iar potrivit declarațiilor martorilor B. I., M. G. și S. S. R. imediat după producerea accidentului a sosit la fața locului o persoană în vârstă care a spus că a văzut autoturismul M. înainte de locul producerii accidentului că a derapat mergând în zig zag pe șosea.

În cauză au fost efectuate un număr de patru expertize tehnice judiciare. Din prima expertiză efectuată de expertul judiciar auto Pădurean Gregoriu

(f.189-199) a rezultat că viteza autoturismului condus de inculpat era mai mare de 52 km/h, iar acesta a ieșit din curba la dreapta, cu o viteză neadaptată pentru circulație în curbe periculoasă, și-a pierdut stabilitatea, a trecut pe contrasens virând la stânga și derapând lateral. Evitarea producerii accidentului se putea face dacă inculpatul circula cu o viteză mai mică de 52 km /h, iar de către conducătorul autovehiculului VW dacă acesta circula cu 11 km/h.

Cea de-a doua expertiză (f.203-2018) a fost efectuată de experții tehnici Ș. V. și S. S. - expert recomandat de către inculpat, care au stabilit că viteza de derapare pe asfalt umed este de 7., viteza cu care circula autoturismul M. cu nr. de înmatriculare (...) a fost corelată cu starea și configurația drumului și deci intrarea pe contrasens nu a fost determinată de viteza de deplasare, această viteză neputându-se stabili prin calcul datorită lipsei elementelor necesare, dar cu siguranță a fost sub 71 km/h și în concluzie s-a arătat că pierderea direcției de mers s-a datorat unor defecțiuni ale acesteia la partea stângă care au produs o mișcare de rotație în jurul axului ce trece prin centrul de greutate și a provocat intrarea pe contrasens, rezultând astfel că accidentul nu a putut fi evitat de conducătorul autoturismului marca M. cu nr. de înmatriculare (...).Conducătorul microbuzului putea evita impactul dacă circula cu viteza sub 13 km/h. În completările efectuate de către aceiași experți se arată că schimbarea direcției de mers nu s-a datorat derapajului autoturismului și nici unei manevre bruște spre stânga pentru ocolirea unui obstacol și ea s-a datorat smulgerii capului de bară care face legătura între fuzeta stângă și levierul de comandă al casetei de direcție.

În expertiza tehnică efectuată de expertul G. T. se arată că autoturismul condus de inculpat circula înainte de derapaj cu o viteză de 70 km/h, viteza de derapare fiind de 64 km/h. În concluziile acestei expertize se arată că după ce a trecut de o curbă la dreapta, s-a apropiat cu autovehiculul de o curbă la stânga deosebit de periculoasă (pe raza localității Z.), moment în care încercând să reducă viteza și să vireze spre stânga a început să derapeze, situație în care vehiculul pe care-l conducea s-a îndreptat cu fața spre acostamentul din stânga drumului, iar încercând să redreseze autoturismul, conducătorul a acționat brusc volanul trăgând puternic spre dreapta, ceea ce a dus la smulgerea sau ruperea unui element de direcție, situație în care autovehiculul nu și-a schimbat direcția și a intrat în întregime pe contrasens, orientându-se perpendicular pe axul drumului. De asemenea, s-a mai arătat că accidentul putea fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză uniformă și mai mică de 64 km /h la intrarea în curbă la stânga, iar de către conducătorul microbuzului dacă circula cu o viteză mai mică de 2. D. tehnică a intervenit după intrarea în derapaj datorită vitezei neadaptate la condițiile de drum, iar în condițiile deplasării cu o viteză mai mică de 50 km/h probabilitatea apariției acestei defecțiunii era mult redusă.

În ultima expertiză tehnică întocmită de expert B. B. se concluzionează că accidentul s-a produs din cauza pătrunderii pe contrasens a autoturismului cu nr. de înmatriculare (...) condus de inculpatul M. M. C., datorită deplasării cu o viteză superioară limitei admise și neadaptată condițiilor de drum. T., expertul a analizat și existența unei posibile defecțiuni tehnice survenite anterior accidentului la nivelul sistemului de direcție al autoturismului M.. Concluzia acestuia a fost că nici din punct de vedere al urmelor constatate și nici din punct de vedere al traiectoriei descrisă de autoturism înainte de impact nu se justifică apariția unei defecțiuni și anume a ruperii bieletei de direcție de pe partea stângă.

Analizând conținutul și concluziile rapoartelor de expertiză tehnică-auto efectuate instanța de fond a constatat că trei din cele patru expertize efectuate în cauză sunt concordante în ce privește următoarele concluzii:

- schimbarea direcției de mers spre stânga și pătrunderea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat este urmare a derapajului datorat neadaptării vitezei la condițiile de drum: două curbe periculoase consecutive și carosabil umed;

- viteza de derapaj, raportat la traiectoria drumului și condițiile carosabilului umed, stabilită de experți, chiar dacă variază, în toate cazurile este superioară vitezei de 50 km/h;

- pentru evitarea accidentului se stabilește că inculpatul trebuia să circule cu o viteză mai redusă dar superioară limitei legale de viteză în localitate 50 km/h, iar conducătorul autovehiculului VW trebuia să circule cu o viteză mult inferioară limitei legale de viteză ( 11-27 km/h);

- nu este cauză a producerii accidentului o defecțiune tehnică intervenită anterior în timpul mersului, chiar și expertul G. T. care nu exclude o asemenea posibilitate stabilește că defecțiunea sistemului de direcție nu este cauza accidentului ci o condiție de agravare a consecințelor (cauza este derapajul determinat de o viteză mai mare de 64 km/h).

Concluziile acestor rapoarte de expertiză se coroborează și cu declarațiile martorilor în ce privește derapajul și viteza mare cu care circula inculpatul anterior producerii accidentului.

Prin excepție, expertiza întocmită de Ș. V. și S. S. ajunge la concluzia că accidentul nu s-a produs ca urmare a derapajului, ci datorită unei defecțiuni intervenite în timpul mersului la sistemul de direcție al autoturismului condus de inculpat.

I. de fond a constatat că acești experți exclud posibilitatea derapajului autoturismului condus de inculpat în mod nejustificat. Pe de o parte, susțin că viteza de derapaj este de 71 km/h, pe de altă parte susțin că viteza de deplasare a autoturismului condus de inculpat nu se poate stabili și apoi ajung la concluzia că autoturismul inculpatului nu a derapat, iar motivele invocate par puțin plauzibile și nesusținute cu argumente științifice. Astfel, experții au tras această concluzie din faptul că din procesul verbal de cercetare la fața locului nu rezultă că autoturismul M. să fi imprimat pe carosabil urme de derapare, în condițiile în care aceeași experți nu exclud posibilitatea ca acestea să fie șterse de ploaie. Mai vin cu un argument în plus arătând că potrivit modului teoretic de derapare la intrare într-o curbă la dreapta, inculpatul ar fi trebuit să iasă în decor în partea stângă (f.219) ceea ce nu are relevanță în cauză în condițiile în care în situația dată locul pătrunderii pe contrasens și a impactului nu sunt situate la intrarea în curbă la dreapta ci la intrarea în curbă la stânga după ieșirea din curba la dreapta.(I. a apreciat că nu este exclusă însă deraparea nici la intrarea în curba la dreapta iar inculpatul să nu iasă în decor încercând redresarea, așa cum rezultă din declarațiile martorilor care arată că autoturismul inculpatului a fost văzut de o persoană circulând în zig-zag înainte de producerea accidentului). Inițial experții au ajuns la concluzia că accidentul s-a produs ca urmare a unei defecțiuni tehnice însă au stabilit acest lucru prin eliminarea celorlalte posibile cauze (derapaj, obstacol pe sensul de mers al inculpatului) și fără a indica ce defecțiune și cum s-a produs; afirmă că este anterioară producerii accidentului dar în același timp afirmă că nu se poate stabili starea tehnică a autoturismului M. înainte de producerea accidentului. Ulterior, expertizând autoturismul, experții au constatat smulgerea capului de bară care face legătura între fuzeta și levierul de comandă al casetei de direcție, dar din raportul de expertiză și din lămuririle date în fața instanței de judecată de expert S. S. s-a apreciat că nu rezultă cu certitudine dacă defecțiunea respectivă a intervenit înainte, în timpul sau după producerea accidentului. Pe considerentele de mai sus, având în vedere contradicțiile sesizate în concluziile acestui raport de expertiză, argumentația neconvingătoare dar și faptul că nu se coroborează cu concluziile nici unui alt raport de expertiză întocmit în cauză, instanța a înlăturat această probă și nu a ținut seama de acesta la soluționarea cauzei.

I. de fond a apreciat că din mijloacele de probă administrate rezultă fără urmă de îndoială starea de fapt așa cum a fost reținută de instanță și vinovăția exclusivă a inculpatului M. M. C.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de (...) în temeiul art. 334

C.p.p. instanța a pus în discuție, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii celor două infracțiuni - ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă prev. de art. 178 alin.2 C.p. și art. 184 alin. 2 și 4 C.p. ca fiind săvârșite în concurs ideal, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p. în loc de concurs real potrivit art. 33 lit. a C.p., așa cum s-a reținut în încheierea din data de (...). Acest aspect a fost pus în discuția părților la acel termen de judecată, iar la termenul din data de (...) a formulat concluzii asupra propunerii de schimbare a încadrării juridice și apărătorul ales al inculpatului. I. a fost investită cu soluționarea pe fond a cauzei prin încheierea din data de (...) limitele judecății fiind stabilite prin aceasta.

Prin încheierea din data (...) s-a stabilit obiectul judecății, respectiv infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă prev. de art.

178 alin.2 C.p. și art. 184 alin. 2 și 4 C.p. cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal. Din starea de fapt reținută rezultă că inculpatul a săvârși o singură faptă care a avut mai multe urmări constituind elementele constitutive a două infracțiuni, motiv pentru care s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunile de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art.

33 lit. a) Cod penal în infracțiunile de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin.2 și 4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b) Cod penal.

În drept fapta inculpatului M. M. C., care în seara zilei de (...), in timp ce conducea autoturismul marca M. cu nr. de înmatriculare (...) pe raza localității Z. jud. S. nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a intrat în derapaj și a pătruns perpendicular pe contrasens intrând în coliziune cu autovehiculul Marca VW cu nr. de înmatriculare (...) care circula regulamentar, în urma accidentului rutier astfel provocat victima B. I. B. decedând iar partea vătămată B. F. I. suferind leziuni care au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale și i-au pus viața in primejdie, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p., aflate în concurs ideal în condițiile art. 33 lit. b C.p.

Inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa în formă agravată prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal și art. 184 alin.4 Cod penal întrucât a circulat cu o viteză neadaptată condițiilor de drum, superioară limitei legale de viteză în localitate, și a trecut peste marcajul continuu de pe carosabil încălcând astfel dispozițiile art. 48 din OUG 1. care prevede: „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze in funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră in condiții de siguranță"; și art.135 alin.1, art.155 alin.1 și art. 158 lit. c din HG 85/2003 privind Regulamentul de aplicare a OUG 1., (în vigoare la data producerii accidentului) care reglementează că este interzisă trecerea peste linia continuă, limita de viteză în localitate este de 50 km/h și obligația de a reduce viteza în curbe periculoase sau lipsite de vizibilitate.

Inculpatul a săvârșit infracțiunea de vătămare corporală din culpă și în forma agravată prevăzută și sancționată de art.184 alin.2 Cod penal, întrucât fapta a avut urmările prevăzute de art.182 alin.1 și 2 Cod penal, respectiv a produs leziuni mai mari de 60 zile și aceste leziuni au pus în pericol viața părții vătămate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a comis fapta din culpă, sub forma culpei cu prevedere potrivit art. 19 alin.1 pct.2 lit. lit. a) Cod penal. Vinovăția inculpatului în modalitatea culpei cu prevedere rezultă din împrejurarea că producerea accidentului s-a datorat încălcării grave a mai multor norme privind siguranța circulației rutiere, în această situație circulând cu viteză peste limita legală și în condiții de noapte și carosabil umed, inculpatul a prevăzut pericolul reprezentat de fapta sa pentru pasagerul din mașină și alți participanți la trafic dar în mod neîntemeiat a apreciat că nu se va produce.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța de fond s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal. În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptelor, apreciat potrivit prev. art.181 alin.2 Cod penal, instanța a apreciat că fapta prezintă un pericol social sporit datorită modalității de comitere, respectiv prin încălcarea gravă a dispozițiilor legale în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, raportat la urmările grave produse, precum și la urmările care s-ar fi putut produce.

T., instanța a avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 35 ani, este căsătorit, are un copil minor, are studii superioare și un loc de muncă, iar potrivit fișei de cazier acesta nu este cunoscut cu antecedente penale. Pe parcursul urmăririi penale inculpatul a declarat că nu își amintește împrejurările producerii accidentului dar și că nu se consideră vinovat de producerea acestuia, nu s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor judiciare și a solicitat în numeroase ocazii amânarea cauzei pe motive mai mult sau mai puțin justificate, încercând tergiversarea soluționării cauzei.

Față de pericolul social al faptei, gravitatea urmărilor acesteia și conduita inculpatului în timpul procesului penal, instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului de circumstanțe atenuante apreciind că în aceste condiții nu se justifică angajarea răspunderii inculpatului prin raportare la limite de pedeapsă mai mici, dar având în vedere conduita anterioară, lipsa antecedentelor penale și persoana inculpatului instanța a aplicat acestuia pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege.

Raportat la circumstanțele reale și personale ale cauzei și limitele de pedeapsă stabilite de lege, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev de art. 178 alin. 1 și 2 C.p. și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.p.

În ceea ce privește aplicarea pedepselor accesorii în baza art.71 Cod penal instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepselor principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta. A. în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la C. E. a D. O., jurisprudența Curții Europene a D. O., dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că o instituire a unei interdicții pentru inculpați de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpați și de persoana acestora.

Infracțiunile fiind săvârșite în concurs ideal, în baza art.33 lit. b) Cod penal raportat la art.34 lit. b) Cod penal instanța de fond a contopit pedepsele stabilite prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de

2 ani închisoare.

În baza art.71 alin.1 Cod penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, vârsta și persoana inculpatului, perioada lungă de timp scursă de la data săvârșirii infracțiunilor, instanța a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei consideră că este un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

I. de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.

1 și 2 Cod Penal, privind cuantumul pedepsei rezultante aplicate, lipsa antecedentelor penale, posibilitatea atingerii scopului pedepsei și fără executarea pedepsei în loc de detenție, prin urmare, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Soluționarea laturii civile a cauzei .

Partea vătămată B. I. F. s-a constituit parte civilă cu suma de 6.700 lei daune materiale, 40.000 daune morale, despăgubiri lunare de 450 lei prestație periodică lunară, începând cu data producerii accidentului (f.78).

În cauză s-a constituit parte civilă S. J. de U. Z. cu suma de 486,63 lei actualizată cu dobânda oficială a BNR până la data plății integrale reprezentând cheltuieli de spitalizare cu persoana vătămată B. I., iar C. de A. de S. C. cu suma de 1.058,4 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată B. F. anexând în probațiune decontul cheltuielilor (f.144-145 - dos. urm.pen.).

S-a mai constituit parte civilă în cauză SC A.-Ț. A. SA împotriva inculpatului M. M. C. și a asigurătorului de răspundere civilă SC A. R. A. V. SA cu suma de 71.136,99 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul (...) avariat în accidentul de circulație din data de (...) (f.37).

La data producerii accidentului (...) autoturismul condus de inculpat avea încheiată polița RCA seria SHN nr. 1607050 din data de (...) valabilă de la data de

(...)-(...) încheiată cu asigurătorul de răspundere civilă SC A. R. -A. VIG SA - S. C.

(f.129), societate care are calitatea de asigurător de răspundere civilă în prezenta cauză, fiind citat în această calitate în proces.

Potrivit art.49 coroborate cu art.44, 50 și 54 din Legea nr.136/1995 (în vigoare la data producerii accidentului rutier) asigurătorul acordă în mod nemijlocit celui păgubit despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțele persoane păgubite prin accidente de autovehicule. D. se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și chel tuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.

În ce privește acțiunea civilă a părții civile B. F. I., instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil: fapta ilicită - infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, vinovăția - culpa cu prevedere a inculpatului și prejudiciul produs părții vătămate prin lezarea sănătății și integrității corporale a acesteia, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită a inculpatului și prejudiciul produs. Legătura de cauzalitate dintre fapta inculpatului și prejudiciul produs pății civile rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei. Potrivit raportului de constatare medico legală (f.142), ca urmare a producerii accidentului partea vătămată a suferit următoarele leziuni - politraumatism, TCC minor grad I. Fractura coastelor

3,4,5,6,7,8,9,10,11 stângi. Hemopneumotorace stâng. Fractură de bazin. E. braț stâng. Hematom al coapsei stângi -, iar din actele medicale depuse la dosar - bilete de externare (f.88-90, 211-220), deciziile asupra capacității de muncă (f.

221-226) - rezultă că internările ulterioare, intervențiile chirurgicale, tratamentul de recuperare la B. F. dar și încadrarea în grad de invaliditate au legătură cu leziunile produse în urma accidentului.

În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă B. F. I. instanța de fond a constatat că pentru dovedirea prejudiciului material invocat partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri medicale (f.84-85, 88-90,

211-215, 219-220), chitanțe privind taxa de spitalizare la S. C. de R. B. F. (f.216-

218), decizii asupra capacității de muncă a părții vătămate și încadrarea acesteia în grad de invaliditate II, respectiv III (f.221-226-vl II, 50-vol. III,), decizie privind acordarea pensiei de invaliditate (227 vl II), cupoane de pensie (f.54-55 vl. III), adresă de la C. J. de P. S. privind cuantumul pensiei de invaliditate în perioada (...)-(...) (f.259-261 vl. II), copie de pe carte de muncă (f.265-271 vl.II) și au fost audiați martorii B. Ana (f.175), P. M.-F. (f.176). Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului, despăgubirile urmând a fi acordate în echitate. Analizând actele medicale depuse în cauză, dovezile de plată și declarațiile martorilor, instanța constată că partea vătămată în vederea tratării și recuperării a fost supusă unor cheltuieli privind medicamentația, transportul, proceduri de recuperare anual la B. F.-O. ((...)- de două ori, (...), de fiecare dată cheltuind aproximativ 1000 lei cu deplasare, proceduri, cazare), astfel că instanța a considerat că sunt justificate daunele materiale solicitate în cuantum de 6700 lei.

În ce privește prestația periodică solicitată de partea civilă începând cu data producerii accidentului, instanța de fond a reținut că prin decizia asupra capacității de muncă nr. 290/(...) partea civilă B. F. I. a fost încadrată în gradul II de invaliditate, iar ulterior prin decizia asupra capacității de muncă nr.801/(...) a fost încadrată în gradul III de invaliditate și în prezent potrivit Deciziei 2708/(...) fiind încadrată în gradul III de invaliditate, fiind fixat termen pentru revizuire (...) (f.50). Datorită stării de sănătate prin decizia nr. 1. (...) părții vătămate i s-a acordat pensie de invaliditate, partea civilă beneficiind și în prezent de această pensie care are un cuantum actual de 578 lei lunar (f.54-55), neavând un loc de muncă. Partea civilă nu era angajată în muncă la data producerii accidentului rutier, dar anterior a avut un loc de muncă, are o calificare profesională, astfel se poate presupune în mod rezonabil că aceasta urma să își găsească un loc de muncă și să obțină un venit din muncă. Astfel, este evident că partea civilă a suferit un prejudiciu material ca urmare a reducerii capacității de muncă a acesteia, a încadrării sale într-un grad de handicap, a dificultății de a-și găsi un loc de muncă și, în consecință, aceasta nu mai poate obține veniturile pe care le- ar fi obținut în situația în care nu ar fi avut loc alterarea sănătății și a capacității sale de muncă prin fapta inculpatului.

Cuantumul prestației periodice cuvenite părții civile ca și compensație se determină ca diferență dintre veniturile realizate anterior intervenirii stării de invaliditate și veniturile obținute ulterior - inclusiv prestațiile sociale primite ca urmare a stării de incapacitate/invaliditate. A. în vedere că la data producerii accidentului partea civilă nu avea un loc de muncă, la calcularea prestației periodice lunare instanța s-a raportat la salariu minim pe economie garantat în plată pentru un program normal de lucru, în vigoare pentru fiecare lună din perioada ulterioară producerii accidentului. Astfel, conform conținutului cărții de muncă la data producerii accidentului rutier partea civilă beneficia de ajutor de șomaj, în perioada (...)-(...) partea vătămată a beneficiat de indemnizație de concediu medical, fără însă ca aceasta să facă dovada cuantumului astfel că instanța va respinge cererea de acordare a unei prestații lunare aferentă acestei perioade. Începând cu data de (...) partea vătămată nu a mai beneficiat de ajutor de șomaj, iar de la data de (...) partea civilă a primit în plată pensie de invaliditate, în cuantumul lunar precizat în adresa comunicată de C. J. de P. S.

(f.259) și conform cupoanelor de pensie depuse la dosarul cauzei. Prestația periodică lunară calculată ca diferență între salariu minim pe economie și cuantumul pensiei de invaliditate, pentru perioada (...) - (...) este în sumă globală de 8900 lei (calculată prin raportare la salariul minim pe economie de 310 lei (H.G nr.2346/2004) în anul 2005, 330 lei (H.G nr.1766/2005) în 2006, 390 lei în anul 2007 (H.G nr. 1835/2006), 500 lei în ianuarie -septembrie 2008 (H.G nr.

1507/2007), 540 lei în octombrie -decembrie 2008 (H.G nr. 1051/2008), 600 lei in 2009 și 2010 (H.G nr. 1051/2008) , 670 în 2011 (HG 1193/2010) și 700 lei în

2012 ( HG 1225/2011).

În ceea ce privește acordarea despăgubirii periodice pentru viitor, având în vedere valoarea de referință salariul minim pe economie de la data pronunțării sentinței și cuantumul actual al pensiei de invaliditate de 578 lei, instanța de fond a considerat că părții vătămate i se cuvine o periodică lunară de 122 lei lunar, sumă ce se va acorda lunar părții civile începând cu data pronunțării prezentei și până la încetarea stării de nevoie.

Față de daunele morale solicitate de partea civilă B. F. I., instanța a apreciat că prin leziunile corporale suferite părții civile, pe lângă un prejudiciu material i s-a produs și un prejudiciu moral constând în suferința fizică și psihică resimțită. A. în vedere perioada lungă de recuperare și vârsta părții vătămate, leziunile provocate și tratamentul la care a fost necesar să se supună, în mod cert i-a fost afectată acesteia viața socială, familială și profesională și i-au produs o suferință psihică. I. de fond a reținut că unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate, necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, dar în același timp cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit încât să aibă efecte compensatorii și să nu constituie venituri nejustificate. A. în vedere suferința fizică resimțită ca urmare a leziunilor traumatice descrise în actele medicale, disconfortul produs de necesitatea prezentării sale la unități spitalicești în vederea consultării, internările repetate, intervențiile chirurgicale ulterioare, tratamentul de recuperare pe o perioadă foarte îndelungată, dar și restrângerea firească a sferei activităților cotidiene pe perioada recuperării, instanța a considerat că suma de 40.000 lei reprezintă o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile și nu duce la o îmbogățire fără justă cauză.

A. în vedere toate considerentele de mai sus în temeiul art.14, art. 346

C.p.p rap. la art. 998-999 C. și la art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă B. F. I. și a fost obligat inculpatul alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile următoarele sume: 6700 lei reprezentând daune materiale, 40.000 lei reprezentând daune morale, 8900 lei reprezentând prestație periodică lunară în sumă globală, calculată de la data producerii accidentului până la data la data pronunțării prezentei sentințe, 122 lei lunar reprezentând prestație periodică lunară începând cu data pronunțării prezentei sentințe (calculată ca și diferența dintre venitul minim brut pe țară și pensia aflată în plată) și până la încetarea stării de nevoie.

Față de constituirea de parte civilă a C. de A. de S. C., instanța de fond a constatat că în baza art. 313 teza a II a din OUG nr.72/2006 S. C. J. C.-Secția C. I se subrogă în drepturile și obligațiile C. de A. de S. a J. C. A. în vedere decontul de cheltuieli depus la dosarul cauzei pentru dovedirea pretențiilor civile formulate (f.145) și constatându-se ca fiind îndeplinite în cauză condițiile răspunderii civile delictuale, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 cod civil și art. 313 din Legea nr.95/2006, coroborat cu art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a admis acțiunea civilă formulată de S. C. J. C. - Secția C. I cu privire la contravaloarea serviciilor medicale acordate părții vătămate B. F. I. și l-a obligat pe inculpat alături de asiguratorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile suma de 1058,40 lei la care se adaugă dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data plății integrale.

În cauză s-a constituit parte civilă și societatea de asigurare SC A.-Ț. A. Sa cu suma de 71.136,99 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul VW cu nr. de înmatriculare (...) implicat în accidentul rutier provocat de inculpat (f.37-76). Din înscrisurile depuse de partea civilă la dosarul cauzei rezultă că autovehiculul VW cu nr. de înmatriculare (...) avea încheiată la data producerii accidentului asigurare facultativă pentru avarii și furt cu SC A.- Ț. A. Sa - polița 2919170/(...) (f.38). Pentru despăgubirea proprietarului autovehiculului avariat a fost întocmit dosarul de daună 0. fiind stabilită, pe baza procesului verbal de constatare din (...) (f.40) și a proceselor verbale de reconstatare a daunei auto din (...) și (...) (f.44-46), o despăgubire de 71136,99 lei (f.47) acest cuantum fiind dovedit cu chitanțele, facturile, devize și oferte de preț depuse la dosarul cauzei (f.42-42, 52-64).

Potrivit ordinelor de plată depuse în copie la filele 48-51 din dosar rezultă că asigurătorul SC A.-Ț. A. Sa a achitat integral suma de 71136,99 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autovehiculului avariat. Față de prejudiciul produs proprietarului autovehiculul VW cu nr. de înmatriculare (...) prin fapta inculpatului, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, între fapta inculpatului și avarierea microbuzului există legătură directă de cauzalitate, culpa revenind în mod exclusiv inculpatului. În aceste condiții, proprietarul autovehiculului avariat are calitatea de persoană vătămată prin fapta inculpatului dedusă judecății și în temeiul art.14 C.p.p. are dreptul de a se constitui parte civilă în cauză. Potrivit art. 22 alin.1 din Legea 136/1995, în limitele indemnizației plătite în asigurările de bunuri, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubei. Față de această prevedere legală instanța constată că asigurătorul SC A.-Ț. A. Sa despăgubind integral pe proprietarul autovehiculului s-a subrogat în drepturile acestuia în ce privește recuperarea pagubei de la persoanele răspunzătoare și are calitatea de parte civilă în prezenta cauză.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, raportat la art.998-999 Cod civil și la art. 22, art.50 și art. 54 alin.1 din Legea nr.136/1995 instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de SC A.- Ț. A. Sa și l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, să plătească părții civile cu titlu de despăgubiri materiale suma de 71.136,99 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autovehiculul cu nr. (...) avariat în accidentul de circulație.

I. de fond a constatat că persoana B. I. deși a suferit leziuni în accidentul rutier provocat de inculpatul M. M. C., nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului, acțiunea penală nu a fost pusă în mișcare, instanța nu a fost sesizată și cu această faptă. În procesul penal acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale, în speță neexistând o acțiune penală privind această faptă, în procesul penal persoana vătămată B. I. nu are calitatea de parte vătămată, rezultă în temeiul art. 14 alin.1 și 2 C.p.p. că nu poate fi exercitată în prezentul proces penal acțiunea civilă a S. J. de U. Z. pentru cheltuielile de spitalizare efectuate cu numitul B. I., motiv pentru care s-a respins ca inadmisibilă această acțiune civilă.

În baza art.359 Cod procedură penală, instanța de fond a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod penal, conform cărora săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neplata obligațiilor civile până la expirarea termenului de încercare, atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și dispunerea executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

În ce privește cererea părții civile B. F. I. de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, văzând înscrisurile doveditoare depuse la filele 36-38 vl. III din care rezultă că partea civilă a achitat onorariu apărătorului ales Ielciu Otilia în sumă de 1488 lei, instanța de fond a apreciat ca întemeiată cererea și în baza art. 193 alin.1 și 2 Cod procedură penală coroborat cu art. 50 din Legea

136/1995 l-a obligat pe inculpat alături de asigurătorul de răspundere civilă, în limita plafonului legal, la plata sumei de 1488 lei către partea civilă B. F. I. cu titlu de cheltuieli judiciare.

S-a constatat că inculpatul a fost asistat de către apărător ales av. Cataniciu Steluța și de către apărător desemnat din oficiu av. B. Aurelia cu delegație la dosar fila 47 și 82 (pentru 2 termene de judecată), iar în temeiul art.

189 alin.1 C.p.p. s-a dispune avansarea din fondurile M.ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu av. B. Aurelia.

În baza art. 191 alin.1 C.p.p a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinței atât inculpatul M. M.-C. cât și asigurătorul S. A. R.

A. V. I. G. S. au formulat recurs.

În recursul declarat de inculpat s-a solicitat în principal, casarea sentinței recurate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpatului în temeiul prev. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. e Cod pr.pen., întrucât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 47 Cod penal, accidentul datorându-se unui caz fortuit.

Astfel, s-a susținut în esență că intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat s-a datorat faptului smulgerii capătului de bară care face legătura între rozeta stângă și levierul de comandă al sistemului de direcție, așa cum s-a stabilit prin una dintre expertizele efectuate în cauză, acesta neputând fi evitat.

S. A. R. A. V. I. G. S. a formulat recurs solicitând înlăturarea obligării asigurătorului alături de inculpat la plata despăgubirilor în cuantum de

71.136,99 lei către S.-Ț. A. S., deoarece valoarea reală a autoturismului cu nr. de înmatriculare (...) pentru care s-a acordat despăgubirea a fost de 41.956 lei conform calcului pe care la depus la dosar.

Analizând recursurile declarate, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 69/2012 Judecătoria Zalău a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 alin. 1 și 2 Cod penal și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal.

Până la pronunțarea acestei soluții, în cauză au fost dispuse față de inculpat trei soluții de scoatere de sub urmărire penală.

Astfel după efectuarea primelor două expertize prin rezoluția din (...) adoptată în dosarul 486/P/2004 a P.ui de pe lângă Judecătoria Zalău s-a adoptat soluția de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului, apreciindu-se că accidentul s-a datorat unu caz fortuit, respectiv smulgerea capătului de bară care face legătura între rozeta stângă și levierul de comandă al sistemului de direcție )f.114-118, vol. I).

Prin rezoluția din (...) (f.270, vol. I) s-a admis de către prim - procuror plângerea formulată de partea vătămată B. F. I. cu motivarea încălcării prev. art.

120 C.p.p., astfel că a fost efectuată o nouă expertiză tehnică iar prin R. din data de (...) s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile prev. de art. 178 alin. 2 C.p. și art. 184 lin.2 și 4 C.p., prin aplicarea art.47 Cod penal și neînceperea urmăririi penale pentru alte două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p.

Prin cel de al treilea raport de expertiză tehnică auto efectuat în cauză după infirmarea primei soluții s-a stabilit din nou (f.298-299 vol. I) s-a reținut că

„încercând să redreseze autoturismul la intrarea în curbă, conducătorul auto a acționat brusc volanul trăgând puternic spre dreapta ceea ce a dus la smulgerea sau ruperea unui element de direcție ce poate fi un cap de bară sau bieleta de direcție de pe partea stângă față"; pătrunzând astfel pe contrasens.

Prin urmare, la data de (...) a fost adoptată o nouă soluție de scoatere de sub urmărire penală, soluție menținută și de către prim procuror în urma plângerii formulate, prin rezoluția din (...).

Prin sentința penală nr.112/2007 a Judecătoriei Z., în baza art. 278 indice

1 pct.8 lit.a Cod procedură penală, s-a respins plângerea formulată de petenta B.

F. I. împotriva rezoluției din data de (...) din dosarul nr.486/P/2004 al P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, ca nefondată.

Prin Decizia penală nr.39/(...) a T.ui S. a fost admis recursul părții vătămate B. F. I. contra sentinței penale nr.112/2007 a Judecătoriei Z., a fost casată această hotărâre, iar judecând cauza pe fond în baza art.278/1 pct.8 lit.b Cod procedură penală, a fost admisă plângerea și desființată ordonanța din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și rezoluția din (...) a P.ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale, urmând ca în cauză să se efectueze o expertiză tehnică-auto la L. I. de E. C. C., prin care să se stabilească din nou dinamica producerii accidentului, cauzele care au determinat accidentul precum și dacă accidentul putea fi evitat în cazul în care inculpatul circula cu viteză legală.

Prin rezoluția din data de (...) din dosar nr.486/P/2004 (f.8-11, vol. II) s-a dispus din nou scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M. M. C., pentru infracțiunile de ucidere din culpă și vătămare corporală din culpă, prevăzute de art.178 alin.1 și 2 Cod penal și, respectiv art.184 alin.2 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale celor două infracțiuni. De asemenea, s-a dispus prin aceeași rezoluție neînceperea urmăririi penale față de învinuitul M. M. C. pentru două infracțiuni de vătămare corporală din culpă prevăzute de art.184 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b) Cod penal, datorită lipsei plângerii prealabile.

Împotriva soluției dispusă prin această rezoluție, petenta B. F. I. a formulat plângere care a fost respinsă ca nefondată prin rezoluția din data de (...) din dosar nr.309/II/2/2009, reținându-se că soluția inițială dispusă de procuror este temeinică și legală.

Prin Încheierea din data de 23 octombrie 2009 din Dosarul (...) al

178 alin. 1 și 2 C.p și art. 184 alin. 2 și 4 C.p, cu aplicarea art. 33 lit. a C.p. și a reținut cauza spre judecare.

S-a dispus de asemenea condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendare condiționată pe un termen de încercare de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 și

4 C.p.p. în dauna părții vătămate B. F. I.

Prin Decizia penală 662/R/2011 Curtea de A. C. a admis recursurile declarate de inculpat și P. de pe lângă Judecătoria Zalău, a casat în întregime sentința și a trimis cauza spre rejudecare. În considerentele deciziei s-a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. f C.p.p. decât când lipsește plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru acele infracțiuni pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângere prealabilă ori uciderea din culpă se urmărește din oficiu; mai mult partea vătămată B. F. I. avea un interes legitim de a formula plângere în temeiul art. 2781 C.p.p., prin aceea că a fost victima accidentului rutier în care a fost implicat inculpatul, iar fapta având două urmări vinovăția nu poate fi scindată, în concluzie instanța de fond este obligată să se pronunțe sub aspectul ambelor infracțiuni pentru care a fost cercetat inculpatul, în urma analizei probelor deja administrate în cauză și dacă se impune și a altor probe.

Soluția de condamnare a fost întemeiată pe interpretarea coroborată a materialului probator, respectiv a unora dintre depozițiile testimoniale cu unele din concluziile tehnico-științifice ale celor patru rapoarte de expertiză întocmite în cauză.

I. de fond a reținut culpa inculpatului în comiterea accidentului, culpă constând în aceea că producerea accidentului s-a datorat încălcării grave a mai multor norme privind siguranța circulației rutiere, inculpatul circulând cu viteză peste limita legală și în condiții de noapte și carosabil umed, neadaptând astfel viteza la condițiile de trafic și de deplasare.

În opoziție cu cele reținute de prima instanță, Curtea, reexaminând întregul material probator administrat reține că în cauză au existat trei rezoluții ale procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului.

În condițiile în care inculpatul a suferit și el serioase leziuni în urma accidentului, acesta nu a fost în măsură să ofere detalii suplimentare despre producerea acestuia, astfel încât în primul rând trebuie examinate concluziile tehnico-științifice ale expertizelor efectuate în cauză, care prin natura lor sunt relativ mai obiective decât depozițiile testimoniale.

În cauză au fost efectuate patru expertize tehnice auto pe baza cărora nu s-a putut stabili cu certitudine care a fost dinamica producerii accidentului și nici viteza cu care inculpatul a circulat, respectiv viteza cu care a intrat în acea curbă periculoasă.

Prima expertiză a fost efectuată la data de 18 mai 2005 a stabilit că viteza autoturismului condus de inculpat era mai mare de 52 km/h. V. autoturismului VW a fost apreciată la circa 75 km/h. M. de producere a accidentului stabilit a fost neadaptarea vitezei în curbă ceea ce a contribuit la pierderea stabilității și intrarea pe contrasens. P. de evitare a accidentului ar fi fost în situația în care autoturismul condus de inculpat ar fi intrat în curbă cu o viteză mai mică de 52 km/h.

Această primă expertiză a fost refăcută deoarece inculpatul a contestat-o, susținând că i-a fost încălcat dreptul la apărare și nu au fost respectate normele procedurale cu privire la prezența expertului asistent care a fost încuviințat de către procuror.

În condițiile în care la acea dată organul de urmărire penală a dispus refacerea acestei expertize, apreciind că nu a fost efectuată procedural, concluziile acesteia nu mai pot fi avute în vedere la soluționarea cauzei (f.246-

250, vol. I).

În cea de a doua expertiză s-a stabilit că intrarea pe contrasens a autoturismului condus de inculpat s-a datorat faptului smulgerii capătului de bară care face legătura între rozeta stângă și levierul de comandă al sistemului de direcție. S-a stabilit că această defecțiune tehnică a fost cauza care a determinat intrarea pe contrasens a mașinii conduse de către inculpat, în cauză fiind incident cazul fortuit.

Considerentele acestei expertize fac trimitere la procesul-verbal de cercetare la fața locului din care rezultă că la fața locului nu a existat nicio urmă de derapaj sau de frânare. Mai mult, experții au arătat științific că dacă ar fi existat un derapaj, urmele nu puteau fi șterse nici în situația în care a plouat, pentru că autoturismul condus de inculpat era de natură să imprime urme serioase pe carosabil și acestea nu puteau fi șterse în decurs de o jumătate de oră de la anunțarea accidentului și până la sosirea organelor de poliție la fața locului.

Experții au arătat și faptul că, chiar dacă ar fi fost urme de derapaj, autoturismul condus de inculpat ar fi derapat în partea dreaptă, în șanț, datorită forței centrifuge și nu pe partea stângă. În această expertiză se mai arată că după ce mașina condusă de inculpat a ieșit din curbă, a parcurs o distanță de 100 de metri în linie dreaptă fără să rezulte că a derapat în vreun fel, traiectorie care denotă existența unei posibile defecțiuni apărute brusc în timpul deplasării. Persoanele care se aflau în autoturismul marca VW au arătat în fața instanței că autoturismul condus de inculpat a intrat brusc pe contrasens într-un unghi de

90 de grade, aspect confirmat și de raportul de expertiză întocmit de expertul G.

Din ceea de a treia expertiză rezultă că accidentul ar fi putut fi evitat dacă autoturismul condus de inculpat ar fi rulat cu o viteză mai mică de 64 km/h, aceasta fiind viteza limită la care apare derapajul la intrarea în curbă, fără a putea însă stabili cu exactitate care era viteza cu care autoturismul condus de inculpat a intrat în curbă. Experții au arătat că nu există indici tehnici la care să se raporteze pentru a stabili viteza exactă cu care circula autoturismul condus de inculpat și viteza din momentul producerii impactului, împrejurare de natură a atrage un dubiu asupra cauzelor derapajului și, implicit a producerii accidentului, cea ce pledează în final pentru ipoteza apariției intempestive a acelei defecțiuni, respectiv a smulgerii sau ruperii unui element de direcție.

Concluziile celei de a patra expertiză efectuată în cauză nu sunt în măsură să facă „lumină"; în cauză. Expertul vorbește de o viteză probabilă din momentul impactului, la VW stabilind o viteză de 3., iar la M. 59 km/h, însă se arată în mod expres că nu se pot stabili cu certitudine vitezele inițiale de deplasare ale celor două autovehicule.

La punctul 3 din expertiză se arată că accidentul ar fi putut fi evitat dacă inculpatul ar fi circulat cu o viteză care să-i permită să circule pe banda sa de mers, dar în condițiile în care nu s-a putut stabili cu certitudine sau măcar cu aproximație viteza cu care acesta circula, nu se poate reține nici vinovăția inculpatului.

La fel de real este că la cea de a patra expertiză simulările și comparațiile s- au făcut având în vedere alte tipuri de mașini decât cele implicate în accident.

În concluzie, față de toate aceste concluzii contradictorii cu privire la viteza de deplasare și adaptarea acesteia la condițiile de trafic, nu se poate acorda o deosebită valoare probatorie depozițiilor testimoniale care indică faptul că inculpatul ar fi intrat pe contrasens cu o viteză mare, deoarece în primul rând aceste percepții sunt subiective iar în al doilea rând această percepție putea surveni și din pricina faptului că, datorită defecțiunii tehnice survenite, autoturismul a pătruns practic fără nici un control pe contrasens, poziționându- se perpendicular pe axul drumului.

În ceea ce privește recursul declarat de asigurător este întemeiată critica în sensul că se impunea constatarea calității de asigurător și nu obligarea în solidar cu inculpatul, și aceasta în limita plafonului de despăgubiri la data producerii accidentului și nu în alte limite, adică în cuantumul limitelor stabilite de art. 10 alin. 1 lit. b și art. 36 din Ordinul 3113/(...), publicat în Mo.Of. nr.858/(...) (în vigoare la data producerii accidentului). În limitele acestui plafon, părțile civile urmează a fi despăgubite, având în vedere că polița de asigurare acoperă și ipoteza ivirii unui caz fortuit.

În consecință, în baza art. 385/15 pct. b și d C.pr.pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpatul M. M.-C. împotriva sentinței penale nr. 69/(...) a

Judecătoriei Z. pe care o va casa sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului, a modului de soluționare a laturii civile, a greșitei obligări a inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile B. F. I., precum și a greșitei obligări a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la fond în favoarea statului.

Rejudecând, în baza art. 11.pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C. pr. pen. coroborat cu art. 47 C. pen. va dispune achitarea inculpatului recurent de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4

Cod penal.

Față de această soluție, în mod evident nu se mai pune problema analizei intervenției prescripției speciale în ceea ce privește infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen.

Pe cale de consecință, vor fi înlăturate din sentința atacată toate dispozițiile privind aplicarea art. 64, art. 71, art.81 și urm. Cod penal precum și dispozițiile de obligare a inculpatului alături d e asigurător la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile și a cheltuielilor de judecată în primă instanță în favoarea părții civile B. F. I., precum și cele privind greșita obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la fond în favoarea statului.

Se va constata așadar că în cauză calitatea de asigurător o are S. A. R. A.

V. I. G. S. B., prin sucursala C. în limita plafonului de despăgubiri prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. b din Ordinul 3113/(...), publicat în Mo.Of. nr.858/(...).

În aceste limite, vor fi menținute și dispozițiile de obligare a acestei societăți la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților civile de către instanța de fond.

În temeiul art. 193 C.pr.pen. Curtea va respinge solicitarea părții civile B.

F. I. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță și în recurs.

De asemenea, cheltuielile judiciare efectuate de stat la judecata în fond vor rămâne în sarcina acestuia și se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

În baza art. 385/15 pct. b și d C.pr.pen. admite recursul declarat de inculpatul M. M.-C. (fiul lui V. și J., născut la data de (...) în loc. C.-N., jud. C., dom. în C.-N., str. Aleea C. nr. 6, ap.28, jud. C., CNP 1., cetățean român, fără antecedente penale) și asigurătorul S. A. R. A. V. I . G. S. B. , prin sucursala C. împotriva sentinței penale nr. 69/(...) a Judecătoriei Z. pe care o casează sub aspectul greșitei condamnări a inculpatului, a modului de soluționare a laturii civile, a greșitei obligări a inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor de judecată în favoarea părții civile B. F. I., precum și a greșitei obligări a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la fond în favoarea statului.

Rejudecând, în baza art. 11.pct.2 lit. a rap. la art. 10 lit. e C. pr. pen. coroborat cu art. 47 C. pen. achită pe inculpatul recurent de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunilor de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 1 și 2 C.pen. și vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Înlătură din sentința atacată toate dispozițiile privind aplicarea art. 64, art.

71, art.81 și urm. Cod penal.

Înlătură din sentința atacată dispozițiile de obligare a inculpatului alături de asigurător la plata despăgubirilor civile în favoarea părților civile și a cheltuielilor de judecată în primă instanță în favoarea părții civile B. F. I., precum și cele privind greșita obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare la fond în favoarea statului.

Constată că în cauză calitatea de asigurător o are S. A. R. A. V. I. G. S. B., prin sucursala C. în limita plafonului de despăgubiri prevăzut de art. 10 alin. 1 lit. b din Ordinul 3113/(...), publicat în Mo.Of. nr.858/(...).

Menține, în această limită, dispozițiile de obligare a acestei societăți la plata despăgubirilor civile stabilite în favoarea părților civile de către instanța de fond.

Respinge solicitarea părții civile B. F. I. de obligare a inculpatului și asigurătorului la plata cheltuielilor de judecată în prima instanță și în recurs.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat la judecata în fond rămân în sarcina acestuia.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 30 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, V. C. M. R. A. D. L.

GREFIER, M. V.-G.

Red.A.D.L. Dact.H.C./4 ex./(...)

Jud.fond: M. D.E.

← Decizia penală nr. 760/2012, Curtea de Apel Cluj		Decizia penală nr. 164/2012, Curtea de Apel Cluj →

Decizia penală nr. 829/2012, Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 829/2012, Curtea de Apel Cluj