Încheierea penală nr. 598/2012, Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR.(...)
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 598/R/2012
Ședința publică din data de 18 aprilie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : M. R. JUDECĂTORI : A. D. L. I. C. M.
GREFIER : T. G.
P. de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin P. :
ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de P. de pe lângă
Tribunalul Cluj împotriva încheierii penale nr. 39/C din 08 aprilie 2012 pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., având ca obiect propunerea de arestare preventivă a inculpatului N. I. R.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. I. R., asistat de apărător desemnat din oficiu, av. M. L., cu delegație avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, s-a procedat la identificarea inculpatului N. I. R.
Curtea constată că în cauză s-au depus motivele de recurs și constatările medico-legale preliminare, din care rezultă că victima a decedat.
Inculpatul N. I. R., întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu și că își menține declarația dată în fața T.ui C., în care a arătat că regretă comiterea faptei și că era nervos la data săvârșirii acesteia, deoarece tatăl său i-a lovit bunicii, poziția sa fiind consemnată conform declarației depuse la dosar.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta P. susține recursul declarat în cauză, apreciind întemeiată calea de atac. S. a se avea în vedere că la data formulării propunerii de arestare preventivă inculpatul era cercetat pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat, iar în acest moment a survenit decesul victimei, care s-a realizat în ciuda îngrijirilor medicale și datorită agresiunilor exercitate de inculpat. A. că prima instanță a dat o interpretare greșită textelor legale și în analiza împrejurărilor de fapt a concluzionat că nu se impune privarea de libertate a inculpatului pentru că nu sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f C., lăsarea în libertate a inculpatului nefiind de natură a perturba ordinea publică. Astfel, s-a concluzionat împrejurarea că inculpatul a acționat într-o stare de provocare, fiind conform instanței de fond explicabil într-o oarecare măsură reacția inculpatului. S. însă a se avea în vedere că este vorba despre uciderea unei persoane cu mâinile și picioarele și astfel nu poate fi explicată și acceptată reținerea existenței unei circumstanțe atenuante ca cea a scuzei provocării. Din punct de vedere al dispozițiilor procedural penale și a art. 5 din CEDO fapta concret comisă, raportat la urmările grave ale acesteia, reclamă cu necesitate luarea măsurii arestului preventiv a inculpatului pentru buna derulare a procesului penal și prezervarea ordinii și liniștii publice. În opinia sa, este necesară privarea de libertate a inculpatului raportat la gravitatea extremă a faptei, inclusiv având în vedere dispozițiile CEDO, gravitatea faptei fiind suficientă pentru a se dispune arestarea inculpatului. Mai mult, ordinea publică și comunitatea din care inculpatul și victima provin va fi tulburată dacă acesta este cercetat pentru omor calificat asupra tatălui în stare de libertate.
Pentru aceste motive, în baza art. 385/15pct. 2 lit. d C. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecarea propunerii de arestare, iar constatând că sunt întrunite dispozițiile art. 136,
143 și 148 lit. f C., precum și art. 5 Cedo, să se dispună arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile. Cu cheltuieli judiciare în sarcina statului.
Apărătorul inculpatului N. I. R. în baza art. 385/15 alin. 1 pct.2 C. solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea încheierii penale atacate ca temeinică și legală. Chiar dacă fapta pentru care inculpatul este cercetat este foarte gravă și a fost săvârșită asupra tatălui său, consideră că în mod corect s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului și s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv, raportat la împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și reținând existența conflictului tensionat între inculpat și victimă, acela acea dată se afla și sub influența băuturilor alcoolice. Mai solicită a se avea în vedere că victima își agresa în mod frecvent soția, copilul și părinții.
A. că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate și că nu există probe că prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens solicită a se avea în vedere și argumentele de ordin personal, respectiv că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, nu este o fire violentă, a recunoscut comiterea faptei, declarând că nu a avut intenția de a-
și ucide tatăl, ci de a-și apăra bunicii. Cu onorariu din FMJ.
Inculpatul N. I. R., având ultimul cuvânt, arată că regretă foarte mult comiterea faptei și că nu va mai săvârși pe viitor infracțiuni de asemenea natură, infracțiunea fiind foarte gravă, dar a ajuns într-o situație în care se săturase de atitudinea tatălui. De asemenea, arată că anterior comiterii faptei a sunat la poliție pentru a anunța comportamentul violent al tatălui, acesta fiind alungat pentru o perioadă din comunitate pentru o perioadă de trei ani. Mai arată că, înainte de comiterea faptei a încercat să discute cu tatăl său, dar nu a reușit.
C U R T E A :
Prin încheierea penală nr. 39/C din 08 aprilie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), în baza art.149/1 alin.9 C., s-a respins propunerea formulată de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I. R., fiul lui I. și E., născut la (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în com. S., sat S. nr. 266, jud. C., fără antecedente penale, CNP 1..
În temeiul art.149/1 alin.12 C. rap. la art.145/1 C. s-a luat față de inculpatul N. I. R., măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Potrivit art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 C., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va respecta următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat; b) să se prezinte la P. de P. S., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 C. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av.Milchiș O. Stelian, care se avansează din FMJ.
În temeiul art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, inclusiv cele privind onorariul avocațial din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sesizarea înregistrată sub numărul de mai sus, P. de pe lângă Tribunalul Cluj a propus instanței, în conformitate cu prevederile art.149/1 C., luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I. R.,cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174, 175 lit. c C., pentru o perioadă de 29 de zile, arătând în motivare în esență că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, iar arestarea sa este necesară pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Analizând propunerea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 7 aprilie 2012 inculpatul N. I. R. a fost reținut pe o durată de 24 ore (până la data de 8 aprilie 2012, ora 23,45) prin ordonanța P. de pe lângă Tribunalul Cluj, emisă în dosarul nr. 489/P/2012, la aceeași dată fiind audiat de către procuror (în prezența apărătorului desemnat din oficiu) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art.20 C. rap. la art.174,175 lit. c C., constând în aceea că, în seara zilei de 6 aprilie 2012 în curtea imobilului din localitatea S. nr. 266, jud. C. a aplicat lovituri repetate cu pumnii și picioarele părții vătămate N. I., tatăl său, cauzându-i leziuni vindecabile în peste 60 de zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus în primejdie viața.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ în cauză condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f
C., respectiv s-a apreciat că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa, reținându-se că pentru această faptă legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dat fiind gradule de pericol social deosebit al faptei imputate, raportat la condițiile concrete în care aceasta a fost săvârșită, inculpatul lovind victima inclusiv după ce aceasta a căzut la pământ.
Judecătorul învestit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă a apreciat că, în prezenta cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerințele legale pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de inculpat, pentru considerente ce vor fi considerentele ce urmează a fi expuse mai jos.
În primul rând, conform art. 68/1 C.p.pen. s-a reținut că sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, referitor la condițiile prev. de art.143 C., tribunalul a apreciat că în cauză există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul N. I. R. a săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa, aceste indicii fiind relevate, în principal, de declarațiile de recunoaștere date de inculpat, de declarațiile martorilor oculari N. Ștefan, N. I., Manaseș Tiberiu și Csete R., de cuprinsul concluziilor preliminare medico-legale întocmite de IML C.-N. și de procesul verbal de cercetare la fața locului.
De asemenea, în ceea ce privește condițiile prevăzute la lit.f ale art.
148 C., s-a reținut că inculpatul N. I. R. este acuzat că a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare și interzicerea unor drepturi, astfel încât cerința cuprinsă în teza I a textului de lege sus-menționat, este îndeplinită.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cea de a doua cerință cumulativă cuprinsă în teza a II-a a articolului 148 C. tribunalul apreciază că această cerință esențială pentru luarea măsurii arestării preventive, nu este îndeplinită în speță, neexistând probe certe din care să rezulte pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului.
Astfel cum s-a stabilit în mod constant în practica judiciară, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Judecătorul investit cu soluționarea propunerii de arestare preventivă poate stabili dacă este sau nu necesară privarea de libertate a inculpatului în condițiile stabilirii unor date certe cu privire la starea de insecuritate generată în rândul opiniei publice, cu tot ce presupune aceasta, prin raportare la pericolul social al infracțiunii și la persoana infractorului.
În cauza de față, este dincolo de orice îndoială faptul că inculpatul este acuzat de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave, cel puțin din perspectiva relațiilor de rudenie existente între părți, victima fiind chiar tatăl inculpatului, și a consecințelor grave produse sau care se puteau produce asupra sănătății acesteia, însă pe de altă parte, nu poate fi pierdut din vedere contextul în care această infracțiune a fost comisă.
Concret, a rezultat din probele administrate până la acel moment, că anterior producerii acestui eveniment, victima N. I., în cursul serii de 6 aprilie 2012, pe fondul consumului de alcool și fără nici un motiv, și-a agresat tatăl, atunci când acesta i-a cerut să stingă televizorul și să se culce, lovindu-l cu capul în față, iar pe mama sa a îndepărtat-o din locuință. În această situație, tatăl victimei l-a căutat pe inculpat, în speță nepotul său și fiul victimei, relatându-i cele întâmplate și solicitându-i într-un fel sprijinul, situație în care inculpatul s-a deplasat la domiciliu, (unde a găsit-o pe bunica sa speriată, în frig și fiindu-i teamă să intre în casă), cerându-i astfel explicații tatălui său cu privire la comportamentul abuziv avut față de cei doi bătrâni.
Trebuie precizat la acest moment faptul că rezultă din probele de la dosar că victima nu era la primul incident de acest fel, că obișnuia să consume alcool în exces și că, atunci când bea devenea violent, agresându-și soția, părinții ori copilul.
Pe de altă parte, este de remarcat faptul că, după divorțul părinților săi în urmă cu 12 ani, inculpatul a fost lăsat în grija bunicilor paterni, dezvoltând față de aceștia un atașament deosebit, care poate explica până la un punct comportamentul său din seara zilei de 6 aprilie 2012, când și-a văzut din nou bunicii agresați de către tatăl său, reacționând astfel, după părerea instanței, sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de comportamentul victimei. Drept urmare, s-a apreciat că solicitarea inculpatului în sensul reținerii circumstanței atenuante a scuzei provocării în condițiile art. 73 lit. b C. apare ca fiind justificată, această chestiune neputând fi omisă la analiza în discuție, deși constituie o problemă de fond.
În plus, este de observat faptul că victima, conform declarației martorei N. I. era în stare de ebrietate, aceeași martoră susținând asemenea inculpatului, că tatăl său a fost cel care mai întâi a încercat să îl lovească.
Ca atare, fără a neglija gravitatea faptei comise și urmările produse, instanța de fond a apreciat că circumstanțele concrete ale comiterii acestei infracțiuni susțin teza cercetării inculpatului în stare de liberate, în același sens fiind și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Astfel, s-a constatat că inculpatul provine dintr-o familie dezorganizată, cu un tată violent și totodată, absent, fiind lăsat în grija bunicilor săi, cu care a dezvoltat o relație armonioasă, are vârsta de 22 de ani și până la acest moment nu s-a mai confruntat cu legea penală, neavând antecedente penale.
Dincolo de aceste aspecte, nu rezultă nici un fel de date care să îl caracterizeze pe inculpat ca fiind o persoană violentă, care să fi avut în trecut astfel de probleme cu alte persoane, ori probleme de orice altă natură, iar după comiterea faptei și-a asumat responsabilitatea, recunoscând fapta comisă și manifestând regret, susținând că nu a avut nici o clipă intenția de a-și ucide tatăl, ci a urmărit doar să îl determine pe acesta să înceteze comportamentul abuziv față de bunicii săi.
Ca atare, față de cele arătate, instanța de fond a considerat că, deși gravitatea faptei comise nu poate fi neglijată la analiza pericolului pentru ordinea publică reprezentat de o eventuală lăsare în libertate a inculpatului, aceasta nu poate motiva prin ea însăși luarea acestei măsuri preventive față de acesta, în absența altor date certe referitoare la persoana inculpatului, din care să rezulte că acesta ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, ori că ar încerca să se sustragă de la urmărire penală ori de la judecată sau că ar încerca să săvârșească alte infracțiuni, circumstanțele personale ale inculpatului la care ne-am referit mai sus, pledând pentru cercetarea acestuia în stare de libertate.
Pe de altă parte, a apreciat tribunalul, trebuie avut în vedere și scopul măsurilor preventive, acesta nefiind nicidecum acela de a da un exemplu negativ altor persoane care ar fi tentate să adopte comportamente antisociale ori să se aplice o corecție celor bănuiți de comiterea unor astfel de fapte, ci buna desfășurare a procesului penal sau împiedicarea sustragerii de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei, conform dispozițiilor art.136 alin.1 C., în cauza de față instanța apreciind că pentru realizarea acestui scop este suficientă luarea uneia dintre măsurile preventive alternative prevăzute de lege, respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru toate considerentele expuse, tribunalul, în baza art.149/1 alin.9 C. a respins propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj, privind luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul N. I. R., iar în temeiul art.149/1 alin.12 C. rap. la art.145/1 C. a luat față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de (...) și până la data de (...).
Potrivit art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.1/1 C., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul va respecta următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat; b) să se prezinte la P. de P. S., conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Conform art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 C. s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a stabilit în favoarea Baroului de A. C. suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av.Milchiș O. Stelian, care se va avansa din FMJ, iar în temeiul art.192 alin.3 C. cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, inclusiv cele privind onorariul avocațial din oficiu, au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei încheieri P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecarea propunerii de arestare, să se constate că sunt întrunite dispozițiile art. 136, 143 și 148 lit. f C. și să se dispună arestarea preventivă a inculpatului pentru 29 de zile.
Între data soluționării propunerii de arestare preventivă și termenul fixat în recurs victima a decedat, astfel încât pericolul pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului a devenit mult mai evident, întreaga comunitate din care aceștia doi făceau parte putând resimți o stare de temere și de panică dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate.
Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma actelor de la dosar, a motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Astfel, din actele dosarului de urmărire penală, așa cum a reținut și judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă reies, indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 C. potrivit cărora inculpatul este autorul faptei care i se reține în sarcină, faptă pe care dealtfel nu a negat-o.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare de la 15 ani la 25 ani.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de „. care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit.f C., acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unor date din care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a infractorului. Astfel, pentru a se constata existența sau inexistența acestei condiții cerute de art.148 lit.f C.p.p.se pornește uneori de la pericolul social al infracțiunii de a cărei comitere este bănuit inculpatul, însă apare imperios necesară și existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. N. nu trebuie privite izolat, ci interdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a unui inculpat nu se presupune generic, ci el trebuie să fie de ordinul evidenței și mai ales nemijlocit dovedit.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială.
Raportat la datele concrete ale speței, chiar dacă se poate reține în circumstanțiere împrejurarea că inculpatul a fost provocat de victimă înainte de comiterea faptei și în mod repetat anterior (împrejurări care pot fi avute eventual în vedere la individualizarea pedepsei) nu pot fi ignorate modul de comitere al faptei și consecințele acesteia.
Astfel, inculpatul a aplicat părții vătămate mai mult decât o simplă "corecție, lovindu-l pracatic fără încetare cu mâinile și cu picioarele, oprindu-se doar în momentul în care el însuși obosise. Loviturile repetate și de mare intensitate au condus în final la decesul victimei, aspect care este de natură să inducă o stare de temere întregii colectivitătți rurale din care cei doi făceau parte.
Circumstanțele personale ale inculpatului și circumstanțele reale ale comiterii faptei vor fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei, însă în acest moment procesual se impune luarea măsurii arestării preventive, fiind cumulative întrunite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 lit. f C.
Pe cale de consecință, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C. Curtea va Admite recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 39/C din 08 aprilie 2012 a T.ui C., pe care o va casa în întregime și rejudecând, în baza art.149/1 alin.9 C. va admite propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj.
În consecință, în temeiul art.143 rap.la art.148 lit.f C. se va dispune arestarea preventivă a inculpatului N. I. R. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 rap. la art. 175 lit.c Cod penal pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Se va stabili în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. M. L., care se avansează din F. M.J.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, conform art. 192 alin.
3 C.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D I S P U N E:
Admite recursul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 39/C din 08 aprilie 2012 a T.ui C., pe care o casează în întregime și rejudecând:
În baza art.1491 alin.9 C. admite propunerea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință:
În temeiul art.143 rap.la art.148 lit.f C. dispune arestarea preventivă a inculpatului:
- N. I. R., fiul lui I. și E., născut la (...) în C.-N., jud. C., domiciliat în com. S., sat S., nr.266, jud. C., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. de art.174 rap. la art. 175 lit.c Cod penal pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
Dispune emiterea mandatului de arestare preventivă față de inculpat.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, av. M. L., care se avansează din F. M.J.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. R. A. D. L. I. C. M.
T. G.
GREFIER
Red.A.D.L.
Dact. H.C./ 4 ex./(...) Jud.fond. A.Ț..
| ← Sentința penală nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj | Decizia penală nr. 47/2012, Curtea de Apel Cluj → |
|---|
