Decizia penală nr. 1005/2013. Mentinere arest preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2

DECIZIA PENALĂ NR.1005/R/2013

Ședința publică din 31 iulie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: V.	C.
	M.	R.
GREFIER	: M.	B.

Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU

	S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații Z.		T.
C.	, C. LS, B. A. C., D. D. I. și C.	I.	M.

împotriva încheierii penale f.n. din 17 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea stării de arest a inculpaților.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Z. T. C., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Mititelu Mihail Anghel, inculpatul C. LS , în stare de arest, asistat de către apărător ales av.M. Horea, inculpatul B. A. C. , în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.Comănoiu M. I., inculpatul D. D. I. , în stare de arest, asistat de către apărător desemnat din oficiu av.M. M. M. și inculpatul C. I. M. , în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Nut Corneliu Tudor, toți avocați din cadrul baroului Cluj, cu delegațiile la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul Z. T. C., solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, raportat la prev.art.160/2 al.2 C.pr.pen., a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

În susținerea recursului arată că încheierea atacată este una netemeinică întrucât, deși faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în prezenta cauză au o gravitate deosebită, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de

lege pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv.

Față de temeiurile de drept care au stat la baza propunerii arestării preventive și a menținerii în continuare a acestei măsuri, respectiv art.148 al.1 lit.f C.pr.pen., teza a doua nu este îndeplinită. Cu toate că în cuprinsul încheierii atacate se face referire la pericolul grav al faptelor pentru care inculpatul este trimis în judecată, acest pericol nu este echivalent și nu trebuie reținut ca un motiv de luare a măsurii arestării preventive, cele două noțiuni de pericol social al faptei și pericolul social concret ca judecarea procesului cu inculpatul în stare de libertate, fiind două noțiuni distincte. Atâta timp cât la luarea acestei măsuri preventive așa cum reiese din cuprinsul încheierii atacate nu se face o motivare

temeinică cu privire la acest pericol social concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului ar avea cu privire la desfășurarea în continuare în bune condiții a procesului penal, consideră că această încheiere este netemeinică.

În încheiere se menționează că în opinia instanței, această măsură se impune datorită faptului că există temerea instanței că lăsați în libertate

inculpați ar putea săvârși noi fapte de natură penală.

Un asemenea argument ar putea justifica o măsură de arestare preventivă prev.de art.148 lit.b C.pr.pen. Ori, având în vedere că nu există indicii cu privire la săvârșirea de către aceștia a altor fapte de natură penală, consideră că nu poate fi reținut ca un temei legal pentru menținerea acestei măsuri. De asemenea, se mai arată că un alt motiv pentru care se impune menținerea măsurii arestării preventive este acela că față de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, având un impact social puternic negativ, este necesară o reacție fermă din partea autorităților statului. Este de acord ca autoritățile statului să aibă o reacție fermă față de persoanele care săvârșesc faptele de natură penală indiferent de gravitatea acestora însă apreciază că acest argument nu poate sta la baza luării acestei măsuri preventive, cu atât mai mult cu cât această măsură preventivă este cea mai drastică.

Având în vedere scopul măsurilor preventive acela de a asigura bunul mers al procesului penal și momentul procesual în care ne aflăm, respectiv dosarul se află în fața primei instanțe în faza cercetării judecătorești, apreciază că se impune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul D. D. I., solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a acesteia.

În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Subscrie întru totul concluziilor expuse anterior în ce privește prezentarea generică a principalelor considerente avute în vedere cu privire la subzistența la acest moment procesual al temeiurilor care ar impune menținerea față de inculpat a măsurii arestului preventiv, apreciind că în speță se poate desfășura în condiții normale urmărirea penală și judecata cauzei raportat la momentul procesual în care ne aflăm și la împrejurarea că atitudinea procesuală a inculpatului a fost una constantă de cooperare.

În consecință, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul B. A. C., solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului.

În susținerea recursului arată că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia. Solicită a se avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar măsura arestului preventiv are un caracter excepțional, așa cum este arătat și

în jurisprudența CEDO.

În ce privesc temeiurile care au stat la baza luării și menținerii arestării preventive prima condiție este îndeplinită, pedeapsa fiind mai mare de 4 ani închisoare, însă cea de a doua cerință prev.de art.14 lit.f C.pr.pen., nu este îndeplinită. Pericolul pentru ordinea publică trebuie să rezulte din probe și nu

poate fi asimilat pericolului social abstract al faptei. Susține că la dosar nu există indicii că inculpații aflați în stare de libertate ar comite noi fapte de natură penală.

În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și în consecință a se dispune revocarea măsurii arestării preventive.

Apărătorul ales al inculpatului C. LS , solicită admiterea recursului, apreciind că măsura arestării preventive nu se mai justifică. În subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului arată că în speță nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată, astfel că nu se justifică menținerea arestului preventiv.

Cu toate acestea, instanța a reținut în mod greșit că în cauză se justifică o astfel de măsură față de pericolul social pe care inculpatul l-ar putea prezenta. Solicită a se observa că până la acest moment inculpatul nu a demonstrat că prezintă un pericol public. Mai mult, acesta s-a prezentat în fața organelor de urmărire penale ori de câte ori a fost citat.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, are copii minori în întreținere astfel că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică sau desfășurarea procesului penal, manifestând o bună conduită și colaborând cu organele de cercetare penală.

Astfel, apreciază că la acest moment nu se mai impun temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, sens în care solicită admiterea recursului și în consecință punerea în libertate a inculpatului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. I. M. , solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința revocării măsurii arestării preventive a inculpatului și punerea de îndată în libertate a inculpatului întrucât temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri nu mai subzistă.

În susținerea recursului arată că măsura a fost luată, prelungită și ulterior menținută raportat la faptul că ar fi îndeplinite prev.art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciind că în acest moment procesual, această condiție nu mai este îndeplinită. Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanța de fond a considerat ca fiind echivalent pericolul social al faptei cu pericolul social pentru ordinea publică. De asemenea, arată că nu au existat nici un fel de probe din care să rezulte pericolul social concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește pericolul social al faptei, solicită a se observa că măsura a fost luată în data de_, termen de la care pericolul social al faptei s-a stins. Având în vedere aceste aspecte, consideră că în prezent această condiție numai este îndeplinită.

Referitor la celelalte aspecte ale cauzei, arată că instanța nu a aplicat nici o altă măsură neprivativă de libertate, nemotivând de ce o altă măsură nu este aplicabilă în speță.

Mai mult, în dispozitiv se arată că se resping și cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive formulate în cauză.

Concluzionând, apreciază că în momentul de față procesul penal se poate desfășura cu inculpații în stare de libertate, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursurilor declarate în cauză din considerentul netemeiniciei acestora, pentru motive care rezultă explicit și legal din cuprinsul încheierii atacate.

Din perspectiva parchetului, analiza și critica făcută de apărare pornește de la o premisă eronată, respectiv că ne aflăm în fața instituției menținerii măsurii arestului preventive ceea ce presupune că atât justificarea din perspectiva temeiurilor de arestare cât și din perspectiva existenței indiciilor de comitere a faptelor pentru care inculpații au fost puși sub învinuire, a fost deja tranșată cu caracter definitiv.

Susține că dacă de la momentul la care instanța a fost sesizată cu judecarea acestei cauze, verificarea legalității măsurii realizându-se în_ și până în prezent în urma evoluției procesuale a cauzei au intervenit modificări de natură a pune problema revocării integrale sau înlocuirii acestei măsuri.

Prin urmare, consideră că temeiurile avute în vedere de către instanță subzistă în continuare, cu atât mai mult cu cât această cauză se referă la acuzațiile extrem de grave aduse inculpaților de omor deosebit de grav, în condițiile în care este dovedită temerea reală de împiedicare a bunei derulări a procesului penal, în cauză existând probe concludente în acest sens.

De asemenea, din actele de la dosar rezultă că inculpații, după comiterea activității infracționale au făcut demersuri complexe și susținute pentru ascunderea acțiunii în sensul înlăturării cu meticulozitate a tuturor urmelor care ar fi putut conduce la persoana lor.

Din dosarul cauzei, rezultă că prinderea inculpaților și punerea sub acuzare s-a făcut in urma unor demersuri complexe susținute ale organelor de urmărire penală și cercetare penală, în final stabilirea indiciilor de vinovăție fiind rezultatul unui proces care s-a bazat pe aceste activități și în nici un caz pe colaborarea în vreun fel a inculpaților.

Prin urmare, se justifică menținerea acestor măsuri, implicitul legal de lipsa oportunității unei alte măsuri rezultând din materialitatea faptelor.

Inculpatul Z. T. C. , având ultimul cuvânt arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul D. D. I. , având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul B. A. C. , având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul C. LS , având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

Inculpatul C. I. M. , având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din data de 17 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._ , în baza art.300/2 rap. la art.160/b al.3 C.p.p., s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpații Z. T. C. zis Ciocușu, fiul lui T. și S. M., ns. la data de_ în mun. T., jud. Cluj, CNP 1., D. D. I. zis Gyula/D. i, fiul lui I. și M. V., ns. la data de_ în mun. T., jud. Cluj, CNP 1., B. A. C. zis Șandor/Bițchi, fiul lui A. și M., ns. la data de_ în mun. T., jud. Cluj, CNP 1., C. LS zis Bebe, fiul lui L. și Ana, ns. la data de_ în mun. T., jud. Cluj, CNP 1. și C. I. M. zis Țucu, fiul lui C. M. și E. A., ns. la data de_ în mun. T., jud. Cluj, CNP 1., toți deținuți în prezent în PNT Gherla și s-au respins implicit cererile de revocare și înlocuire a măsurii formulate în cauză.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații Z. T. C., D. D. I., B. A. C., C. LS

și C. I. M., prin prisma dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f C.p.p, s-a constatat că, a fost luată în mod temeinic și cu respectarea dispozițiilor legale în materie, că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, impunând în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, din materialul probator administrat până în prezent în cauză, reiese că, există indicii temeinice în sensul art.68/1 C.p.p. și chiar probe în sensul prevederilor art. 63 C.p.p., care fac rezonabilă presupunerea că, inculpații sunt autorii pretinselor fapte reținute în sarcina lor, situație în care condițiile prev. de art. 143 C.p.p. sunt îndeplinite.

Totodată, cerințele temeiului prev. de art.148 lit.f C.p.p. subzistă, având în vedere că, infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, ceea ce face ca prima teză a acestui text de lege să fie îndeplinită.

În ce privește cea de-a doua condiție cuprinsă în același text de lege, instanța de fond a considerat că și aceasta este îndeplinită, câtă vreme faptele pentru care inculpații sunt cercetați prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, ce rezultă în principal din circumstanțele concrete în care acestea au fost comise, după o prealabilă și minuțioasă pregătire, modul și mijloacele de săvârșire, violența cu care aceștia au acționat asupra unor persoane de sex feminin aflate la o vârstă înaintată, lipsite de orice posibilitate de apărare, împrejurări de natură a crea un impact negativ asupra societății civile, precum și o stare de temere și nesiguranță în situația în care persoane ce comit fapte antisociale de o asemenea gravitate, ar fi lăsate în libertate.

Tribunalul a reținut și faptul că, trei dintre inculpați, respectiv Z. T. -

C., D. D. -I. și B. A. C. au antecedente penale, prezentele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă, ceea ce denotă perseverență infracțională din partea acestora, existând temerea că lăsați în libertate aceștia ar putea comite în continuare fapte antisociale, conduita lor de până la acest moment, fiind una în disprețul legii și al normelor de conviețuire socială și în același timp reține și în privința celorlalți doi inculpați, că nu se află la prima confruntare cu legea penală.

Totodată, sus-numiții sunt cercetați pentru infracțiuni deosebit de grave, cu un impact social puternic negativ, care impune odată în plus reacția fermă a autorităților statului față de persoane bănuite a fi comis fapte de o atare natură și gravitate.

Față de cele arătate, întrucât, nu au intervenit împrejurări din care să rezulte încetarea sau schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, instanța, în baza art. 300/2 al.3 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpații Z. T. C., D. D.

I., B. A. C., C. LS și C. I. M. și s-au respins implicit cererile de revocare și înlocuire a măsurii formulate în cauză.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpații Z. T. C., D.

D. I., B. A. C., C. I. M. și C. LS au declarat recursuri, solicitând instanței admiterea acestora, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza, raportat la prev.art.1602al.2 C.pr.pen., să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpaților.

Inculpatul Z. T. C. , în susținerea recursului său a precizat că încheierea atacată este una netemeinică întrucât, deși faptele pentru care inculpatul a fost

trimis în judecată în prezenta cauză au o gravitate deosebită, în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea și menținerea măsurii arestului preventiv.

Inculpatul D. D. I., în susținerea recursului său a precizat că solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a acesteia iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Inculpatul B. A. C. în susținerea recursului arată că în acest moment procesual nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii și nici temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestuia. Solicită a se avea în vedere că pe tot parcursul procesului penal, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție iar măsura arestului preventiv are un caracter excepțional, așa cum este arătat și în jurisprudența CEDO.

Inculpatul C. LS, a invocat faptul că instanța a reținut în mod greșit că subzistă condiția pericolului concret pentru ordinea publică, că nu a avut în vedere faptul că nu are antecedente penale, că are doi copii minori în întreținere și a manifestat o conduită bună, colaborând cu organele de urmărire penală.

Inculpatul C. I. M., în susținerea recursului său a arătat că măsura a fost luată, prelungită și ulterior menținută raportat la faptul că ar fi îndeplinite prev.art.148 lit.f C.pr.pen., respectiv pericolul social concret pentru ordinea publică, apreciind că în acest moment procesual, această condiție nu mai este îndeplinită. Din considerentele hotărârii atacate, rezultă că instanța de fond a considerat ca fiind echivalent pericolul social al faptei cu pericolul social pentru ordinea publică. De asemenea, arată că nu au existat nici un fel de probe din care să rezulte pericolul social concret pentru ordinea publică.

Recursurile declarate în cauză de inculpați sunt nefondate pentru următoarele considerente.

Din materialul probator existent la dosarul de urmărire penală rezultă că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 68¹C.p.p., indicii care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii faptelor pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Astfel, în cuprinsul actului de sesizare al instanței se reține că la data de_, în jurul orelor 20,15, inculpații Z. T. C., D. D. I., B.

A. C. și C. LS, împreună, fiind mascați și purtând mănuși, au pătruns în locuința numitelor P. E., respectiv Cerghizan M., situată pe strada Castanilor nr. 23 din mun. T., jud. Cluj, unde, prin întrebuințare de violențe fizice asupra celor două victime (provocând părții vătămate P. E. leziuni ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, iar victimei Cerghizan M. decesul), au sustras suma de 700 lei, un lănțișor de aur și un telefon mobil marca "Nokia Slide 2220";; iar în ce-l privește pe inculpatul C. I. M. se reține că, la aceeași dată și oră, cunoscând planul infracțional al celorlalți coinculpați, le-a consolidat acestora rezoluția infracțională prin aceea că, după o înțelegere

prealabilă, i-a asigurat că-i va aștepta să revină după finalizarea activității infracționale la domiciliul lui B. A. C., unde se afla sus-numitul, urmând ca toți cei 5 inculpați să consume băuturi alcoolice pe care urma să le achiziționeze inculpatul C. I. M. .

Raportat la aceste aspecte, curtea reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis infracțiuni"; măsura arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.

Potrivit disp.art.300¹alin. 3 C.proc.pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța, menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive

În cauză, instanța de fond a reținut în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților subzistă și impun în continuare, privarea de libertate. Menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților este justificată și prin prisma existenței unui interes public, interes care se referă la buna administrare a justiției și totodată la protejarea publicului, în sensul eliminării riscului repetării faptelor.

Acest interes este motivat în primul rând de gradul de pericol social deosebit de ridicat a faptelor presupuse a fi comise și a contribuției bine reliefate a fiecărui inculpat în parte, precum și de persoanele acestora. Inculpații Z. T.

-C., D. D. -I. și B. A. C. au antecedente penale, prezentele infracțiuni fiind comise în stare de recidivă, ceea ce denotă perseverență infracțională din partea acestora, existând temerea că lăsați în libertate aceștia ar putea comite în continuare fapte antisociale, conduita lor de până la acest moment, fiind una în disprețul legii și al normelor de conviețuire socială .În privința celorlalți doi inculpați, se reține că nu se află la prima confruntare cu legea penală iar conduita procesuală a acestora a fost aceea de nerecunoaștere a faptelor presupuse a fi fost comise.

Ca atare, curtea reține că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.p.p. recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial și vor fi obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

	Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații Z.	T.	C. ,
D.	D. I., B. A. C., C. I. M. și C. LS		împotriva

încheierii penale din 17 iulie 2013 a Tribunalului Cluj.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj, suma de 400 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărătorii din oficiu, ai primilor patru inculpați.

Obligă pe inculpatul C. LS să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe primii patru inculpați să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei cheltuieli judiciare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 31 iulie 2013.

PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,
M. B.	V.	C.	M.	R.

GREFIER,

M. B.

Red.M.B./ .08.2013.

Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: I.N.B. .

← Decizia penală nr. 1268/2013. Mentinere arest preventiv		Decizia penală nr. 193/2013. Mentinere arest preventiv →

Decizia penală nr. 1005/2013. Mentinere arest preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1005/2013. Mentinere arest preventiv