Decizia penală nr. 193/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a4
DECIZIA PENALĂ NR. 193/R/2013
Ședința publică din 12 februarie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. ,judecător |
JUDECĂTORI | : V. | V. A. |
: L. | H. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR - DORU DOBOCAN
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul F. I., împotriva încheierii penale din data de 29 ianuarie 2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 44/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Harghita, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin O.U.G. nr.6/2010 și a infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. I. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Borz B., din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar și traducătorul autorizat de limba maghiară, d-na Koszta E. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, traducătorul autorizat depune jurământul.
Întrebat fiind, inculpatul învederează instanței că-și menține recursul declarat și că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b C.pr.pen., revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Consideră că motivarea instanței de fond este una mult prea generală și nu a motivat de o altă măsură alternativă a arestului preventiv nu se poate lua față de inculpat. S-a făcut referire că există un flagrant însă, există doar un flagrant pe care inculpatul l-a explicat prin prisma situației existente între el și martorul Karacsony Karoly. De asemenea, inculpatul a fost provocat de atitudinea agentului sub acoperire, lucru inacceptabil. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este consumator de droguri, fapt atestat de buletinul de analiză de la fila 68 din dosarul de urmărire penală. În rechizitoriu se arată că inițial s-a început urmărirea penală și pentru deținere de droguri în vederea consumului dar pentru aceste fapte s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală. Mai mult, nu există nici o interceptare de convorbiri telefonice dintre inculpat și agentul sub acoperire. Termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul fiind arestat de aproape șase luni, un termen lung pentru o asemenea faptă reținută. Apreciază că motivarea instanței bazată pe faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală nu se poate accepta pentru că starea de recidivă nu se regăsește în motivele prev.de art.148 C.pr.pen. la luarea măsurii arestării. Arată că este posibil ca prezenta cauza să se termine la următorul termen de judecată astfel încât marea majoritate a probelor au fost administrate, deci nu mai are cum să influențeze cercetarea judecătorească. Inculpatul are doi copii minori care i-au fost încredințați lui iar din cauză că este arestat, fosta soție a formulat acțiune pentru redobândirea minorilor. De asemenea, inculpatul are venituri proprii, are o firmă cu opt angajați care depind de el astfel că trebuie să-și închidă anul fiscal pentru a nu ajunge să încalce și legile ungare. Inculpatul, în arest, a muncit ca bucătar apoi în contrucții. Consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită aplicarea măsurii de a nu părăsi țara, aceasta fiind suficientă pentru a se putea îndeplini buna desfășurare a procesului penal. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate. În mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare în cauză, respectiv corect s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev.de art.143 C.pr.pen. în sensul că există
indicii și probe care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile reținute precum și condițiile prev.de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este mai mare de patru ani închisoare iar judecarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Cu privire la indiciile și probele care duc la bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este judecat, solicită a se avea în vedere că acestea au fost examinate de instanța de fond dar și de către instanța de control judiciar care în mod repetat a respins recursurile formulate de inculpat împotriva încheierilor prin care au fost luate măsura arestării preventive, prelungită și menținută. Ca urmare, apreciază că existența acestor indicii și probe au intrat în puterea autorității de lucuru judecat. Referitor la art.148 lit.f C.pr.pen., în mod evident prima condiție este îndeplinită dar și cea de-a doua condiție este îndeplinită având în vedere impactul negativ major asupra comunității. Solicită a se avea în vedere că nici una din celelalte măsuri preventive nu pot asigura buna desfășurare a procesului penal având în vedere că inculpatul nu are domiciliul și reședință stabilă în România, nu există dovada unor surse licite care să asigure mijloacele de subzistență pe teritoriul României și există riscul de a se sustrage de la judecată. Totodată, cu privire la termenul rezonabil, consideră că cele 5 luni de arest nu pot fi apreciate ca depășind durata rezonabilă a măsurii arestării preventive.
Inculpatul F. I., având ultimul cuvânt, prin traducător, dă citire unei declarații prin care solicită a se avea în vedere unele aspecte și anume: nu a vândut droguri și nu este consumator de droguri. Consideră că este nefondată afirmația că ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi judecat în libertate. În cazul în care se va pronunța o pedeapsă cu închisoare cu executare, dacă ar vrea să se sustragă, acest lucru ar duce la o pedeapsă și mai aspră respectiv și-ar înrăutăți situația. Susține că dosarul este rezultatul unei înscenări de către un deținut de la Penitenciarul Miercurea Ciuc în colaborare cu DIICOT. Arată că nu există nici o persoană care să ateste că a vândut droguri sau că ar fi consumator. Există declarația unei persoane, numitul Karacsony Karoly care este
recidivist și care este cercetat pentru infracțiuni de șantaj, spălare de bani și înșelăciune iar în momentul de față își ispășește pedeapsa. Această persoană îi datorează 15.000 mii euro și cu care nu s-a întâlnit niciodată până în momentul arestării. Arată că are doi copii minori care îi sunt încredințați lui și care nu poti fi întreținuți dacă el este arestat. Mai mult, are o logodnică care este studentă. De asemenea, trebuie să-și încheie anul fiscal 2012 pentru firma sa de construcții și trebuie să reorganizeze administrația firmei sale din Ungaria. Are contracte serioase cu firma iar tatăl său nu se poate ocupa singur deoarece este bolnav. Pentru toate acestea, solicită judecarea lui în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în baza art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 C.pr.pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului F. I. , fiul lui I. și
M. -I., născut la data de_ în Szeged - Ungaria, cetățean maghiar, CNP 1-7. -2736, deținut în prezent în Penitenciarul Gherla.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Harghita, înregistrat la instanță la data de_, sub număr unic de dosar_, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul F. I., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1, art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin O.U.G. nr.6/2010 și a infracțiunii prev. și ped. de art.86 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 republicată, cu aplicarea art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, prin actul de sesizare a instanței, că în data de_, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană din Harghita, având numele de cod "L. ";, în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, inculpatul F. I., cetățean maghiar, a pornit din Szeged-Ungaria, cu motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare UCV608 de 248 cmc., având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. Cluj, în vederea efectuării tranzacției, fiind prins în flagrant în restaurantul "Montana"; din Huedin. Totodată, s-a reținut că, la data de_, în jurul orelor 20,18, inculpatul F. I. a condus motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare UCV608 de 248 cmc. din localitatea Szeged-Ungaria cu intenția de a ajunge în Huedin, jud. Cluj, fără a poseda permis de conducere din categoria A conform art.30 lit.a din H.G. nr.1391/2006, fiind prins pe str. Clujului din municipiul Oradea, jud. Bihor.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în conformitate cu dispozițiile art.300/2 rap. la art.160/b C.pr.pen., instanța a constatat că aceasta este legală și temeinică, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul
F. I., respectiv, în primul rând, cele prev. de art.143 C.pr.pen., în sensul că există indicii temeinice și chiar probe (și anume declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa fotografică anexă, raportul de constatare tehnico- științifică cu privire la substanțele stupefiante găsite asupra inculpatului, procesele-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire,
declarațiile acestora din urmă date în faza de cercetare judecătorească, etc.) că s-au comis faptele prevăzute de legea penală sus-menționate, acestea conducând și la presupunerea rezonabilă că faptele au fost comise de către inculpat.
De asemenea, în al doilea rând, există în cauză și temeiul de arestare prev. de art.148 lit.f C.pr.pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de care este acuzat inculpatul este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, probele în acest sens rezultând mai întâi din gravitatea deosebită a faptelor imputate, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care au fost comise (inculpatul introducând în țară și traficând o cantitate relativ mare de droguri de risc - 101,5 grame de cannabis - droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, în scopul de a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală), precum și din faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală în România (fiind trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă - f.70- 72 d.u.p.). Apoi, este binecunoscut impactul negativ pe care traficul și consumul de droguri îl produc asupra opiniei publice, prin amploarea fenomenului și efectele pe care le produce, astfel încât cercetarea inculpatului în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor ce se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave (cercetarea în stare de libertate a inculpatului putând reprezenta chiar o încurajare la săvârșirea unor fapte similare pentru acesta sau pentru alte persoane care au tendințe antisociale, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte).
În sfârșit, referitor la susținerile apărătorului ales al inculpatului conform cărora, în speță, s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, întrucât inculpatul este arestat de aproape 5 luni, acestea sunt total neîntemeiate, fiind binecunoscut faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, la aprecierea caracterului rezonabil al duratei arestării preventive, se ia în considerare, în afară de gravitatea infracțiunii comise și existența unor indicii serioase cu privire la vinovăția inculpatului, și alte criterii cum ar fi pericolul ca inculpatul să se sustragă procedurilor sau riscul de a săvârși noi infracțiuni, cel puțin ultimul dintre aceste criterii (riscuri) fiind incident în speță și justificând cercetarea inculpatului în continuare în stare de arest preventiv.
Toate aceste temeiuri impun și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal, sens în care, în temeiul art.300/2 rap. la art.160/b alin.1 și 3 C.pr.pen. tribunalul a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul F. I., solicitând prin apărătorul său casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, în temeiul art.300/2 rap.la art.160/b C.pr.pen., revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului. Consideră că motivarea instanței de fond este una mult prea generală și nu a motivat de ce o altă măsură alternativă a arestului preventiv nu se poate lua față de inculpat. S-a făcut referire că există un flagrant însă, există doar un flagrant pe care inculpatul l-a explicat prin prisma situației existente între el și martorul Karacsony Karoly. De asemenea, inculpatul a fost provocat de atitudinea agentului sub acoperire, lucru inacceptabil. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu este consumator de droguri, fapt atestat de buletinul de analiză de la fila 68 din dosarul de urmărire penală. În rechizitoriu se arată că inițial s-a început urmărirea penală și pentru deținere de droguri în vederea consumului dar pentru aceste fapte s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală. Mai mult, nu există nici o interceptare de convorbiri telefonice dintre inculpat și agentul sub acoperire. Termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul fiind arestat de
aproape șase luni, un termen lung pentru o asemenea faptă reținută. Apreciază că motivarea instanței bazată pe faptul că inculpatul nu se află la prima confruntare cu legea penală nu se poate accepta pentru că starea de recidivă nu se regăsește în motivele prev.de art.148 C.pr.pen. la luarea măsurii arestării. Arată că este posibil ca prezenta cauza să se termine la următorul termen de judecată astfel încât marea majoritate a probelor au fost administrate, deci nu mai are cum să influențeze cercetarea judecătorească. Inculpatul are doi copii minori care i-au fost încredințați lui iar din cauză că este arestat, fosta soție a
formulat acțiune pentru redobândirea minorilor. De asemenea, inculpatul are venituri proprii, are o firmă cu opt angajați care depind de el astfel că trebuie să- și închidă anul fiscal pentru a nu ajunge să încalce și legile ungare. Inculpatul, în arest, a muncit ca bucătar apoi în contrucții. Consideră că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă nici un pericol pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită aplicarea măsurii de a nu părăsi țara, aceasta fiind suficientă pentru a se putea
îndeplini buna desfășurare a procesului penal.
Analizând încheierea atacată,pe baza actelor și lucărilor dosarului,Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Instanța de fond, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, în baza art.300/2 C.pr.pen. rap.la art.160/b C.pr.pen., a constatat în mod corect că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și-au păstrat actualitatea.
Prin Rechizitoriul DIICOT a fost trimis în judecată inculpatul, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.2 alin.1, art.3 alin.1 din Legea 143/2000 și art.86 alin.2 din OUG 195/2002 cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art.33 lit.a C.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență, prin actul de sesizare a instanței, că în data de_, în baza unei înțelegeri prealabile cu o persoană din Harghita, având numele de cod "L. ";, în vederea comercializării a circa 100 grame cannabis, inculpatul F. I., cetățean maghiar, a pornit din Szeged- Ungaria, cu motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare UCV608 de 248 cmc., având cannabisul asupra lui, pentru a se întâlni în Huedin, jud. Cluj, în vederea efectuării tranzacției, fiind prins în flagrant în restaurantul "Montana"; din Huedin. Totodată, s-a reținut că, la data de_, în jurul orelor 20.18, inculpatul F. I. a condus motocicleta Honda Hornet cu nr. de înmatriculare UCV608 de 248 cmc. din localitatea Szeged-Ungaria cu intenția de a ajunge în Huedin, jud. Cluj, fără a poseda permis de conducere din categoria A conform art.30 lit.a din H.G. nr.1391/2006, fiind prins pe str. Clujului din municipiul Oradea, jud. Bihor.
Arestarea inculpatului s-a dispus pentru 29 zile la 5 septembrie 2012 prin încheierea penală nr.282/2012 a Tribunalului Harghita, temeiurile arestării fiind cele prev. de art.143, art. 148 lit. a și f Cod procedură penală.
Având în vedere că nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, ceea ce se impune a se analiza în acest moment este dacă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 și 148 lit.f C.pr.pen.) subzistă în continuare.
În mod corect a constatat prima instanță că există la dosar date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care a fost trimis în judecată.
Cu privire la art.143 C.pr.pen. în mod corect, instanța de fond a constatat că în cauză persistă indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și planșa foto anexă, raportul de constatare
tehnico-științifică cu privire la substanțele stupefiante găsite asupra inculpatului și procesele-verbale întocmite de investigatorul și colaboratorul sub acoperire.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";, măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art. 5 din CEDO.
De altfel, aceste indicii au fost analizate în mod repetat atât de instanța fondului, cu ocazia luării, prelungirii sau menținerii măsurii arestării preventive, cât și de instanța de control judiciar, cu ocazia soluționării recursurilor promovate de inculpat împotriva încheierilor pronunțate în cauză.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol pentru ordinea publică rezultă din natura și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete în care se presupune că infracțiunile au fost comise - inculpatul introducând în țară și traficând o cantitate relativ mare de droguri de risc - 101,5 grame de cannabis
- droguri apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori, pentru a obține foloase materiale, activitatea infracțională a acestuia fiind întreruptă doar de intervenția organelor de urmărire penală, persoana inculpatului, care nu se află la prima confruntare cu legea penală în România (fiind trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și contrabandă) și, nu în ultimul rând, rezonanța socială negativă a faptelor în rândul comunității din care face parte inculpatul, starea de insecuritate creată în rândul societății de împrejurarea că, presupusul autor al unor astfel de fapte grave, este cercetat în stare de libertate.
În cauză subzistă situația prevăzută de art. 136 alin. 1 C. pr. pen., respectiv se impune menținerea măsurii arestării preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și pentru a se împiedica sustragerea
inculpatului de la judecată. În aceste condiții, nu se justifică luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate, prev.de art.145 sau 145/1 C.pr.pen.
Inculpatul nu are domiciliul în România și nu a făcut dovada că are resurse financiare pentru a-și asigura existența în România, astfel că există temerea reală că ar putea părăsi țara, sustrăgându-se de la judecată și îngreunând ancheta.
Perioada de timp de la momentul arestării - 05 septembrie 2012 - nu se poate susține că nu ar mai fi rezonabilă, un interval de 5 luni de zile neputând diminua pericolul pentru ordinea publică a lăsării inculpatului în libertate,
interesul public fiind încă unul prezent și real, mai ales în contextul naturii și gravității faptelor în discuție.
Aspectele personale invocate de apărătorul inculpatului vor fi avute în vedere de Tribunalul Cluj cu ocazia judecării cauzei pe fond și nu au relevanță pentru soluționarea recursului promovat de inculpat împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive.
Așa fiind, Curtea concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă în continuare și nu au suferit modificări, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit.b C.pr.pen. recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 C.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F. I. împotriva încheierii penale din 29 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. M. V. V. A. L. H.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. M. L.
| ← Decizia penală nr. 1005/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 77/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
