Decizia penală nr. 1268/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
S. PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
DECIZIA PENALĂ NR. 1268/R/2013
Ședința publică din 03 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | B., judecător |
JUDECĂTORI | : I. | C. M. |
: D. | P. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public reprezentat prin AURELIA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpatele C.
C. și C. N. C. împotriva încheierii penale f.n., din data de_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul_, având ca obiect menținerea stării de arest.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatele C.
C. și C. N. C., ambele în stare de arest, asistate de apărător ales, avocat U. eanu C., din cadrul Baroului H., cu delegație la dosar ( f. 18 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatelor C. C. și C. N. C., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și declarat împotriva încheierii penale din_ și să se constate că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatelor, cu consecința punerii lor de îndată în libertate.
Solicită a se observa că din motivarea încheierii recurate rezultă că există indicii și probe în sensul menținerii măsurii arestării preventive. Ori, susține că în prezenta cauză materialul probator care a stat la baza acestei soluții de respingere constă în declarațiile martorilor, declarațiile inculpatelor, declarațiile învinuiților și o serie de expertize și alte acte care fac parte din probatoriul administrat.
În esență, consideră că se impune admiterea recursului formulat pentru următoarele motive:
În ceea ce privește declarațiile martorilor solicită a se observa că acestea nu sunt declarații credibile în sensul legii și menționează că s-au avut în vedere declarații ale martorilor care fac referire la starea de sănătate a unor persoane, martore care în mod normal, conform declarațiilor date, se află în stare de dușmănie cu inculpatele și cu ceilalți coinculpați. Astfel, cu titlu de exemplu, invocă declarația martorei A. Verona care în legătură cu inculpata A. M. declară că "este soția fratelui meu, știu că are o pensie de handicap și că am aflat de acest certificat de încadrare în grad de handicap în cursul unui proces și a făcut mai multe sesizări în ceea ce o privește";. Mai invocă și declarația martorei Plăcintă I., în legătură cu inculpata Moja A. ca, care declară că a fost colegă de muncă cu aceasta din urmă, că sunt vecine de palier, dar nu comunică de peste
30 de ani. În consecință, din perspectiva redată, consideră că declarațiile nu sunt credibile și nu pot susține măsura arestării preventive.
Raportat la declarațiile inculpaților solicită a se observa că nu s-a ținut seama că toți inculpații sunt beneficiarii unor certificate de încadrare în grad de handicap și susține că existența unui certificat de încadrare în gard de handicap presupune și atestă o stare de fapt. Astfel, certificatul de încadrare în grad de handicap, în condițiile în care nu a fost anulat de către emitent, acesta fiind Comisia de Expertiză, Comisia J. ă sau Comisia Superioară, sau de către vreo instanță, este un act administrativ, care beneficiază de prezumția de legalitate. Ori, în condițiile în care certificatele de încadrare în grad de handicap atestau starea de sănătate mintală a inculpaților este evident că nu s-a respectat procedura în faza de urmărire penală prin care ar fi trebuit să se ia declarațiile inculpaților.
Mai mult, susține că se face referire la un comportament social normal al inculpaților și arată că este binecunoscut că legea sănătății mintale le dă dreptul acestora să beneficieze și să se comporte în societate într-un mod normal și firesc, în limitele posibilităților.
Raportat la expertizele efectuate în cauză, reținute ca probe de prima instanță, respectiv ca temei de drept al menținerii arestării, arată că acestea sunt nelegale în sensul dispozițiilor art. 64 alin. 2 Cod de procedură penală.
Președintele întrerupe pe apărătoarea inculpatelor întrucât susținerile ei vizează apărări pe fond, care exced actualului cadru procesual și solicită acesteia să facă referire strict la măsura arestării preventive, cu precizarea că la acest termen nu se analizează probatoriul.
Apărătorul ales al inculpatelor C. C. și C. N. C., în continuare, susține că prin încheierea atacată instanța inferioară a precizat că sunt suficiente probe și indicii pentru menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, cu privire la temeiul prev. de art. 148 Cod procedură penală, solicită a se observa că prin încheierea recurată se face referire la faptul că inculpatele, aflate în stare de arest, "i-au asigurat pe ceilalți coinculpați că în acest mod vor scăpa de răspunderea penală";. Susține că din nicio probă și din nicio interceptare telefonică nu rezultă că inculpatele ar fi putut să-i asigure pe coinculpați că scapă de răspunderea penală, aspect care obiectiv este imposibil.
De asemenea, precizează că instanța inferioară sugerează prin încheierea recurată că inculpata C. N. C. s-ar prevala de prevederile art. 3201Cod procedură penală, în sensul că a sugerat până acum instanțelor că ar recunoaște fapta. Astfel, apreciază că prin interpretarea art. 3201Cod procedură penală dată de către instanța inferioară i se aduce o lezare a dreptului la libertate al inculpatei, pentru că aceasta nu s-a aflat încă în faza procesuală în care ar fi putut efectua o asemenea declarație.
Cu privire la celelalte probe reținute de către instanță, fără a dezbate fondul cauzei, a constatat că, atât în faza de urmărire penală cât și în prezent, instanța inferioară nu a înțeles procedura, respectiv modul în care sunt obținute actele administrative și anume certificatele de încadrare în grad de handicap. Astfel, inculpata C. C. nu avea nicio putere de decizie în emiterea sau în eliberarea acestui certificat de încadrare în grad de handicap, existând în acest sens o procedură administrativă, care este prevăzută de Legea nr. 448/2008, în care orice persoană sau aparținător al persoanei sau o organizație, fundație, se poate adresa organului administrativ pentru obținerea certificatului de încadrare în grad de handicap. Ori, susține că procedura nu a fost înțeleasă, pentru că la Direcție există un serviciu de evaluare complexă, în cadrul căruia funcționează medici de specialitate, care au obligația de a analiza dosarele depuse. Apoi, același serviciul de evaluare complexă efectuează mai departe procedura prin
adresarea Comisiei Județene, aceasta fiind cea care eliberează certificatul de încadrare în grad de handicap. Susține că organul decizional, respectiv comisia, avea posibilitatea să admită sau să respingă, cu consecința efectuării unei contestații la Comisia Superioară. Astfel, nicidecum inculpata C. C. nu putea efectua activitatea infracțională reținută.
De asemenea, cu privire la certificatul de încadrare în grad de handicap al inculpatei C. C., arată că acesta datează din anul 2005 și nu este eliberat de către D. de Protecție a C. a Județului C., ci de către D. J. ă H.
. Ori, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune reținută în sarcina inculpatei
C. C., apreciază că ar fi fost competent și este competent Tribunalul Hunedoara și nicidecum Tribunalul Cluj.
Consideră că toate motivele reținute nu constituie motive de menținere a stării de arest, în condițiile în care pentru inculpata C. C., se reține, prin actul de acuzare, și infracțiunea de complicitate la înșelăciune. Astfel, raportat la lipsa autorului infracțiunii de înșelăciune apreciază inexplicabilă complicitatea inculpatei la o înșelăciune la care nu există autor.
Apreciază că menținerea stării de arest duce la o discriminare a inculpatelor în sensul că toți ceilalți coinculpați din dosar sunt cercetați în stare de libertate și că aceștia se pot influența unii pe alții sau pot lua legătura între ei. Astfel, din perspectiva expusă, solicită a se avea în vedere motivele invocate și a se aprecia că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv.
Reprezentanta M. ui P. susține că multe din aspectele prezentate în apărarea inculpatelor exced practic cadrului legal, respectiv referirile ce vizează nelegalitatea probelor, lipsa de credibilitate a martorilor sau competența teritorială a instanței de judecată. Totodată, evidențiază că probațiunea este numai cea din faza de urmărire penală, pentru că din faza de cercetare judecătorească nu există încă o probațiune. Astfel, susține că practic măsura arestării se verifică raportat la probațiunea din faza de urmărire penală și că nu sunt motive pentru a se pune sub semnul îndoielii legalitatea acestor probe. Susține că există cel puțin indicii de comitere a infracțiunilor pentru care au fost cercetate și trimise în judecată inculpatele, ceea ce semnifică cel puțin presupunerea rezonabilă de comitere a infracțiunilor. În consecință, opinează că, în mod corect, instanța a stabilit că este îndeplinită condiția de la art. 143 din Codul de procedură penală.
În ceea ce privește temeiul arestării, amintește faptul că ultima dată Curtea de Apel C. a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării în 2 septembrie 2013, ceea ce semnifică că până în 26 septembrie 2013, când tribunalul s-a pronunțat, trebuie reanalizat acest temei al art. 148 lit. b din Codul de procedură penală. Ori, susține că în decurs de numai câteva săptămâni de zile nu se poate susține că s-a schimbat sau nu mai există temeiul arestării, respectiv zădărnicirea aflării adevărului.
Consideră încheierea Tribunalului C. ca fiind legală și solicită respingerea recursului.
Inculpata C. N. C., având ultimul cuvânt, raportat la acuzația ce i se aduce solicită a se avea în vedere că nu are antecedente penale, are studii superioare și că nu se poate integra în Penitenciarul Gherla - S. exterioară.
Susține că în data de 24 aprilie s-a prezentat cu mandat de aducere, a fost arestată și a acceptat starea de arest pentru aflarea adevărului, dar arată că la prezentarea materialului de urmărire penală dl. procuror Pașca, care a efectuat cercetarea, i-a comunicat că, din perspectiva lui, cercetarea s-a încheiat.
Apreciază că menținerea stării sale de arest este nejustificată și solicită schimbarea măsurii arestului preventiv cu obligația de a nu părăsi localitatea H.
. Susține că nu cunoaște decât câteva dintre persoanele care au dat declarații și că nu ar putea exercita vreo influență asupra lor.
De asemenea, consideră că este discriminată în raport de celelalte 20 de persoane și că situația sa ar fi fost distinctă în ipoteza în care ar fi fost judecată de către Tribunalul Hunedoara și, ulterior, de către Curtea de Apel Alba.
Reiterează faptul că procurorul de caz i-a comunicat că nu va formula nicio cerere de prelungire a stării sale de arest și consideră că menținerea acestei stări este inexplicabilă și nejustificată.
Inculpata C. C., având ultimul cuvânt, arată că nu cunoaște motivul arestării sale, că nu are nicio influență și că personal nu a întocmit acte. Susține că nu a exercitat și nici nu va exercita vreo influență, apreciind că este discriminată pe considerentul că este din alt județ.
Precizează că dl. doctor Ciura, care a întocmit actele împreună cu doamna psiholog, au fost reținuți doar 24 de ore și, ulterior, puși în libertate de către instanță.
Susține că personal nu deține nicio calitate și că martorii sunt membrii ai Comisiei, respectivi factori decizionali.
Mai arată că se află în stare de arest de 6 luni de zile, că nu are antecedente penale, că i s-a format o tumoare la brațul stâng, că are multiple afecțiuni și o stare a sănătății precară, precum și că este discriminată.
De asemenea, precizează că procurorul Pașca i-a comunicat că nu va mai formula nicio prelungire a măsurii, care va rămâne la aprecierea instanței.
Solicită punerea sa în libertate și susține că nu este vinovată.
C U R T E A
Prin încheierea din data de 26 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului C., în temeiul art.3002 rap. la art.160b alin. 3 C.pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpatele C.
C. , fiica lui A. și I., născută la data de_ în localitatea Hăsdat, jud.
H., posesoare a C.I. seria HD nr.4. eliberată de S.P.C.L.E.P. H., CNP
2. și C. N. -C. , fiica lui I. -L. și C., născută la data de_ în H., jud. H., posesoare a C.I. seria HD nr.3. eliberată de S.P.C.L.E.P.
, CNP 2., ambele deținute in Penitenciarul Gherla și a fost respinsă implicit cererea de revocare a măsurii formulată în cauză.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul cu nr. 195/P/2012 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. a dispus trimiterea în
judecată în stare de arest preventiv a inculpatelor C. C., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, cu 18 acte materiale, prev. de art.26 C.pen. rap. la art.215 alin.1, 2 și 5 C.pen., cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și înșelăciune prev. de art. 215 al.1 și al.2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și C. N. -C. , cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea infractorului, în formă continuată, cu 8 acte materiale, prev. de art.264 C.pen., cu aplicarea art.41 alin. 2 C.pen.
În fapt s-a reținut, în esență, că inculpata C. C., în perioada 2008- 2010 în mod repetat și în baza unei rezoluții infracționale unice i-a ajutat pe coinculpații V. A., D. I., C. I., C. G., Moja A. ca, M. A., T.
M., C. M., T. D., A. M., P. E., B. O., T. -A. E., K.
-E., H. N. și M. M. să inducă în eroare pe reprezentanții Comisiei de E. luare a Persoanelor Adulte cu Handicap C., prin folosirea unor documente
medicale și evaluări psihologice în care erau menționate afecțiuni psihice nereale și să obțină astfel, fără drept, indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, cauzând un prejudiciu total de peste 589.000 lei Direcției Generale de A. S. și P. C. C. respectiv bugetelor locale. În sarcina aceleiași inculpate s-a mai reținut că, în perioada 2004- 2005, a indus în eroare reprezentanții Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți H., prin folosirea unor documente medicale în care erau menționate afecțiuni psihice nereale și obținând astfel, fără drept, indemnizații lunare pentru persoane cu handicap, cauzând un prejudiciu total de peste 18.000 lei.
În ceea ce o privește pe inculpata C. N. -C. s-a reținut că, în perioada februarie-aprilie 2013, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a insistat în mod sistematic pe lângă învinuiții M. A., C. I. ,
I., B. O., C. G., Moja A. ca, M. M. și A. M., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, să nu se prezinte la chemarea organelor de urmărire penală, să-și retracteze declarațiile date și să refuze prezentarea la I.M.L. C. -N. în vederea expertizării, pentru îngreunarea desfășurării urmăririi penale.
La data de_ inculpatele C. C. și C. N. -C. au fost reținute pe o durată de 24 de ore (până la data de_, ora 21,00) prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C., emisă în dosarul nr.195/P/2012, la aceeași dată fiind audiate de procuror (în prezența apărătorului ales) și fiind pusă în mișcare acțiunea penală împotriva acestora, pentru săvârșirea infracțiunilor sus-menționate. Prin Încheierea penală nr.41/C/_ a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatelor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, măsură fiind ulterior prelungită prin Încheierile penale nr. 48/C/_ a Tribunalului C., nr. 57/C/_ și respectiv nr. 69/C/_ .
Față de dispozițiile legale invocate, instanța a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatelor se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Potrivit art. 148 al.1 C.pr.pen. măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prev. de art. 143 C.pr.pen și există vreunul dintre cazurile de la lit. a - f ale aceluiași articol.
Potrivit art.143 C.pr.pen. coroborat cu art.148 al.1 C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Potrivit art.681C.pr.pen., sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Astfel, față de mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, administrate în faza de urmărire penală - declarațiile inculpatelor, declarațiile coinculpaților V. A., D. I., C. I., Moja A. ca, B. O., M. M., P.
, K. I. E., comunicările făcute de Casa de Asigurări de Sănătate C., conținutul expertizelor medico-legale efectuate, dar și la cuprinsul proceselor- verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice efectuate în cauză,- instanța constată că față de inculpatele C. C. și C. N. -C. există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acestea să fi săvârșit infracțiunile de care sunt învinuite, constând sub aspectul stării de fapt în cele sus expuse.
În ceea ce privește temeiul de arestare preventivă prev. de art.148 lit. b C.pr.pen., reținut față de inculpate ("există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă";) instanța a apreciat ca fiind deosebit de relevante discuțiile telefonice interceptate între inculpatele C. C. și C. N. -C. pe de o parte respectiv inculpații M. A., C. I., D. I., B. O., C. G.
, Moja A. ca, M. M. și A. M., pe de altă parte, din cuprinsul cărora rezultă intenția acestora de zădărnici în mod direct aflarea adevărului. Astfel, din aceste interceptări telefonice rezultă că cele două inculpate au insistat pe lângă coinculpații sus indicați să nu mai răspundă la chemarea organelor de urmărire penală și în cazul în care au dat declarații să le retracteze, cu motivarea că ar fi fost constrânși de organele de poliție. Ulterior, după ce și alți învinuiți au fost invitați la organele de cercetare penală pentru audieri, inculpatele au procedat în aceeași manieră, respectiv le-au dat instrucțiuni ferme să nu dea curs citațiilor, să refuze să dea orice declarație și să refuze efectuarea expertizelor medico-legale dispuse în cauză, asigurându-i că în acest mod vor scăpa de răspunderea penală. De asemenea, cele două inculpate le-au cerut coinculpaților să simuleze simptomele unor afecțiuni psihice în cazul în care vor trebui totuși să fie expertizați. Ca urmare a manoperelor inculpatelor, mai mulți învinuiți nu s-au prezentat în fața organelor de urmărire penală și nici la I.M.L. C. -N. în vederea expertizării, astfel că urmărirea penală a fost îngreunată în mod considerabil.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal inculpatele criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de recurs inculpatele, prin apărătorul săi au solicitat casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să se constate că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Au susținut cele două inculpate că declarațiile martorilor la care instanța de fond a făcut referire nu sunt credibile întrucât ele aduc atingere unor acte administrative care se bucură de prezumția de legalitate și autoritate administrativă. În ceea ce privește declarațiile inculpaților nu s-a ținut seama de faptul că asistența juridică în faza de urmărire penală este obligatorie astfel că declarațiile acestora au fost luate în condiții neprocedurale iar expertizele medico legale reținute de instanță drept temei al menținerii arestării sunt nelegale în sensul dispozițiilor art. 64 alin. 2 C.p.p.
S-a mai invocat de către inculpate împrejurarea că instanța a dat o interpretare eronată poziției procesuale manifestate de inculpata C. N. C.
, că articolele și comunicatele de presă invocate nu pot constitui probe iar interceptările folosite drept probe vizează o altă perioadă decât cea reținută în actul de sesizare. De asemenea, au mai fost invocate chestiuni legale de competența de soluționare a cauzei și aspecte care țin de încadrarea juridică a faptelor apreciată prin prisma respectării metodologiei de eliberare a certificatelor de încadrare în grad de handicap.
Recursul declarat în cauză de inculpate este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin Încheierea penală nr.41/C/_ a Tribunalului C., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatelor pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, măsură fiind ulterior prelungită prin Încheierile penale nr. 48/C/_ a Tribunalului C., nr. 57/C/_ și respectiv nr. 69/C/_ .
În raport cu art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituția României măsura arestării unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că
s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În jurisprudența sa, CEDO (cauza Calmanovici contra României H. ărârea nr.42250-02 din data de_ ), a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă ( Stogmuller împotriva Austriei, H. ărârea din_ ), riscul ca acuzatul odată repus în libertate, să împiedice aplicarea justiției ( Wemhoff împotriva Germaniei, H. ărârea din_ ) ,să comită noi infracțiuni ( Matzenetter împotriva Austriei, hotărârea din_ ) sau să tulbure liniștea publică (Letellier împotriva Franței, H. ărârea nr.43701-04, din_ ).
S-a reținut în mod corect de către instanța de fond că există suspiciuni rezonabile în sensul prevăzut de art. 5 paragraf 1 lit. c din CEDO cu privire la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatelor .
Pentru a dispune arestarea unei persoane, organul judiciar este obligat să ofere un set minim de fapte și informații care să convingă un observator obiectiv (judecător) cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune. Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării (cauzele Brogan și Murray c/a Regatului Unit) tocmai pentru ca nici o persoană să nu fie lipsită de libertatea sa în mod arbitrar. (cauza Amuur c/a Franței).
În cauză în mod corect instanța de fond a reținut pe baza declarațiilor inculpatelor, declarațiile coinculpaților V. A., D. I., C. I., Moja A. ca,
O., M. M., P. E., K. I. E., a comunicărilor făcute de Casa de Asigurări de Sănătate C., din conținutul expertizelor medico-legale efectuate, dar și din cuprinsul proceselor-verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice efectuate în cauză, că față de inculpatele C. C. și C. N. -
există indicii ale săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimise în judecată.
De asemenea, s-a apreciat corect că sunt incidente prevederile art.148 lit. b
C.p.p. întrucât conduita acestora în perioada ulterioară punerii sub învinuire confirmă teza potrivit căreia acestea au încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Susținerile formulate de inculpate, prin apărătorul lor, susțineri ce vizează materialul probator administrat în cauză nu pot fi analizate în acest cadru procesual instanța fiind datoare să verifice în acest moment procesual doar subzistența indiciilor temeinice ale comiterii faptelor.
În consecință, curtea apreciază că soluția pronunțată în cauză este legală și temeinică sub toate aspectele astfel că, având în vedere și dispozițiile art. 38515pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat de inculpate va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. vor fi obligate inculpatele la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatele C. C. si C.
N. C. împotriva încheierii penale din 26 septembrie 2013 a Tribunalului
C. .
Obligă pe recurente să plătească în favoarea statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
M. B. | I. | C. | M. | DP |
GREFIER
L. A. S.
Red.MB/dact.MS 2 ex./_
Jud.fond: I.N.B.
| ← Decizia penală nr. 1083/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1005/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
