Decizia penală nr. 98/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR.98/R/2013
Ședința publică din 23 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. | C. | , președinte secție |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
G.: D. | S. |
Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial C. reprezentat prin procuror:
MĂRINCEAN
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. I. împotriva încheierii penale din 15 ianuarie 2013 a T. ui Bistrița-Năsăud, având ca obiect cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av.Buzan Cioltea A., din Baroul Maramureș, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului, av.Ploscar L., care solicită acordarea parțială a onorariului pentru studierea dosarului.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, apreciind că sunt
îndeplinite condițiile prev.de art.160/2 C.pr.pen. pentru admiterea unei astfel de cereri. Din probele de la dosar nu rezultă că buna desfășurare a procesului penal ar avea de suferit dacă inculpatul ar fi lăsat în stare de libertate. Este adevărat că în speță, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, însă după trecerea timpului, apare ca oportună analizarea posibilității cercetării inculpatului în stare de libertate. Starea de arest este o stare provizorie, temporară, care trebuie înlocuită la un moment dat. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul este arestat de 4 luni, că suferă de afecțiuni cronice, iar din declarațiile a peste 20 de persoane, care au fost audiate în cauză, nu se confirmă rechizitoriul și implicarea inculpatului în infracțiuni de contrabandă. Nu există indicii că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. În libertate, acesta va respecta toate obligațiile pe care le va stabili instanța.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. În mod corect s-a reținut că raportat la natura infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în pofida persoanei acestuia, simpla îndeplinire a condițiilor prev.de art.160/2 C.pr.pen. nu determină automat admiterea cererii. Trebuie să se analizeze gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, apreciind că pentru buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea acestuia în stare de arest. Faptul că inculpatul este arestat de aproape 4 luni de zile, nu constituie din punct de vedere al practicii CEDO un
termen care să afecteze drepturile inculpatului sau un termen care să fie apreciat ca excesiv. Nici împrejurarea că la instanța de fond mai trebuie administrate probe care nu presupun audieri de martori nu poate să constituie un element care să atragă în mod obligatoriu admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului arată că doar natura și gravitatea infracțiunilor nu pot să ducă la respingerea cererii, ci trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate, deoarece s-au administrat toate probele și nu mai poate să influențeze buna desfășurare a procesului penal. Dorește să fie alături de familia sa și să se trateze pentru că este bolnav, cu mențiunea că va respecta toate obligațiile pe care le va stabili instanța.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 15 ianuarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș, în temeiul art. 1608aCod procedură penală s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul M. I. - CNP 1. , fiul lui M. și F., născut la_ în Sighetu Marmației, domiciliat în Sighetu Marmației str. Iapa nr. 422 județul Maramureș, aflat în Penitenciarul Gherla.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, ca stare de fapt, în sarcina inculpatului, în esență, că în perioada iulie-octombrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale ar fi promis diverse sume de bani și ar fi remis efectiv suma de 5.000 euro ofițerului de poliție judiciară P. I. pentru ca, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, să faciliteze introducerea în țară, în mod ilegal, prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, a unor cantități de țigări de proveniență ucraineană.
S-a mai reținut că în noaptea de_, cu ajutorul altor persoane, ar fi
introdus și deținut pe teritoriul României, cantitatea de 50 de baxuri de țigări de proveniență ucraineană, pe care le-ar fi depozitat la un imobil din apropierea liniei de frontieră și pe care ulterior, le-ar fi transportat din acel loc în vederea valorificării.
S-a apreciat, la momentul arestării inculpatului, că în cauză este incident cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În raport de obiectul cererii de față, instanța a analizat în cauză incidența cerințelor art. 1602Cod procedură penală, potrivit cărora liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Conform art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă și prin alte asemenea fapte.
Întrucât a constatat că cele două condiții anterior menționate sunt îndeplinite, tribunalul a procedat la admiterea în principiu a cererii și la audierea inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiunile pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua față de acesta una dintre măsurile neprivative de libertate (măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi țara) ori măsura arestării preventive.
Conform art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune. Așadar, pentru a se dispune liberarea condiționată sub control judiciar sau pe cauțiune este necesar ca, în cauză, să existe o măsură a arestării preventive luată față de inculpat. În prezentul dosar, o asemenea măsură a fost dispusă prin Încheierea penală nr. 485 din 9 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, soluție ce a fost menținută de Curtea de Apel C. care a respins ca nefondat recursul.
Cu privire la cererea de față prin care inculpatul a solicitat, prin apărătorul ales, liberarea sa provizorie sub control judiciar, instanța învestită cu soluționarea fondului cauzei a apreciat că, raportat la natura infracțiunilor pentru care acesta este trimis în judecată, în pofida comportamentului inculpatului și a persoanei acestuia, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de art. 1602din Codul de procedură penală nu a determinat admiterea automată a cererii. Aprecierea temeiniciei cererii nu s-a putut face independent de natura și gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, și, evident, de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
În consecință, tribunalul a apreciat că cererea formulată de către inculpatul M. I. prin apărător a fost neîntemeiată și că s-a justificat privarea de libertate a acestuia în continuare, drept pentru care solicitarea de a fi pus în libertate provizorie sub control judiciar a fost respinsă.
Conform art. 192 alin. 2 din Codul de procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare ocazionate statului în acest proces.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termenul legal inculpatul M. I. .
În susținerea recursului s-a criticat soluția primei instanțe, de respingere a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, deoarece din probele de la dosar nu rezultă că buna desfășoare a procesului penal ar avea de suferit dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate.
A mai învederat că este arestat de 4 luni, suferă de afecțiuni cornice iar din declarațiile a peste 20 de persoane nu se confirmă rechizitoriul și nu există indicii că inculpatul, va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele de fapt si de drept, astfel cum prevede art. 3856alin.3 C.pr. pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic, prima instanță a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunile de dare de mită prev. de art. 255 alin.1 C. pen., rap. la art. 7 alin.2 din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 41 alin.2 C. pen., contrabandă prev. de art. 270 alin.1 și 3 din Legea nr. 86/2006 și de deținere în afara atrepozitului fiscal a produselor accizabile prev. de art. 2961alin.1 lit. l din Legea nr. 571/2003, precum și de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. a din Legea nr.241/2005.
Curtea, reține că inculpatul a fost arestat avându-se drept temei de fapt infracțiunile de dare de mită și contrabandă, deoarece în iulie-octombrie 2012 a
promis 12.000 euro/lunar din care a dat 5.000 de euro ofițerului de politie judiciară P. I., din cadrul sectorului politiei de frontieră Sarăsău, ca să-i faciliteze introducerea în România a țigărilor din Ucraina și să-i furnizeze date si informații referitoarea la dispunerea si repartizarea polițiștilor pe graniță, iar în noaptea de 14 iulie 2012 a introdus ilegal 50 de baxuri de țigări pe care le-a depozitat la un imobil din apropierea liniei de frontieră, iar apoi le-a valorificat.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut în timpul judecății comiterea faptelor (f.40), însă din declarațiile investigatorului denunțător, din procesele verbale de redare a discuțiilor ambientale, precum și din procesele verbale încheiate cu privire la supravegherea operativă a inculpatului rezultă că și alte persoane l-au sprijinit pe inculpat în activitatea de care este bănuit. Afirmațile inculpatului că cererea sa de liberare provizorie poate fi admisă, deoarece liberarea lui nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal, și că la dosar nu există probe din care să rezulte că va zădărnici aflarea adevărului, în mod temeinic au fost înlăturate de către prima instanță.
Într-adevăr, Curtea reține că lăsarea în libertate a inculpatului chiar din prisma liberării provizorii prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, constând inclusiv în riscul continuării activității infracționale având în vedere că anterior a fost sancționat administrativ pentru infracțiunea de dare de mită, că faptele de care este bănuit ar fi fost comise în timp ce era judecat pentru o infracțiune de complicitate la contrabandă, împrejurări care nu l-au împiedicat să comită faptele de care este bănuit în prezent, astfel încât nici împrejurarea că în prezent este judecat nu poate fi considerată o piedică pentru inculpat de a-și continua activitatea infracțională.
Măsurile specifice controlului judiciar nu-l pot împiedica să comită alte infracțiuni, având în vedere că nici supravegherea operativă efectivă nu a constituit un impediment pentru recurent.
De asemenea, din declarația dată în cursul judecății (f.107) de către denunțător, rezultă că ofițerul a fost amenințat prin intermediul membrilor familiei sale de către rudele inculpatului, precum și că este sprijinit de mai multe persoane, străini și români, astfel încât nu poate fi primită teza că nu există probe din care să rezulte riscul zădărnicirii aflării adevărului.
Datele personale invocate de către recurent nu constituie motive de liberare provizorie, deoarece sunt preexistente arestării sale și nu l-au împiedicat să comită faptele de care este suspectat.
Așa fiind, în baza art. 38515pct.1 lit. b C. pr. pen., va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. I., deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale f. nr. din 15 ianuarie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 25 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Ploscar L.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 25 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | , | |||
V. | C. V. | G. | D. | P. DS |
Red. C.V./dact.V.R.
2 ex./_
Jud. fond:S. L. Ramona M.
| ← Decizia penală nr. 73/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 39/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
