Decizia penală nr. 1097/2013. Înșelăciune

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.1097/R/2013

Ședința publică din data de 06 septembrie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE

: V.

C.

JUDECĂTORI

: C.

I.

: I.

C.

M.

GREFIER

: G.

I.

-B.

Ministerul Public reprezentat prin DANILA SUCIU - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.156 din_ a Judecătoriei Z., inculpatul P. V. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău nr.1/P/2012 pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat av. N. Andra B. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind inculpatul P. V. .

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P., apreciază că, hotărârea primei instanțe este nelegală sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei săvârșite de către inculpat și în baza căreia s-a pronunțat soluția de condamnare. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2, 3 și 4 C.pen., și fără să fie pusă în discuția părților schimbarea încadrării juridice inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2 și 3 C.pen. Instanța de fond la momentul motivării hotărârii a constat această omisiune și a încercat să o îndrepte pe calea unei îndreptări a erorii materiale, ceea ce din punctul său de vedere nu era cazul.

În esență, apreciază că, soluția este netemeinică și nelegală și prin urmare solicită admiterea recursului astfel cum acesta a fost declarat și motiv. Solicită instanței de recurs să dispună condamnarea inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, solicită respingerea recursului formulat, având în vedere că a fost vorba de o îndreptare a erorii materiale. Întrucât a fost îndreptată eroarea materială, în opinia sa, cererea de recurs a rămas fără obiect. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.

C U R T E A :

Prin sentința penală nr. 156 din 17 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z. în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal, cu aplicarea art.3201Cod procedură penală, art.74 alin.1 șit.b) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. V., fiul lui natural și N., născut la data de_ în localitatea Tg.Frumos, jud.Iași, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., str.Dumbrava, nr.24, bl.P26, ap.4, jud.Sălaj, CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

În baza art.14 Cod procedură penală raportat la art.161, art.346 Cod procedură penală și art.1357 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. E. S., cu sediul în municipiul S., str.Distribuției, nr.1A, jud.S. și a fost obligat inculpatul P. V. la plata în favoarea părții civile a sumei de 2.270,56 lei, reprezentând prejudiciu cauzat și nerecuperat.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul P.

V. la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei s-a avansat din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj pentru apărătorul din oficiu, av.Szeker M. .

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de_, a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj S. Muși

S. Z. care avea sediul în municipiul Z., strada Dumbrava nr.24 bl.P26 sc.A et.1 ap.4 jud.Sălaj, iar punctul de lucru în municipiul Z., str.Unirii nr.15-17 Taraba 7. La momentul înființării societății, calitatea de unic asociat și administrator a avut-o inculpatul P. V. . La data de_, s-a operat în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj mențiunea de cesionare a unui procent de 50% din părțile sociale ale societății către P. D.

, inculpatul P. V. păstrându-și calitatea de administrator.

La data de_, în baza Sentinței civile nr.3798/_ pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr._, s-a operat în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj, mențiunea privind dizolvarea societății S. Muși S. Z. pentru nedepunerea situațiilor financiare pe anul 2008.

La data de_, s-a operat în evidențele Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sălaj mențiunea privind revocarea administratorului P. V. și numirea lichidatorului judiciar Ciorba V. .

Mențiunile inserate în evidențele ORC, publicitatea hotărârilor judecătorești asigurată prin comunicarea dispozitivului și a stadiului oricărui dosar pe site-ul T. ui Sălaj, precum și solicitările martorului Ciorba L. adresate învinuitului atât

verbal, cât și în scris, conduc la concluzia certă că inculpatul P. V. avea cunoștință despre faptul că și-a pierdut prerogativele de administrare începând cu data de_ .

Cu toate acestea, la data de_, inculpatul P. V. a încheiat în numele S. Muși S. un contract de vânzare-cumpărare cu S. E. SS, pe care l-a semnat și l-a ștampilat, creând aparența că ar fi administratorul acestei societăți, deși el nu mai avea dreptul de administrare din data de_ .

În baza contractului încheiat cu S. E. SS, inculpatul a achiziționat mărfuri în valoare de 5.799,48 lei, pentru plata contravalorii cărora a emis fila cec seria RZBR1BA nr.0043006 pe care a completat-o la toate rubricile, iar ca dată a emiterii a consemnat data de_, ce reprezenta data scadenței obligației de plată.

Cecul a fost emis pentru suma de 5.799,48 lei, reprezentând contravaloarea facturii seria SB EUR nr.6660558/_, însă la data de_, inculpatul a returnat către S. E. SS marfă în valoare de 3.528,92 lei, situație în care furnizorul a emis o factură de stornare, consemnând această sumă cu valoare negativă, fila 25.

Fila cec emisă de inculpat a fost depusă pe circuitul bancar, spre decontare, dar a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat faptul că inculpatul P. V. a fost singura persoană care avea specimen de semnătură pentru a efectua operațiuni bancare în numele S. Muși S. prin intermediul

trasului Raiffeisen Bank - fila 76. De asemenea, din extrasele de cont puse la dispoziție de unitatea bancară rezultă faptul că, în acest cont bancar, s-au efectuat rulaje doar în intervalul_ -_, interval în care s-au înregistrat operațiuni nesemnificative de depunere în numerar (30 lei la data de_, 80 lei la data de_ și 30 lei la data de_ ), iar celelalte operațiuni au constat în debitarea contului bancar prin perceperea de dobânzi și comisioane.

În drept, fapta inculpatului P. V. de a induce în eroare, la data de _

, pe reprezentanții S. E. SS, cu ocazia încheierii unui contract de vânzare

- cumpărare, prin prezentarea sa ca fiind administratorul SC Musi S. Z., deși nu mai deținea această calitate de la data de_, și de a achiziționa mărfuri în valoare de 5.799,48 lei, pentru plata contravalorii cărora a emis un cec, instrumentul bancar fiind refuzat la plată din lipsă de disponibil, fapta având drept consecință producerea unui prejudiciu în cuantum de 5.799,48 lei, recuperat parțial, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal.

Fapta săvârșită de inculpat este o înșelăciune în condițiile art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal. Forma agravată a infracțiunii există întrucât infracțiunea a fost săvârșită prin folosirea de mijloace frauduloase, respectiv prin prezentarea unei calități mincinoase, aceea de administrator al S. Muși S. și prin emiterea unei file cec știind că pentru acoperirea acesteia nu există provizia necesară, cu prilejul încheierii și derulării contractului de vânzare-cumpărare, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, partea vătămată nu ar fi încheiat înțelegerea în condițiile stipulate.

Din fișa de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că aceasta este la prima confruntare cu legea penală.

Reținând vinovăția inculpatului P. V., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal.

La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise a fost apreciat în baza art.181 alin.2 Cod penal, avându-se în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum și persoana și conduita inculpatului.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpatul P. V., instanța a apreciat că acesta este unul mediu, relevat de modul de săvârșire al acesteia, prin inducerea părții vătămate în eroare și folosirea de mijloace frauduloase în acest scop, dar și în raport cu valoarea prejudiciului cauzat și nerecuperat.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Aceasta este în vârstă de 45 de ani, a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal și a recuperat parțial prejudiciul cauzat, manifestându- și disponibilitatea de a recupera și diferența de prejudiciu nereparată, sens în care va reține în favoarea sa circumstanța atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.b) Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța a dat eficiență și prevederilor art.3201 alin.7

C.p.p. prin reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Având în vedere circumstanțele reale și personale ale cauzei și ale inculpatului, precum și limitele de pedeapsă stabilite de lege, închisoarea de la 3 la 15 ani, instanța a apreciat că în ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, se impune condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 1 an închisoare, aplicarea unei astfel de pedepse fiind de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 din Codul penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare eficient.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a avut în vedere considerentele menționate anterior, astfel că raportat la natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că

acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a- II-a și lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea sa de la activități ce presupun încrederea publică ori exercițiul autorității. Instanța a apreciat că inculpatul nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi interzice exercițiul acestui drept. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut

independentă de aspectele referitoare la exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.d) și e) Cod penal.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta și conduita inculpatului, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.

Ca urmare, constatând că sunt îndeplinite în mod cumulativ toate condițiile reglementate de art.81 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei și că instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicate inculpatului, în baza art.71 alin.3 Cod penal, instanța va suspenda și executarea pedepselor accesorii.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că partea vătămată S. E. S. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma reprezentând prejudiciu cauzat prin fapta inculpatului.

Legea civilă, mai exact, art.1357 cod civil prevede că răspunderea civilă delictuală este incidentă în ipoteza îndeplinirii următoarelor condiții: existența unui prejudiciu de natură materială sau morală, dovedit de către partea vătămată, existența unei fapte ilicite, în speță săvârșirea de către inculpat a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, fiind dovedită vinovăția acestuia și, de asemenea, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

Instanța a apreciat că prejudiciul pretins de partea civilă este dovedit, pe baza înscrisurilor depuse de aceasta la dosar, astfel încât a fost admisă acțiunea civilă formulate în cauză și, pe cale de consecință, în baza art.14, art.161și art.346 Cod procedură penală, raportat la art.1357 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.270,56 lei către partea civilă, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU.

În susținerea recursului s-a precizat că prima instanță l-a condamnat pe inculpatul P. V. la 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal, potrivit încadrării din minuta sentinței atacate, însă această încadrare juridică nu corespunde cu cea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, respectiv infracțiunea de înșelăciune prev și ped de art 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal.

Cu ocazia motivării judecătorul fondului a observat acest aspect și l-a îndreptat pe calea unei îndreptări de erori materiale, ceea ce însă este nelegal.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel constată că acesta fondat, pentru următoarele considerente:

În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt constând în aceea că în data de 3 noiembrie 2011 inculpatul intimat P. V. s-a prezentat drept administratorul SC MUȘI SRL Z. față de reprezentanții SC E. SRL S. deși nu deținea calitatea respectivă, inducându-i astfel în eroare și achiziționând mărfuri în valoare de 5800 lei.

În mod legal, în motivarea sentinței, s-a apreciat că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art. 215 alin 1, 2, 3 și 4 Cod penal însă în minuta întocmită după deliberare încadrarea juridică este infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 alin 1, 2 și 3 Cod penal.

Dispozitivul sentinței redactate integral trebuie să fie identic cu minuta întocmită după deliberare, ceea ce în speță lipsește apărând astfel o neconcordanță între minută și sentință de natură să creeze inclusiv impedimente la executare.

Împrejurarea că instanța s-a sesizat din oficiu și a dispus îndreptarea erorii materiale din minută, nu poate fi luată în considerare.

În primul rând, pentru că este discutabil dacă încadrarea juridică poate fi îndreptată material, iar în al doilea rând, îndreptarea efectuată nu a fost menționată

la sfârșitul minutei îndreptate astfel cum prevede art. 195 alin. 3 Cod procedură penală.

Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul procurorului, va casa parțial sentința atacată și integral încheierea de îndreptare a erorii materiale din 30 aprilie 2013 și va dispune condamnarea inculpatului intimat conform încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplicarea art 3201Cod procedură penală și cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

Văzând că sunt îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal și că îndreptarea inculpatului poate fi realizată și fără executarea efectivă a pedepsei, va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, compus din durata pedepsei la care se adaogă intervalul de 3 ani.

Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 156 din_ a Judecătoriei Z. pe care o casează

împreună cu încheierea de îndreptare a erorii materiale din_ cu privire la încadrarea juridică a faptei pentru care a fost condamnat inculpatul P. V. și rejudecând:

În baza art. 215 al. 1, 2, 3 și 4 C.pen. cu aplicarea art.3201 Cod procedură penală, art.74 alin.1 lit. b și art.76 alin.1 lit. d Cod penal, condamnă pe inculpatul P. V., fiul lui natural și N., născut la data de_ în localitatea Tg. Frumos, jud. Iași, cetățean român, studii medii, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., str. Dumbrava, nr.24, bl.P26, ap.4, jud. Sălaj, CNP 1. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune.

În baza art.81 Cod penal, dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.

În baza art.359 Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

În baza art.71 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală, suma de 200 lei se va avansa din fondurile M. ui Justiției către Baroul Cluj pentru apărătorul din oficiu, av. N. Anda B. .

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 06 septembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

V. C. C. I. I. C. M.

GREFIER

G. I. B.

Red. C.V./M.N.

3 ex./_

Jud.fond.-M. C. Ș.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1097/2013. Înșelăciune