Decizia penală nr. 70/2013. Înșelăciune
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.70/R/2013
Ședința publică din 21 ianuarie 2013
Instanța compusă din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror: VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinței penale nr.568 din 3 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind pe inculpații P. A., P. R. V. și P. (fostă Vancea) T., trimiși în judecată astfel:
inculpata P. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art.215 al.1,2,3 C.pen, uz de fals prev. de art.291 teza I C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; înșelăciune prev. de art.215 al.1,2,3 C.pen. și uz de fals prev.de art.291 teza 1 și 2 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.;
inculpatul P. R. V. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C.pen. rap.la art.215 al.1,2,3 C.pen. și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 C.pen. rap.la art.290 al.1 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C.pen. rap.la art.215 al.1,2,3 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 al.1 C.pen. și complicitate la uz de fals prev. de art.26 C.pen. rap.la art.291 teza 1 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
inculpata P. (FOSTĂ VANCEA) T. , pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 C.pen. rap.la art.215 al.1,2,3 C.pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 al.1 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.; complicitate la înșelăciune prev. de art.26 C.pen. rap. la art.215 al.1,2,3 C.pen., fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 al.1 C.pen.; fals material în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 al.1 C.pen. și complicitate la uz de fals prev.de art.26 C.pen. rap. la art.291 teza 1 C.pen., toate cu aplic.art.33 lit.a C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 568 din 3 mai 2012, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în baza art. 334 C. pr. pen. s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice pusa în discuție de către reprezentantul M. ui
P. si schimba încadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei de uz de fals din
cursul lunii aprilie 2006 reținuta în sarcina inculpatei CHELARU( fosta P. ) A.
, fiica lui Vicențiu și Constanța, născută la data de_ în loc. Vîrfuri, jud. Dâmbovița, cetățean român, studii medii, căsătorită, fără antecedente penale, posesoare a CI seria MX nr.8. eliberată de SPCLEP I. la_, CNP 2.
, cu domiciliul în I., str. C. nr.80, bl.Q2, ap.78, jud. I., din infracțiunea prev. de art. 291 teza 1 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 291 teza 2 C.pen..
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap la art. 10 lit. d C. pr. pen. a fost achitaată inculpata CHELARU (fosta P. ) A. sub aspectul săvârșirii a doua
infracțiuni prev. de art. 215 al 1,2,3 C. pen. si a doua infracțiuni de uz de fals, una prev. art. 291 teza 2 C. pen. si cealaltă prev. art. 291 teza 1 si 2 Cp,toate cu aplic art. 33 lit. a C. pen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pr. pen. rap la art. 10 lit. d C. pr. pen a fost achitat inculpatul P. R. V., fiul lui Dumitru și S., născut la data de_ în municipiul Vatra Dornei, jud. Suceava, de cetățenie română, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, fără ocupație, CNP 2., cu domiciliul în C. -N., str. J. nr.4, jud. C., sub aspectul săvârșirii a doua infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 al 1,2,3 Cp, a unei infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 al 1 C. pen., a unei infracțiuni prev. de art. 288 al 1 C. pen. si a unei infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza 1 C. pen.,toate cu aplic art. 33 lit. a C. pen.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a C. pen. pen. rap. la art. 10 lit. d C. pr. pen. a fost achitată inculpata VANCEA T., fiica lui E. și V., născută la data de_ în Pașcani, jud. I., cetățean român, studii medii, divorțată, fără antecedente penale, posesoarea a CI seria KX nr.4. eliberată de Poliția C. -N.
, administrator al SC BEAUTY PRINCES S., CNP 2., cu domiciliul în C. - N., str. J. nr.4, ap.15, jud. C., f.f.l. în C. -N., str. P., nr.75, ap.5, jud. C., sub aspectul săvârșirii a doua infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 215 al 1,2,3 C. pen., a doua infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 290 al 1 C. pen., a unei infracțiuni prev. de art. 288 al 1 C. pen. si a unei infracțiuni prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza 1 C. pen.,toate cu aplic art. 33 lit. a C. pen.
In baza art. 14/346 C. pr. pen. s-a respins ca nefondata constituirea de parte civila a SC E. K. R. S., cu sediul în B., Bd.DP, nr.10A, clădirea C3, sector 2.
S-a admis în parte constituirea de parte civilă a C. bank R. SA, cu sediul în B., B-dul I. de H., nr.8, et.1, sector 1, și a fost obligată inculpata CHELARU( fosta P. ) A. la plata către aceasta a sumei de 3484,75 lei, inculpatul P. R. V. la plata către aceasta a sumei de 21848,245 lei si inculpata VANCEA T. la plata către aceasta a sumei de 13981,76 lei despăgubiri pentru daune materiale.
In baza art. 192 pct. 1 lit. c si art. 191 al 2 C. pr. pen a fost obligat fiecare inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu C. oiu I., în sumă de 100 lei, se avansează din FMJ.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, în ceea ce privește infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina inculpatei CHELARU (fostă P. )
A. și la cele două infracțiuni de complicitate la înșelăciune reținute în sarcina inculpaților P. R. V. și VANCEA T. a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor, sub aspectul laturii obiective întrucât manopera frauduloasă exercitată în mod direct de către inculpata P.
A. nu a fost aptă să realizeze inducerea în eroare a reprezentanților BRD-GSG- SA - Sucursala C. -N. și a C. B. SA- Sucursala C. -N. . Aceasta deoarece, astfel cum s-a arătat în doctrină și s-a statuat în jurisprudență, capacitatea acțiunii inculpatului de a induce în eroare partea vătămată comportă o evaluare variabilă, corespunzătoare nivelului de inteligență, pregătire, etc. al subiectului
pasiv. Or, în cauză, părțile vătămate sunt bănci, iar pretinsele infracțiuni au fost săvârșite față de reprezentanții acestora, care în calitatea lor de angajați al unor societăți comerciale de avengură, multinaționale, specializate în domeniul finanțelor, puteau și aveau obligația să întreprindă o minimă verificare a cererii de creditare depusă de către inculpata P. A. și a actelor anexe acesteia. Potrivit adreselor de la f.54, 62 d.u.p. inculpata P. A. a avut contract individual de muncă cu SC CHIOPO PREST COM S. înregistrat la ITM C. insă venitul net al acesteia a fost de 347 lei (iar nu în sumă de 974 lei, cum în mod mincinos s-a consemnat în adeverințele de salariu depuse la bănci). Reprezentanții BRD-GSG SA-Sucursala C. -N. și C. B. SA- Sucursala C. -N. puteau și aveau obligația să efectueze această verificare (care se putea face telefonic în câteva minute), însă au preferat să nu procedeze astfel, conduită ce a condus - alături de cea a inculpaților, la acordarea creditului în speță. Situația nu se schimbă cu nimic nici în eventualitatea existenței, la timpul respectiv, a vreunei politici bancare de acordare rapidă de credite și în condiții simplificate. Examinând probatoriul din cursul urmăririi penale s-a constatat că la baza dosarului de față nu a existat o sesizare a băncii, cercetările fiind demarate la data de 06 martie 2009 prin procesul verbal de sesizare din oficiu de la f.17
și extinse prin ordonanța din_, deci la aproximativ 3 ani de la încheierea contractelor și în condițiile în care inculpata P. a achitat parțial ratele aferente creditelor (26 de rate în sumă de 7.408,28 lei achitate părții vătămate BRD - GSG SA -Sucursala C., respectiv 7.330,81 lei achitați părții vătămate C. B. SA- Sucursala C. -N. ).
În legătură cu infracțiunile de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin.1 C. pen. reținute în sarcina inculpaților P. R. V. și VANCEA
T., în lipsa oricăror explicații oferite în actul de sesizare, instanța a apreciat că logica procurorului este aceea de a considera înscris oficial actul adițional la contractul individual de muncă existent la f.47 d.u.p. întrucât prezintă ștampila Inspectoratului Teritorial de Muncă C. . Potrivit art. 150 alin.2 C.pen. înscrisul oficial trebuie să emane de la o unitate la care se referă art. 145 C.pen. (publică) sau să aparțină unei asemenea unități, niciuna dintre ipoteze nefiind întrunită în cauză. În cauză nu este îndeplinită nici ipoteza art.288 alin.3 C.pen. întrucât aplicarea ștampilei nu presupune preexistența unui imprimat asimilabil cu un act oficial.
Față de considerațiile de la pct.2 a fost exclusă și existența infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 teza 1 C. penal precum și a aceleia de complicitate la uz de fals prev. de art. 26 rap. la art. 291 teza 1 C. penal.
În legătură cu infracțiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată reținute față de inculpații P. și VANCEA instanța a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective. Potrivit legii falsificarea unui înscris sub semnătură privată se poate realiza prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea sa în orice mod. în speță, adeverințele de angajare și actul adițional la contractul de muncă sunt integral plăsmuite astfel că nu presupun preexistența unui înscris asupra căruia să se intervină prin contrafacere sau alterare, situație în care, în raport de teoria materială a falsului, instanța a apreciat neîntrunit elementul material al infracțiunii. în cazul adoptării teoriei intelectuale asupra falsului s-ar ajunge la reținerea unor infracțiuni tipice de fals în înscrisuri sub semnătură privată, situație în care, în raport de datele concrete ale cauzei, a fost oportună aplicarea art.18 1C. penal.
Față de precizările de la punctul 3 se impune aceeași concluzie și în raport de infracțiunea de uz de fals prev. de art. 291 teza 2 C. penal.
In concluzie cei trei inculpați au săvârșit cu intenție fapte ilicite civile, care, din punct de vedere tehnic nu întrunesc elementele constitutive ale unor infracțiuni.
Din acest motiv nu se poate dispune desființarea pe cale penală a contractului de credit.
Instanța a apreciat că în producerea rezultatului - acordarea creditelor de către bănci în condițiile în care acestea, fără manoperele frauduloase ale inculpaților nu ar fi încheiat contractele de împrumut, a existat o vinovăție comună a inculpaților (intenție directă) în proporție de 50% și a băncilor prin reprezentanți (culpă cu neprevedere) în proporție de 50%.
Sub aspectul laturii civile, instanța a respins ca nefondată constituirea de parte civilă a SC E. K. R. S., care a preluat creanța de la partea vătămată BRD-GSG SA, întrucât eventuala pagubă a acesteia nu s-a produs prin infracțiune - astfel cum obligă art.15 alin.3 C. pr. pen., ci prin contractul de cesionare a creanței.
In baza art. 14, 346 C. pr. pen. instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de către partea civilă C. B. R. SA și luând în considerare procentele de culpă exprimate anterior va obliga inculpata CHELARU( fosta P.
) A. la plata către aceasta a sumei de 3484,75 lei, inculpatul P. R. V. la plata către aceasta a sumei de 21848,245 lei si inculpata VANCEA T. la plata către aceasta a sumei de 13981,76 lei despăgubiri pentru daune materiale, care au fost calculate în limita procentului de culpă de 50 % al acestora și în raport de constituirea de parte civilă de la f.92 dos. inst.(prin care creditoarea a renunțat la beneficiul solidarității debitorilor instituit de legea civilă în favoarea sa).
Văzând și prevederile art. 192 alin.1 lit. c C. pr. pen.
Împotriva mai sus menționatei sentințe a declarat recurs în termenul legal Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând instanței de control judiciar casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
S-a arătat că hotărârea este atât nelegală, cât și netemeinică apreciindu-se în mod greșit că faptele reținute în sarcina inculpaților nu întrunesc elementele constitutive ale unor fapte penale și că pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună achitarea inculpaților nu este posibilă în speța dedusă judecății, deoarece toți inculpații au solicitat a fi judecați în baza procedurii simplificate prev. de art. 3201C. pr. pen.
În ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune Ministerul Public a solicitat să se constate că sunt întrunite toate elementele constitutive ale acesteia înlăturând astfel raționamentul judecătorului investit cu soluționarea fondului care a apreciat că manoperele desfășurate de către inculpați nu au fost apte să inducă în eroare angajații băncilor, persoane specializate, cu un nivel de pregătire superior. În acea perioadă băncile erau confruntate cu avalanșe de cereri de acordare de credite fiind astfel imposibilă verificarea tuturor scriptelor depuse de solicitanți. În plus, în relațiile comerciale, buna credință este prezumată și ca atare funcționarul bancar nu avea nici un motiv să efectueze verificări cu privire la veridicitatea celor înscrise în actele depuse de persoana care solicitat acordarea unui credit.
În ceea ce privește infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale probele administrate în cauză au dovedit fără putință de tăgadă că actul adițional prezentat de inculpata CHELARU( fosta P. ) A. la BRD GSG SA nu exista în realitate fiind contrafăcut integral.
Cu privire la infracțiunea de fals sub semnătură privată, latura obiectivă a acestei infracțiuni este îndeplinită, argumentul instanței fondului potrivit căruia
adeverința de angajare și actul adițional la contractul de muncă, fiind integral plăsmuite astfel că nu presupun preexistenta unui înscris asupra căruia să se intervină prin contrafacere sau alterare neputând fi primit deoarece contravine literei și spiritului legi.
Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat și a dispozițiilor art. 3856alin.3 C. pr. pen., Curtea constată că acesta este fondat în parte urmând a fi admis doar cu privire la temeiul achitării inculpatei P. A. pentru comiterea infracțiunilor de uz de fals, P. R. V. pentru comiterea complicității la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals și P. (fostă Vancea) T. pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Instanța fondului, contra criticilor formulate de către Ministerul Public, a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea căreia nu i-a dat însă o valență penală pentru raționamentele pe care le vom expune în continuare.
Practica judiciară recentă a statuat că în ipoteza în care inculpații recunosc în totalitate săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, arată că cunosc probele administrate în faza de urmărire penală și nu solicită administrare de probe noi, fiind îndeplinite și celelalte cerințe prev. de art. 3201C. pr. pen., instanțele de judecată nu pot pronunța decât o soluție de condamnare a acestora .
Spre deosebire de această practică judiciară și de interpretarea judicioasă a dispozițiilor art. 3201C. pr. pen., instanța fondului a rămas în pronunțare pe cererea de judecare în procedura simplificată în condițiile textului legal anterior menționat deși ar fi trebuit, conform practicii judiciare curente, să se pronunțe în sensul admiterii sau respingerii unei astfel de cereri.
Chiar dacă instanța fondului nu a procedat de această manieră și ar fi respins cererea de judecarea în baza art.3201C. pr. pen., nu vedem care ar fi fost probele care ar fi trebuit administrate în faza cercetării judecătorești deoarece inculpații au dat declarații notariale prin care au recunoscut în întregime comiterea faptelor deduse judecății, părțile civile si-au indicat poziția în scris, iar martori nu au fost indicați în actul de sesizare al instanței. Pe de altă parte specificul infracțiunii deduse judecății este acela că ele se pot proba prin înscrisuri și prin expertize tehnico-științifice.
Investită cu soluționarea recursului declarat în prezenta cauză instanța de control judiciar, pentru a se lămuri cu privire la elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, a suplimentat probațiune solicitând unităților bancare să comunice fișa postului persoanelor care au acordat credite inculpaților și normele bancare de acordare a creditelor.
Coroborând probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de recurs, Curtea constată, asemenea instanței fondului că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune reținute în sarcina inculpaților.
Astfel, în sarcina inculpatei P. A. prin rechizitoriul emis în dosarul nr.78/P/2010 al Curții de Apel C., s-a reținut că în cursul lunii aprilie 2006, prin prezentarea unei adeverințe de venit false întocmită de inculpații P. (fostă Vancea) T. și P. R. V. au obținut în credit în valoare de 20.000 lei de la BRD GSG SA- Sucursala C. -N. și că în cursul lunii august 2007, prezentând o adeverință de venit falsă și o copie falsificată a actului adițional al contractului de muncă, înregistrat la I.T.M. C. sub nr. 21334/_, acte întocmite de inculpații
P. (fostă Vancea) T. și P. R. V. au obținut de la C. B. R. SA un credit în valoare de 9200 lei.
În sarcina coinculpaților P. (fostă Vancea) T. și P. R. V. s-a reținut în actul de sesizare al instanței că prin întocmirea scriptelor anterior menționate, în fals, au ajutat-o pe inculpata P. A. să obțină creditele menționate.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu cu privire la activitatea inculpaților nefiind contestată nici de inculpați nici de părțile civile și nici de Ministerul Public și fiind reținută de către instanța fondului va fi preluată în întregime de către instanța de control judiciar.
Judecătorul fondului a apreciat că manoperele desfășurate de către cei trei inculpați nu au fost apte să inducă în eroare funcționarii bancari care sunt persoane cu nivel de pregătire superior și care nu și-au îndeplinit minimele obligații de a verifica legalitatea scriptelor ce le-au fost depuse.
Inculpata P. A. a prezenta funcționarilor bancari în vederea obținerii unei sume mai mari, scripte din care rezultă că avea un venit superior celui realizat în realitate.
Astfel, deși venitul net al acesteia a fost de 347 lei în adeverințele de salariu depuse la bănci s-a arătat, în mod nereal, că ar avea un venit de 974 lei.
Infracțiunea de înșelăciune presupune, sub aspectul laturii obiective, în primul rând o acțiune de inducere în eroare, acțiune ce poate fi săvârșită prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate creându-se, astfel celui indus în eroare o falsă reprezentare a realității.
Pentru aceasta este însă necesar ca inculpatul să folosească anumite mijlocare apte să conducă la rezultatul pe care îl dorește.
Aptitudinea unui mijloc de a induce în eroare depinde, nu numai de împrejurările concrete în care este folosit, ci și de persoana victimei, de gardul ei de cultură, de pregătirea profesională și de starea psihică în care se afla în momentul săvârșirii fapte.
Pentru existenta infracțiunii de înșelăciune nu interesează dacă datorită împrejurărilor concrete victima a fost sau nu ușor indusă în eroare, deoarece legea a urmărit să apere îndeosebi personale credule, mai puțin prudente, deoarece tocmai asemenea persoane sunt mai expuse să devină victime ale infracțiunilor.
Ori, în speța dedusă judecății, apreciem că funcționarul bancar, prin nivelul său de pregătire nu a putut fi indus în eroare alegând insă din considerente economice să ignore faptul evident, de notorietate, că în cursul anului 2006 o persoană angajată în funcția de casieră la o spălătorie auto nu poate câștiga 974 Roni /lună.
Faptul că societățile bancare aveau la acel moment tot interesul să acorde cât mai multe credite și să atragă cât mai mulți clienți prin neefectuarea unor minime efectuări cu privire la veridicitatea documentelor depuse în dosarul de creditare nu conferă relevanță penală faptelor comise de către inculpați.
În scriptele existente la (f.69-79 și f.65-66), rezultă că ofițerii de credite aveau obligația de a verifica telefonic cu angajatorul veridicitatea documentație depuse.
De asemenea, vom mai observa că acțiunea de inducere în eroare trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material.
Ori, în cauza dedusă judecății inculpata P. A., cea care a beneficiat de credite, a achitat cea mai mare parte a acestora și în plus societățile bancare nu s-au simțit prejudiciate decât în momentul în care li s-a adus la cunoștință de către organele de politie, care s-au sesizat din oficiu, cu privire la comiterea infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, fapt care s-a petrecut în data de 6 martie 2009, în condițiile în care creditele au fost acordate în cursul anului 2006. Din scriptele existente la (f. 41 dup) rezultă că inculpata P. A. a achitat mai bine de jumătate din creditul contractat de la C. B. R. SA, iar
din creditul acordat de BRD GSG SA, aceasta inculpată a rambursat 26 rate.
În opinia Curții, pretinsa acțiune de inducere în eroare a inculpaților nu a avut drept scop obținerea unui folos material injust, deoarece așa cum am arătat și anterior, inculpata a achitat ratele până la momentul la care s-a început urmărirea penală față de ea.
Raportat la aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind legală si temeinică soluția de achitare pronunțată față de toți inculpații cu privire la infracțiunea de înșelăciune și respectiv de complicitate la comiterea acestei infracțiuni, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia.
În ceea ce privește infracțiunile de fals reținute în sarcina inculpaților, Curtea apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 291 teza I C. pen.- două fapte pentru inculpa P. A. și respectiv complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art .26, raportat la art. 290 alin.1 C. pen., și comicitate la uz de fals prev. de art. 26, raportat la art. 291 teza I C. pen., pentru inculpatul P. R. V. și, respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 alin.1 C. pr. pen.- două fapte și comicitate la uz de fals prev. de art. 26, raportat laart. 291 teza I C. pen., pentru inculpata P. (fosta Vancea) T. .
Cu privire la aceste infracțiuni instanța fondului a dispus achitarea inculpaților în baza prev. art. 10 lit. d C. pr. pen. constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
Raționamentul instanței fondului este însă incorect, deoarece adeverința de venit nr. 158/_ prezintă elemente de contrafacere materială a semnăturii la rubrica director economic unde inculpata P. (fosta Vancea) T. a trecut numele fictiv Dumitru V. ,după care a efectuat o semnătură fictivă în dreptul acesteia.
Potrivit disp. art. 290 C. pen. contrafacerea de semnătura are un înțeles mai larg, o semnătură urmând a fi considerată contrafăcută ori de câte ori acesta nu a fost scrisă de cel căruia i se atribuie si atunci când făptuitorul, fără a imitat semnătura reală, execută o semnătură care creează aparența că este a celui căruia i se atribuie. Deosebit de elocventă în acest sens este raportul de constare tehnico-științifică existent la( f. 90-97 din dup).
Într-o situație similară este actul adițional la contractul individual de muncă care cuprinde date nereale, în sensul că, deși inculpata P. A. avea un salariu net de 330 lei în acest act adițional a fost trecută suma de 840 lei.
Aceste înscrisuri cuprinzând date nereale au fost utilizate apoi de către inculpata P. A. pentru obținerea creditelor mai sus menționate.
Astfel, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, însă Curtea, apreciază că prin aceste acte ilicite s-a adus atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală și având în vedere mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit - obținerea unui credit mai substanțial care a fost achitat în mare parte - raportat și la persoana și conduita inculpaților, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 181C. pr. pen.
Ca atare, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art.10 lit. b1C. pr. pen. și art. 181C. pen. a dispus achitarea inculpaților conform dispozitivului, aplicând fiecărui inculpat o amendă administrativă în cuantum de câte 1000 lei.
Cu privire la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, instanța de recurs își însușește în întregime considerentele instanțe fondului, care a dispus achitarea inculpaților în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a, rap. la art.10 lit. d C. pr. pen., motiv pentru care nu vom mai reveni asupra acesteia, deoarece actul adițional la contractul individual de muncă aflat la (f. 47 dup) nu emană de la o unitate la care se referă art. 145 C. pen. și nici nu aparține unei asemenea unități așa cum cere textul legal, acest script fiind întocmit în întregime de către inculpați.
Sub aspectul laturii civile instanța de control judiciar, apreciază ca fiind interesantă maniera în care au fost soluționate acțiunile civile promovate în cauză de către SC E. K. R. S., a cărei constituire de parte civilă a fost respinsă ca nefondată și de partea civilă C. B. R. SA a căreia acțiune civilă a fost admisă în parte reținându-se o culpă de 50% a părții civile în producerea acestui prejudiciu.
Reamintim însă că acțiunea civilă în procesul penal rămâne de guvernată de principiul disponibilității, recursul parchetului nu privește modalitatea de soluționare a acțiunii civile, iar părțile civile nu au declara recurs în prezenta cauză.
Pentru aceste considerate va fi admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 C. pr. pen.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
În baza art.38515pct.2 lit. d C. pr. pen. admite recursul declarat de către PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA C. N. împotriva sentinței penale 568/_ a Judecătoriei C. -N. pe care o desființează în parte sub aspectul temeiului achitării inculpaților P. A. pentru comiterea infracțiunilor uz de fals, P. R. V. pentru comiterea complicității la infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals și P. -fostă VANCEA -T. pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată și complicitate la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și rejudecând în aceste limite:
În baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit.b1 C. pr. pen. și art.181 C. pen. achită pe inculpații
P. A. , fiica lui Vincențiu și Constanța, n. la_ în Vîrfuri, jud. Dâmbovița, cetățean român, studii medii, căsătorită, CNP 2., fără antecedente penale, domiciliată în I., str. C., nr.80, Bl. Q 2, apt.78 pentru comiterea infracțiunilor de uz de fals prev. de art.291 teza I C. pen. -2 fapte, cu aplic. art.33 lit. a C. pen.
P. R. V. , fiul lui Dumitru și S., n. la_ în Vatra Dornei, cetățean român, studii medii, CNP 2., căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în C. -N., str. J. nr.4 pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.26 rap. la art.290 alin.1 C. pen. și complicitate la uz de fals prev. de art.26 rap. la art.291 teza I C. pen., cu aplic. art.33 lit. a C. pen.
P. - fostă VANCEA-T. ,fiica lui E. și V. ,n la_ în Pașcani, cetățean român, studii medii, căsătorită, fără antecedente penale, CNP 2., domiciliată în C. -N., str. J. nr.4 pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 alin.1 C. pen. -2 fapte și complicitate la uz de fals prev. de art.26 Cp rap. la art.291 teza I C. pen. cu aplic. art.33 lit. a C. pen.
În conformitate cu prevederile art.91 lit. c C. pen. aplică fiecărui inculpat o amendă administrativă în cuantum de câte 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 150 lei-75 lei x2-reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii desemnați din oficiu ce se va avansa din FMJLC pentru av. Chilea M. și Borșan Violeta.
Cheltuielile judiciare avansate de stat cu prezentul recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de azi 21 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. M. | B. |
Red. M.Ș./dact. V.R.
2 ex./ _
Jud. Fond B. L. R.
| ← Decizia penală nr. 321/2013. Înșelăciune | Decizia penală nr. 219/2013. Înșelăciune → |
|---|
