Decizia penală nr. 112/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
Dosar nr._ /a1
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL
DECIZIA PENALĂ NR. 112
Ședința publică de la 13 decembrie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T., președinte secție penală
: S. M., judecător
: B. D. Ț., judecător
: I. -M. O., grefier șef secție penală
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Stana Pompilia, procuror.
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva încheierii din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar penal nr._, privind inculpații B. O. -A. și F. C. -C., având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul intimat B. O. -A.
, în stare de arest - asistat de apărător desemnat din oficiu av. Gog Doinița și inculpatul intimat F. C. -C., în stare de arest, asistat de apărător ales av. B. ișan C. din cadrul Baroului C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Procurorul critică încheierea atacată arătând că instanța de fond în mod greșit a apreciat că motivul care a determinat arestarea nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău consideră că starea de pericol existentă la momentul luării măsurii subzistă și decurge din gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații, modul și mijloacele folosite, respectiv săvârșirea faptei pe timp de noapte și în loc public, dar mai c u seamă că fapta a fost comisă împotriva unei persoane extrem de vulnerabile în acel moment, dată fiind starea de ebrietate în care se afla, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și într-o astfel de modalitate, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa un ei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Motivul care a determinat arestarea subzistă și prin prisma faptului că inculpații sunt acuzați de săvârșirea infracțiunii de tâlhări, pentru care limitele de pedeapsă sunt închisoare de la 7 ani la 20 de ani. Pentru cele ce preced și pentru cele scrise în memoriul depus la dosar cere admiterea recursului, casarea încheierii atacate și judecând în fond, menținerea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați.
Apărătoarea inc. B. O. A., av. Gog Doinița, susține că încheierea atacată este legală și temeinică. În cauză nu există probe că inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care nu trebuie confundat cu
pericolul social al faptei. Este necesar să existe date concrete că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică. Inculpatul recunoaște și regretă săvârșirea faptei, a recuperat prejudiciul în totalitate, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, fapta a fost comisă fără a implica violență și cu atitudine de provocare din partea părții vătămate. inculpatul nu are antecedente penale, nu are abateri de la normele de conduită, își asigură un venit, nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Perioada de o lună în care a fost arestat a fost suficientă pentru a înțelege că a greșit. Inculpatul nu a îngreunat desfășurarea procesului penal. apreciind că înlocuirea măsurii arestării preventive se justifică, solicită menținerea încheierii atacate și respingerea recursului procurorului.
Apărătorul inculpatului intimat F. C. -C. pune concluzii de respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat. Încheierea este temeinic motivată, se face diferențiere între pericolul social în înțelesul art.17 Cod penal și pericolul social concret. În esență, inculpatul, alături de partea vătămată, a consumat băuturi alcoolice. Partea vătămată a aruncat cu banii în sus exprimându- se că aceștia trebuie consumați, provocând astfel inculpații. Comiterea infracțiunii s-a realizat cu implicarea unei violențe minime. Partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză prejudiciul fiind recuperat. Apreciind că motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent, că regula, potrivit art.5 paragraf 3 CEDO, este cercetarea inculpatului în stare de libertate, astfel că instanța de fond a pronunțat o încheiere legală și temeinică, motiv pentru care solicită respingerea recursului promovat în cauză de procuror.
Inculpatul intimat B. | O. | A. solicită judecarea sa în stare de libertate. |
Inculpatul intimat F. | C. | C. recunoaște și regretă comiterea faptei pe |
care a comis-o în stare de ebrietate. Însușindu-și concluziile apărătorului său, cere respingerea recursului procurorului.
T R I B U N A L U L ,
Prin încheierea penală din data de_ a Judecătoriei Z. ,în baza art.139 alin.1 și alin.35raportat la art.136 alin.1 lit.c) și art.145 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului B. O.
A., fiul lui I. și M., născut la data de_, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii 10 clase, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în sat F., comuna Meseșenii de Jos, nr.71, jud.Sălaj, CNP 1., aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.58/A/_, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.37/J/_ cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv satul F., fără încuviințarea instanței de judecată.
dispus punerea în libertate a inculpatului B. O. -A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.37/J/_ emis de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
In baza art.145 alin.11Cod procedură penală, s-au impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecată oridecâteori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, Poliția comunei Meseșenii de Jos, conform programului de supraveghere sau oridecâteori este chemat;
să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art.145 alin.22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că
în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de instanța de judecată, se va înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.21Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri, în copie, inculpatului, Poliției comunei Meseșenii de Jos,
jandarmeriei, poliției locale și organelor competente să elibereze pașaportul, precum și organelor de frontieră.
S-a desemnat ca organ de supraveghere a respectării măsurii Poliția comunei Meseșenii de Jos.
II. În baza art.139 alin.1 și alin.35raportat la art.136 alin.1 lit.c) și art.145 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a
inculpatului F. C. C., fiul lui S. și R., născut la data de_, în municipiul Z., jud.Sălaj, cetățean român, studii 8 clase, căsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.Dumbrava nr.70, bl.H9, scara A, ap.1, jud.Sălaj, CNP 1., aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, măsură dispusă prin Încheierea penală nr.58/A/_, pronunțată în Dosar nr._ al Judecătoriei Z. și pusă în executare prin mandatul de arestare preventivă nr.38/J/_ cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Z., fără încuviințarea instanței de judecată.
dispus punerea în libertate a inculpatului F. C. -C. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.38/J/_ emis de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
In baza art.145 alin.11Cod procedură penală, s-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
să se prezinte la instanța de judecată oridecâteori este chemat;
să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, Poliția municipiului Z., conform programului de supraveghere sau oridecâteori este chemat;
să nu schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
In baza art.145 alin.22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de
instanța de judecată, se va înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
În baza art.145 alin.21Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea prezentei încheieri, în copie, inculpatului, Poliției municipiului Z., jandarmeriei,
poliției locale și organelor competente să elibereze pașaportul, precum și organelor de frontieră.
S-a desemnat ca organ de supraveghere a respectării măsurii Poliția municipiului Z. .
S-a dispus ca măsurile dispuse să se comunice administrației locului de detenție - Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj, care are obligația de a-i încunoștiința pe inculpați despre acestea.
S-a constatat stabilit termen de judecată a cauzei pentru data de_ .
În baza art.189 alin.1Cod procedură penală, onorariul avocatului care a asigurat asistența juridică obligatorie a inculpatului B. O. -A., d-na Gog Doinița, în sumă de 100 lei a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Sălaj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din data de 9 decembrie 2013, din Dosar nr.2582/P/2013, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații B. O. A. și F. C. C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.1, alin.2 lit.b) și c) și alin.21lit.a) Cod penal.
S-a reținut prin rechizitoriu că în data de_, împreună și după o prealabilă înțelegere, inculpații F. C. C. și B. O. -A., pe timp de noapte și în loc public, au exercitat acte de violență asupra părții vătămate M. Cornel, provocându-i leziuni care i-au produs suferințe fizice, după care au deposedat-o de suma de 650 euro, pe care și-au însușit-o.
Măsura arestării preventive a inculpaților a fost dispusă de către Judecătoria Zalău, la data de_, prin încheierea penală de la acea dată, nr.58/A din Dosar nr._, pe o durată de 29 de zile, de la data de_ până la data de_ inclusiv.
Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală.
Instanța a reținut că în data de_ în jurul orelor 0300, în timp ce se aflau în localul public Cafe bar Kamelyon-E., situat în municipiul Z., str.Sfânta Vineri, inculpații B. O. -A. și F. C. -C., văzând-o pe partea vătămată
M. Cornel, aflată într-o vădită stare de ebrietate, ținând în mână suma de 700 euro s-au înțeles să o deposedeze de această suma de bani. Astfel, inculpatul F.
C. C. i-a transmis un mesaj tip SMS inculpatului B. O. A. prin care îi cerea să o scoată afară din local pe partea vătămată, însă acesta nu a găsit momentul oportun. Văzând că inculpatul B. O. A. nu se conformează, inculpatul F. C. C. s-a apropiat de partea vătămată și i-a pus brațul amical după cap după care a scos-o afară din local, conducându-o în spatele localului public, unde locul este neiluminat, fiind urmați de inculpatul B. O. A. care ,
pentru a nu fi recunoscut și-a pus gluga pe cap și s-a deplasat cu pași grăbiți spre cei doi, ajungându-i din urmă. În acel moment, inculpatul B. O. A. i-a pus piedică cu piciorul părții vătămate astfel încât aceasta s-a dezechilibrat și a căzut la pământ, moment în care inculpatul F. C. C. l-a împiedicat să se ridice, ținându-o apăsat cu brațele, iar inculpatul B. O. A. a căutat în buzunarul în care anterior a văzut că partea vătămată păstrează banii și i-a luat acesteia plicul în care se afla suma de 650 euro, după care au părăsit locul faptei în fugă, deplasându-se până în zona Spitalului de recuperare din cartierul Dumbrava, unde la adăpostul întunericului au împărțit suma de bani sustrasă. În timp ce se îndreptau spre localul public Polar situat pe strada Armoniei, inculpații s-au întâlnit cu martorii Fărcaș Păun și Briscan A. -M. cu care anterior au stat la aceeași masă și bănuind că aceștia au văzut când au scos-o pe partea vătămată afară din local, au hotărât să le dea și acestora suma de 150 euro, din banii sustrași, pentru a nu-i denunța organelor de poliție, astfel că inculpatul B. O. A. i-a înmânat martorului Fărcaș Păun suma de 150 euro, fără să îi ceară în schimb nimic. Ulterior, organele de poliție i-au găsit pe inculpați la localul Polar unde jucau la aparate, moment în care inculpatul B. O. a ascuns portmoneul cu o parte din suma de bani sustrasă după tejgheaua barului, unde a fost găsit și ridicat în prezența martorei Potoacă L., conform dovezii încheiat în acest sens. În aceleași împrejurări, fiind găsită în urma percheziției corporale suma de 250 euro asupra inculpatului F. C. C., ce a fost ridicată.
Potrivit art.3001alin.1 Cod procedură penală, "după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest,
instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive";, iar conform art.3001alin.3 Cod procedură penală,
"când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.";
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de temeiurile de drept avute în vedere la momentul dispunerii măsurii arestării preventive, la termenul din data de_, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv cele ale art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f) Cod procedură penală, corespunzând și scopului prevăzut de art.136 Cod procedură penală, constând în buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens, instanța a apreciat că la momentul dispunerii măsurii arestării preventive au existat indicii temeinice, în sensul art.143 alin.3 Cod procedură penală, indicii din care a rezultat presupunerea că inculpații B. O. -A. și F.
C. -C., față de care se efectuează cercetarea, au săvârșit faptele, avându-se în vedere procesul-verbal de constatare a actelor premergătoare, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică ce conține fotografii cu aspecte de la fața locului și două mesaje tip SMS, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor Potoacă Oana-L., Lupou Manuela-E., Fărcaș Păun și Briscan A. -M.
, declarațiile inculpaților, adeverința medicală nr.32756/_ emis de Spitalul Județean de Urgență Sălaj, procesul-verbal de căutare și dovezile de ridicare bunuri sustrase.
Au fost îndeplinite cumulativ și condițiile prevăzute de art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea
reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, iar din probele existente la dosar reiese că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că acestea sunt schimbate în prezent, în sensul că nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art.148 alin.1 lit.f) teza II Cod procedură penală, împrejurare față de care nu se justifică menținerea stării de arest preventiv, însă raportat la gravitatea faptei săvârșite, apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune luarea față de inculpați a unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, și anume obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală, instanța a apreciat că există indicii temeinice, în accepțiunea legală a prevederilor art.681Cod procedură penală și art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la comiterea de către inculpați a infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată. În acest sens sunt relevante declarațiile inculpaților prin care aceștia au recunoscut săvârșirea faptei, declarații care se coroborează cu cele ale părții vătămate, ale martorilor audiați, cu mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu fotografiile existente la dosar.
La luarea măsurii arestării preventive instanța a avut în vedere temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală, iar pentru a stabili dacă se impune menținerea arestării preventive, instanța trebuie să verifice dacă acest temei subzistă și dacă justifică menținerea măsurii arestării preventive, prin raportare și la scopul măsurii preventive prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, acesta se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului cât și de datele referitoare la faptă, adică natura și gravitatea infracțiunii comise, dar și rezonanța socială negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.
Trebuie făcută o distincție între pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei penale reținută în sarcina inculpatului, pericolul social concret reprezentat de punerea în libertate a inculpatului nu poate fi prezumat exclusiv prin pericolul social generic, abstract și concret al faptei. Raportat la modul și mijloacele de comitere a faptei așa cum sunt acestea reținute în actul de sesizare, fără a face o apreciere a pericolului concret al faptei aceasta urmând a fi stabilită odată cu aprecierea probelor și soluționarea pe fond a cauzei, instanța a apreciat că la acest moment și raportat la această situație de fapt reținută, nu este probată și nici previzibilă posibilitatea ca inculpații, odată puși în libertate, să comită alte fapte contrare ordinii sociale și de drept. La această convingere a instanței a concurat și faptul că, încă de la început ambii inculpați care nu au nici un fel de antecedente penale au recunoscut cu foarte mare sinceritate comiterea faptelor, au colaborat cu organele judiciare, au conștientizat gravitatea acestora, iar perioada de arest preventiv de aproape 30 de zile a avut un rol semnificativ și educativ asupra lor.
În plus, pericolul concret pentru ordinea publică, chiar dacă există la un moment dat, acesta trebuie evaluat periodic, raportat la circumstanțele concrete ale
cauzei, durata arestului preventiv, atitudinea procesuală a inculpatului și stadiul procedurii.
Instanța a apreciat că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul diminuării evidente a pericolului social concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, raportat în mod special modul concret de comitere a faptei, la conduita lor ulterior dispunerii măsurii preventive, fapt ce nu justifică menținerea acestei măsuri și în același timp nu există temeiuri noi în acest sens. Mai mult, în cauză s-au finalizat urmărirea penală, s-au strâns probele necesare aflării adevărului, inculpații au colaborat cu organele judiciare și au recunoscut fapta, manifestându-și chiar intenția de a solicita judecarea cauzei în procedură simplificată, astfel că instanța a apreciat că nici pentru buna desfășurare a procesului penal nu este indispensabilă menținerea lor în stare de arest preventiv.
De asemenea instanța a avut în vedere și principiul de drept procesual penal prevăzut în art.5 din Codul de procedură penală, în conformitate cu care regula în procesul penal este cercetarea în stare de libertate a inculpaților, arestarea preventivă fiind excepția, libertatea individuală și siguranța persoanei fiind inviolabile, potrivit art.23 din Constituția României. Astfel instanța trebuie să ia în considerare, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, și posibilitatea atingerii scopului măsurilor preventive prin luarea altor măsuri preventive mai puțin restrictive( Jablonski c. Poloniei 33492/1996), în măsura în care acuzatul prezintă garanții în ceea ce privește prezentarea sa la proces.
În acest context, instanța a apreciat că deși există suficiente indicii în sensul că inculpații au săvârșit fapta care li se impută, chiar aceștia personal recunoscând comiterea infracțiunii, totuși, la momentul actual, lăsarea lor în libertate nu mai prezintă un pericol pentru ordinea publică, durata arestului preventiv atingând termenul rezonabil în acest caz. În acest context, instanța a considerat că scopul menținerii măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal poate fi atins și prin luarea față de inculpați a unei alte măsuri, restrictive de drepturi, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.
Mai mult, prin prisma deciziei N c.Austriei a Curții Europene a Drepturilor Omului, la menținerea unei persoane în stare de detenție, magistrații nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia. În acest context, chiar dacă fapta reținută în sarcina inculpaților este una gravă, raportat mai ales la limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, analizând circumstanțele personale ale ambilor inculpați, instanța reține că aceștia se află la prima confruntare cu legea penală, provin din familii organizate, prin comportamentul lor au dat dovadă de conștientizarea gravității faptei săvârșite, aceasta fiind un eveniment singular în viața lor.
Nu trebuie neglijat nici faptul că deși unele fapte, prin gravitatea lor deosebită, cum este și cazul de față, pot crea o stare reală de tulburare a ordinii publice la momentul la care societatea ia cunoștință de ele, astfel că organele judiciare trebuie să răspundă prompt și corespunzător, nu este mai puțin adevărat
că după trecerea unui anumit interval de timp, dimensiunile acestui interes se reduc și, pe cale de consecință, pericolul concret pentru ordinea publică se diminuează.
Atât prin prisma acestui aspect, al diminuării pericolului concret al lăsării în libertate a inculpaților prin trecerea timpului, dar mai ales prin prisma stadiului anchetei, care este finalizată și a poziției constant sincere a inculpaților, se poate aprecia că nivelul prezent al pericolului pentru ordinea publică nu mai impune cu necesitate privarea de libertate a inculpaților.
În conformitate cu prevederile art.139 Cod procedură penală, care enunță principii generale în materia măsurilor preventive, "măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii; măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art.136 alin.1 lit.b) și c)";.
Pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată, îndeosebi pentru a se asigura judecarea cu celeritate a cauzei, instanța a apreciat că se impune asigurarea unor garanții procesuale. În aceste condiții, menținerea unui just echilibru între interesul general al societății în desfășurarea procesului penal și interesul inculpaților impune luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care își au locuința inculpații, respectiv satul F. în cazul inculpatului B. O. A. și municipiul
Z. în cazul inculpatului F. C. C., măsură apreciată de instanță că prezintă garanțiile necesare și suficiente pentru atingerea scopului prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău pentru următoarele motive:
Deși instanța a apreciat că motivul care a determinat arestarea nu mai subzistă, iar lăsarea în libertate a inculpaților nu prezintă pericol pentru ordinea publică, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău consideră că starea de pericol existentă la momentul luării măsurii subzistă și decurge din gravitatea faptei de care sunt acuzați inculpații, modul și mijloacele folosite, respectiv săvârșirea faptei pe timp de noapte și în loc public, dar mai c u seamă că fapta a fost comisă împotriva unei persoane extrem de vulnerabile în acel moment, dată fiind starea de ebrietate în care se afla, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni și într-o astfel de modalitate, din posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa un ei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte. Motivul care a determinat arestarea subzistă și prin prisma faptului că inculpații sunt acuzați de săvârșirea infracțiunii de tâlhări, pentru care limitele de pedeapsă sunt închisoare de la 7 ani la 20 de ani.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Tragerea la răspundere penală și civilă are loc într-un cadru procesual bine definit, care nu poate fi încălcat pentru a se demonstra opiniei publice eficiența organelor judiciare, deschizând astfel calea spre abuzuri. Organele judiciare sunt obligate să instrumenteze cauzele de orice natură cu respectarea legii și a dreptului la un proces echitabil. Conceptul de proces echitabil înseamnă și soluționarea cauzelor intr-un termen rezonabil, astfel ca scopurile înfăptuirii actului de justiție
să își atingă finalitatea concretă a pedepsirii vinovaților și a despăgubirii celor vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin comiterea de infracțiuni. Acestea se realizează exclusiv la finalul procesului penal, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, și nu prin măsuri preventive luate sau menținute cu încălcarea prevederilor legale care reglementează condițiile de aplicabilitate ale acestora.
Astfel după cum a reținut și instanța de fond, scopul masurilor preventive, reglementate de art. 136 Cod procedură penală este cu totul diferit de scopul pedepsei, reglementate de art. 52 Cod penal, aceste două instituții de drept având finalități deosebite, fiind evident aplicabile în faze absolut diferite ale procesului penal.
Scopul măsurii preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală este acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea celor vinovați de la urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei, după caz.
Aceste scopuri pot fi atinse, conform legiuitorului, prin diferite măsuri preventive, restrictive gradual, și care trebuie stabilite în primul rând cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 143 și 148 Cod procedură penală, dar și avându-se în vedere care este cea mai potrivită pentru atingerea scopului legal.
În mod temeinic a apreciat instanța de fond că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul diminuării evidente a pericolului social concret reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, raportat în mod special modul concret de comitere a faptei, la conduita lor ulterior dispunerii măsurii preventive, fapt ce nu justifică menținerea acestei măsuri și în același timp nu există temeiuri noi în acest sens.
În cauză, urmărirea penală a fost finalizată, s-au strâns probele necesare aflării adevărului, inculpații au colaborat cu organele judiciare și au recunoscut fapta, manifestându-și intenția de a solicita judecarea cauzei în procedură simplificată, astfel că în mod corect a apreciat instanța că pentru buna desfășurare a procesului penal nu este indispensabilă menținerea lor în stare de arest preventiv.
Nu în ultimul rând, în mod temeinic a apreciat instanța că, pentru buna desfășurare a procesului penal în faza de judecată, îndeosebi pentru a se asigura judecarea cu celeritate a cauzei, se impune asigurarea unor garanții procesuale constând în luarea unei măsuri mai puțin restrictive de drepturi, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care își au locuința inculpații.
T., pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților B. O. A. și F.
C. C. au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, iar durata acestei măsuri nu se poate transforma într-o pedeapsă ce urmează a fi aplicată inculpaților pentru faptele presupus a fi comise de aceștia.
Astfel, în baza în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria
Zalău, cheltuielile judiciare în recurs urmând a rămâne în sarcina statului, iar onorariul pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpatului B. O. A. de apărătorul desemnat din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII: DISPUNE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z., dată în dosar nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul în sumă de 100 lei pentru asistența juridică obligatorie acordată inculpatului B. O. A. de apărătorul desemnat din oficiu, av. Gog Doinița, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi,_ .
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
T. | C. M. | S. Ț. | D. | B. | O. I. -M. |
Red.ȚDB/_
Dact.OIM/_
3 ex.
Jud. fond/Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 256/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 364/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
