Decizia penală nr. 1762/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2
Operator de date cu caracter personal 8428
DECIZIA PENALĂ NR.1762/R/2013
Ședința publică din data de 20 decembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : C. | I., judecător |
JUDECĂTORI | : I. | C. M. |
: V. | C. | |
G.: G. | I. | -B. |
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin
procuror V. GĂZDAC
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat spre examinare recursul declarate de către inculpatul L. P. împotriva încheierii penale din data de 12 decembrie 2013 a T. ui Maramureș prin care a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul Lăcătuș P., în stare de arest asistat de către apărătorul desemnat din oficiu avocat Vomir Bizo din cadrul Baroului C. cu delegație la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care,
Inculpatul arată că își menține recursul formulat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 38515alin.2 lit.d C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale din data de 12 decembrie 2013 și rejudecând, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să dispună revocarea acestei măsuri preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
În subsidiar, solicită luarea unei alte măsuri mai puțin restrictive de libertate și anume cea prev. de art.1451C.pr.pen., respectiv măsura obligării de a nu părăsi țara.
Așa cum rezultă din actele de la dosar față de inculpat se fac cercetări în prezent, acesta fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.197 alin1-3 C.pen. și lipsire de libertate.
În opinia sa, motivarea avută în vedere de către instanța de fond referitoare la natura și gravitatea faptei, la modalitatea de comitere a acestor infracțiuni nu corespund criteriilor prevăzute art.148 lit.f de teza a-II-a a C.pr.pen., respectiv nu relevă pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în stare de libertate în acest moment procesual.
Arată că, a trecut o perioadă de trei luni de zile din momentul luării măsurii arestului preventiv, inculpatul a dat o declarație în faza de urmărire penală și este dispus să dea o declarație și în fața instanței de judecată.
Solicită instanței să aibă în vedere că în acest dosar mai sunt cercetate încă două persoane față de care organele de urmărire penală și nici instanța de judecată nu a luat nicio măsură preventivă.
De asemenea, solicită instanței să aibă în vedere caracterizările depuse la dosarul de urmărire penală (f.233-235) și împrejurarea că inculpatul este lipsit de antecedente penale. Consideră că toate aceste aspecte ar trebui apreciate în momentul în care instanța discută despre posibilitatea punerii în libertate a inculpatului, sau a luării unei alte măsuri preventive față de inculpatul cercetat în stare de arest preventiv.
Nu contestă gravitatea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, însă trebuie avute în vedere declarațiile pe care le-a dat partea vătămată și care sunt destul de contradictorii. În acest sens, arată că imobilul în care partea vătămată susține că a fost sechestrată nu se află într-o zonă izolată, iar stând în centul orașului să cerșească avea oricând posibilitatea să anunțe organele de poliție în situația în care simțea sechestrată sau obligată să facă acest lucruri. În acest moment procesual după ce dosarul a fost înregistrat la instanță și s-a fixat termen de judecată consideră că nu mai există niciu risc ca inculpatul cercetat în stare de
libertate să influențeze în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În subsidiar, solicită luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi țara, urmând ca inculpatul să se supună tuturor obligațiilor care îi vor fi impuse de către instanța de judecată. Solicită acordarea onorariului avocațial din FMJ.
Reprezentantul M. ui P. arată că datele dosarului și natura infracțiunilor care au fost reținute în sarcina inculpatului în actul de sesizare relevă faptul că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în consecință se justifică menținerea acestei măsuri. Apreciază încheierea penală recurată ca fiind legală și temeinică, solicită respingerea recursului declarat de către inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul L. P. având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului întrucât dorește să fie cercetat în stare de libertate.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a T. ui Maramureș, în temeiul art. 160bCod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului L. P. (CNP 1., fiul lui T. și L., născut la data de_ în Suceava, județul Suceava, domiciliat în Câmpulung M., str.
L. nr. 3 B, județul Suceava, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) și în consecință s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
S-a respins cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ori țara formulată de inculpat prin apărător.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 13 noiembrie 2013 dat în dosarul nr. 483/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată inculpatul L. P. (CNP 1.
, fiul lui T. și L., născut la data de_ în Suceava, județul Suceava, domiciliat în Câmpulung M., str. L. nr. 3 B, județul Suceava, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal. Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații L.
T. și M. L. pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art.189 alin.1 și 2 Cod penal.
Inculpatul L. P. a fost cercetat în stare de arest preventiv.
Prin încheierea penală nr. 557 din_ pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Sima Grigore pe o durată de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/U din_ . Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs; prin încheierea penală nr.1238/R/2013 din_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat. Prin încheierea penală nr.604 din_ a fost prelungită cu 30 de zile durata arestării preventive, începând cu data de_, până la data de_, inclusiv.
În sarcina inculpatului L. P. s-a reținut prin rechizitoriu, în esență, faptul că în perioada 15.08.-_, acesta și inculpații L. T. și M. L.
(părinții inculpatului) au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată K.
L., în vârstă de 14 ani și 8 luni, transportând-o din municipiul S. M. la locuința acestora în municipiul Câmpulung M., județul Suceava, unde au supus-o la suferințe fizice și au obligat-o la acte de cerșetorie. În aceeași perioadă, inculpatul L. P. a întreținut relații sexuale repetate cu partea vătămată, prin constrângere fizică.
De asemenea, după sesizarea instanței, măsura arestării preventive a inculpatului a fost menținută prin încheierea din 15 noiembrie 2013.
Analizând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, tribunalul a apreciat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia se menține și se impune privarea de libertate în continuare.
T. a reținut că o analiză detaliată a probelor în acest cadru procesual nu este posibilă, însă, contrar susținerilor inculpatului, se mențin indiciile temeinice analizate și reținute ca atare cu ocazia dispunerii măsurii preventive, pe baza cărora s-a reținut presupunerea rezonabilă privind comiterea faptelor.
Instanța a reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, potrivit jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, astfel că măsura arestării preventive a inculpatului este conformă cu scopul instituit prin art.5 al CEDO.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.3002raportat la art.160bCod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune prin încheiere menținerea arestării preventive.
Chiar dacă în cauză nu au apărut temeiuri noi, subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării, temeiuri care nu s-au schimbat după sesizarea instanței cu judecarea cauzei.
Lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, pericol circumstanțiat de natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este acuzat, precum și de modalitatea concretă în care se prezumă că acestea au fost comise.
În aprecierea persistenței pericolului pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului trebuie pornit de la regulile de principiu stabilite sub acest aspect prin jurisprudența CEDO (Letellier c/a Franței) prin care s-a statuat că în măsura în care dreptul național o recunoaște - prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății"; de natură să justifice o detenție preventivă.
Este adevărat că privarea de libertate este o măsură gravă și că menținerea acesteia nu se justifică decât atunci când alte măsuri, mai puțin severe, au fost luate în considerare și apreciate ca fiind insuficiente pentru protejarea interesului public, iar menținerea arestului preventiv, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală.
În raport de gravitatea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, natura acesteia, se constată că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care este acuzat de comiterea unei astfel de fapte, la aprecierea acestui pericol neputându-se avea în vedere doar date privind persoana inculpatului.
Lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului, invocate în susținerea cererii de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive, nu constituie singure temei pentru o atare cerere, nefiind realizate cerințele art.160bCod procedură penală, în sensul încetării subzistenței temeiurilor arestării, și nici ale art.139 Cod procedură penală, în sensul schimbării substanțiale a acestor temeiuri.
Menținerea arestării și ineficiența unei alte măsuri neprivative de libertate este justificată prin existența unui interes public, interes care se referă la protejarea publicului și la buna administrare a justiției, respectiv buna desfășurare a procesului penal, în sensul eliminării riscului influențării martorilor, cu atât mai mult cu cât cercetarea judecătorească este de-abia la început.
Pentru toate aceste considerente și constatând, așadar, că nu s-a înregistrat o schimbare a împrejurărilor și temeiurilor ce au impus arestarea preventivă a inculpatului, se va menține arestarea sa preventivă și s-a respins cererea de revocare sau de înlocuire a acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea ori țara formulată de inculpat prin apărător.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul L. P. .
În susținerea recursului a arătat că motivarea primei instanțe referitoare la natura și gravitatea faptei nu corespund criteriilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., fiindcă nu relevă pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual.
A precizat că în cauză mai sunt cercetate alte două persoane față de care însă nu s-a luat vreo măsură preventivă, așadar se impune ca și inculpatul recurent, ce nu are antecedente penale să fie lăsat în libertate, chiar prin înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Examinând hotărârea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856alin. 3 C.pr.pen., Curtea reține următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din 13 noiembrie 2013 dat în dosarul nr. 483/P/2013 al Parchetului de pe lângă
Tribunalul Maramureș a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul recurent, pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Prin același rechizitoriu au fost trimiși în judecată și inculpații L. T. și M.
L. pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1 și 2 Cod penal.
În sarcina inculpatului L. P. s-a reținut că în perioada 15.08.-_, acesta și inculpații L. T. și M. L., părinții inculpatului, au lipsit-o de libertate în mod ilegal pe partea vătămată K. L., în vârstă de 14 ani și 8 luni, transportând-o din municipiul S. M. la locuința acestora în municipiul Câmpulung M., județul Suceava, unde au supus-o la suferințe fizice și au obligat-o la acte de cerșetorie. În aceeași perioadă, inculpatul L. P. a
întreținut relații sexuale repetate cu partea vătămată, prin constrângere fizică.
Justificat instanța a reținut că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, potrivit jurisprudenței CEDO, factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie, astfel că măsura arestării preventive a inculpatului este conformă cu scopul instituit prin art.5 al CEDO, menționând că temeiurile care au determinat arestarea impun privarea de libertate a inculpatului și argumentând că lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, pericol circumstanțiat de natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este acuzat, precum și de modalitatea concretă în care se prezumă că acestea au fost comise.
Dat fiind aceste argumente, Curtea apreciază ca nefondat cazul de recurs invocat prin care se arată că motivarea primei instanțe nu corespunde criteriilor referitoare la temeiul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen.
Contrar celor susținute de către recurent situația sa nu este similară cu a celorlalte două persoane, trimise în judecată numai pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal;din probele de la dosar rezultă indicii temeinice în sensul că practic inculpatul a răpit-o pe minoră, i-a ars hainele, a pus-o să cerșească și a lovit-o în cap cu o coadă de secure. Așadar, periculozitatea inculpatului este crescută în ciuda lipsei antecedentelor penale, iar lăsarea lui în libertate constituie un pericol concret chiar la adresa integrității fizice a persoanelor aflate în imediata sa apropiere.
Măsura arestării preventiv nu poate fi înlocuită cu o măsură neprivativă de libertate atât datorită periculozității menționate a inculpatului, cât și a împrejurării
dovedite că lăsarea sa în libertate ar îngreuna judecarea cauzei, având în vedere că în cursul procesului penal, deși partea vătămată era dată dispărută, a refuzat să o aducă acasă și a îngreunat inclusiv identificarea lui.
Așa fiind, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. P., arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 12 decembrie 2013 a T. ui Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
C. | I. | I. | C. | M., V. | C. |
G.
G. I. -B.
Red. C.V./M.N:
3 ex./_
| ← Decizia penală nr. 29/7. Mentinere arest preventiv | Încheierea penală nr. 430/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
