Încheierea penală nr. 430/2013. Mentinere arest preventiv
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a8
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 430/R/2013
Ședința publică din data de 29 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. C. M. JUDECĂTORI: C. I.
: V. C.
G.: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial C. reprezentat prin procuror: DORU DOBOCAN
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către inculpații N.
A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C. împotriva
încheierii penale din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr._ privind măsura arestării preventive dispuse față de aceștia.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul N. A. I.
, în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Bara S. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, inculpatul
A. R. S. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat B. I., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, G. I., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Bădău C., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, G. V., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Borz B., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar și V. I. C., în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Bocsa M. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că fiecare din inculpați, respectiv N. A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V.
I. C. menține recursul formulat împotriva încheierii penale din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș și este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul A. R. S. depune la dosar un înscris intitulat
"Memoriu"; prin care solicită revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatei N. A. I., în temeiul art.385 ind. 15 pct.2 C.pr.pen., solicită admiterea recursului promovat de către inculpata N.
A. I., casarea încheierii din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș,
revocarea măsurii arestului preventiv și punerea acesteia de îndată în libertate.
Având în vedere că inculpata se află în stare de arest preventiv din data de_, deci de un an, apreciază că termenul rezonabil al măsurii arestării preventive a fost depășit.
De asemenea, inculpata a recunoscut toate faptele pentru care este cercetată, poziție consemnată la fila 194 din dosar, și va înțelege să se prevaleze de dispozițiile art.320 ind. 1 C.pr.pen. În aceste condiții, apreciază că menținerea măsurii arestului preventiv după un interval de un an nu se mai justifică și menținerea ei nu mai poate fi întemeiată exclusiv pe gravitatea faptelor, dispozițiile legale în materie instituind obligația autorităților de a analiza motivul pentru care o altă măsură nu este în măsură să atingă scopul măsurilor preventive.
Pentru motivele ce preced, solicită a se admite recursul inculpatei, iar în ipoteza în care se va aprecia necesară o altă măsură preventivă, solicită a se avea în vedere măsura prevăzută de dispozițiile art.145 C.pr.pen. Solicită totodată a se dispune asupra acordării onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Apărătorul inculpatului A. R. S., în principal, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestului preventiv dispusă față de inculpatul în cauză în urmă cu un an și două zile, apreciind că termenul rezonabil s-a împlinit până în prezent, iar temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Învederează poziția procesuală a inculpatului care s-a prevalat de dispozițiile art.320 ind. 1 C.pr.pen., astfel că apreciază că nu există niciun pericol prin care punerea inculpatului în libertate să împiedice în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Face trimitere la dispozițiile art.5 CEDO care instituie instanțelor obligația de a analiza posibilitatea dispunerii unor măsuri neprivative de libertate având în vedere că acest inculpat se află la prima confruntare cu legea penală.
În subsidiar, solicită a se dispune față de inculpatul A. R. S. măsura obligării de a nu părăsi localitatea și asupra acordării onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Apărătorul inculpatului G. I., în principal, solicită admiterea recursului promovat de către inculpat, casarea încheierii penale din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș, revocarea măsurii arestului preventiv dispusă față de acesta și punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar, luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
În susținerea acestor solicitări, arată că față de stadiul și faza în care se află prezentul proces, respectiv în cauză au fost audiați o parte din martori și părți vătămate, inculpatul, în ipoteza punerii în libertate, nu va influența eventualii martori și părți vătămate care urmează a fi audiate.
De asemenea, prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea instanța are posibilitatea de a institui în sarcina inculpatului sarcini, care dacă nu vor fi respectate cu bună credință, vor atrage luarea măsurii arestării preventive.
Apreciază că temeiurile reținute în cauză în urmă cu un an cu ocazia luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și în cauză nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a acestui inculpat.
Învederează faptul că în cauză este vorba despre unsprezece inculpați, dintre care doar cinci se află în stare de arest preventiv, precum și faptul că această măsură reprezintă excepția, regula fiind judecarea în stare de libertate.
Față de toate motivele expuse mai sus, solicită a se admite recursul și a se dispune asupra acordării onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Apărătorul inculpatului G. V., în temeiul art. 385 ind.15 pct.2 lit. d C.pr.pen. raportat la art.300 ind. 2 C.pr.pen. coroborat cu art.160 ind. b C.pr.pen., solicită admiterea recursului promovat de către inculpatul G. V.
.
În susținerea acestei solicitări, arată că față de acesta s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv bazată pe motive care țin de natura și gravitatea faptelor, însă în prezent aceste temeiuri nu mai sunt suficiente pentru menținerea măsurii, ci sunt necesare temeiuri noi, însă acest aspect nu s-a făcut de către instanța de fond.
Referitor la fapta reținută în sarcina acestui inculpat, respectiv aceea de aderare la un grup infracțional organizat, învederează împrejurarea că toți inculpații în cauză au arătat că nu-l cunosc pe inculpatul G. V. pe care l-au cunoscut doar când au fost arestați, situație în care este exclusă existența vreunei înțelegeri între ei pentru comiterea faptei și implicit a grupului infracțional organizat.
În ceea ce privește termenul rezonabil al măsurii arestării preventive, apreciază că acesta a fost demult depășit, măsura fiind dispusă în urmă cu un an. Solicită a se avea în vedere acest aspect, precum și împrejurarea că există posibilitatea aplicării unei măsuri mai puțin restrictive de libertate prin care să se asigure buna desfășurare a procesului penal în fața instanței de fond.
De asemenea, arată că în speță doar în privința a cinci din cei unsprezece inculpați s-a dispus măsura arestului preventiv, astfel că solicită a se aplica principiul egalității de tratament raportat la inculpații aflați în stare de libertate.
Totodată, face referire la persoana inculpatului care este în etate (are
69 ani) și nu a mai intrat în conflict cu legea penală, deci, neavând antecedente penale, consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar dacă va fi pus în libertate poate realiza venituri care să-i permită să se întrețină. Face referire la starea sănătății inculpatului care nu- i permite să rămână încarcerat, la dosar existând înscrisuri din care rezultă problemele de sănătate.
Raportat la poziția procesuală a inculpatului în prezenta cauză, arată că acesta a dat o declarație la termenul de judecată din data de 19 martie 2013, ocazie cu care a recunoscut faptele, astfel că nu există vreun interes pentru cercetarea în stare de arest preventiv.
Față de toate aspectele arătate mai sus, solicită a se admite recursul promovat de către inculpat, iar în subsidiar, a se dispune față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Totodată, solicită acordarea onorariului din fondurile M. ui Justiției.
Apărătorul inculpatului V. I. C. solicită admiterea recursului declarat de către inculpat, casarea încheierii penale din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș cu consecința revocării măsurii arestului preventiv dispusă față de acesta și punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, dacă se
impune luarea unei măsuri preventive, solicită a se avea în vedere măsurile neprivative de libertate.
Opinează că inculpatul de față a avut ghinionul de a fi arestat preventiv, alături de ceilalți inculpați, susținere pe care o face raportat la împrejurarea că măsura a fost luată în grup, menținerea ei făcându-se în același mod, deși din probele de la dosar nu se poate reține vinovăția inculpatului V. I. C. . În acuzarea acestuia, există doar declarația numitei G. A., însă aceasta nu se coroborează cu alte probe din dosar.
Prin urmare, solicită a se dispune punerea inculpatului în libertate și a se acorda onorariul din fondurile M. ui Justiției.
Reprezentantul M. ui P., în temeiul art.385 ind.15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., solicită a se dispune respingerea ca nefondate a recursurilor promovate de către inculpați împotriva încheierii penale din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, încheiere pe care o apreciază ca fiind temeinică, legală și judicios motivată. Prin aceasta, prima instanță în mod corect a constatat că temeiurile reținute cu ocazia luării măsurii arestării preventive subzistă, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art.143 C.pr.pen., întrucât în speță există indicii și probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, în cauză sunt întrunite și dispozițiile art.148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina fiecărui inculpat este mai mare de 4 ani închisoare, iar judecarea acestora în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în cuprinsul încheierii instanței de fond s-a arătat în detaliu și s-a justificat menținerea măsurii arestării preventive. Cu privire la acest aspect, solicită a se avea în vedere faptul că existența indiciilor și probelor care justifică menținerea măsurii au fost analizate atât de către instanța de fond, cât și de către instanța de control judiciar - Curtea de Apel
C. - care în mod repetat a respins recursurile inculpaților. Prin urmare, din această perspectivă, consideră că existența acestor indicii și probe a intrat în puterea de lucru judecat.
Raportat la incidența dispozițiilor art.148 lit. f C.pr.pen., opinează că în mod corect prima instanță a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest articol, având în vedere că pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina fiecărui inculpat pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare, în speță fiind vorba despre infracțiunile de constituire, aderare la un grup infracțional organizat, trafic de minori și proxenetism prevăzută de art.329 al.1 și 2 C.pen., iar pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de gravitatea infracțiunii săvârșite, fără a-l confunda cu modalitatea de comitere a faptelor. Alături de aceste aspecte, mai trebuie reținut și impactul negativ pe care îl au asemenea fapte în conștiința comunității, precum și faptul că în privința inculpatului G. I. s-au avut în vedere antecedentele penale ale acestuia.
Raportat la susținerile apărării cu privire la termenul rezonabil care se susține că a trecut de la luarea măsurii arestării preventive până în prezent, face trimitere la dispozițiile CEDO care a statuat că în cauzele care prezintă o complexitate deosebită durata rezonabilă a măsurii arestului preventiv se va aprecia raportat la aceste aspecte. Or, în cauza de față, în faza de
urmărire penală s-au efectuat o multitudine de acte de cercetare și procedurale, situația fiind similară în timpul cercetării judecătorești, când s- au administrat mijloace de probă mai multe, astfel că speța prezintă un caracter complex, care justifică arestarea preventivă pe o perioadă mai îndelungată.
De asemenea, tot cu privire la apărările susținute la acest termen, arată că aspectele care țin de probatoriul cauzei, de încadrarea juridică a faptelor, de aplicarea dispozițiilor art.320 ind. 1 C.pr.pen., de vinovăția inculpaților, sunt chestiuni care aparțin fondului cauzei, nu recursului privind măsura arestului preventiv.
Referitor la susținerile și apărările inculpatului G. V., consideră că acestea nu sunt de natură să justifice o solicitare de revocare a măsurii arestului preventiv deoarece și în regim penitenciar se pot asigura servicii medicale de calitate și cu o disciplină mai riguroasă decât în alte unități publice.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită a se dispune respingerea recursurilor promovate de către inculpații în cauză.
Inculpata N. A. I., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul A. R. S., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate având în vedere că sunt și alți inculpați în cauză care sunt cercetați în stare de libertate.
Inculpatul G. I., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul G. V., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul V. I. C., având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
C U R T E A
Prin încheierea penală din 19 martie 2013 a T. ui Maramureș s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpata N. A. I. .
S-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul A. R. S. .
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpatul G. I. .
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara formulate de inculpatul G. V. .
S-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpatul V. I. C. .
În temeiul art. 3002și art. 160b Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților N. A.
I. (nume anterioare Desti și A., fiica lui C. și V., născută la 3 octombrie 1972 în Satu M., județul Satu M., CNP 2., arestată preventiv, aflată la Penitenciarul Gherla ), A. R. S. (fiul lui E. și A.
I., născut la 2 noiembrie 1989 în B. M., județul Maramureș, CNP 1.
, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. I. (fiul lui I. și M.
, născut la 20 septembrie 1972 în B. M., CNP 1., județul Maramureș, arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), G. VASILE (fiul lui D. și M., născut la 20 iunie 1944 în comuna Băița de sub Codru, județul Maramureș, CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla), V. I. C. (fiul lui I. și E., născut la 18 aprilie 1979 în B. S., județul Maramureș, CNP 1., arestat preventiv, aflat la Penitenciarul Gherla) și, în consecință, a fost menținută arestarea preventivă a acestora.
Raportat la ansamblul probelor aflate la dosar (o analiză a lor detaliată în această fază a procesului penal nu este posibilă), văzând și faptul că acești cinci inculpați au fost trimiși în judecată pentru presupusele fapte pentru care au fost arestați preventiv, tribunalul a apreciat că, în speță, există indicii în sensul celor prev.de art. 143 C.pr.pen.Există astfel indicii în sensul că inculpata N. A. I. a inițiat și a constituit un grup
infracțional organizat având ca și scop traficarea de tinere (minore și majore) în vederea exploatării lor sexuale, că inculpatul A. R. S. a fost cooptat în acest grup de inculpata N. A. I., a fost folosit la depistarea de tinere minore și la ademenirea lor sub pretextul întreținerii unor relații de prietenie. Se presupune că inculpatul G. I. a oferit găzduire victimelor și le-a exploatat împreună cu inculpata N. A. I., convingându-le de necesitatea acceptării practicării prostituției cu motivarea că altfel nu există surse de subzistență, căutând clienți cu care părțile vătămate să întrețină relații intime în schimbul unor sume de bani. Se prezumă că inculpatul G. V. a facilitat exploatarea sexuală a mai multor tinere, beneficiind de sumele obținute astfel (i-a pus inculpatei N. A. I. la dispoziție apartamentul său din B. M., B-dul București, nr. 34A/6 pentru întreținerea de relații intime în schimbul unor sume de bani, beneficiind de o parte din acestea). Inculpatul V. I. C. se presupune că le-a supravegheat pe victime, le-a căutat clienți și a beneficiat de sumele de bani obținute.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru presupusele fapte pentru care acești inculpați au fost arestați preventiv este închisoare mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, acesta rezultând din natura și gravitatea presupuselor fapte (dată de modalitatea mai sus descrisă în care se presupune că au fost comise și din caracterul lor repetat), chiar dacă inculpații N. A. I., A. R.
S., G. V. și V. I. C. nu au antecedente penale (inculpatul G.
I. a suferit anterior mai multe condamnări pentru infracțiuni de furt calificat și o tâlhărie, ultima condamnare fiind din anul 2001). Raportat la acest grad ridicat de pericol social al acestora, luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate nu este suficientă.
Apărările formulate de inculpatul G. V. cu referire la problemele sale de sănătate nu pot fi primite în condițiile în care, potrivit art. 1391C.pr.pen., administrația locului de deținere are obligația, în cazul în care se constată că inculpatul arestat nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a A.N.P., de a dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua sanitară a M. ui Sănătății P. e.
S-a respins și apărarea inculpatei N. A. I. potrivit căreia nu are intenția de a se sustrage și de a influența probele, a inculpatului G. I. că nu va influența aflarea adevărului, a inculpatului V. I. C. că nu se
va sustrage și a inculpatului G. V. în sensul că nu există probe pentru a pune în pericol buna desfășurare a procesului, a influența părțile vătămate, în condițiile în care nici nu au fost arestați preventiv și în temeiul art. 148 lit. a,b Cod procedură penală.
Intrucât măsura arestării preventive a inculpaților s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale existente în această materie, iar temeiul care a stat la baza luării ei se menține, s-au respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de toți inculpații, cerințele prev.de art. 139 alin.2 C.pr.pen. nefiind îndeplinite.
Durata arestării preventive a celor cinci inculpați se încadrează în
limitele unui termen rezonabil dată fiind complexitatea cauzei și incidentele de ordin procedural care nu au permis demararea cercetării judecătorești până la termenul de judecată din 19 decembrie 2012 chiar dacă inculpatul
G. V. a invocat existența unor probleme de sănătate. De asemenea, cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs de inculpații N.
A. I., A. R. S., G. I., G. V. și V. I. C. .
Inculpații recurenți au invocat motive similare de recurs, criticând încheierea atacată pentru că starea de arest preventiv durează de 1 an, iar termenul rezonabil a fost depășit.
Sub un alt aspect, au arătat că au recunoscut toate faptele pentru care sunt judecați, s-au prevalat inclusiv de dispozițiile art. 3201Cod procedură penală, astfel încât nu există nici un pericol pentru care să nu poată fi puși în libertate.
Au învederat că au fost audiați o parte din martori și din părțile vătămate, deci punerea în libertate nu va influența declarațiile celor care vor
fi audiați.
Inculpatul recurent G. V. a mai invocat că inculpații au arătat că nu-l cunosc prin urmare este exclusă existența vreunei înțelegeri între ei privind comiterea faptelor și a arătat că are 69 de ani, nu are antecedente penale și prezintă probleme de sănătate; a mai susținut că în declarația dată ulterior a recunoscut faptele.
Toți inculpații au solicitat înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate, pentru motivele indicate anterior.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a apreciat că există indicii temeinice că inculpata N. A. a inițiat și a constituit un grup infracțional organizat pentru traficarea de tinere în vederea exploatării lor sexuale, inculpatul A. R. a depistat și a ademenit asemenea tinere, inculpatul G.
I. le-a găzduit și le-a exploatat căutând clienți iar inculpatul G. V. a pus la dispoziție apartamentul său pentru desfășurarea activității de către tinerele racolate, iar inculpatul V. I. le-a supravegheat și a căutat clienți.
Într-adevăr, indiciile rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești, cât și parțial din declarațiile inculpaților.
Astfel inculpata N. A. (f.194 vol III al instanței) a recunoscut că a constituit un grup infracțional organizat în care i-a cooptat pe coinculpații recurenți în scopul traficării tinerelor.
Contrar susținerilor apărătorului inculpatului G. V., acesta a dat declarație (f.158 vol III al instanței) și a arătat că dorește aplicarea procedurii simplificate (f.210 vol III al instanței).
În mod similar, au declarat și au procedat inculpații V. I. (f.197), inculpatul A. R. (f. 303), și G. I. (f.307).
Așadar, nu poate fi primită susținerea din recursul declarat împotriva încheierii de menținerea măsurii arestării preventive, că nu există indicii temeinice referitoare la faptele reținute în actul de sesizare al instanței.
De asemenea, nu poate fi primită susținerea recurenților că au recunoscut faptele și că lăsarea lor în libertate, din acest motiv, nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și nici riscul influențării martorilor; astfel, deși aceștia au solicitat aplicarea procedurii simplificate instanța a respins această cerere pentru că nu au recunoscut integral faptele.
Nerecunoașterea integrală a faptelor nu exclude cu totul interesul influențării aflării adevărului dacă ar fi puși în libertate.
Aspectele personale invocate de către inculpatul recurent G. V. referitoare la etatea și la starea sa de sănătate nu înlătură temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a arestării preventive, fiindcă erau preexistente acesteia.
Curtea apreciază că, în speță, nu a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, având în vedere numărul mare al inculpaților judecați în dosar, necesitatea audierii martorilor pentru dovedirea integrală a faptelor și durata considerabilă a desfășurării activității infracționale.
În cauză nu poate fi dispusă o măsură neprivativă față de niciunul dintre inculpați fiindcă probațiunea vizează în special declarațiile unor tinere care de minore au fost determinate de către inculpați să practice prostituția și care se află în stare de vulnerabilitate față de aceștia; punerea în libertate este de natură a afecta persoanele vătămate și de a crea sentimente de nesiguranță în cadrul comunității; faptul că alți inculpați din dosar sunt judecați în stare de libertate nu prezintă relevanță sub aspectul percepției în rândul societății, că inculpații recurenți sunt cei care au avut un rol hotărâtor în comiterea faptelor.
Așa fiind, în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații N. A.
I., A. R. S., G. I., G. V., V. I. C. deținuți în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 19 martie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr._ .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de câte 100 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu (av.Bocșa M., av. Bara S.
, av. Borz B., av. B. I. ).
Obligă inculpații la suma de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 100 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnați din oficiu.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. C. I., V. C.
G.
B. H.
Red. C.V./M.N.
7 ex./_
Jud.fond.- C. B.
| ← Decizia penală nr. 1762/2013. Mentinere arest preventiv | Decizia penală nr. 1067/2013. Mentinere arest preventiv → |
|---|
