Decizia penală nr. 787/2013. Mentinere arest preventiv

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a1

DECIZIA PENALĂ NR.787/R/2013

Ședința publică din 3 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. Ș., judecător JUDECĂTORI: L. M.

L. H.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul C. A. M. împotriva încheierii penale f.n. din 23 mai 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosarul nr._, având ca obiect menținerea arestării preventive a inculpatului.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul C. A. M., în stare de arest, asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.F. Oltița L., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul C. A. M., arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C. A. M., în baza art.385/15 pct.2 lit.b rap.la art.300/2 și 160 b C.pr.pen., solicită admiterea recursului promovat de inculpat și, rejudecând cauza, a se dispune revocarea stării de arest preventiv a inculpatului, cu consecința punerii de îndată a acestuia în libertate.

În subsidiar, în situația în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive față de persoana inculpatului, solicită a se dispune luarea unei măsuri neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului arată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în luna ianuarie 2013, în prezent nu mai subzistă iar, pe de altă parte, nu au apărut nici elemente noi care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpatului.

Susține că la dosar nu există date din care să rezulte că cercetat în stare de libertate inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal, având în vedere declarațiile acestuia precum și împrejurarea că părțile vătămate și martorii au fost audiați în faza de urmărire penală, astfel că nu există suspiciunea că inculpatul ar putea influența părțile vătămate sau martorii, astfel încât să determine o schimbare de poziție a acestora.

În plus, la dosar au fost efectuate și anumite rapoarte de expertiză care sunt extrem de elocvente.

În privința disp.art.143 C.pr.pen., raportat la probatoriul care a fost până în prezent administrat, există indicii care să conducă la concluzia că inculpatul

se face vinovat de o parte din faptele reținute în sarcina sa, fapte pe care în mod cert le regretă.

În ceea ce privește incidența art.148 lit.f C.pr.pen., apreciază că acestea sunt îndeplinite sub aspectul condițiilor prev.de teza II-a respectiv la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este trimis în judecată, însă nu există date din care să rezulte că cercetat în stare de libertate ar reprezenta un pericol social pentru ordinea publică.

Este adevărat că infracțiunile pentru care este trimis în judecată sunt infracțiuni extrem de grave. Pe de altă parte, este adevărat că inculpatul se află în stare de recidivă post executorie, însă apreciază că aceste aspecte vor fi avute în vedere de către instanța de judecată în momentul în care se va pronunța o hotărâre pe fondul cauzei.

În acest moment, apreciază că se poate realiza un control efectiv din partea organelor judiciare asupra conduitei inculpatului, întrucât legiuitorul a impus măsuri care pot fi luate față de inculpat, respectiv obligația inculpatului de a nu se apropia de părțile vătămate sau martori, care apreciază că sunt aplicabile în speță.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele arătate de instanță în încheierea recurată. Apreciază că s-a făcut o analiză în detaliu a indiciilor concretizate în probe cu privire la comiterea unei activități infracționale, ale cărei premise generează noțiunea de pericol pentru ordinea publică, la care se adaugă și elemente concrete pe care instanța de asemenea le-a arătat în cuprinsul hotărârii legate de persoana inculpatului precum și elemente legate de suspiciunile obiective ale instanței că lăsat în libertate, inculpatul ar putea pune în primejdie atât valori care țin de o conduită similară cât și valori legate de buna derulare a procesului penal.

Pe cale de consecință, apreciază că sunt îndeplinite corect condițiile legale cu privire la luarea măsurii pe care prima instanță le-a valorificat temeinic și nu se impune a se pronunța o soluție care să conducă la înlăturarea restricțiilor de libertate impuse inculpatului.

In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.

Inculpatul C. A. M. , având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.

C U R T E A:

Prin încheierea penală f.n. din 23 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M., fiul lui Petre și E., născut la data de_ în municipiul Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud, domiciliat în comuna B. de Jos, nr. 106, jud. Bistrița-Năsăud, căsătorit, 4 clase, recidivist, CI seria XB nr. 0., CNP-1., deținut în Penitenciarul Gherla, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud din data de 18 februarie 2013, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul C. A.

M., fiul lui Petre și E. , născut la data de_, în Bistrița, domiciliat în com. B. de Jos, nr. 106, jud. Bistrița Năsăud, CNP - 1. , pentru

comiterea infracțiunilor de viol, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și alin. 2 Cod penal, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în cursul lunii decembrie 2012, a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și, respectiv, de a-și exprima, în mod valabil, voința, un număr de trei acte sexuale, în contextul în care aceasta se afla în îngrijirea și ocrotirea lui, precum și în condițiile sesizării săvârșirii faptelor de către fiii săi minori.

S-a arătat în actul de sesizare a instanței faptul că inculpatul C. A. M. este căsătorit cu martora C. A. din data de_, însă aceștia au locuit efectiv în concubinaj începând cu anul 1995, la locuința inculpatului. În timpul relației de concubinaj s-au născut minorii C. A. D. (la_ ), C. C.

M. (în_ ) și partea vătămată minoră L. A. R., în vârstă de 13 ani (fiind născută la data de_ ).

Partea vătămată nu are numele de familie al inculpatului întrucât, la nașterea ei, potrivit declarației acestuia, inculpatul nu a posedat buletin de identitate, astfel că, în actul de naștere al minorei, figurează doar datele de stare civilă ale mamei. Dealtfel, din cazierul judiciar al inculpatului rezultă și că, de fapt, în perioada_ -_, acesta s-a aflat încarcerat, în executarea unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a mai arătat că locuința inculpatului și a familiei sale este compusă din două camere, fără a exista ușă de acces între încăperile respective, iar cei trei frați minori obișnuiau să doarmă împreună, într-una din camere, în cealaltă dormind inculpatul și soția lui.

În cursul lunii decembrie 2012, inculpatul a întreținut cu partea vătămată minoră L. A. R. trei raporturi sexuale normale, la domiciliul acestora, în locuință aflându-se și frații săi minori, faptele petrecându-se astfel:

  1. În data de 5 decembrie 2012, în condițiile în care mama părții vătămate

    - martora C. A. - nu se afla la domiciliu, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat în prima cameră și, văzând-o pe aceasta așezată pe pat, lângă frații săi, i-a spus, strigând "treci dincolo, în cealaltă cameră";. Deși aceasta, speriindu-se, i-a spus inculpatului să o lase în pace, totodată plângând, răspunzându-i și că o să-i relateze mamei sale despre cele întâmplate, inculpatul și-a scos cureaua din pantaloni și a lovit-o peste spate. După aceea, ajungând în cealaltă cameră, inculpatul i-a cerut să se dezbrace și, fiindcă partea vătămată a refuzat, a dezbrăcat-o forțat, aceasta rămânând "în pielea goală";.

    Apoi, la solicitarea inculpatului de a se așeza în pat, de teamă, partea vătămată s-a conformat, iar după ce acesta s-a dezbrăcat și i-a spus părții vătămate "să nu-i spui la maică-ta sau să mă dai la poliție că-ți tai capul cu securea";, totodată încercând să o sărute, a întreținut cu ea un raport sexual normal, ceea ce i-a cauzat și suferințe fizice (partea vătămată arătând că, până la acea dată, nu mai întreținuse cu nimeni un raport sexual).

  2. În următoarea zi, pe timp de seară, profitând de lipsa soției sale, inculpatul, aflându-se, de asemenea, sub influența băuturilor alcoolice, i-a cerut, din nou, părții vătămate să întrețină raport sexual, afirmând că, în caz contrar, va exercita acte de violență asupra ei. Și de această dată, cu toate că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat că o să-i spună mamei despre cele petrecute, acesta a tras-o de mână în cealaltă cameră și i-a solicitat să se dezbrace, după care, refuzând, a fost dezbrăcată, la fel, de către inculpat, "în pielea goală";. După aceea, la solicitarea inculpatului, partea vătămată nu s-a așezat peste el, inculpatul s-a așezat peste partea vătămată, care plângea și, de asemenea,

    intenționând să o și sărute, apoi a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal.

  3. Ulterior, dar în aceeași lună, respectiv anterior cu o săptămână a sărbătorilor de Crăciun ale anului 2012, perioadă în care soția inculpatului a fost spitalizată, timp de 3-4 zile, inculpatul a întreținut un alt raport sexual normal cu partea vătămată, din coroborarea probelor administrate în cauză rezultând că, în timp ce partea vătămată se afla în pat, împreună cu frații săi, în aceeași

"cameră din față";, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, la refuzul acesteia de a-l urma și, totodată, de a se dezbrăca, a prins-o de o mână și a ridicat-o din pat, trăgând-o de acel braț în cealaltă cameră, unde lumina era stinsă, însă funcționa televizorul (inculpatul reușind acest lucru cu toate că, de frică, partea vătămată a plâns, în prezența fraților ei minori, totodată opunând rezistență).

Aici, inculpatul a împins-o pe pat, după care, pe un ton imperativ, i-a solicitat să se dezbrace de pantaloni și bluza de trening și, fiindcă a refuzat, a amenințat-o cu acte de violență, inclusiv dacă va relata cuiva despre cele petrecute. În condițiile date, deși partea vătămată continua să plângă, reușind să o dezbrace, de asemenea "în pielea goală";, după ce a și lovit-o cu palma peste față și a încercat să o sărute, totodată, la un moment dat punându-i mâna la gură pentru a nu zbiera, fără a fi înveliți, a întreținut cu aceasta un alt raport sexual normal, care a durat câteva minute, în final, inculpatul ejaculând pe podea.

Ca urmare a acestui ultim act sexual, în dimineața zilei următoare, de frica inculpatului, crezând că acesta va continua să procedeze în același mod, partea vătămată a plecat de la domiciliu, locuind aproape o săptămână la mătușa sa, martora C. C., căreia i-a relatat despre raporturile sexuale pe care inculpatul le-a întreținut cu ea, prin constrângere, spunându-i totodată, că, de teama acestuia, nu dorește să se reîntoarcă la domiciliu.

Ulterior, însă, partea vătămată a revenit la locuința familiei, cunoscând că mama sa se externase din spital.

Despre cele petrecute, partea vătămată i-a relatat, apoi, și mamei sale, care, la rândul său, i-a reproșat inculpatului faptul că a violat-o pe minoră, prilej cu care l-a și amenințat că va sesiza faptele organelor de poliție. Acesta, însă, a reacționat agresiv, lovind-o cu o coadă de secure și, respectiv, cu coada unui ciocan, spunându-i, totodată, că, dacă "va merge la pușcărie";, la "va tăia gâtul la amândouă";. În atare împrejurări, de frica inculpatului, mama părții vătămate i-a promis acesteia că va anunța organele de poliție doar dacă fapta se va repeta.

În actul de sesizare a instanței s-a mai precizat că, în declarațiile date la_, martora C. A. chiar a arătat că inculpatul a agresat-o cu un cablu, în ziua de_, dată la care o îndemnase pe partea vătămată să depună plângere împotriva lui, pentru faptele comise.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 177/II/c/3 din_ al Serviciului Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud rezultă că, la data examinării părții vătămate, respectiv la_, aceasta a prezentat o deflorare veche, a cărei dată de producere nu poate fi stabilită, că aceasta nu prezenta leziuni traumatice vizibile recente și că nu s-au constatat leziuni traumatice la nivelul organelor genitale, dar că lipsa acestora nu exclude posibilitatea de producere a unui raport sexual recent.

S-a mai arătat că, în cauză, s-a efectuat "reconstituirea"; faptelor, ocazie cu care partea vătămată a indicat împrejurările în care a fost violată de către inculpat, la data la care mama sa a fost spitalizată, iar inculpatul a arătat modalitatea în care, la aceeași dată, a tras-o pe partea vătămată de o mână, a dus-o în cealaltă cameră și a așezat-o pe pat, declarând, nereal, însă, că de fapt, partea vătămată s-a dezbrăcat singură de pantaloni până la genunchi și că, pe de

altă parte, nu este "absolut sigur"; dacă în acele condiții ar fi întreținut raport sexual cu partea vătămată.

Din coroborarea declarațiilor date în cauză de către partea vătămată și frații minori ai acesteia (în vârstă de 9 ani și, respectiv, 7 ani), mai rezultă și că, de fiecare dată, inculpatul a întreținut acele raporturi sexuale, în condițiile în care cei doi minori se aflau în locuință și, astfel, sesizând cele petrecute, aceștia plângeau.

În concret, minorii au relatat aspectele menționate, cu ocazia audierii inițiale a acestora, la data de_, în prezența mamei și a unui psiholog, respectiv a martorei Mînecan I., martor care, fiind audiat apoi în cauză, a arătat că, într-adevăr, în primele declarații, minorii amintiți au detaliat mai mult împrejurările în care inculpatul a întreținut ultimul act sexual cu partea vătămată, în esență, aceștia declarând că au văzut efectiv cum s-a realizat acel raport sexual, ceea ce se coroborează cu declarațiile inițiale ale părții vătămate, în care a precizat că, în realitate, frații săi minori au sesizat cele întâmplate de fiecare dată, astfel că, văzând cele petrecute, plângeau.

Procurorul care a instrumentat cazul a învederat ca relevant și faptul că, din declarația părții vătămate, dată procurorului la_, în prezența mamei sale, mai rezultă că, după audierea acesteia de către organele de poliție, în data de_, la locuința inculpatului s-a prezentat fratele acestuia, respectiv martorul C. D. C., care le-a amenințat, atât pe ea, cât și pe mama sa, cu acte de violență "dacă inculpatul va face pușcărie";. Acest aspect este confirmat inclusiv prin apelul de urgență la 112, efectuat de către mama părții vătămate, la data de_, orele 18,46.

Astfel, așa se explică faptul că, cu ocazia audierii de către procuror, la data de_, partea vătămată a arătat că, în împrejurările expuse în rechizitoriu, inculpatul a întreținut cu ea, prin constrângere, doar un singur act sexual normal iar ulterior arestării preventive a inculpatului, martorii minori C. A.

D. și8 C. C. M. nu și-au mai susținut declarațiile date inițial în integralitatea lor, împrejurare explicabilă și prin aceea că inculpatul este tatăl lor. În consecință, declarațiile acestora, date la_, se impun a fi înlăturate, ca fiind subiective.

S-a mai arătat că partea vătămată minoră, reprezentată de mama sa, C.

A., urmează a-și preciza poziția procesuală referitor la constituirea de parte civilă, în faza de judecată, acțiunea civilă putându-se exercita și din oficiu, potrivit art. 17 Cod procedură penală.

S-a mai menționat în rechizitoriu că inculpatul are vârsta de 33 de ani și este recidivist, fiind condamnat definitiv anterior, de trei ori, ultima dată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru comiterea unei tentative la infracțiunea de furt calificat, însă, revocându-se suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată acestuia prin Sentința penală nr. 157/_ a Judecătoriei Bistrița, s-a dispus executarea, alăturat, a pedepselor amintite, respectiv a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare (Sentința penală nr. 1614/_ a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 726/R/_ a Curții de Apel C. ).

Inculpatul a executat pedeapsa amintită începând cu data de_, fiind eliberat condiționat la_, cu restul de 346 de zile.

Astfel, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare se consideră executată la_ și, ca urmare, faptele comise în prezenta cauză (decembrie 2012), au fost săvârșite de către inculpat în condițiile art. 37 lit. b Cod penal.

Acestuia i s-a prezentat materialul de urmărire penală la datele de_ și_, cu mențiunea că, prin Ordonanța procurorului din_, în cauză s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de viol din infracțiunea prev. de art.

197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, în infracțiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b și alin. 3 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.

În sarcina inculpatului nu s-a reținut și infracțiunea de incest prev. de art. 203 Cod penal, întrucât, neavând paternitatea stabilită, nu există certitudinea că este fiica inculpatului și, astfel, nu este realizată latura obiectivă a acestei infracțiuni.

În ce privește vinovăția inculpatului, în actul de sesizare a instanței s-a arătat că acesta, fiind de totală rea-credință, în mod constant, inclusiv cu ocazia audierii sale în vederea arestării preventive, a recunoscut întreținerea cu partea vătămată doar a ultimului raport sexual, după care, realizând urmările și consecințele faptelor sale, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, deși a susținut că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată, a arătat și că, de fapt, nu are certitudinea daca cu acea ocazie a penetrat-o sau doar "a atins-o cu penisul în zona genitală"; (precizând, însă, expres, faptul că, ce acea ocazie, a ejaculat pe podeaua din încăpere), și că pentru săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada:_ -_ (Încheierea penală nr. 11/CC/_ a Tribunalului Bistrița- Năsăud), măsura preventivă a arestului urmând să expire, astfel, la data de _

.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin Încheierea penală nr.11/CC/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul penal nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului C. A.

M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1 și alin. 3 Cod penal și corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. 1 și 2 Cod penal, ambele cu aplic.art. 41 alin. 2 Cod penal prev. de art. 37 lit. b Cod penal și cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal, pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ .

În motivare, s-a arătat că, fiind analizate actele și lucrările dosarului nr.74/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a constatat că propunerea de arestare preventivă este întemeiată, reținându-se că prin Rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de

C. A. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și corupție sexuală, cu încadrările juridice susmenționate, reținându-se că în perioada 5-24 decembrie 2012, acesta a întreținut, în trei ocazii, relații sexuale cu minora L.

A. - R., în vârstă de 13 ani, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra, și prin amenințare cu acte de violență, acte ce au fost comise în prezența minorilor C. C. - M. și C. A. - D., în vârstă de 7 și respectiv 9 ani, membri ai familiei.

Ulterior, prin Ordonanța din_, s-a dispus reținerea învinuitului C.

A. M. pentru 24 de ore iar apoi, prin Ordonanța nr. 74/P/2013 din aceeași dată, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de cel în cauză, pentru aceleași infracțiuni.

Examinând dosarul de urmărire penală, tribunalul a constatat că sunt întrunite cerințele disp.art. 143 Cod procedură penală, întrucât există probe suficiente că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat, fiind considerate relevante, din acest punct de vedere, îndeosebi următoarele probe: procesul - verbal de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean Bistrița-Năsăud, conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C.

A., C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C.

A. D. și C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A.

M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră.

S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și condițiile art.148 lit.f Cod procedură penală, deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului sunt sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor comise de inculpat; de ușurința cu care a comis infracțiunile și de caracterul repetitiv al actelor materiale componente; de perseverența infracțională a inculpatului, care este recidivist postexecutoriu dar și de temerea justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni.

În raport de cele anterior menționate instanța a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive nu se justifică, o atare măsură nefiind de natură a realiza scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea prevăzute în cuprinsul art. 136 Cod procedură penală.

Examinând materialul probator aflat la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive privind pe inculpatul C. A. M. este legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au stat la baza luării acesteia subzistă.

S-a apreciat că sunt întrunite condițiile prev. de art.143 Cod procedură penală, întrucât în cauză există probe și indicii temeinice privind comiterea infracțiunilor raportat la care este trimis în judecată (respectiv procesul - verbal

de sesizare din oficiu; adresa nr. 177/X/_ emisă de Serviciul Medico-Legal Județean Bistrița-Năsăud, conținând concluzii provizorii ale examinării minorei; declarațiile părții vătămate; declarațiile martorilor C. A., C. C. ; procesele - verbale de consemnare a declarațiilor minorilor C. A. D. și

C. C. - M., dar și declarațiile date de inculpatul C. A. M., în cuprinsul cărora acesta a recunoscut parțial faptele, relevând că a întreținut un singur act sexual cu partea vătămată minoră, în perioada sărbătorilor de iarnă ale anului 2012, act sexual consimțit de minoră), și că sunt întrunite și condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive sunt mai mari de 4 ani, și există un pericol concret pentru ordinea publică în condițiile lăsării în libertate a inculpatului, pericol relevat de gravitatea extremă a faptelor pretins comise de inculpat, de ușurința cu care se presupune că le-a comis, de caracterul repetitiv al actelor materiale componente, de perseverența infracțională de care se presupune că a dat dovadă inculpatul, care este recidivist postexecutoriu, dar și de temerea

justificată că, lăsat în libertate, pe fondul consumului de alcool, inculpatul ar putea săvârși același gen de infracțiuni, aspecte menționate prin hotărârea judecătorească prin care a fost luată măsura arestării preventive.

Solicitarea inculpatului, de a fi pus în libertate, întrucât prezenta cauză are la bază un scenariu creat de mama minorilor, care în prezent este căsătorită, astfel că se impune eliberarea sa pentru a-și putea întreține familia, cei doi copii minori ai săi fiind îngrijiți de mama sa, este neîntemeiată, dat fiind faptul că în acest cadru procesual se examinează doar subzistența temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.

Date fiind aspectele reținute, și apreciindu-se că în cauză nu s-a făcut dovada existenței unor elemente noi, care să determine aprecierea că se impune revocarea măsurii preventive sau luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive (obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea) - considerată neadecvată

la acest moment procesual, conform art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod procedură penală va fi menținută măsura arestării preventive luate față de inculpatul C. A. M. ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpatul C. A. M. solicitând instanței de control judiciar să dispună revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale de îndată în libertate.

În subsidiar, în situația în care se va aprecia că se impune luarea unei măsuri preventive pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, să se ia față de inculpat, măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În susținerea recursului, s-a învederat că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul lunii ianuarie 2013, nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea în continuare a stării de arest preventive a inculpatului.

La dosar nu există date din care să rezulte că cercetat în stare de libertate, inculpatul ar influența buna desfășurare a procesului penal și ar împiedica aflarea adevărului.

Analizând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, a probatoriului administrat până la acest moment, și a dispozițiilor art 3856alin 3 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată că acesta este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Inculpatul recurent C. A. M. a fost trimis în judecată emițându-se în data de 18 februarie 2013 rechizitoriul în dosar nr. 74/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud în sarcina sa reținându-se că ,în cursul lunii decembrie 2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut trei acte sexuale cu partea vătămată în vrâstă de 13 ani, prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și de a-și exprima valabil consimțământul, de față fiind și fii săi minori.

Ministerul Public a apreciat că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol, prev de art 197 alin 1, 2 lit b și art 3 Cod penal, cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și 37 lit b Cod penal și corupție sexuală prev de art 202 alin 1 și 2 Cod penal, de asemenea cu aplicarea art 41 alin 2 Cod penal și art 37 lit b Cod penal.

Investită cu soluționarea prezentei cauze, instanța fondului a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv și apoi la menținerea acestei măsuri.

A fost analizată incidența dispozițiilor art 160bCod procedură penală respectiv dacă, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu, ori dacă există temeiuri noi sau nu, care să justifice privarea de libertate.

Instanța de recurs constată că față de inculpatul C. A. M. a fost luată măsura arestului preventiv prin încheierea penală nr 11/CC/2013 din data de 27 ianuarie 2013.

Această măsură a fost prelungită și menținută succesiv cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Instanța de control judiciar constată că sunt îndeplinite cerințele art 143 Cod procedură penală, existând, la acest moment al procesului, probe sau indicii temeinice, apte să convingă un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și facem trimitere la procesul verbal de sesizare din oficiu, la declarațiile părții vătămate L. A. R.

, la declarațiile inculpatului, raportul de expertiză medico-legală a părții vătămate, la depozițiile martorilor C. A., C. C. C. A. D., C.

C. M., Vărărean A. Călin, C. Petrică, C. E., C. D. C. și Mânecan I. .

De asemenea sunt îndeplinite și cerințele art 148 lit f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpatului prezentând, și la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică.

Această stare de pericol concret rezidă nu doar din gravitatea acuzațiilor formulate față de inculpat, de împrejurările în care se susține că au fost comise faptele, de caracterul lor repetat, de vârsta fragedă a părții vătămate, doar 13 ani, de urmările produse asupra psihicului acesteia, ci și de persoana inculpatului care ar fi comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie, prev de art 37 lit b Cod penal.

Aceste împrejurări sunt de natură a forma convingerea instanței că odată lăsat în libertate inculpatul ar putea relua comportamentul infracțional cu atât mai mult cu cât ar trebui să se întoarcă la locul comiterii faptei și să conviețuiască împreună cu partea vătămată.

Punând în balanță interesul particular al inculpatului de a fi judecat în continuare în stare de libertate cu interesul general al societății de a fi luate măsuri severe față de persoanele bănuite de comiterea unor infracțiuni grave și de dreptul la integritate corporală și la viață privată al părții vătămate, instanța apreciază că acestea din urmă primează.

Considerăm că menținerea în stare de arest a inculpatului este de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal și să împiedice sustragerea acestuia de la judecată.

Constatând că nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a încheierii recurate, Curtea în baza dispozițiilor art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. A. M. împotriva încheierii penale f.nr. din 23 mai 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat F. Oltița L. .

Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2013 .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

M. Ș.

L.

M.

L.

H.

Red.M.Ș./M.N.

3 ex./_

Jud.fond.-G. A.

GREFIER

M. B.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 787/2013. Mentinere arest preventiv