Decizia penală nr. 113/2013. Lovire sau alte violențe

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 113

Ședința publică de la 18 Decembrie 2013 Completul compus din:

PREȘEDINTE B. D. Ț., judecător

: C. T., președinte secție penală

: I. D. H., judecător

: I. -M. O., grefier șef secție penală

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de Bogdan R., prim procuror adjunct.

S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și inculpatul P. F., în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr.151 din_ pronunțată în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Șimleu Silvaniei, având ca obiect lovire sau alte violențe.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent P. F., asistat de apărător ales av. Crihan Tudor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Apărătorul inculpatului recurent P. F., av. Crihan Tudor arată că în sentința penală atacată nu a identificat probleme de nelegalitate, ci chestiuni de temeinicie și umanism. Inculpatul a fost condamnat pentru infracțiunea de lovire la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Cu toate acestea, i s-a aplicat un spor de 3 ori mai mare decât pedeapsa aplicată, sigur, pentru întreg concursul de infracțiuni. Solicită să se aplice cel mai important principiul al dreptului penal, anume umanismul, și să se reducă din sporul aplicat inculpatului. Consideră că și așa pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni este suficientă.

Întrebat fiind, inculpatul arată că își însușește recursul declarat de avocatul

său.

Procurorul susține recursul declarat de către Parchetul de pe lângă J.

Șimleu Silvaniei formulat împotriva sentinței penale nr.151 din_, dar numai în ceea ce privește primul punct din motive. S-au formulat motivele fie pe nelegalitate, în sensul că pedeapsa de 4 luni aplicată este prea mică, aspect pe care îl susține și personal,iar al doilea punct din recurs constă în modul de individualizare a pedepselor, unde, personal, are un alt punct de vedere. Va susține acest al doilea punct, prin prisma motivelor sale de recurs. Apreciază că pedeapsa este prea mică având în vedere cazierul inculpatului, care este destul de încărcat pentru fapte foarte grave, chiar pentru fapta pentru care este cercetat în prezenta cauză pedeapsa de 4 luni este foarte mică. Sigur că rezultanta este mare deoarece s- a revocat o alta, s-a aplicat un spor, și a rezultat o pedeapsă foarte mare, dar pentru

fapta pe care a săvârșit-o a fost condamnat la o pedeapsă foarte mică. În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, atât instanța de fond, cât și procurorul care a motivat au făcut o greșită aplicare a legii, este vorba de o condamnare din 2012 la 2 ani, care, printr-o sentință din 2012, a fost anulată, nu mai există. Prezenta faptă de lovire a fost săvârșită înainte ca pedeapsa din sentința din 2013 să fi rămas definitivă, deci faptele sunt concurente, motiv pentru care apreciază că se aplică prevederile art.85 C.p. - se impune anularea sentinței penale din 2013 și se fac aplicabile prevederile de la concursul de infracțiuni. Nu se revocă încă o dată pedeapsa de 2 ani din sentința din 2012. Arată că are eficiență anularea, nu revocarea. În situația dată, apreciază că nu mai există recidiva prev.de art.37 lit.a

C.p. La momentul la care s-a întocmit rechizitoriul erau aplicabile disp.art.37 lit.a

C.p. pentru că nu exista hotărârea din 2013. Între timp, a rămas definitivă hotărârea din 2013, faptele sunt în concurs cu cele pentru care s-au aplicat pedepse prin această hotărâre. Față de cele expuse, solicită admiterea recursului formulat.

Av. Crihan Tudor arată că situația sub aspectul condamnărilor este complicată. Nu susține personal punctul de vedere al procurorului care a motivat recursul sub acel aspect. Din punctul său de vedere, nu se pune problema anulării sentinței, nu a fost anulată sentința, ci a fost revocată suspendarea. Prin sentința penală nr.102/2013 instanța nu a anulat sentința, ci a anulat suspendarea condiționată și a descontopit pedepsele. Motivul fundamental pentru care inculpatul a făcut recurs a constat în pedeapsa prea mare aplicată. Inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracțiuni de lovire cu 8-9 zile de îngrijiri medicale, conducerea autoturismului fără a avea drept de conducere, acesta având un permis din Irlanda care nu prea era în regulă, șantaj, infracțiune pentru care a primit 1 an și astfel s-a ajuns la 4 ani. Cere să se aibă în vedere că inculpatul nu este un infractor periculos. Cere respingerea recursului parchetului sub aspectul temeiniciei.

Procurorul, cu primire la recursul inculpatului, solicită respingerea, pentru motivele pe care le-a expus deja.

Având cuvântul, inculpatul arată că își însușește concluziile avocatului său. Instanța reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L,

Prin sentința penală nr. 151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 37 lit. a) Cod penal, a fost condamnat inculpatul P. F. fiul lui Fabian și Susana, născut la data de_ în Motru, județul Gorj, domiciliat în Șimleu Silvaniei, str. Ialomiței nr.53, județul S., CNP 1., cetățean român, fără ocupație, studii 11 clase, recidivist, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.

În baza art. 71 alin.1 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 262/_

a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la_, și în termenul de încercare al acesteia.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a constatat că infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la_ .

S-a constatat că prin sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._ și rămasă definitivă prin nerecurare, s-a dispus anularea suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 262/_

În baza art. 86 indice 5 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, s-a descontopit pedeapsa și s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, astfel: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni închisoare, 6 luni

închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare (incluzându-se și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei).

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 alin.1 lit.

b) Cod penal s-au contopit pedeapsa de 2 ani și 4 luni aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa finală de

3 ani și 4 luni închisoare cu executare.

În baza art.71 alin.1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a 2-a și lit.b C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 1357 C.civ., s-a soluționat latura civilă astfel:

a fost obligat inculpatul la plata sumei de 170,99 lei, actualizată cu dobânda legală a BNR de la data de_ și până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, către partea civilă S. J. de Urgență Z. .
s-a respins ca nefondată acțiunea civilă a părții civile C. V. -C.

S-a constatat că S. J. de A. S. nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Simleu Silvaniei din 1 iulie 2013, dosar nr.189/P/2013, înregistrat la instanță sub nr._ din_ s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. F. , cu domiciliul în Șimleu Silvaniei, str. Ialomiței, nr. 53, județul S., în prezent deținut în PENITENCIARUL ORADEA, județul BIHOR, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.și ped. de art. 180 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a Cod penal.

S-a reținut în actul de sesizare al instanței că în data de_ partea vătămată C. V. -C. a sesizat organele de cercetare penală cu privire la faptul că în seara zilei de_ a fost agresată fizic de către inculpatul P. F. .

În fapt, în seara zilei de_, martorul P. Florin se afla la barul "LA FIFI"; din Șimleu Silvaniei, împreună cu administratorul barului - partea vătămată C. V.

-C., ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că o să-l prindă pe inculpatul P.

F. și o să-l bată. După ce a părăsit localul, martorul P. Florin l-a sunat pe inculpatul P. F. și i-a relatat ceea ce a spus partea vătămată, motiv pentru care, inculpatul a mers cu mașina prin oraș pentru a o găsi pe partea vătămată.

Astfel, în jurul orelor 2030, inculpatul a văzut partea vătămată în timp ce se afla cu autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, proprietate personală, parcat în fața blocului M de pe str. Partizanilor din Șimleu Silvaniei. Inculpatul a oprit autoturismul și s-a deplasat la autoturismul părții vătămate, care a coborât din mașină și a început să se îmbrâncească cu inculpatul. Acesta l-a lovit

cu pumnul în față pe C. V. -C. care a căzut pe jos apoi a continuat să-l lovească și în timp ce acesta era căzut la pământ. În continuare, inculpatul s-a deplasat la autoturismul său din care a luat un baston cu care l-a lovit din nou pe C.

V. -C. peste mână. A sosit la fața locului și martorul P. Florin care a intervenit pentru a-i despărți. Au sosit apoi la fața locului organele de poliție care au fost anunțate telefonic de către o persoană care i-a văzut pe cei doi îmbrâncindu-se reciproc.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la S. Orășenesc Șimleu Silvaniei apoi la S. J. Z. însă în cursul aceleiași seri a părăsit spitalul.

În urma loviturilor primite, partea vătămată C. V. -C. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, așa cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 164/I/a/34 din_ emis de S. J. de Medicină Legală (f. 33).

Partea vătămată a arătat faptul că nu dorește să se împace cu inculpatul și solicită trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Cu ocazia audierii inculpatului P. F. acesta a recunoscut că în cursul lunii februarie 2013 l-a agresat fizic C. V. -C. .

Situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (f. 4); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 6), declarații inculpat ( f. 31, 32), declarații de parte vătămată/civilă ( f. 33, 34); certificat medico-legal ( f. 35);declarații martori (f. 46, 48, 51).

La dosarul cauzei s-a atașat fișa de cazier judiciar a inculpatului.

La termenul de judecată din_ inculpatul a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut următoarele :

În seara zilei de_, martorul P. Florin se afla la barul "LA FIFI"; din Șimleu Silvaniei, împreună cu administratorul barului - partea vătămată C. V. -

C., ocazie cu care acesta din urmă i-a spus că o să-l prindă pe inculpatul P. F. și o să-l bată. După ce a părăsit localul, martorul P. Florin l-a sunat pe inculpatul

P. F. și i-a relatat ceea ce a spus partea vătămată, motiv pentru care, inculpatul a mers cu mașina prin oraș pentru a o găsi pe partea vătămată.

lovească și în timp ce acesta era căzut la pământ. În continuare, inculpatul s-a deplasat la autoturismul său din care a luat un baston cu care l-a lovit din nou pe C.

Partea vătămată a fost transportată cu ambulanța la S. Orășenesc Șimleu Silvaniei apoi la S. J. Z. însă în cursul aceleiași seri a părăsit spitalul.

Partea vătămată a arătat faptul că nu dorește să se împace cu inculpatul și solicită trimiterea acestuia în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

Cu ocazia audierii inculpatului P. F. acesta a recunoscut că în cursul lunii februarie 2013 l-a agresat fizic C. V. -C. .

Situația de fapt reținută și vinovăția inculpatului rezultă din următoarele mijloace de probă: proces verbal de constatare a actelor premergătoare (f. 4); proces verbal de cercetare la fața locului (f. 6), declarații inculpat ( f. 31, 32), declarații de parte vătămată/civilă ( f. 33, 34); certificat medico-legal ( f. 35); declarații martori (f. 46, 48, 51).

În drept, fapta inculpatului P. F. de a lovi în seara zilei de_ partea vătămată C. V. -C., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, faptă prev. de:- art. 180 alin. 2 Cod pen. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod pen.

Inculpatul a acționat cu intenție directă, urmărind să cauzeze o leziune părții vătămate și totodată a acceptat posibilitatea lezării părții vătămate.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal, s-a realizat prin acțiunea de lovire a părții vătămate. Urmarea imediată constă în atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate, prin producerea unor leziuni pentru a căror vindecare a fost necesar un număr de 8- 9 zile de îngrijiri medicale, fapt atestat de certificatul medico-legal aflat la fila 35

din dosar. Legătura de cauzalitate dintre faptă și atingerea adusă integrității corporale a părții vătămate este dovedită prin probatoriul administrat.

Din cuprinsul probatoriului administrat, instanța a apreciat că starea de fapt reținută este dovedită și că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, fiind întrunite toate elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizate prev.de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la primul contact cu legea penală, fiind recidivist, a fost prezent la judecarea cauzei și a recunoscut săvârșirea faptei.

Astfel, în baza art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 320 indice 1 alin. 7 Cod procedură penală și art. 37 lit. a) Cod penal, a condamnat inculpatul la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe.

În baza art. 71 alin.1 Cod penal a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Conform cazierului judiciar al inculpatului depus la dosar la fila 65, s-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta a fost săvârșită după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la_, și în termenul de încercare al acesteia, drept pentru care, în baza art. 83 alin. 1 Cod penal s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 luni aplicată prin prezenta sentință, rezultând pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În același timp, infracțiunea pentru care a fost condamnat prin prezenta sentință a fost săvârșită înainte de rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, pronunțată în dosarul nr._ definitivă prin nerecurare la_, prin care s-a dispus anularea suspendării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 262/_ .

În baza art. 86 indice 5 alin. 1 raportat la art. 85 alin. 1 Cod penal, instanța a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, descontopește pedeapsa și a repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel: 1 an închisoare, 1 an închisoare, 2 ani închisoare, 8 luni

închisoare, 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare (incluzându-se și pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei).

În baza art. 36 alin. 1 Cod penal raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 alin.1 lit.

b) Cod penal a contopit pedeapsa de 2 ani și 4 luni aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 1 an închisoare cu pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată prin prezenta,

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa finală de 3 ani și 4 luni închisoare cu executare.

În baza art.71 alin.1 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

Instanța a înțeles să dea incidență în cauză dispozițiilor privind revocarea suspendării condiționate, sancționând în acest fel atitudinea inculpatului care a săvârșit o infracțiune în cursul termenului de încercare, fiind anterior condamnat definitiv (sentința penală nr. 262/2012). Infracțiunea din prezentul dosar fiind săvârșită în același timp anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 102/2013, a înțeles să facă și aplicarea art. 33 lit. a) Cod penal.

Prin sentința penală nr. 102/2013 s-a dispus anularea suspendării condiționate pronunțată prin sentința penală nr. 262/2012, dar aceste aspect nu trebuie să avantajeze inculpatul, tehnica de adiționare și contopire aplicată prin prezenta hotărâre fiind de natură a sancționa perseverența infracțională a inculpatului.

În baza art. 14. art. 346 C.p.p. raportat la art. 1357 C.civ., s-a soluționat latura civilă, obligând inculpatul la plata sumei de 170,99 lei, actualizată cu dobânda legală a BNR de la data de_ și până la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, către partea civilă S. J. de Urgență Z. și a respins ca nefondată acțiunea civilă a părții civile C. V. -C.

, acesta neînțelegând a da curs solicitării instanței de a preciza suma cu care se constituie parte civilă în cauză, cu toate că prin citația trimisă i s-a solicitat să indice cuantumul pretențiilor civile și să propună probe (f. 68).

Instanța a constatat că S. J. de A. S. nu s-a constituit parte

civilă.

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de

100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, formate din 50 lei cheltuieli judiciare în faza de urmărire penală stabilite prin rechizitoriu și 50 lei cheltuieli de judecată aferente unui singur termen.

Împotriva sentinței penale nr. 151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei au declarat recurs Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei și inculpatul P. F.

În motivarea recursului declarat, Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei a arătat următoarele: pedeapsa aplicată lui P. F. este prea misă, raportat la persoana inculpatului recidivist, la modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, de urmarea care s-ar fi putut produce, de împrejurările acesteia. Astfel, inculpatul este cunoscut în Șimleu Silvaniei ca o persoană violentă, cu antecedente penale, fiind trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea mai multor infracțiuni. Prima instanță trebuia să aibă în vedere la individualizarea pedepsei modul de comitere a faptei, respectiv că inculpatul a căutat partea vătămată prin oraș și, odată ce a găsit-o în parcarea unui bloc, a lovit-o cu pumnul în față, aceasta căzând, inculpatul continuând să o lovească. Nefiind mulțumit de corecția aplicată cu pumnii și picioarele, inculpatul s-a deplasat la autoturismul său, luând un baston cu care a continuat să o lovească pe partea vătămată. Doar intervenția martorului P.

Florin și sosirea organelor de poliție au făcut ca inculpatul să se oprească din acțiunea sa de lovire a părții vătămate, astfel încât fapta nu a produs urmări mai grave. Mai mult decât atât, trebuie avută în vedere ș temerea pe care acțiunea inculpatului a stârnit-o oamenilor care se aflau în zonă, astfel că unul dintre ei a simțit nevoia să sune organele de poliție.

Privitor la modul de individualizare a pedepsei aplicate, prima instanță nu a avut în vedere faptul că prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la data de_, a fost anulată prin sentința penală nr. 102/_ a aceleiași instanțe,definitivă prin nerecurare la_, dispunându-se anularea suspendării condiționate aplicate prin prima sentință. Astfel, prima instanță nu mai putea revoca beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicat prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la data de_, întrucât această sentință a fost anulată prin sentința penală nr.102/_ a aceleiași instanțe, definitivă prin nerecurare la_ .

Prin sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la_, s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere, stabilindu-se un termen de încercare de 8 ani.

Instanța de fond trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 85 C.p. și să constate că inculpatul P. F. a săvârșit infracțiunea din prezentul dosar în data de_, înainte de data pronunțării hotărârii prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, respectiv_, astfel încât nu mai putea adiționa pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la data de_, întrucât aeastă sentință a fost anulată prin sentința penală nr. 102/_ a aceleiași instanțe,definitivă prin nerecurare la_ .

Astfel, prima instanță trebuia să anuleze sentința penală nr. 102/_ a aceleiași instanțe,definitivă prin nerecurare la_ și să descontopească pedepsele aplicate prin această sentință, repunându-le în individualitatea lor, contopindu-le cu pedeapsa nou aplicată pentru infracțiunea din prezentul dosar, putând adăuga și un spor.

De altfel, instanța de fond, chiar în cuprinsul motivării arată că prin sentința penală nr. 102/_ s-a dispus anularea suspendării condiționate aplicate prin sentința penală nr. 262/_, dar că, prin tehnica de adiționare și contopire aplicată în prezenta cauză, a dorit să sancționeze perseverența infracțională a inculpatului.

Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei consideră că perseverența infracțională a inculpatului poate fi sancționată prin mijloacele prevăzute de lege, respectiv îndreptarea pedepsei spre maximul special și adăugarea unui spor de pedeapsă.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare

- condamnarea inculpatului P. F. la o pedeapsă cu închisoare mai mare de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2

C.p. cu aplic. art. 37 lit. a C.p. și reindividualizarea pedepsei aplicate, fără adiționarea pedepsei aplicate în prezentul dosar la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 262/_, definitivă prin nerecurare la data de_, întrucât această sentință a fost anulată prin sentinața penală nr. 102/_

a aceleiași instanțe,definitivă prin nerecurare la_, ci conform regulilor de la concursul de infracțiuni, precum și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

În concluziile formulate în fața instanței de recurs, procurorul a arătat că în situația dată, apreciază că nu mai există recidiva prev. de art.37 lit.a C.p. La momentul la care s-a întocmit rechizitoriul erau aplicabile disp.art.37 lit.a C.p. pentru că nu exista hotărârea din 2013. Între timp, a rămas definitivă hotărârea din 2013, faptele sunt în concurs cu cele pentru care s-au aplicat pedepse prin această hotărâre.

În motivarea recursului declarat, inculpatul P. F. a arătat,în esență, că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul Parchetului de pe lângă J. Șimleu Silvaniei este fondat, iar recursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă J. Simleu Silvaniei din 1 iulie 2013, dosar nr.189/P/2013, P. F. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, faptă prev. și ped. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se, în esență, că în data de_, inculpatul l-a lovit pe C. V. -C. cu pumnii și picioarele, precum și cu un baston, cauzându- i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

T. constată că în baza probelor administrate în cauză, s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Analizând sentința penală nr. 151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, T. constată însă că aceasta este nelegală, întrucât,în ceea ce privește latura penală, a fost aplicată o pedeapsă prea mică raportat la persoana inculpatului, la modul și mijloacele de săvârșire a infracțiunii, la urmarea care s-ar fi putut produce. Totodată, se constată că tehnica de reindividualizare a pedepsei aplicate în prezenta cauză este deficitară.

Potrivit prevederilor art. 180 alin. 2 Cod penal, lovirea au actele de violență care au pricinuit o vătămarea ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile de îngrijiri medicale se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Potrivit prevederilor art. 320¹C.p.p., în caz de recunoaștere a săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare și însușire a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii.

Reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege nu obligă însă instanța la aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special, pedeapsa pentru infracțiunea comisă putând fi aplicată între aceste limite.

Se mai impune a se preciza că în ipoteza în care, pe lângă recursul inculpatului, a declarat recurs și procurorul - în defavoarea inculpatului, instanța de recurs nu mai este legată de principiul non reformatio in peius (neagravarea situației în propriul recurs).

Într-adevăr,având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului care a fost prezent la judecarea cauzei, a recunoscut parțial comiterea faptei, dar este cunoscut cu antecedente penale, pedeapsa aplicată de instanța de fond nu respectă prevederile art. 72 Cod penal, fiind prea mică.

Totodată, în prezenta cauză, instanța de fond trebuia doar să constate faptul că prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, definitivă prin nerecurare la data de_, a fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 102/_ a aceleiași instanțe,definitivă prin nerecurare la_ și, având în vedere împrejurarea că infracțiunea de lovire a părții vătămate C. V. -C. a avut loc în data de _

, anterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 102/_ (_ ), să facă aplicarea exclusiv a prevederilor art. 85 C.p. cu privire la această sentință.

Astfel după cum a reținut și instanța supremă în motivarea Deciziei 42/2008 pronunțată în recurs în interesul legii - decizie parțial aplicabilă în prezenta cauză, în timp ce anularea suspendării condiționate a executării pedepsei atrage, după caz, incidența dispozițiilor privind sancționarea concursului de infracțiuni sau a stării de recidivă, pedepsele fiind cumulate juridic, în cazul revocării suspendării condiționate se execută numai prin privare de libertate cel puțin pedeapsa pentru care acest regim de executare a fost stabilit prin hotărâre definitivă ce a intrat în puterea lucrului judecat și pentru care s-a revocat suspendarea condiționată.

Aceste două instituții juridice, anularea si revocarea, reglementate prin dispoziții cu caracter imperativ, au însă efecte diferite sub aspectul stabilirii cuantumului pedepsei finale.

De aceea, în cazul concomitenței lor, instanța de judecată, în respectarea principiului legalității pedepsei, trebuie să aplice cu prioritate soluția de anulare a

suspendării condiționate a executării.

Anularea, intervenind datorita unei cauze anterioare, preexistente suspendării condiționate a executării pedepsei si săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare, sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor în care aceasta putea fi dispusă.

Ca urmare, anularea suspendării condiționate a executării pedepsei constituie un remediu procesual având ca scop desființarea dispoziției de suspendare atunci când aceasta este lovită, ab initio, de un viciu esențial, fiind impusă de necesitatea ca soluția să fie conformă cu realitatea obiectivă si sa se înlăture o situație contrară adevărului, ce nu își găsește justificare cât timp există o perseverență a inculpatului de a săvârși fapte penale de natură a duce la revocarea suspendării condiționate.

Trebuie observat deci că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca si cum această măsură nici nu ar fi fost pronunțată, făcând astfel să nu se poată revoca ceea ce nu mai există la data săvârșirii infracțiunii ulterioare.

Anularea intervine astfel datorită unei cauze anterioare, preexistentă acordării suspendării condiționate si săvârșirii unei noi infracțiuni in termenul de

încercare, si sancționează tocmai neîndeplinirea condițiilor in care aceasta putea fi dispusă.

Așadar, înlăturarea prin anularea suspendării condiționate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului sancționator special (cumul aritmetic) bazat pe dispozițiile art. 83 alin. 1 teza finală din Codul penal.

În măsura în care s-ar aplica dispozițiile ce reglementează instituția revocării suspendării condiționate, s-ar ajunge, de exemplu, la situația inacceptabilă ca, prin stabilirea unei pedepse mai mari pentru infracțiunea concurentă săvârșită anterior, să fie absorbită, în cadrul cumulului juridic, pedeapsa mai mică pentru care se dispusese suspendarea condiționată a executării, la care să se adauge un eventual spor, iar in final să se revoce suspendarea condiționată pentru această pedeapsă rezultantă, a cărei executare nu a fost in totalitate suspendată condiționat.

Infracțiunile săvârșite în stare de recidivă nu pot fi considerate în concurs cu cele comise mai înainte ca hotărârea de condamnare anterioară să fi rămas definitivă.

În ipoteza analizată potrivit dispozițiilor art. 33 lit. a) din Codul penal, sfera concursului de infracțiuni, cu pluralitate infracțională, s-a închis prin rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pentru una dintre infracțiunile concurente si, ca atare, tot ce precedă alcătuiește concursul, iar tot ce urmează constituie recidivă.

Față de cele expuse, în ceea ce privește susținerea potrivit căreia inculpatului nu îi pot fi reținute prevederile art. 37 lit. a C.p., T. apreciază, dimpotrivă, că atât timp cât comiterea infracțiunii de lovire a părții vătămate C. V. -C. a avut loc după data de_, respectiv după rămânerea definitivă a sentinței penale nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, față de inculpatul P. F. sunt aplicabile prevederile art. 37 lit. a C.p., neavând relevanță faptul că suspendarea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost ulterior anulată pentru fapte concurente, date fiind prevederile art. 85 C.p.

Astfel fiind, văzând prevederile art.385¹⁵pc.2 lit. d C.p.p., urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei

împotriva sentinței penale nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și a se casa hotărârea atacată.

Rejudecând cauza, T. va avea în vedere, la individualizarea pedepsei, gradul ridicat de pericol social al faptei, circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmările produse.

Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei reținute în sarcina inculpatului, T. va avea în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă și a avut ca urmare punerea în pericol a relațiilor sociale referitoare la integritatea fizică a persoanei.

T. va avea în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 35 ani, este cunoscut cu antecedente penale,

fiind recidivist, a recunoscut săvârșirea faptei,dar modul concret de comitere și împrejurările comiterii infracțiunii, scopul urmărit, urmările ce s-ar fi putut produce denotă o periculozitate sporită a faptei și a inculpatului.

În ceea ce privește cuantumul pedepsei închisorii, T. apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 6 luni pentru comiterea infracțiunii de lovire va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.

Ca urmare, rejudecând în fond cauza, T. va majora pedeapsa aplicată inculpatului P. F., pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.320¹alin.7 Cod penal și 37 lit. a) Cod penal, de la 4 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art.85 Cod penal, T. va anula suspendarea sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 102/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei și va descontopi pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală 102/2013 în componentele sale, de:

-2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 262/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei;

-1 an închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013;

-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013;

-1 un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013.

În baza art.39 alin.1 C.p., va contopi pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 262/2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, deci: 2 ani închisoare.

În baza art.36, 34 lit.b C.p., va contopi această pedeapsă (de 2 ani închisoare) cu pedepsele de 1 an, 1 an, 1 an și 6 luni, 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală 102/2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care va fi sporită cu 1 an, inculpatul având de executat 3 ani închisoare.

T. consideră că scopul pedepsei poate fi atins prin executarea în regim de detenție, astfel că nu se impune a fi aduse corecții hotărârii instanței de fond în acest sens, după cum nu se impune a fi aduse corecții hotărârii instanței de fond nici în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile a cauzei, motive pentru care vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpat, se reține că, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de Codul penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret al faptei relevat de modul de săvârșire al acesteia, circumstanțele personale ale inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, dar este cercetat și în alte cauze aflate pe rolul instanțelor ori al organelor de urmărire penală pentru fapte comise cu violență, pedeapsa ce i-a fost aplicată în prezenta cauză nu a respectat prevederile art. 72 Cod penal, fiind prea mică raportat la gradul de pericol social al infracțiunii comise și cel prezentat de inculpat.

Se impune a se preciza faptul că la termenul din data de_ apărătorul inculpatului a solicitat a se acvira dos. pen. nr._ al Judecătoriei Z., în care s-a pronunțat sentința penală nr.304/_ rămasă definitivă la data de_, prin respingerea recursului declarat de inculpați. S-a formulat o astfel de cerere pentru a se solicita contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 304/_ a Judecătoriei Z. cu cea aplicată prin sentința penală nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei. În concluziile sale, apărătorul inculpatului nu a mai solicitat însă contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 304/_ a Judecătoriei Z. cu cea aplicată prin sentința penală nr. nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

T. precizează că, potrivit Deciziei nr.70/2007 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat următoarele: instanțele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate pentru infracțiuni concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță.

Mai mult, sentința penală nr. 304/_ a Judecătoriei Z. a rămas definitivă ulterior pronunțării sentinței penale nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, neputând fi avută în vedere la pronunțarea acestei sentințe.

Astfel fiind, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de P. F. împotriva sentinței penale nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în baza art. 192 al. 2 C.p.p., inculpatul urmând a fi obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă J. Șimleu Silvaniei împotriva sentinței penale nr.151/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Casează hotărârea atacată în privința pedepsei aplicate inculpatului și a modului de contopire a pedepselor.

Rejudecând în fond cauza, majorează pedeapsa aplicată inculpatului P. Florin, pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art.180 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.320¹alin.7 Cod penal și 37 lit.a) Cod penal, de la 4 luni închisoare la 6 luni închisoare.

În baza art.85 Cod penal anulează suspendarea sub supraveghere aplicată prin sentința penală 102/2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.

Descontopește pedeapsa de 3 ani aplicată prin sentința penală 102/2013 în componentele sale, de:

-2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 262/2012 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei;

-1 an închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013;

-1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013;

-1 un an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 102/2013.

În baza art.39 alin.1 contopește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală 262/2012 cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta în pedeapsa cea mai grea, deci: 2 ani închisoare.

În baza art.36, 34 lit.b C.p., contopește această pedeapsă cu pedepsele de 1 an, 1 an, 1 an și 6 luni, 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală 102/2013 în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care va fi sporită cu 1 an, inculpatul având de executat 3 ani închisoare.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale atacate.

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat în privința reducerii pedepsei aplicate.

Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 18 decembrie 2013.

	Președinte,		Judecător,		Judecător,	Grefier,
Ț.	D. B.	T.	C. H.	I.	O. I. -M.

Red.ȚB/_

Dact.OIM/_ Ex. 2

Jud.fond: S. L.

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

← Decizia penală nr. 7/2013. Lovire sau alte violențe		Decizia penală nr. 136/2013. Lovire sau alte violențe →

Decizia penală nr. 113/2013. Lovire sau alte violențe

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 113/2013. Lovire sau alte violențe